Agilică & Agerică

Desen&Copyright@DION
Desen&Copyright@DION

Cotropiți de somnul rațiunii pure, pe vremea deceniului Băsescu, cei doi s-au trezit din lunga hibernare cu brișca simțului critic exact la carotida noului președinte.

Stau de veghe cu schimbul, de nu mai știu nici ei care e Agilică și care – Agerică, nu care cumva să iasă pe gura președintelui vreun porumbel și ei să nu-i smulgă penele.

Deși stârpită definitiv pe vremea statului de drept Bica – Cocoș, corupția continuă să înflorească în purgatoriul românesc și să-și facă vacanțele în paradisuri dintre cele mai exotice.

Totuși, președintele Iohannis crede că Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) trebuie ridicat. Un deziderat.

Nu este însă clar cum s-ar desfășura, în lipsa mecanismului, lupta dintre corupție și anticorupție în România.

Nicio grijă, Agilică & Agerică știu precis ce coace Iohanis, acest “Relu Fenechiu cu nume german”: vrea să-l scoată din pușcărie pe Relu Fenechiu, probabil un Iohannis cu nume românesc, nu?

Probe?

Cometând, din penitenciar, mesajul președintelui către magistrați, Fenechiu îi adresează președintelui următoarea întrebare:

“Domnule președinte, credeți că voi mai avea șansa la o judecată dreaptă? Deoarece, până acum, ‘justiția independentă’ m-a judecat strâmb”.

Președintele nu i-a răspuns – nici în românește, nici în nemțește. Dar Agilică & Agerică știu precis ce vrea să zică tăcerea președintelui: trădarea statului de drept.

“Săriți, ia sfârșit ‘revoluția procurorilor’!”

“De ce, maică?”

“Cum de ce? Relu Fenechiu însuși (care) se recunoaște, de după gratii, în spusele președintelui țarii…”

Că președintele nu se “recunoaște” nici în faptele lui Fenechiu, nici în opinia acestuia din urmă despre felul în care a fost judecat nu contează pentru Agilică & Agerică.

Pentru ei contează un singur lucru – carotida prezidențială.

Prelungirea  MCV invită la întrebări nu tocmai ușoare.

Dacă, după 8 ani, este încă nevoie de un asemenea mecanism pe o perioadă indefinită, cât de justificată este apartenența României la Uniunea Europeană? Dacă România “știe doar de frică”, cu ce fel de membră s-a procopsit UE?

Există “un răspuns de țară” la o asemenea întrebare? Că de motive ce țin de interesele unei grupări politice ori ale alteia, România nu duce lipsă, fapt ilustrat și de prelungirea unor conflicte din București la Bruxelles.

Alte întrebări.

Chiar nu există motive ca MCV să fie activat și în alte țări memebre UE, cu excepția  Bulgariei și a României? Chiar este specia cleptocratului politic definitiv eradicată în toate celelalte țări membre ale UE, cu excepția Bulgariei și României?

Există “un răspuns de Uniune” la o asemenea întrebare?

Dacă nu mă înșel, președintele Traian Băsescu și premierul Mihai Razvan Ungureanu s-au referit și ei la ridicarea MCV – tot ca deziderat. S-au sinucis atunci, live, Agilică & Agerică?

În timpul sărbătorilor, cei doi ridicaseră tensiunea arterială a vigilenței naționale la cote de tsunami. Eliberarea pușcăriașului Dan Voiculescu era data ca sigură. Prognoza s-a dovedit falsă.

Adevărat, nu toate afirmațiile președintelui făcute la acest început de mandat au fost suficient de bine nuanțate.

Dacă prin “scurgerile nepermise de informații către presă” se referea “la informații din faza de instrumentare de către procuror a dosarelor”, atunci, are dreptate, căci, dacă nu mă înșel, “urmărirea penală este secretă”.

Dacă se referea și la alte etape ale unei cauze, atunci președintele s-a aflat în eroare.

Înțeleg că pentru acoperiții din presă și servitorii unui grup politic ori al altuia, obișnuiți să primească asemenea informații pentru a-și spori artificial ratingul, ba, chiar pentru a rosti verdicte înaintea judecătorilor, închiderea unui asemenea robinet ar fi o lovitură.

Atunci, să ne mai scutească cu plânsul la mormântul strangulatului stat de drept și jelitul la groapa asasinatei justiții independente.

În mesajul președintelui Iohannis către magistrați există cel puțin o afirmație greu de respins; și cred că este una esențială:

“Niciun cadru normativ și nicio garanție încredințată de o altă putere nu pot asigura independența personală a unui magistrat, dacă acesta nu și-o însușește. Un magistrat e atât de independent cât alege el să fie.”

Bănuiesc că nu altceva a încercat să transmită acelorași magistrați și președintele Băsescu, când întreba ce ar mai fi putut face pentru Justiție, după ce a încercat să facă tot ce stătea în puterile sale spre a-i asigura independența.

Oricât ar părea de straniu, “Un magistrat e atât de independent cât alege el să fie” rămâne o constatare adevărată, fie că discursul președintelui a fost scris de Montesquieu – în cazul președintelui Băsescu, fie de Dan Mihalache – în cazul președintelui Iohannis.

Independența este și o vocație.

Și, pe această temă, un dialog cu Agilică & Agerică nu poate sfârși decât într-un pamflețel, dată fiind alergia lor la vocația cu pricina.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in