Democraţia poliţienească

Cei opt ani (2002-2010) în  care Álvaro Uribe Vélez a fost președintele Columbiei sunt considerați de mulți analiști politici drept o perioadă benefică pentru o țară tocată, decenii la rând, de războaie interne, hegemonia cartelurilor de droguri și tensiunea continuă exercită de formațiuni de gherilă precum FARC (Fuerzas Armades Revolucionarias de Colombia) sau ELN (Ejército de Liberación Nacional), amândouă grupări teroriste de sorginte marxistă.

În ultimii doi ani, prestigiul administrației Uribe, care a adus Columbiei stabilitate, perioade de pace greu de imaginat cândva, progres economic și investiții de capital străin, se clatină. Apar din ce în ce mai multe dovezi că Álvaro Uribe s-a folosit intens de serviciile secrete nu doar ca o pârghie împotriva terorismului și hegemoniei cartelurilor de droguri. S-a folosit de ele și împotriva tuturor adversarilor politici – reali sau imaginari; de la oameni politici la jurnaliști independenți, de la judecători la casnice cu un cârd de copii.

Pe Hollman Morris, cunoscut jurnalist columbian, realizator al unui incitant program independent de televiziune, Contravía, îl mai întâlnisem de două ori în Washington, dar niciodată discursul său nu mi s-a părut mai articulat și mai sever decât în ziua de 9 februarie.

Hollmann Morris. Copyright @ ELESPECTATOR.COM

În prezent, bursier Reagan-Fascell al Fundației Naționale pentru Democrație (National Endowment for Democracy, NED), Morris a susținut o prezentare al cărei titlu ar putea suna și așa Interceptând Democrația: Serviciile de Informații Columbiene vs Libertățile Civile (Intercepting Democracy: Colombia’s Intelligence Service vs Civil Liberties).

Este vorba de activitățile temutului DAS (Departamento Administrativo de Seguridad), înființat pentru a juca rolul principal în aplicarea legilor privind chestiuni de securitate națională. El a fost împins să devină oștire de intimidare și reprimare a celor ce nu împărtășeau nici ideile, nici programul de guvernare al președintelui Uribe.

De la “derapaje” la activități criminale, drumul a fost foarte scurt: carteluri de droguri au angajat agenți DAS nu doar spre a le ține la curent cu operațiuni gândite de guvern împotriva activităților lor criminale, ci și spre a intimida, tortura ori a face să dispară concurenți de pe piața stupefiantelor. Un singur detectiv era plătit 1.5 milioane de pesos (aproximativ 630.000 Euro) pentru a intercepta convorbiri telefonice.

Documentele prezentate de Morris provin din biroul ministrului Justiției. Privindu-le, unul ca mine, posesor al unui dosar de Securitate de aproape zece mii de pagini, recunoaște fiecare articulație a mecanismelor intimidării și terorii. Pentru cineva care nu a trecut printr-o experiență de acest fel și are doar o vagă idee despre ce înseamnă o asemenea mașinărie infernală, asemenea documente par de pe altă planetă.

Fără să nege nimic din meritele președintelui Uribe, Morris pune, în numele tuturor victimelor DAS și a celor ce cred în inviolabilitatea drepturilor omului, întrebări nu tocmai simple: poate un progres economic de netăgăduit să justifice folosirea unui arsenal murdar împotriva libertăților civile? Poate o stabilitate obținută și prin mijloace de acest fel să fie durabilă?

Desen & Copyright @ Guaico

Cei care continuă să-l prețuiască pe Álvaro Uribe, mă număr printre ei, sunt puși în fața unor imense dificultăți de ordin moral. ”Dar dacă Uribe nu a știut ce fac cei din DAS?”, se întrebă unii. Documentele sunt neiertătoare – Șeful DAS raporta direct la președinte, informațiile pe care acesta din urmă le primea cuprindeau detalii clare în legătură cu toate acțiunle intreprinse.

De la șantaj politic la planuri de răpire a copiilor, de la campanii de dezinformare și compromitere a jurnaliștilor și judecătorilor independenți la stigmatizare drept dușmani ai popurului și aliați ai teroriștilor se pare că  nimic nu lipsește din aceste planuri de acțiune și rapoarte de îndeplinire a celor stabilite.

Cel mai popular politician columbian al ultimului deceniu s-ar fi folosit de orice împotriva adversarilor, numiți cu toți, la pachet “demagogi în slujba teroriștilor”. Procedând astfel, Uribe a dat o șansă multor adevărați demagogi aflați pe statele de plată ale gherilelor să-și piardă urma. Activiștii militând pentru respectarea drepturilor omului sunt și ei calificați drept ”agenți ai terorismului”. O asemenea etichetă însemna, în unele zone ale Columbiei, “moarte sigură”, precizează Morris.

