Cleptocratul politic – triptic

Joi, 21 iunie, am retras un text postat doar cu o oră înainte. Dădeam și o scurtă explicație pentru decizia luată: “Există situații în care trebuie să ne reamintim că viața ni se dă o singură dată. Când unul dintre noi încearcă să scape de viață, ceilalți trebuie să-și aducă aminte că tot ce avem mai bun este să fim oameni. Este motivul pentru care am retras un text postat în urmă cu o oră.“

Unii au înțeles decizia mea, alții mi-au trimis mesaje dintre cele mai insultătoare, acuzându-mă că sunt “omul lui Năstase.” Acum, când viața dlui Adrian Năstase nu se mai află în pericol, dar fostul premier se confruntă cu alte riscuri majore, cum ar fi transformarea într-un simbol, erou, cavaler fără prihană, cred că a venit vremea să reactivez acel text.

Recunosc, m-a îndemnat la asta și o incitantă declarație a dlui Liviu Dragnea: “PSD nu se disociază de Adrian Năstase.“

Știam de mult cât de mică este capacitatea PSD de a se disocia; mai ales de corupție. Această infirmitate morală ar putea fi una dintre cauzele pentru care oameni ca dl Adrian Năstase iau, până la urmă, drumul pușcăriei.

Cât privește o altă declarație a dlui Dragnea, ea mi se pare definitorie pentru realismul Secretarului general al PSD: “Era Adrian Năstase nu s-a încheiat.“

Ceva îmi spune că dl Năstase s-a disociat, totuși, de această opinie a dlui Dragnea, altfel nu ar fi recurs la un gest extrem. Sau, cine știe, dnii Dragnea și Năstase trăiesc pe planete diferite, iar pe una dintre ele disociere este același lucru cu asociere. Există nu doar războaie politice; există și războaie semantice.

Revenind pe planeta Pământ, doresc să-i semnalez, cu discreție, dlui Dragnea că, în afara Erei Năstase, încă două epoci de aur s-au încheiat de o bună bucată de vreme – cea a lui Pericle și cea a lui Nicolae Ceaușescu.

CLEPTOCRATUL POLITIC – TRIPTIC

Cristian Tudor Popescu are dreptate: condamnarea dlui Adrian Năstase constituie prima lovitură dată sistemului. “Sistemul ticăloșit”. Ticăloșit și de unii, și de alții.

Acuzațiile de răzbunare politică vor cunoaște o scurtă recrudescență.

Nu vor lipsi văicărelile: “Așa ne trebuie dacă nu i-am tras-o lui Traian, când am avut în labă dosarul <Flota>!”

Și reluarea unor întrebări  va face o stagiune: “Dar cu logistica PD-L folosită pentru candidatura ‘independentei’ Elena Băsescu cum rămâne? Dar cu Videanu și Udrea?”

Speculațiile vor continua o vreme: “A fost asta cauza cea mai mare cu care putea fi agățat?” Nu mai contează. Ce contează este că dl Năstase a fost agățat și, mai important, dovedit.

 

Multe altele vor rămâne irelevante, în vreme ce condamnarea, cu executare, a dlui Adrian Năstase va face carieră. În condiții normale, cariera politică a fostului premier și ministru de externe se încheie aici.

Totuși, în vreme ce condamnarea dlui Năstase este definitivă, nu putem fi siguri că un prim gest de normalitate înseamnă și reintrarea definitivă a normalității în drepturile ei.

Vă ofer astăzi trei texte publicate în 2004 și 2005,  nu de alta, dar mi se par de actualitate și (cu îngăduința dumneavoastră) oarecum premonitorii.

Le puteți citi deschizând link-urile acesta, acesta și acesta.

 

 

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in