Ce-ar fi dacă…

Desen & Copyright 2013 - DION

Mai înțelege cineva ceva din toată această cacofonie a relațiilor bilaterale româno-americane?

Doamna Victoria Nuland face publice motivele pentru care s-a aflat la București și menționează mesajele pe care le-a adus din partea administrației Obama.

Premierul Victor Ponta, reapărut după ce se pierduse ca măgaru-n ceață, afirmă că dna Nuland a venit în București din cu totul alt motiv, făcând-o – indirect dar explicit – mincinoasă.

Președintele Traian Băsescu ține o conferință de presă în care și Domnia Sa o face – fără să vrea, dar explicit – mincinoasă pe dna Nuland, prezentând un alt “adevărat mesaj” adus la București de emisarul american:

“Suntem cu un pas în prăpastie. În cazul în care majoritatea politică recidivează și continuă atacurile la statul de drept, care pot fi prin legislație sau declarații, România riscă să fie izolată pentru mult timp.”, etc.

Nu tu 10 ani de prezență în NATO, nu tu poziția Washingtonului față de reunificarea Republicii Moldova cu România, nu tu altele pomenite anterior de ambele părți.

Dl Cristian Diaconescu, consilier prezidențial, îl contrazice vehement pe șeful său: “Utilizarea vizitei Victoriei Nuland în favoarea sau defavoarea unora este ridicolă.”

Sunt foarte reticent în privința alcătuirii de petiții, mai ales când sunt produse de unii și de alții pe bandă rulantă. Cred însă că în situația de față este nevoie de un document scurt și limpede.

Ce-ar fi dacă un asemenea document ar fi adresat Ambasadei Statelor Unite în România?

El ar trebui, zic eu, să cuprindă, în rezumat, declarațiile contradictorii ale celor trei actori principali – dna Nuland, președintele Băsescu și premierul Ponta.

Apoi – o întrebare scurtă: Cine minte?

Dacă preferați un limbaj eufemistico-diplomatic, întrebarea ar putea fi sau “Cine a înțeles greșit ce a transmis?”, sau “Cine s-a făcut că înțelege greșit ce i-a fost transmis? De dragul echidistanței, cele două ar putea constitui o singură întrebare.

În engleză, întrebarea ar putea fi: Who has been so economical with the truth?

60

Nu spun că un asemenea demers are mari șanse de a primi un răspuns din partea Ambasadei Statelor Unite în Romînia, dar ar constitui un exercițiu de comunicare, transparență și practicare a unor pârghii proprii statului de drept, care – dacă înțeleg bine – se clădește pe adevăr, nu pe minciună.

Dacă dna Nuland s-a declarat – pe bună dreptate – neplăcut surprinsă că românii nu ies în stradă, când este pusă în pericol independența Justiției, acest demers ar putea să o surprindă plăcut, dovedindu-i că românii sunt sătui să li se pună macaroane pe urechi.

Întrebarea de un milion de dolari este alta: sunt sătui?

Dacă românii nu au un răspuns limpede la această întrebare, nu are niciun rost să adreseze cealaltă întrebare Ambasadei Statelor Unite în România .

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist