Bahmuțeanca-mprejur!

Când mi-a căzut sub ochi pentru prima oară de-acum istorica declaraţie ”Să se bucure poporul român că n-am pus-o pe Bahmuţeanca…, n-am înţeles câtă dreptate avea tatăl candidatului Honorius.

Aflat pentru câteva zile în România, la mijlocul lui ianuarie am căzut peste un TV-Salam care mi-a produs o cumplită stare de ameţeală. Abia când mi-am revenit am înţeles că tocmai văzusem Bahmuţeanca. Mi-am zis: “Mare dreptate are Silviu Prigoană! “

Nerecunoscător cum îl ştim, poporul român (prin reprezentanţii lui din Sectorul 1, Bucureşti) în loc să se bucure, să-i fie recunoscător lui Prigoană-tatăl şi să-l trimită pe fiul Honorius în Parlament, s-a încruntat şi i-a dat bun de întrebuinţare lui Radu Stroe, un fel de produs politic reciclat, dar deţinător al unui doctorat Honorius Causa într-ale dregătoriilor de tot felul.

“La următoarele alegeri, soacra şi cu Bahmuţeanca şi cu Maximus pe listă, pentru că nu se mai poate trăi în ţara asta”. Aşa este, nu se mai poate! Certocratul Silviu Prigoană are dreptate maximă; mie la sută. Cineva trebuie să le arate românilor bahmuţeanca, fiindcă altfel o iau razna cu totul.

Zis şi făcut: cineva îi arată acum bahmuţeanca lui Mircea Dinescu. Câtă vreme Proprietarul de poduri a susţinut o anumită alianţă politică şi a fost prieten la cataramă cu un important lider politic, Agenția Națională de Integritate (ANI) nu s-a autosezizat de vreun conflict de interese între calitatea de membru în colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) şi cea de mare întreprinzător a numitului Dinescu Mircea, născut la…, fiul lui…, domiciliat…, carte de identitate numărul…

După ce Mircea Dinescu a hotărât ca la prezidenţialele din 2009 să susţină candidatul altei alianţe politice și anumite prietenii ale lui s-au transformat în animozităţi, tanti ANI îi cere prosperului proprietar (agricol și nu numai) Dinescu să renunţe la calitatea de membru în colegiul CNSAS, pe motive de incompatibilitate între prosperitate şi onorabilitate. Asta zic și eu integritate. Națională, vezi bine!

Pe timpul lui Ceauşescu exista un banc în care şoriceilor, adică intelectualilor cărora le dădea prin cap să deschidă gura (unul din cei căzuți în cap a fost Mircea Dinescu), li se arăta pisica. După două decenii de democraţie din ce în ce mai originală, românilor începe să li se arate bahmuţeanca. Este o prigoană cu iz de răfuială personală, deci un progres în raport cu prigoana politică, nu?

Mă întreb ce urmează. De ce nu, poate că mătușa ANI va soma şi un alt nărăvaş (şi înainte, şi după decembrie 1989), Liviu Antonesei, să renunțe ori la pipă, ori la computer, din motive de integritate progresivă.

Cum îl cunosc pe Mircea Dinescu de vreo 40 de ani, ştiu cât de inconfortabil poate fi chiar şi pentru prieteni, darmite pentru inamici. Totuşi, dacă aş fi sfătuitorul celui ce-i arată azi bahmuţeanca, l-aş sfătui că e de preferat să se înconjoare de oameni inconfortabili, decât să opteze pentru confortul oferit de oameni născuţi în poziţie de drepţi.

Binențeles, dacă Dinescu se află în culpă, să plătească asemeni oricărui Popescu, Ionescu, Dumitrescu, Dragomirescu, Bahmuțescu, Teodorescu, Protocronescu, etc. Unde-i lege, nu-i tocmeală. Dar, atunci când reprezentanți ai statului își amintesc de asta subit, parcă la o comandă politică, și învelesc totul în foaie de dafin, ca să nu simțim duhoarea răfuielii post-electorale, fiecare din pașii statului de drept e făcut cu stângul.

S-ar cuveni să se audă, cât mai repede, vocea bunului simţ rostind: ”Procurori români, vă ordon, bahmuţeanca-mprejur,  fuga marș!”

                                                                                                                                          

   

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in