Commedia dell’arte: “Marele șoc” neiliescian, în două ediții

Ediția americană – președintele Donald Trump îl destituie pe Directorul FBI, James Comey.

Ediția românească – doi dintre cei mai impenitenți pupini băsiști, prieteni care și-au adus, public, elogii reciproce de un patetism caricatural, au descoperit, unul la celălalt, că nu au caracter. Există opinii potrivit cărora am avea de-a face cu un secret de tip Polichinelle – Commedia dell’arte.

Vinovat pentru această ruptură tragică, un fel de măcel între Marx și Engels, este – cum altfel? – tot Donald Trump, fiindcă, așa cum îl înfierează cu eterna-i vigilență Marx, Engels “este un fervent și entuziast admirator al lui Donald Trump”.

Engels îl acuză pe Marx că publică opinii politice contra bani. Sincer, contra ce altceva ar putea să publice un autor? Engels publică contra biscuiți?

Marx îi dă replica lui Engels, așezându-și azi prietenul și comilitonul într-o serie mai mult decât surprinzătoare: “Marius Ciuvică, Victor Roncea, C. V. Tudor, Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu și alții ejusdem farinae”.

În cunoscutu-i stil ridicol-alunecos, Marx încearcă să minimalizeze prietenia cu Engels: “Dar este, mărturisesc, întristător ca un om despre care am scris mereu cu prețuire, prieten (înțeleg) cu oameni apropiați mie…”

Engels, prieten – dacă “înțeleg” eu bine – doar cu prieteni lui Marx, nu și cu Marx, care, generos cum e, doar a scris cu prețuire despre Engels sau este un mesaj de tipul “Cine mai e prieten cu Engels nu mai poate fi prieten și cu mine?”

2006
“După o zi, în seara dinaintea Învierii, mă aflam la Devis Grebu la cină…”

2010
“La Mulți Ani, iubite Devis, alături de minunata ta familie! În acești ani de visuri, iluzii și disperări, desenele și picturile tale au dat o șansă României. Mai exact spus acelei Românii care nu acceptă mocirla amoralității triviale, a obscenității cu chip de mogul, de oligarh, de torționar securist râmjind satisfăcut de pensia opulentă pe care o primește în continuare.

Ai pariat pe idei, dragă Devis, ai fost deseori dezamăgit de purtătorii lor umani, prea umani. Ai captat cu apocaliptică ironie mascaradele, serpentinele, travestiurile și șaradele care dau măsura unei tranziții ce prelungește, din păcate, o eră a nemerniciei. Un nesfârșit bal mascat. O tranziție care a inclus, totuși, momentul acela sublim și grotesc din 18 decembrie 2006, ziua când a început lupta ce continuă și astăzi. Nimeni nu a surprins mai exact decât tine ce s-a întâmplat în acești ani, cum s-au coalizat canaliile, lichelele, snapanii, les crapules, les salauds, the jerks.

Istoria României post-comuniste povestită de Devis Grebu: iată titlul unei cărți care ar merita văzută și citită de cât mai multă lume. Pe pereții biroului meu din Washington se află multe din desenele pe care mi le-ai dăruit. Scriu aceste rânduri privind cel care a acompaniat primul meu editorial din ‘Cotidianul’ (era în toamna anului 2005). Raymond Aron cu foarfecele se ocupă de barba și frizura autorului lui Das Kapital. Ce timpuri, dragă Devis. Azi, în ruina online, care abuzează purtând numele acelui ziar, se scuipă și se maculează orice ține de valoare. Ești omul care simte la timp cum se prăbușește un edificiu. Ai averizat, dar prea puțini te-au ascultat. Într-un univers în care nesimțirea își face de cap, tu, dragă devis, ești întruchiparea spiritului care nu vrea să se lase terfelit, ca forțele Răului nu pot, nu au cum să învingă. Din tot sufletul, al tău, Volo.”

Chiar așa, ce timpuri, dragii noștri Marx & Engels! Cum se prăbușesc edificiile moralității sub ochii voștri înlăcrimați!

Desen & © - DION
Desen & © – DION

Totuși, acest conflict nu poate deveni decât plicticos, fiindcă cei doi combatanți nu pot folosi arma letală la care recurg, când nu mai au argumente și realitatea îi contrazice irefutabil: “Antisemitule!”

Speranța stă, ca de obicei, la idolul celor doi apostoli ai Binelui & Adevărului – Traian Băsescu, imortalizat de Marx în tragicomedia “Traian, Henricul al V-lea de România.” Acesta din urmă a anunțat că, în cazul în care o faimoasă Comisie Parlamentară va ajunge la concluzia că, în 2009, rezultatul alegerilor prezidențiale din România a fost măsluit în favoarea sa de comandoul “Noi Suntem Statul!”, el va avea dreptul să mai candideze la încă un mandat.

Excelent motiv pentru Marx & Engels să se împace și să-și înfrățească, încă o dată, forțele în efortul patriotic de asanare a “mocirlei amoralităii triviale”.

Îl știu pe Marx pe dinafară. Dincolo de foarte multe calități, are și ceva defecte, dar printre ele nu se află nicidecum, cum pare a insinua Engels, arghirofilia. Dimpotrivă, este un om foarte generos, dar nu ține morțiș să moară de foame, cum nici Engels nu cred c-ar vrea s-o sfârșească așa.

Pe Engels nu-l știu. Nici nu vreau să-l știu. Mă mulțumesc să-i prețuiesc desenele. “Ideile” sale…

De știut însă se pare că îl știe foarte bine Eugen Mihăescu. Evident, întreaga răspundere a acestui portret în acvaforte îi revine autorul lui:

“Acest individ ar fi trebuit să se numească REBU și nu Grebu și e ilustrarea proverbului: ‘Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești!’ L-am ajutat când a ajuns la New York (după ce și-a lăsat sămânța pe două continente și și-a părăsit progeniturile în Israel și Franța) și l-am prezentat la “The New York Magazine”. Acolo a avut proasta inspirație să ceară să fie favorizat pentru că, vezi Doamne, e evreu. J. C. Suares, (care și el e evreu!) – amicul meu – n-a vrut să lucreze cu el din acest motiv. L-am dus apoi la Jerelle Kraus, care era Art Director la “The New York Times” în acea perioadă, și care l-a și găzduit până nesimțitul i-a spus de la obraz că nu-i mai plătește chirie, dacă nu îi dă de lucru. În fine, mizerii din astea. Apoi a început să scrie la toată lumea că îi fur ideile și, bineințeles, i-a scos din sărite pe toți redactorii care au încetat să-l mai solicite. Pentru toate astea sunt vinovat eu, se pare, din moment ce mă injura în halul asta. Nu e prima dată că sunt astfel ‘răsplătit’ și nici ultima dată! Ultima oară l-am văzut acum vreo 20 de ani, într-o stație de metrou, la N.Y. și a luat-o la fugă de frică să nu-l cocoșez.”

Hurducăită tranziție, neică!

Pentru conformitate:

http://www.flux24.ro/scandal-in-gds-tismaneanu-acuzat-de…/…/

P.S. Sper că toată lamentabila poveste a rupturii dintre Marx și Engels este doar gluma unui internaut răutăcios.

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in