De veghe în lanul de se cară ei

New York, 8 decembrie, 1980. Mark David Chapman îl ucide pe John Lennon. La numai două minute de la comiterea crimei, polițiștii îl arestează pe Chapman, care stă pe trotuar, are lângă el arma și ține în mâini un exemplar din cartea lui J(erome) D(avid) Salinger The Catcher in the Rye (De veghe în lanul de secară). Pe o pagină a cărții, Chapman scrisese This is my statement”. “Declarația” este semnată “Holden Caufield” – numele adolescentului personaj-narator al cărții.

Washington, DC, 30 martie, 1981. John Hinckley încearcă să-l asasineze pe Ronald Reagan aflat în cea de a 69-a zi a primului său mandat. Președintele scapă ca prim minune doar cu un plămân perforat. Printre cărțile găsite de polițiști în camera de hotel a lui Hinckley se află și The Catcher in the Rye.

Los Angeles, 28 iulie, 1989. Robert John Bardo o ucide pe Rebecca Schaeffer, actriță și fotomodel. La intrarea în apartamentul victimei, Bardo are cu el The Catcher in the Rye.

Încercările de a stabili o legătură directă între aceste trei crime (și nu doar acestea trei) și fabuloasa carte a lui Salinger n-au încetat și nu vor înceta vreodată, oricât de aberante ar rămâne. Este ca și cum ai spune că președintele Traian Băsescu a făcut cunoscutele declarații despre Regele Mihai (și nu doar acelea), fiindcă a citit și recitit, până la amețeală, Levantul, capodopera  lui Mircea Cărtărescu.

Cornish, New Hampshire, 27 ianuarie, 2010. Moare, “din cauze naturale”, autoizolatul J. D. Salinger, la vârsta de 91 de ani.

*

Premierul Victor Ponta ține morțiș să-și consolideze faima de haiduc anti-PDL: Am venit la guvernare să facem dreptate celor care au fost nedreptățiți, care au avut cel mai mult de suferit în urma guvernării Boc. Cei de la secția română a revistei Nature lansează o ipoteză interesantă, considerând că haiducismul de stat, de partid și de alianță al dlui Ponta este determinat de ascultarea repetată, în adolescență, a unei balade culese de Vasile Alecsandri, la Ocna, în 1843, text pus pe muzică și interpretat de nemuritoarea Phoenix, peste mai bine de un secol:

Cine trece-n Valea-Seacă
Cu hamgerul fără teacă
Şi cu pieptul dezvelit?
Andrii-Popa cel vestit!

Şapte ani cu voinicie
Şi-a bătut joc de domnie
Şi tot pradă ne-ncetat,
Andrii-Popa, hoţ bărbat!

Zi şi noapte, de călare,
Trage bir din drumul mare,
Şi din ţară peste tot!
Fug neferii cât ce pot,

Căci el are-o puşcă plină
Cu trei glonţi la rădăcină,
Ş-are-un murg de patru ani,
Care muşcă din duşmani,

Ş-are fraţi de cruce şapte,
Care-au supt sânge cu lapte.
Şi nu-i pasă de nimic,
Andrii-Popa cel voinic!

E de necrezut ce prăpăd poate pricinui vocea care-l  hăituiește pe domnul Ponta – vocea lui Mircea Baniciu, cantautor devenit un fel de Holden Caufield al scenei românești.

Desen & Copyright 2013 - ION BARBU

S-a descoperit și cauza cutremurelor din sânul USL. De vină n-ar fi, cum susțin voci răuvoitoare, dl Dan Voiculescu și strigătele sale tragic-patriotice Jos Băsescu! Cât mai jos!”, ”Sus eu! Cât mai sus!”, ci un cântecel despre un alt haiduc și o concubină a sa:

“Terente și Didina

Se plimbă cu mașina.

La orice cotitură

Manânc-o prajitură.

Didina s-a-necat

Terente s-a-mpușcat”

Explicând eșecul privatizării CFR Marfă, voci autorizate ale folclorului politic românesc susțin că, de fapt, vina o poartă o variantă adusă la zi a cânticelului de mai sus: Terente și Didina/ Se plimbă cu drezina. Această variantă ar fi fost lansată (dar și culeasă) de Impiegatul-Șef Traian Băsescu.

Aceluiași star politico-mediatic îi este atribuită și balada M-a făcut tata notar, povestea fascinantă a două credite bancare în valoare totală de aproximativ două milioane de € (un credit pentru un penthouse de mare lux, altul pentru 291 hectare de pământ gigea) obținute de o tânără lucrătoare într-un notariat.

Amețită de fumigenele cu miros pătrunzător de Seychelles și de zgomotul spălării a 7 milioane de “Dragă Stolo” de către candidatul Traian Băsescu (apud Sorin Roșca Stănescu), agitata opinie publică românească a uitat să întrebe banca atât de generoasă cam ce venituri lunare obține tânăra lucrătoare într-un notariat de s-a putut califica la credite atât de substanțiale.

Dacă ar lăsa orgoliul la o parte, premierul Ponta ar putea să descopere că are în nodul cravatei de pioner soluția de a transforma România în țara cu populația cea mai prosperă. Tot ce trebuie să facă este să dea o ordonanță de urgență prin care se stabilește că în România nu există decât o singură ocupație – notar. Și un singur nume de familie – Băsescu. Eu cred că dl Ponta poate și trebuie să renunțe la orgoliu. Doar e vorba de interesele României, nu? Doar așa Domnia Sa își va câștiga dreptul să poarte numele de Titulescu, în vreme ce restul populației se va numi, cum am stabilit, Băsescu.

*

Până una, alta, pentru ca pe viitor (cu trecutul nu se mai poate face nimic) să fi evitate tragedii și neclarități din ce în ce mai mari, propun să se interzică cititul (de literatură) și ascultatul (de muzică). Cazurile Vanghelie & Gigi dovedesc că se poate reuși în viață — și individual, și în grup, și în partid, și în haită — și fără citit. De ascultat, să se ocupe doar SRI, căci au cei mai buni oreliști – nas, gât și urechi.

Cât privește apatia multora și ea se datorează cititului excesiv.  Întorcându-ne la începutul acestor rânduri, vreau să precizez că, dacă în evenimentele reamintite acolo de vină era De veghe în lanul de secară, apatia (altfel zgomotoasă) multor români cu drept de vot se datorează altei cărți – De veghe în lanul de se cară ei.

Numai că ei – adică și unii și ceilalți – nu se cară nicăieri, de bună voie. Trebuie ajutați. Dar nu de Mihai Neamțu & Company.

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist