2017 à la roumaine

În acest an, România și-a văzut visul cu ochii, devenind, în sfârșit, mult-tânjitul stat multilateral dezvoltat. Ea este, simultan, stat de drept (apud Constituție), stat pe nedrept (apud UDMR), stat-în-stat (apud DNA), stat paralel (apud Liviu Dragnea), stat subteran (apud Economia Națională), Statul suntem noi! (apud SRI) și alte multe state de plată.

În acest an, au fost reconfirmate adevăruri devenite de inutilitate publică în fiecare dintre ultimii 28 de ani. Printre ele, un secret mai transparent chiar decât cel al lui Polichinelle: în decembrie 1989 revoluția a fost deturnată printr-o lovitură de palat/stat. Ni s-au reamintit și numele unora dintre făptuitori, dar n-am aflat încă de ce o asemenea crimă se tot prescrie.

Până vom avea răspuns la această întrebare cumva retorică, mă văd nevoit să rămân la temerea exprimată în anii ‘90: “Mă tem că, în decembrie 1989, românii au ieșit din casă revoltați, au ajuns în stradă revoluționari și au intrat în istorie fraieri.“ Sper că în anul ce vine, Justiția mă va contrazice și mă va condamna să-mi înghit vorbele. Voi executa pedeapsa cu plăcere.

Desen & © - Ion Barbu
Desen & © – Ion Barbu

În acest an, România și-a reamintit că are un rege, abia după ce Regele s-a stins. L-a trecut pe sub Arcul de Triumf și l-a aplaudat. De plâns, l-au plâns cu o sinceritate de stat și de partid mai ales cei care au încercat să-l readucă – fie și prin mijloace contondente – în România în decembrie 1990, dar Regele, trădător cum îl știe Traian Băsescu, a fugit din nou în Elveția.

În acest an, pentru alde cei din regiunea autonomă ALDE-PSD – teritoriu pe cale de a deveni imperiu – s-a născut o altă temă de meditație patriotică: Ce facem noi, băieți, din România? Ce ne-ar prinde nouă mai bine, o republică monarhică sau o monarhie republicană?

Sfatul meu pentru acești gânditori cu înclinații practice este să nu se mai dea de ceasul morții. Răspunsul e simplu: “S-a și făcut.”

Totuna.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist