Despre logică sau câți ani mai durează ziua de 29 iulie 2012

Viața politică a României postdecembiste poate fi acuzată de multe, nu însă și de vreun exces de logică. Nu a constatat nimeni nici vreun prisos de valori elementare: bun-simț, consecvență, responsabilitate, fairplay, civilitate, viziune etc. Singura valoarea în creștere constantă a lumii politice românești se dovedește bestialitatea.

Iresponsabilitatea ambelor tabere de a coabita termporar s-a soldat cu un spectacol aflat undeva la intersecția dintre circ și arena de gladiatori drogați. Așa că durerea va continua să fie suportată doar de cei chemați la vot – de unii; invitați să stea, civic, la casele lor – de alții. În ambele versiuni, apelul era “spre binele țării”. Așa că și durerea se cuvine să fie tot a ei.

Când a devenit majoritară în Parlament, USL a avut șansa de a dovedi că jocul politic poate fi purtat și altfel. A ratat cu viteza luminii, punând la vârful prioritățile agendei sale obsesiile dlui Dan Voiculescu, samurai privatizat dispus să moară  urlând la lună: Traiane, te-am învins!

De învins, aflam că au învins ambele tabere, chiar cu un moment înaintea închiderii secțiilor de votare. Toți purtătorii de certitudini păreau în rolul Mircea Geoană-2009. Până la urmă, biruitor, ca întotdeauna, dl Traian Băsescu a anunțat cea mai incredibilă victorie a carierei sale – a câștigat un referendum pe care – după o campanie electorală viguroasă, luminată, zi și noapte, de Flacăra Democrației – l-a declarat ilegal. Nu a participat la el și a cerut românilor să nu participe nici ei.

În vreme ce USL a pierdut prin prezentare, președintele-jucător este probabil singurul care a câștigat vreodată o partidă neprezentându-se la ea. Comitetul Olimpic Internațional ar putea fi interesat să includă așa ceva printre probele olimpice. Dacă un sportiv nevăzător a uluit planeta doborând recordul olimpic la o probă de tir cu arcul, de ce n-ar câștiga România toate competițiile olimpice prin neprezentare? Dincolo de glorie, gândiți-vă câte economii s-ar realiza.

Ce să mai spun de îngrijorarea Budapestei – exprimată chiar prin vocea dlui Viktor Orbán – față de derapajele anti-democratice ale guvernului de la București? Până când suspendarea președintelui României a devenit îngrijorarea # 1 a Bruxelles-ului, premierul maghiar era considerat oaia neagră a democrației europene iar câteva inițiative ale cabinetului său au provocat multe nopți albe  la Bruxelles și la Strasbourg, proteste interne semnate de personalități de primă mână etc. Am să-l rog pe Géza Szöcs să-i traducă prietenului nostru comun Viktor  zisa “Râde ciob de oală spartă”.

Parlamentarii USL nu au putut produce probe convingătoare că președintele Traian Băsescu a încălcat Constituția. Este adevărat că președintele-jucător a asudat, deseori, și pe postul de Prim-ministru, dar, atâta vreme cât titularul postului, dl Emil Boc, s-a simțit bine în ipostaza de marionetă și continuă să nege o realitate bătătoare la ochi, mare lucru nu mai rămâne de discutat. Cred – și am mai spus-o – multe se trag din condiția de republică semi-prezidențială. În această chestiune, o reevaluare a Constituției nu ar trebui să producă prea multe inhibiții.

 

Desen & Copyright 2012 - DION

Deși continuă să vorbească și acum despre ea, lovitura de stat invocata de președintele Traian Băsescu și simpatizanții săi este doar un exercițiu propagandistic. Acceptând o asemenea retorică, am putea ajunge la încântătoarea concluzie că, de fapt, au existat două încercări de lovitură de stat. Una eșuată – cea orchestrată de USL; alta reușită – cea orchestrată de echipa dlui Băsescu și executată prin presiuni externe. O astfel de retorica poate atinge performanțe neașteptate.

