Clauza bârfei celei mai favorizate

Politicienii români și suporterii lor cei mai zgomotoși se lasă foarte rar contaminați de logică și bun-simț. În campaniile electorale, riscul acestei contaminări dispare cu desăvârșire, iar pe durata crizelor politice imunitatea la cele două pericole este absolută.

Doamna Ecaterina Andronescu, ministru al Educației, declară că, deși acuzația de plagiat adusă dlui Victor Ponta, premier, a fost confirmată de comisia care a analizat cazul, doctoratul dlui Ponta nu poate fi retras fiindcă vinovatul este demnitar.

Declarația dnei Andronescu mi se pare de două ori ilogică. Mai întâi, pentru că nu este vorba de ridicarea imunității premierului, ci de anularea titlului de doctor. A doua oară, pentru că însuși dl Ponta declara la izbucnirea scandalului cu pricina că, dacă va fi găsit vinovat, va renunța la titlul de doctor.

Colegii de partid trebuie să se sprijine. De aceea, prin renunțarea la titlul de doctor, dl Ponta ar putea să o ajute  pe dna Andronescu să depășească impasul de logică în care cred că se află. Ca să nu mai spun că, spre deosebire de cei care sunt convinși că o asemenea mișcare ar afecta capitalul politic al premierului, eu cred că l-ar putea îmbunătăți. Oamenii – sau măcar unii dintre ei – ar putea spune: ”Uite, domnule, un politician care se ține de cuvânt, nu de un titlu”.

Dna Ecaterina Andronescu este ea însăși ținta unor acuzații de plagiat. Pe această temă, dl Alin Fumurescu semnează pe voxpublica (aici și aici) două texte foarte apăsat scrise.

Sigur, publicate chiar în ajun de alegeri românești, textele universitarului american riscă să pară apocaliptice (prin ton), torențiale (prin stil) și ar putea să inducă, fără voia autorului, falsa idee că întreaga lume universitară occidentală este preocupată, bulversată și scandalizată de plagiatul dnei Andronescu. Nu este. Dar asta nu anulează adevărurile rostite de dl Fumurescu, în cazul în care dna Andronescu este cu adevărat vinovată de plagiat și cei 7 (șapte) universitari occidentali au dreptate.

În cazul în care dna Andronescu nu este vinovată, reacția Domniei sale este de înțeles, dar rămâne o reacție imprudentă prin ton și așa ceva nu o poate ajuta pe dna ministru să-și concentreze atenția pe ce este cu adevărat important – demontarea acuzațiilor care i se aduc.

 

 

Desen & Copyright 2012 - DION

 

Dna Iulia Motoc, judecătoare la Curtea Constituțională a României, are pagină pe Facebook. De curând, a folosit acest vehicul de comunicare/”socializare” pentru a oferi amănunte (reale sau false) din viața și activitatea profesorului universitar Daniel Barbu. Cum nu cred foarte mult în coincidențe, trebuie să amintesc că dl Barbu candidează din partea USL la un loc în Parlament, în vreme ce dna Motoc este o susținătoare foarte vocală a președintelui Traian Băsescu și a PD-L.

Pusă în fața unor întrebări de bun-simț, dna Motoc răspunde cu deficit de așa ceva, afirmând că întrebările în chestiune sunt partizane, cum ar veni asemenea reproșuri politizează demersul Domniei sale de pe Facebook, unde, precizează dna Motoc, Domnia sa a vorbit în calitate de profesor universitar, nu în calitate de judecătoare la CCR. Totuși, opinia publică știe cu mult mai mult despre dna Motoc, judecătoarea de la CCR, decât despre universitara Iulia Motoc, care chiar poate fi, cum spun admiratori ai Domniei sale, o savantă strălucită.

