Charlie & Sean, Pancho & Lefty sau o poveste cu (un) cântec

Photo blog 7Charlie Rose încearcă, în zadar, să afle de la Sean Penn ce a fost în capul acestuia din urmă când a hotărât să-l întâlnească pe evadatul narcotraficant “El Chapo”.

Sean Penn încearcă, degeaba, să afle de la Charlie Rose de ce nu a fost el, cunoscutul realizator de interviuri, interesat să-l întâlnească pe legendarul “El Chapo”.

Charlie nu se lasă convins de explicațiile oferite de Sean și îl hăituiește cu ”follow-up questions”, în speranța că poate scoate ceva de la actor.

Sean nu e convins că Charlie are antenele potrivite pentru a descifra răspunsurile sale, dar admite că amândoi vor să vadă dispărută dependența de droguri.

Charlie îl întrebă pe Sean: dacă tot știau de întâlnirea cu “El Chapo” și au supravegheat locul de taină, de ce nu l-au arestat – atunci și acolo – mexicanii pe marele evadat? Sean crede că nu lui trebuie să i se adreseze întrebarea.

Charlie & Sean pot prelungi discuția lor la nesfârșit, dar nu cred că Rose va scoate ce dorește de la Penn. Sean nu-l va transforma, niciodată, pe Charlie într-un “experiential journalist” iar deontologiile lor sunt vădit diferite.

Dar “El Chapo”? “El Chapo” nu este întrebat de nimeni nici ce a fost în capul lui Penn, nici ce este în capul lui Rose. Nici nu cred că ar răspunde la asemenea întrebări.

“El Chapo” este interesat doar de cele pe care le știe foarte bine. Printre ele – că lumea este atât de complicată, încât, odată cu capul său atât de detestat, pot să cadă multe capete, până una-alta, respectabile.

Sean știe mai multe decât poate întreba Charlie, chiar dacă, pe ecran, Rose pare imbatabil la capitolul întrebări.

Actorul fascinat de “experiential journalism” s-a convins, probabil, de un ceva pe care nu îl poate transmite jurnalistului de studio mai limpede decât o face printr-o sugestie discretă – moartea vine, mai totdeauna, din cauza răspunsurilor.

E drept, uneori moartea vine și din cauza întrebărilor. Dar rata morților abrupte este mai mică printre ziariștii de studio decât printre ziariștii de investigații. Una peste alta, Sean îi vrea binele lui Charlie.

Penn ar putea să regrete profund că a vrut să fie și altceva decât este – actor. Rose ar putea să regrete cândva că s-a hotărât să încerce, în studio, “experiential journalism” pe pielea lui Sean Penn.

Nu cred că “El Chapo” va regreta vreodată nici că l-a cunoscut pe Sean Penn, nici că nu a fost invitat la o tacla, în studio, de Charlie Rose. În mod sigur, Joaquin “El Chapo” Guzman are alte regrete.

Deși trăiesc în aceeași lume, Sean și Charlie înțeleg diferit ideea de complicitate. “El Chapo” știe mai bine decât cei doi ce este complicitatea. Pe ea a și contat atâta vreme. Și, până acum, a avut fler. Dispare el, apare altul. Cu fler mai bun.

După a doua parte a interviului, unii au considerat că “Penn was CLEARLY the only journalist in the room.”/…/”Charlie Rose assumes that he is  a real journalist and Sean Penn is not.  Sean Penn has just as much right to write about something he is passionate about as anyone.

Alții au replicat – “Sean Penn journalist?”/…/”The guy is a high paid Muppet that does whatever he’s told. He’s done enough drugs to make a blue whale retarded.

Eu, unul, încerc să mai învăț de la viață, și asta nu de frica morții, ci de teama că limpedele e din ce în ce mai restrâns, în vreme ce un anume clarobscur câștigă teritorii noi – Go West! Go East! Go North! Go South! Go Wherever You Wanna Go!

Vă propun să ascultați (sunt bineveniți și Rose & Penn) Pancho & Lefty, cântecul lui Townes Van Zandt, cu Willie Nelson și Bob Dylan. Textul îl găsiți aici. Citiți-l. Merită. Povestea cântecului ar fi cam asta:

“The song tells the story of a Mexican bandit named Pancho and a more enigmatic character, Lefty. The song tells of Pancho’s death and implies that he was betrayed by his associate Lefty who was paid off by the Mexican federales.

Although the lyrics are not exactly reconcilable with the historic details of the life and death of the famous Mexican revolutionary Pancho Villa, Van Zandt does not rule out the idea. In an interview, he recalled, “I realize that I wrote it, but it’s hard to take credit for the writing, because it came from out of the blue. It came through me and it’s a real nice song, and I think, I’ve finally found out what it’s about. I’ve always wondered what it’s about. I kinda always knew it wasn’t about Pancho Villa, and then somebody told me that Pancho Villa had a buddy whose name in Spanish meant ‘Lefty.’ But in the song, my song, Pancho gets hung. ‘They only let him hang around out of kindness I suppose’ and the real Pancho Villa was assassinated.”

In the same interview, Van Zandt recalled, “We got stopped by these two policeman and…they said ‘What do you do for a living?’, and I said, ‘Well, I’m a songwriter’, and they both kind of looked around like ‘pitiful, pitiful’, and so on to that I added, ‘I wrote that song Pancho and Lefty. You ever heard that song Pancho and Lefty? I wrote that’, and they looked back around and they looked at each other and started grinning, and it turns out that their squad car, you know their partnership, it was two guys, it was an Anglo and a Hispanic, and it turns out, they’re called Pancho and Lefty…so I think maybe that’s what it’s about, those two guys… I hope I never see them again”“

       

dt_signature2-e1270748737227[1]

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in