Bruxelles-ul are toate drepturile să-și exprime îngrijorările în legătură cu atacuri la adresa statului de drept în țările membre ale Uniunii Europene. Dar, impunând României să aplice pentru acest referendum disputatul cvorum de 50% din listele de alegători, conducerea Uniunii Europene a încălcat recomandarea Comisiei de la Veneția și a procedat arbitrar. De ce a cerut și respectat Bruxelles-ul opinia acestui for consultativ, când a fost vorba de CCR, dar a hotărât în contrasens cu opinia/recomandarea experților comisiei respective, când a fost vorba de condițiile referitoare la referendum?

Lecțiile trase de câștigătorii și perdanții referendumului urmează aceeași logică și consecvență – atât de originale – dezvoltate de politica românească postdecembristă. De piatră să fii, și tot te emoționezi:

Traian Băsescu:

O altă concluzie a acestui referendum este că în societatea românească s-a creat o falie uriașă care devine principalul risc al națiunii române./…/Obiectivul major al meu este diminuarea și dacă se poate eliminarea acestei falii. Este o falie care a devenit riscantă pentru atingerea obiectivelor pe care națiunea le are./…/Apelul meu la partidele politice, la Guvern, este să facem acel parteneriat care să elimnine falia creată în societate.”

Convingerea mea este că cei care au organizat această lovitură de stat, eșuată prin referendum, trebuie să răspundă în fața instituțiilor statului.

Pușcăriabilii trebuie să înțeleagă că referendumurile validate sunt obligatorii. Vă mulțumesc încă o dată, români, ca nu ați validat lovitura de stat!”. 

Victor Ponta:

Nu voi mai căuta confruntări cu Traian Băsescu. Toata lumea va avea de pierdut dacă vom continua luptele“./…/“Guvernul va respecta decizia Curții Constituționale privind referendumul.”

“Prin votul de ieri, domnul Traian Băsescu nu mai are niciun fel de legitimitate şi nu mai reprezintă pe nimeni. Probabil va sta la Cotroceni, va avea maşini, vile, şi pe câţiva profitori din jurul lui care îl vor îndemna şi îl vor lăuda în continuare. Dar, pentru poporul român, Traian Băsescu a încetat să mai fie un lider de ieri seară, când, în modul acesta ruşinos, şmecheresc, încearcă să se agaţe de putere”.

Vasile Blaga:

“Eu cred că este și posibilă, dar mai ales necesară. Este necesară o coabitare între principalele forțe politice în Parlament, o coabitare între instituțiile statului, în principal între președinte și Guvern.

 
Desen & Copyright 2012 – DION

Logica dlui Blaga mă depășește: cum de a fost imposibilă coabitarea înainte ca vrășmașii să se acuze de trădare de țară, lovitură de stat, fascism, bolșevism, comunism, interceptarea convorbirilor telefonice, manipularea justiției, încercarea de a scoate România din NATO, EU și împingerea ei sub controlul Moscovei etc, dar a devenit posibilă după asemenea acuzații?

Rămâne să aflăm și răspunsul la o întrebare provocată de retorica atât de belicoasă de dinaintea referendumului: câți, de ce și care “pușcăriabili” vor deveni pușcăriași, fiindcă, nu-i așa, deviza este  “Mai aproape de fire îmi e justiția, decât coabitarea”?

Mă tem că ziua de 29 iulie 2012 nu s-a încheiat încă și mă întreb câți ani va mai dura. Dacă ea a sărăcit cumplit România – nu doar la capitolul imagine – a îmbogățit-o însă la capitolul plângeri penale: toată lumea cheamă în justiție pe toată lumea, și toți petiționarii trag România în piept.

Prin urmările sale, 29 iulie 2012 s-ar putea dovedi ziua cea mai lungă a prezentului  postdecembrist, depășind recordul stabilit în 20 mai 1990 și intrat în istorie sub numele de Duminica orbului.

 

 

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist