Boney M, șamanismul politic și retromania

Nu știu care dintre sloganurile electorale clasice i se potrivesc mai bine Monicăi Macovei: “Din victorie în victorie, până la dezastrul final!” sau “Din dezastru în dezastru, până la victoria finală!” Totuna.

Să arunci pe piața politică Partidul M 10 – la numai patru luni după vigurosul 4.44% obținut la prezidențiale – într-un format în care noutatea o reprezintă permanent-retrasul din politică Adrian Papahagi, e un soi de sinucidere prin ridicol.

Să explici că “M” vine și de la ”Minune” e semn că citești prea mult din opera strategului politic și electoral Gabriel Liiceanu, în defavoarea unor autori nu tocmai necunoscuți ca John McLaughlin, Karl Rove ba chiar Dick Morris.

Mă bucur că Monica Macovei pledează pentru integritatea axei Washington-Londra-București. Numai că un M 10 nu te poate aduce în atenția laburiștilor ori conservatorilor britanici. Ca partid politic. Riști să te ia, în mod eronat, drept parteneri ai unor structuri ca MI5 și MI6.

Cât privește “nemulțumirile” Washingtonului, transmise Bucureștiului prin interpuși, în legătură cu neconsultarea americanilor la numirea lui Eduard Hellvig în fruntea SRI, nu mă întorc la replica lui Traian Băsescu despre “slugi care ling clanțe pe la ambasade.”

Prefer să citez din declarația  lui James Comey, Director FBI, pe care îl consider o voce “mai oficială” decât cea a duetului de vuvuzele Macovei & Tăpălagă:

“Domnule director Hellvig, doresc să încep felicitându-vă pentru numire şi să vă mulţumesc pentru că v-aţi făcut timp să mă găzduiţi chiar în prima dumneavoastră zi în această importantă funcţie. Sunt onorat să fiu alături de dumneavoastră şi să am ocazia să vorbesc despre importanta activitate pe care o desfăşurăm împreună.“

Monica Macovei ne dă de înțeles două lucruri – a) că ține legătura permanent cu surse din/din preajma Congresului  SUA și b) că numirea lui Eduard Hellwig, fără consultarea Washingtonului, este “inacceptabilă”. Îi sugerez o întrebare pentru sursele sale:

“Cum de găsește Congresul vreme să transmită Bucureștiului – prin mine, Monica Macovei, și Dan Tăpălagă – nemulțumirea legată de numirea lui Eduard Hellvig, dar nu găsește, de mai bine de doi ani, timp să numească un ambasador la București?”

Monica Macovei, pentru care am încă rezerve de simpatie și respect, nu vrea să înțeleagă un lucru simplu: ca să devii președintele României, trebuie să câștigi mai mult decât 4.44% din voturile exprimate de români. Cele acordate de membrii Congresului SUA nu se numără, nici dacă totalizează 95%.

Formatul în care fost lansat M 10 și reciclarea unor tunete și fulgere pe care le emite Monica Macovei, de atâția și atâția ani, îmi par evenimente retro. Unei asemenea babilonii, îi prefer retromania de tip Boney M. Este cu mult mai amuzantă și ocolită de cacofonii obositoare.

Șamanismul politic nu poate oferi altă minune decât cea în care trăiește România de 30 de ani; în rații de trei zile – cam cât ține orice minune a locului.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in