Investigațiile declanșate de Ministerul Justiției au dus la descoperirea unui Manual DAS. Citindu-l, înțelegi magnitudinea operațiilor ”uneia dintre cele mai teribile vânători de vrăjitoare” desfășurate în acești ani, cum spune Morris:

– 30 de membri ai Congresului Columbian, adversari politici ai lui Uribe, sunt aruncați în pușcărie;

Uribe atacă membrii Curții Supreme;

– O martoră arată păpușa dezmembrată primită prin poștă,  însoțită de un bilet: ”Ai o familie frumoasă, n-o pune în pericol”;

– Ziarista Claudia Julia Duque Orrego citește azi ordinele de terorizare emise împotriva ei și a fiicei sale și transcrierea amenințărilor primite prin telefon;

– Raportorul ONU Margaret Sekkegia citește notele de urmărire la care a fost supusă ani la rând de către DAS;

– Membrii Parlamentului European pot să citească planurile prin care se stabilea cum să fie neutralizate informațiile pe care le cerau în legătură cu situația din Columbia;

– Activiști străini pentru respectarea drepturilor omului văd copii ale itinerariilor lor de zbor, rezervări de hotel, ascultă interceptările telefonice, văd cine și când a dat ordin să le fie pustiite birourile acreditate oficial în Columbia;

– Episcopul american Thomas Green vede cum era urmărit nu doar când călătorea în Columbia, dar și acasă, în Detroit;

– Se pot citi documente care probează că marea companie Chiquita Banana a finanțat nu doar sub nasul DAS, dar și cu complicitatea celor de acolo, teroriști columbieni cu peste 25 de milioane de dolari. Spune cineva: “Nu există plantație de banane în Columbia al cărei pământ să nu fi fost ‘fertilizat‘ măcar de un cadavru“.

All rights reserved @ mezine.monthlyreview.org

În noiembrie 2011, noul președinte al Columbiei — Juan Manuel Santos – a hotărât desființarea DAS. Adjunctul temutului Serviciu Secret se află deja în pușcărie. Maria del Pilar Hurtada, fosta șefă DAS, se ascunde în Panama și spre stupoarea multora dintre cei ce-l prețuiesc pe Uribe acesta declară că Pilar Hurtada a fugit din Columbia la recomandarea lui, care o consideră pe fosta șefă DAS inocentă – o “victimă politică”.

Ce se așteaptă, în continuare, de la președintele Santos?

Multe, foarte multe. În primul rând, un răspuns la întrebarea cum de pretinde azi că nu a știut nimic depre activitatea DAS, când a fost ministrul Apărării sub președintele Uribe? Și nu un ministru oarecare. Lui Santos i se datorează câteva succese strălucite. Printre ele, salvarea lui Fernando Araújo Perdomo, răpit de FARC, la Cartagena; uciderea faimosului Raul Reys, membru al Secretariatului FARC; salvarea, prin acțiuni neviolente, a fostei candidate la Președinție, Ingrid Betancourt.

Graţie unui diplomat, în decembrie 2008, l-am întâlnit, la Cartagena, pe Fernando Araújo Perdomo. În iulie, demisionase din funcţia de ministru de externe. Se discuta deja despre planurile preşedintelui şi ale unora dintre apropiaţii săi de a schimba Constituţia, astfel încât Uribe să mai poată candida pentru încă un mandat. Araújo era mai mult decât sceptic în legătură cu înţelepciunea unei asemenea inţiative. Se temea de mesajul pe care o asemenea mişcare l-ar fi putut transmite despre Uribe. Şi avea dreptate. Până la urmă, Uribe a susţinut candidatura lui Juan Manuel Santos.

Declarația lui Santos după care împărtășa obiectivele stabilite de Uribe, dar era în profund dezacord cu metodele predecesorului său în atingerea obiectivelor nu convinge prea multă lume. E nevoie, spun mulți critici ai actualui președinte, ca Santos să prezinte scuze columbienilor pentru cele comise de un guvern din care a făcut parte, să sprijine demersurile de acuzare și pedepsire a celor găsiți vinovați și să prezinte un plan de reforme instituționale care să facă imposibilă repetarea erorilor din trecut.

Santos și Uribe - All rights reserved @ Colombia - Politics

Deși a declarat că este conștient de pericolele “pervertirii sintagmei drepturile omului“ sub administrația lui Uribe și a început să construiască relații bune cu organizațiile care monitorizează respectarea acestor drepturi în Columbia, președintele Santos se află încă în miezul unor controverse aprinse. Spre a turna gaz peste foc și spre a-și contrazice parcă pozițiile declarate în legătură cu drepturile omului, în momentul în care un colonel a fost condamnat pentru dispariția a 11 columbieni, Santos s-a opus sentinței și a cerut ca înaltul ofițer să fie iertat.

Ce așteaptă oameni ca Hollman Morris de la comunitatea internațională, și în special de la Statele Unite?

După scandalul de presă declanșat anul trecut de ziarul The Washington Post, care prezenta dovezi că fonduri substanțiae acordate de Washington guvernului de la Bogotá au fost folosite în acțiuni de intimidare și reprimare a celor pe care președintele îi considera drept adversari ai săi, ba chiar și spre folosul teroriștilor, e nevoie de o condiționare foarte strictă a felului în care sunt folosiți banii oferiți Columbiei pentru ieșirea dintr-un impas care, după unii, are o vechime de peste 200 de ani.

În sfârșit, care ar putea fi după Hollman Morris obstacolul major în calea unui progres de la Uribe la Santos și de la Santos mai departe? “Societatea columbiană”, spune Morris, “este profund intoxicată ca urmare a lungilor campanii de denigrare, intimidare și corupție la vârf. Oamenii nu mai știu cum arată o informație corectă, nu mai știu în cine să creadă, pur și simplu sunt debusolați.”

În pofida simpatiei substanţiale de care încă se bucură în Columbia şi dincolo de realizări care nu pot fi contestate, Álvaro Uribe riscă să-şi vadă numele intrând în istorie asociat unui oximoron nefast: democraţia poliţienească.

(Acest text este găzduit și de revista TIMPUL, nr.3/2012)

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in