Amintiri din viitor cu Arnaud de Borchgrave

 

Photo-blog-7-150x150[1]Înțeleg disprețul pe care The Washington Post îl nutrește față de președintele Donald Trump. Ce nu înțeleg este cum o echipă de profesioniști se lasă pradă urii care o face să se discrediteze. A considera că, din cauza erorilor lui Donald Trump, America pierde rolul de lider al Lumii libere, rolul revenindu-i acum lui Emmanuel Macron este o contraperformanță profesională care plasează WP în aceeași jalnică ligă cu CNN.

Un asemenea rol nu se pierde dintr-o dată, prin apariția ori dispariția unui om politic. Este vorba, mai degrabă, de un proces de durată, decât de un moment. America a pierdut de mai multă vreme rolul respectiv. Ultimul act a fost cel consemnat prin forfeit-ul asumat de Barack Obama – ”Leading from behind”.

Înainte de a deveni liderul Lumii libere, Macron are nevoie să-și consolideze poziția de lider al tuturor francezilor. O performanță imposibil de atins numai într-o lună. Drumul spre lider al Lumii libere trece și prin ”pensionarea” cancelarului german. Nu o văd pe Angela renunțând în favoarea lui Emmanuel.

De la un politician de stânga, socialist mini-micron, la unul de centru, macro-Macron, e o cale lungă. Pentru a-i convinge pe cei care l-au votat, fiindcă nu o puteau vota pe Marine Le Pen, președintele Franței are nevoie de mult mai multă vreme (și fapte) decât o lună, două la Palatul Élysée.

Desen and © - DION
Desen and © – DION

Graba celor de la WP de a produce, peste noapte, spectaculoase schimbări de paradigmă mi-a amintit de o întâlnire cu legendarul Arnaud de Borchgrave, cel care a făcut la un moment dat din The Washington Times un ziar ”must-read”, oferind conservatorilor o tribună redutabilă împotriva stângii pătimașe de la WP.

Era spre sfârșitul anilor ’80. Mă întorceam de la Paris. Grație unei harababuri (fericite!) în alocarea biletelor de avion, am fost mutat la First Class. A apărut și ultimul călător. Era Arnaud de Borchgrave. De obicei zbura doar cu Concorde-ul, dar, în acea zi, pierduse zborul și prinsese un loc First Class la Air France.

Ne-am prezentat. Am stat îndelung de vorbă. Interesat de Europa de Est, m-a descusut cu întrebări foarte pertinente. Ajunși la destinație, mi-a dat o carte de vizită și mi-a spus că îl pot căuta oricând. L-am întrebat și eu ce făcuse la Paris. Mi-a povestit câteva lucruri amuzante despre întâlnirile sale “la vârf”.

Întâlnise oameni de toate culorile politice — Mitterrand, Chirac, Giscard d’Estaing și alții. L-am întrebat cum i se par “taberele”. Răspunsul a fost cam așa: “Îi despart multe lucruri, dar există unul care-i apropie.” “Care?”, am întrebat. “Și unii, și alții sunt siguri că Franța va deveni liderul Lumii libere. “

“Chiar ar fi posibil?” “Nu, dar trebuie să recunoaștem că este un foarte amuzant subiect de conversație.”

Poate că Borchgrave fusese malițios. Ca și Hercule Poirot, era belgian și grandomania amicilor săi francezi îl amuzase. Așa cum se amuzase și de propria capacitate de a prevedea viitorul, atunci când declarase că pe piatra sa de mormânt ar putea fi înscrise cuvintele “I knew this would happen.” (AICI)

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist