Bușculada

Un brand se construieşte greu – cu talent, muncă, răbdare, sacrificii şi multe altele. Când un brand este agresat din afară, de cele mai multe ori se poate apăra cu succes. Când corodarea începe dinăuntru, de cele mai multe ori lucrurile sfârşec prost. Numai în aparenţă nu există nici o diferenţă între explozie şi implozie.

Academia Caţavencu este un brand. Că-ţi place tot ce zic, fac ori doar pretind aceşti caţavenci şi pixurile lor urzicătoare, brandu-i brand. Cât a fost doar agresată din afară, Academia a rezistat – indiferent dacă unii dintre academicieni au luat lucrurile cu graţie, alţii — cu un rânjet prost mascat.

Nici în Academia Franceză nu toţi nemuritorii iau în acelaşi fel vestea unui Alzheimer, un atac de bilă sau înjumătăţirea indemnizaţiilor. Nu e înţelept să te amesteci în treburile academicienilor, mai ales când instituţia are probleme.

În mod sigur, nu e bine să te bucuri, când un brand pârâie. Nici chibiţăreala, nici plăcerea produsă de necazul altuia nu e onorantă. Dacă este cu adevărat serioasă (chiar de se ocupă cu umorul), Academia depăşeşte impasul. Indiferent dacă el se datorează găurilor financiare sau politizării în forţă; ori amândurora.

Nu cred nici în speculaţiile panicoşilor – se prăbuşeşte un brand!, nici în optimismul inept afişat – nu se întâmplă nimic! Cred, doar, că un brand se clatină. Şi asta nu e chiar sfârşitul lumii, atâta timp cât vectorii aflaţi în conflict îşi administrează coliziunea în mod decent. Adică, atâta timp cât academicienii  îşi spală în public doar cămăşile, nu şi izmenele.

Chiar dacă Mircea Toma şi alţii pleacă, iar Doru Buşcu şi altii rămân, cred că deocamdată avem de-a face mai degrabă cu o simplă buşculadă, decât cu o prăbuşire. Cum şi cei ce pleacă, şi cei ce rămân sunt citiţi de atâta şi atâta lume, în timp ce ei se uită la filme americane, să le urăm Good luck wherether you are!

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in