Arta inadecvării: Hannah Arendt vs. Olguța Vasilescu și Hélène Carrère d’Encausse vs. Gabriela Firea – Pandele

Desen & Copyright @DION
Desen & Copyright @DION

Într-un articol publicat ieri (aici), dl Gabriel Liiceanu scrie:

N-am crezut nici o clipă, desigur, că votând pentru Monica Macovei, ne vom muta în scurtă vreme cu toții în basmul democrației. Știam că aleg <un drum ocolit> la capătul căruia era firesc să-l întâlnesc pe Klaus Johannis. Nu înțeleg nici acum cu ce am păcătuit electoral făcând acest ocoliș.”

Câteva comentarii:

1. În alegeri, nu există loc pentru basme. Literatura electorală este total refractară la elemente de ficțiune. Și apoi, dacă tot nu credem în basme, nu se face să le vindem altora drept realitate pe cale de întruchipare.

2. În alegeri precum prezidențialele României din acest an, nu există loc pentru “drumul ocolit”. Dacă, pe de-o parte, susții cu patetism că situația este pe punctul de a deveni catastrofală, nu poți apela, pe de altă parte, la medicină alternativă. Bisturiul este singura șansă. Și în alegeri, bisturiul este procentul. Era evident că, în pofida meritelor sale, nu dna Monica Macovei era candidatul de Dreapta cu șanse de a câștiga aceste alegeri. Domnilor Andrei Cornea și Andrei Pleșu, care au evitat capcana ”drumului ocolit” li s-a răspuns cu câteva îmbrânceli; drept e, amicale.

3. ”Strategia” “drumului ocolit” nu-i va aduce pe dl Liiceanu și pe cei care au ales aceeași cale față în față cu președintele Iohannis, ci, mai degrabă, față în față cu președintele Ponta.

Iată un “sinopsis” al strategiei “drumului ocolit”:

“Optând atunci (turul întâi, n.m., dt) pentru Monica Macovei, am vrut să spun un lucru simplu: există în prezentul nostru ceva care poate coagula, devenind rampă pentru o alcătuire durabilă în viitor. Speranța nostră are un temei, născut din înseși exasperările noastre. Am sperat, susținând un candidat mai pe gustul meu, că scorul pe care-l va obține (cu cota de fraudare a votului cu tot) îi va permite să facă un partid care, în 2016, ar urma să intre în Parlament. Mi-am zis că trebuia căutat un nou început. Și că, iată, îl aveam. Am socotit că e bine să-i mulțumim, prin votul nostru, cuiva fără de care – continui să cred – normalitatea ar fi dispărut de pe harta opțiunilor noastre.”

 Câteva comentarii:

1. Stranie strategie în fața dezastrului iminent. Să încerci a stopa declanșarea catastrofei programată pentru 2014 prin pregătirea unui candidat (și partid) pentru 2016 lasă un interval de doi ani în care… Operă de ficțiune, nu acțiune politică și strategie electorală.

2. Care este “noul început” pe care îl avem? Sloganul ridicol “A Treia Forță?” O forță de nici 5%. Constatarea pompieristică “S-a născut Al Treilea Pol Politic”? S-a preferat închegarea unui pol eseistic în detrimentul atingerii unui obiectiv precis și vital – câștigarea alegerilor. Doar o asemenea victorie ar fi asigurat șanse reale “noului început”. Ratarea alegerilor nu o va face. Va exacerba ”disperările noastre” și va consolida puterea ”partidului-stat”.

3. Aceste alegeri – cu adevărat cruciale – nu constituie prilejul cel mai potrivit pentru “a-i mulțumi dnei Monica Macovei”. Alegerile există doar pentru a fi câștigate sau pierdute, nu pentru a mulțumi cuiva care, evident, nu le poate câștiga încă. Mai întâi îi mulțumim celui care a aruncat în aer ultimele șanse ale Dreptei, doar pentru că Dreapta a refuzat gluma de prost gust ”Udrea președinte!” Și-i mulțumim la fel de călduros cum le-au mulțumit Regelui Carol I și Reginei Elisabeta crescătorii gândacilor de mătase din județul Ilfov în 1906, la împlinira a 40 de ani de domnie. Apoi ne apucăm să-i mulțumim și dnei Macovei, într-un context care cere un altfel de efort. În vremea asta, ceilalți câștigă alegerile.