Deocamdată, dacă la CCR dna Motoc este judecătoare, pe Facebook dovedește ba vocație de procuroare, ba vocație de vigilante. Poate fi adevărat că dl Daniel Barbu nu este simpatizat de colegii săi de catedră, întrebarea rămâne care dintre aceștia i-au dat mandat  doamnei Iulia Motoc să vorbească în numele lor pe o pagină de Facebook. Și judecător, și savant, și procuror, și purtător de cuvânt, și vigilante, și profesor, și detractor – iată o polivalență de natură cu adevărat renascentistă.

Potrivit logicii propuse de dna Motoc, mâine ne putem trezi cu  o altă judecătoare (sau judecător) de la CCR (sau de la altă curte) publicând pe Facebook o fotografie (autentică sau trucată) în care să o putem vedea pe dna Motoc în pielea goală. Apoi, autoarea (sau autorul) unei asemenea isprăvi ar putea răspunde că nu a publicat fotografia cu pricina în calitate de judecătoare (sau judecător) la CCR (sau la altă curte), ci în calitate de locuitoare (sau locuitor) a capitalei.

Potrivit aceleiași logici propuse de dna Motoc, poimâine ne putem trezi cu un diplomat român (sau străin) publicând tot pe Facebook informații despre relațiile soților Motoc din perioada în care dl Mihnea Motoc era ambasadorul României la ONU și familia Motoc locuia la New York. Apoi, autorul acestei indiscreții ar răspunde oprobriului public afirmând că nu a făcut-o în calitate de diplomat roman (sau străin), ci în calitate de vecin de palier al familiei Motoc.

Fiindcă dl Fumurescu amintea de reacția unor universitari occidentali față de ceea ce consideră un plagiat săvârșit de dna Ecaterina Andronescu, mă întreb ce reacție ar stârni în lumea universitară americană ințiativa unui profesor de a-și face pagină pe Facebook, pagină pe care să posteze informații (reale sau false) despre viața privată a unor colegi de catedră?

Ce s-ar întâmpla dacă dna Sonia Sotomayor, numită judecătoare la Curtea Supremă a Statelor Unite de un președinte democrat, și-ar face pagină pe Facebook unde ar posta informații (reale sau false) despre viața privată a dlui Samuel Anthony Alito Jr, numit judecător la aceeași curte de un președinte republican, și despre felul în care (informație falsă sau reală) judecătorul hărțuiește sexual o angajată a Curții, victimă pe care apoi o mai și avansează?

 

Desen & Copyright 2012 - DION

 

Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, una dintre pârghiile la care apela Washingtonul, spre a mai calma elanurile dictatoriale ale conducătorului român, era amenințarea Bucureștiul cu suspendarea Clauzei națiunii celei mai favorizate, măsură ce ar fi reprezentat o ”taxă” foarte piperată pentru România.

Astăzi, la București, se practică promovarea Clauzei bârfei celei mai favorizate. În preziua alegerilor prezidențiale din 2009 a izbucnit scandalul casetei (imaginare) cu ”sex oral” de care ar fi beneficiat unul dintre candidați. Acum, exact înaintea alegerilor parlamentare, apare scandalul unor episoade (reale sau nu) din viața privată a unui universitar care candidează pentru un loc în Parlament.

Interesant este că tocmai cel care a declanșat scandalul din 2009 o lăuda, de curând, pe cea care a declanșat scandalul de astăzi. Dna Motoc s-ar fi dovedit, astă vară, una dintre apărătoarele statului de drept în România, o vestală a justiției independente.

Poate că așa au stat lucrurile astă vară. Poate că așa stau și astăzi. Totuși, e greu să-mi explic cum poate fi apărat statul de drept și cum poate fi consolidată independența justiției tocmai de judecători care dovedesc un acces foarte limitat la logică și un apetit pantagruelic pentru bârfă.

Prefer o justiție aservită logicii și bunului-simț uneia care își declară zgomotos și ilar independența față de ele, chiar dacă logica și bunul-simț nu sunt “categorii juridice”.

 

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist