A se scuti, dle Andreescu! (I)

În anul 2010, răspundeam printr-un text în mai multe părți (AICI, AICI, AICI, AICI) unor aberații lansate de Gabriel Andreescu în paginile revistei Observator cultural. În finalul textului promiteam să nu mai fiu interesat de publicistica cercetătorului respectiv. Numai că, după apariția volumului MIHAI BOTEZ – Trei schițe de portret – Documente, Polirom, 2018, semnat de Radu Ioanid, Andreescu simte nevoia să-și dea din nou în petec puțin. Puțin mai mult. Puțin prea mult (și) în legătură cu mine – (AICI)

Pentru cei foarte mulți care nu au citit cartea Eu, fiul lor – Documente de Securitate, Editura Polirom, 2010, amintesc că este vorba despre un volum de documente selecționate din cele aproape 10,000 de pagini ale Dosarului meu de Urmărire Informativă – DUI. O ediție îngrijită și cu o prefață semnată de Radu Ioanid și cu o postfață semnată de unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Mihai Botez – Nicolae Manolescu.

Am acordat libertate totală și lui Radu Ioanid, și lui Nicolae Manolescu să comenteze cum găsesc de cuviință documentele selectate în acel volum, neschimbând nici măcar o virgulă din textele trimise de ei editurii. Poziția mea — care este și astăzi aceeași — față de documentele legate de Mihai Botez găsite în dosarul meu am exprimat-o într-o singură pagină dintr-un text introductiv intitulat Ghid pentru cititorul de cursă lungă.

O reproduc mai jos, pentru a o contrapune acuzațiilor de calomnie pe care mi le aduce, încă o dată, Andreescu.  Recunosc – cu tristețe – că după citirea cărții lui Radu Ioanid, neliniștile mele provocate de documentele legate de Mihai Botez aflătoare în dosarul meu de urmărire informativă nu s-au diminuat. Adaug — cu deplină sinceritate — neliniștile mele parcă au sporit.

Indiferent de cum stau lucrurile astăzi, eu încă sper că va veni și ziua în care desecretizarea dosarului lui Mihai Botez îmi va aduce bucuria de a vedea neliniștile mele risipite cu totul. Dar, și de nu se va întâmpla un asemenea lucru, voi rămâne fidel celor mărturisite în ultimele două paragrafe ale paginii reproduse mai jos.

Asta nu înseamnă că refuz, așa cum face Andreescu, dreptul cuiva de a cântări o situație atât de delicată altfel decât înțeleg să o fac eu. Ce refuz sunt calomniile comise tocmai de cei care arată cu degetul spre calomniatori închipuiți.

Voi răspunde — în curând și punctual — câtorva din aberațiile lui Gabriel Andreescu.

1+

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in