Avantaj Pulaski

Hotărât lucru, societatea americană este mult mai tolerantă decât societatea românească. Iată un exemplu.

În vreme ce în România, Oana Niculescu-Mizil a fost condamnată definitiv pentru ”conflict de interese” (și-a angajat mama la biroul de parlamentar), în Statele Unite se fac deja pregătiri pentru primirea dnei Hillary Clinton la Casa Albă, în pofida listei kilometrice care cuprinde numeroasele încălcări ale legii de către candidata democrată.

Deși definitivă, condamnarea soției inegalabilului Marian Vanghelie este una cu suspendare. În tembelismul ei, tabăra Trump încă speră că instalarea cuplului Clinton la faimoasa adresă 1600 Pennsylvania Ave NW, Washington, DC 20006, va fi și ea una cu suspendare.

Și fiindcă tot veni vorba de aceste două cupluri celebre, Hillary – William Jefferson și Oana – Daniel Marian, cred că diferența de noroc între ele nu a fost dictată de Dumnezeu, ci de condiția locurile care își aduc încă aminte cu nostalgie de începuturile unora dintre acești protagoniști.

Desen & © - DION
Desen & © – DION

Urbe din Județul Prahova, Mizilul rămâne Mizil, chiar dacă a fost făcut celebru, în 1938, de Geo Bogza într-un text antologic – 175 de minute la Mizil. Pe când Little Rock este capitala statului Arkansas și, în același timp “cetatea de scaun” a districtului Pulaski.

Al 175-lea minut din textul lui Geo Bogza sună așa:

”Trenul porneşte. Trec la fereastra din partea cealaltă, spre câmp. Sub lumina lunii, Bărăganul se întinde nesfârşit şi în depărtare devine haotic. E luni, 10 octombrie 1938, mă cheamă Geo Bogza, am treizeci de ani şi am vizitat pentru prima oară în viaţa mea Mizilul. Viaţa şi lumea mi se par fantastice, de neînţeles.”

În 1978, când a devenit pentru prima oară guvernator al statului Arkansas, Clinton avea 33 de ani. În 1992, când a fost ales pentru prima oară președinte al Statelor Unite, avea 46 de ani. În 1998, când a fost acuzat (impeached) de sperjur și obstrucționarea actului de justiție, avea 52 de ani.

Nu m-aș mira ca printre hârtiile rămase de la el, cercetătorii de mâine să găsească o asemenea însemnare, datând din ziua în care șturlubatecul Bill pleca din Little Rock spre Washington:

“Avionul se înalță. Mă uit pe fereastră, spre district. Sub lumina soarelui, Pulaski se întinde nesfârșit și în depărtare devine imens și neprihănit. Este ianuarie 1993, mă cheamă Bill Clinton, am patruzeci și șapte de ani și plec definitiv din Arkansas. Viața și lumea mi se par fantastice și demne de iubit. Tare îmi va duce dorul Pulaski.

Și a avut dreptate. Bill are întotdeauna dreptate. Chiar și în legătură cu Hillary. Imunitatea lor este de neciobit.

dt_signature2-e1270748737227[1]

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in