4. Au existat semne limpezi că rezultatele alegerilor prezidențiale de acum vor avea și un apăsat caracter anti-Băsescu. Dincolo de cum s-a ajuns la referendumul din 2012, dincolo de mărimea fraudelor comise atunci, rezultatul referendumului indica un viguros curent anti-Băsescu. Parlamentarele aceluiași an au fost catastrofale pentru forțele pro-Băsescu. Partidul de poșetă PMP, cel mai recent bâzdâc politic al președintelui Băsescu, n-a strălucit în europarlamentarele din acest an. Cu toate meritele sale, dincolo de faptul că este percepută drept partea bună a “Moștenirii Băsescu” (spre deosebire de dna Elena Udrea, care este văzută, de mulți, drept partea malefică a moștenirii cu pricina) dna Monica Macovei nu putea să scape, peste noapte de brandul Băsescu. O marcă politică nu lipsită de merite, dar, în final compromisă de un lung șir de vorbe, acțiuni și spectacole degradante, nesancționate la timp de mulți dintre suporterii proiectului politic Băsescu.

5. Este o naivitate să speri că voturile câștigate de Monica Macovei în primul tur se vor duce, în al doilea tur, la Klaus Iohannis, fiindcă așa le va cere dna Macovei alegătorilor ei. Spre cinstea lui, electoratul dnei Macovei nu este unul tip plastilină, cum este cel al PSD-ului. În ceea ce îi privește pe nehotărâți, mulți dintre ei vor reacționa negativ la îndemnurile de acum de a-l vota pe Klaus Iohannis, îndemn venit prin portavocile care, înaintea primului tur, l-au tocat mărunt pe același Klaus Iohannis, etichetându-l ba doar “Un Relu Fenechiu cu nume german”, ba un “traficant de copii vânduți pentru organe de schimb”. În cel mai bun caz, exasperării unor asemenea alegători strategia ”drumului ocolit” nu le spune nimic. În cel mai rău caz, îi face să voteze împotriva lui Iohannis.

Un alt strateg al ”drumului ocolit” ne asigură că “Monica Macovei se bucură de ceea ce putem numi carisma justiției independente și magnetismul statului de drept.” și ne-a tot îngropat în citate, ba dintr-o “gânditoare germană”, ba din alți teoreticieni străluciți.

Trei observații:

1. Carisma unui candidat este cuantificată doar prin procentele pe care le obține. Un 4.6% nu despre carismă vorbește. Altfel, într-un candidat care strânge 46% ar trebui să-l vedem chiar pe Dumnezeu.

2. Alegerile nu se câștigă nici doar cu scrisori deschise/pamflet adresate unui candidat inacceptabil, nici doar cu dedicații subtil-ironice adresate Patriarhului Daniel, fotografiate și ajunse în posesia presei.  E nevoie și de altceva care să dea unor asemenea gesturi puterea unei torpile de mare calibru. În lipsa submarinului și a mecanismului de lansare, focoasele nucleare aflate pe mare sunt la fel de periculoase ca niște geamanduri. Paginile cu ceva șanse de a fi consemnate de o istorie literară nu intră, neapărat, și în atenția istoriei electorale.

3. Alegerile nu se câștigă cu Hannah Arendt (idei despre morală) sau Hélène Carrère d’Encausse (istorie și politologie). Se câștigă – hélas! – cu eficiența Olguței Vasilescu de a mobiliza un bazin electoral și cu minciunile convingătoare ale Gabrielei Firea – Pandele.

Până când existența unei asemenea realități lipsite de splendoare intelectuală nu va fi acceptată și până când nu se vor elabora strategii eficiente pentru a supraviețui într-o asemenea realitate, nu se vor câștiga prea multe alegeri. Se va construi nu un pol politic, ci un pol eseistic. Iar alegătorii nu sunt cu toții cititori de eseuri.

Și mai pe șleau spus – “teoria ca teoria, dar practica ne omoară”.

dt_signature2-e1270748737227[1]

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in