Beckett, Udrea și Ionescu

Desen & Copyright @ DION
Desen & Copyright @ DION

Deși verișoară a lui Beckett (pe filiera Așteptându-l pe Godot) și nepoată a lui Ionescu (ramura Scaunele), Elena Udrea s-a săturat să mai joace roluri principale din teatrul absurdului.

În Beckett nu vrea să mai joace, fiindcă regizori din noul val (de arestări) au schimbat finalul piesei: Godot a apărut. Ba și vorbește: o vizitează la pușcăria de cinci stele de acasă.

În Ionescu nu mai vrea să joace, fiindcă directorul Naționalului bucureștean, Pino Caramitru, a scos-o din Scaunele și a distribuit-o în Cântăreața cheală, dar la pușcărie nu există föhn.

Ce vrea în schimb? Mai corect – ce vrea la schimb?

Să fie recunoscută drept moștenioare a Ioanei D’Arc. Cu (,) rug, cu tot. Înainte ca martiriul să fie anunțat în Monitoriul Oficial, a mai făcut o vizită. Nu neapărat surprinzătoare.

La Parlament. Unde a informat că în pușcăriile indigene closetul turcesc doarme în aceeași cameră cu VIP-urile românești indigeste; apa caldă e raționalizată – dimineața și noaptea; vizitele șobolanilor sunt nelimitate.

Când era ministru & Serviciu Alternativ de Informații pentru președinte, Elena Udrea era sigură că România este un sat din Elveția, în pantă dulce, unde te plimbi cu telegondola alături de lovitura de la 11 metri – Pinalti.

După ce a vizitat-o ultima oară, pentru a-i spune să nu pună la inimă ce scrie Dan Tăpălagă, fiindcă omu’ e un lingător de clanțe al ambasadelor, Godot a declarat la B1, că martira noastră nu a luat niciun ban; sigur, doamna se mai poate înșela, dar de mințit, nu minte.

E posibil  (dar nu și foarte probabil) ca ea să nu mintă, dar el are obiceiul. Despre cocoșul doamnei, ne-a spus că n-a luat niciun ban. Azi, Cocoș recunoaște că a luat. Și nu doar un ban – un vagon de bani. Știa și dânsa.

Nu știu dacă Din-Cale-Afară-de-Prea-Fericitul Daniel va “aproba pozitiv” cererea de martiriu înaintată de enoriașa Elena Udrea. Eu m-aș bucura să o ”aprobe negativ”. De ce?

Fiindcă, după jaful la care a fost supusă România (și) prin defrișări de toate culorile politice, un rug înălțat în piața Vieux-Marché din Pleșcoi ar constitui un lux exorbitant.

Vedem ce a pățit risipitoarea Eladă. Despre Troia cea credulă, ce să mai zic? Deci, propun să nu avem încredere în Udrea, când ne bagă în cetate calul împăiat cu Coldea.

Ăsta iese noaptea din burta traforajului, își dă mâna, din nou, cu Godot și Cântăreața cheală și tustrei (a nu se confunda cu Maitreyi) reinstaurează statul de drept în colimator.

Thanks, but no thanks! Prefer teatrul absurdului.

dt_signature2-e1270748737227[1]

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist