Bilete şi papagali – despre politică

Dintre cadourile primite de sau în jurul Crăciunului, mărturisesc  că  unul îmi  este foarte drag: un exemplar din Bilete de papagal (No.26, Vol. III), ziarul condus şi, uneori, scris integral de directorul publicaţiei (vezi primele două  numere), cel care semna  simplu – “T. Arghezi”.

Reamintesc onor cititorului că redacţia şi administraţia publicaţiei se aflau pe “Str. Prelungirea Mărţişor, nr 37, Bucureşti (5)”, ziarul se publica la “Tipografia ‘Cuvântul Românesc’, Strada Cobâlcescu 9, Bucureşti (1)”, iar preţul unui abonament anual (52 numere) era de “250 şi 1000 de lei”. Adică, tuturor după curiozitate, de la fiecare după puteri.

Îi mulţumesc încă o dată dlui Gheorghe Câmpeanu pentru acest cadou de zile mari,iar dumneavoastră vă ofer un articol semnat de “NICOLAE ANDRIEŞ”.

 

DESPRE POLITICĂ

Politica la noi e ciumă şi meserie. Ciumă pentru cei mulţi, înşelaţi totdeauna, buni numai pentru vot. Meserie pentru câţiva — rentabilă, onorabilă, sigură. Nu cere nici studii, nici caracter.

Un taler cu două feţe.

O noţiune pe jumătate trivială, care serveşte de cămaşă, plapămă, frac şi cameră de automobil.

Născocire veche, dintr’o vreme când oamenii nu ştiau pentru ce să se mai certe. Conglomerat de ambiţii, pasiuni, pofte şi gânduri bune. Goană fără sfârşit după putere. Sete veşnic nepotolită.

O boală stranie. În zilele noastre când ia forme acute, cafenelele cunosc devere uriaşe. Cu o lună înainte de alegeri funcţionarii nu-şi mai văd de slujbă, oamenii de treburi, avocaţii de clienţi, doicele de copii, ţâncii de biberon. Toată lumea face politică. Adeseori fără argumente: cu înfăţişarea, vocea şi pumnul.

Politica fără svonuri, combinaţii, şoapte, pertractări, şvarţ şi tutun e ca nunta fără lăutari.

În politică, mai mult ca în orice altceva, acţiunea primează. Gândul politic fără acţiune e schilod.

Meşteşugul vorbelor nu e obligator. Alături de cunoscuţii tenorino, câţiva peltici şi bâlbâiţi au făcut minuni în politica românească.

Nu cere nici posibilităţi excepţionale, nici bogăţie intelectuală. Prea deştepţilor le rupe gâtul. Inteligenţa covârşitoare e un lux, cu care nu poţi ajunge decât tangenţial, şi cel mult, un mare ziarist.

În politică – formula e cunoscută – a prevedea e totul. Unii din oamenii noştri, de meseria amintită, au mers mai departe spunând: a prevedea însemnează oarecum a şti din vreme. A şti e egal cu a fi bine informat. Adică o nouă ocupaţie remunerată din care trăiesc băieţii de casă şi spionii de abjectă speţă – ceia ce francezul numeşte mouchard.

Politica se realizează cu cadre, programe, ciomege, şoşeli, momeli, cucoane şi câte o dată chiar cu capul. Făcută cu pasiune, cu bună credinţă, poate duce la sărăcie veşnică.

Ca şi în alte cariere, în politică norocul primează. De aceia, în această îndeletnicire, deseori porcii ajung cel mai departe.

Un teoretician, observând că relele de care sufere un Stat sunt, în cea mai mare parte, de origină politică, a socotit că remediile nu pot fi decât tot politice. De aici formula: politique d’abord.

Unul din imperativele politicii e să nu pierzi  trenul. Aşa ca în teatru intrările. Întârzierile, chiar mărunte, pot fi fatale: îţi ia altul locul or puterea.

În prezent politica e cozonacul de toate zilelele al liberalilor. Ceilalţi mănâncă pâinea neagră a opoziţiei.

 

Transcris pentru dumneavoastră de

 

 

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist