Comunismul sau Victimele Comunismului?

Anunțul de dată recentă în legătură cu inițiativa înființării unui Muzeu al Comunismului mi-a reamintit discuții mai vechi, purtate cu prieteni, colegi, colaboratori, cercetători etc., oameni strânși în jurul revistelor Agora și Meridian în urmă cu douăzeci ani. Erau, evident, discuții legate de ce ar trebui făcut împotriva uitării, ce ar trebui construit pentru ca viitoarele generații să gândească ”în cunoștință de cauză” și să se opună, cu mai mult succes decât înaintașii lor, repetării unor orori.

Una dintre temele acelor lungi discuții (subiect pe care l-am reactivat în urmă cu câteva zile într-un grup de prieteni și cunoscuți) era chiar numele pe care ar trebui să-l poarte un asemenea muzeu. Azi dimineață, unul dintre participanții la acest recent schimb de idei mi-a semnalat un foarte interesant articol semnat de dl Ion Vianu în revista ”22”. Vi-l recomand cu mare  căldură – aici.

Textul dlui Vianu (medic strălucit, rafinat autor de literatură și publicistică, unul dintre intelectualii ce s-au alăturat Mișcării Goma și fost membru al Colegiului de redacție al Agorei) propune o abordare mai complexă, necesar-nuanțată a unui proiect ce poate marca înțelegerea terorii comuniste în contextul unor forme complementare ale autoritarismelor sau totalitarismelor pe care le-a avut de înnfruntat România modernă.

Asemeni mai oricărei abordări și celei a dlui Ion Vianu i se pot găsi puncte slabe, i se poate căuta nod în papură. Importantă rămâne însă nevoia unei dezbateri – cât de cât publice – înainte de a decide numele unui așezământ pe care îl investim cu atâta semnificație.

Eu, unul, după citirea textului dlui Vianu am revenit la una dintre întrebările ce mă frământă de peste două decenii: Muzeul Comunismului sau Muzeul Victimelor Comunismului? Muzeul Holocaustului sau Muzeul Victimelor Holocaustului? Ș.a.m.d.

 

MERIDIAN, Vol. I, Nr. 5, Ianuarie - Aprilie 1992. Ilustrație - JON-DOGAR MARINESCO.

 

Știu, cu cât este mai sintetic, cu atât mai percutant poate fi un titlu sau numele unei instituții. Mă tem însă că Muzeul Comunismului ar putea să mute, evident fără voia întemeietorilor instituției, accentul de pe victime pe călăi.

Dacă cercetarea trebuie să rămână focalizată pe articulațiile unui sistem bestial, atenția trebuie atent distribuită pentru ca milioanele de victime să nu devină “elemente de decor”. Altfel riscăm să părem, încă o dată, preocupați mai mult de călăi, decât de victimele lor.

Poate mă înșel, poate dezbaterea pe care o propun este superfluă. Dar m-am simțit dator să o fac.

 

 

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in