Elefanți și acronime

Cum pot fi unii așa de proști și să se dea deștepți de dimineață până seara e un mister. Și-apoi, chiar de ar fi ei așa deștepți, trebuie că e plictisitor de moarte să ai dreptate tot timpul – de dimineața pînă seara, plus în timpul nopții. Este recomandabil să fii prost cel puțin în timpul somnului, altfel lipsa de relaxare te poate ucide.

Mister rămâne pentru mine și cum pot fi unii atât de deștepți, dar să pară atât de proști. Tot timpul. Vor ei să se odihnească pe seama proștilor, lăsându-i pe aceștia din urmă să se omoare cu administrarea treburilor cetății? Atunci, de ce, într-o bună zi, toți deștepții ăștia strigă în cor ”Unde-a dispărut cetatea noastră?”

Un deștept pur-sânge e la fel cu un prost de sânge pur – convențional. Spune bună dimineața fiindcă e bine crescut așa cum prostul nu spune, căci el vrea să mai crească un pic. Deșteptul se mai uită și-n pământ, prostul – tot timpul la stele. Asta nu înseamnă că primul este, întotdeauna, miner, iar cel de al doilea, pentru totdeauna – cosmonaut.

Trag cu coada ochiului la politichia românească și încep să cred că bătrânii unora aveau dreptate: pământul e plat și e purtat pe spate de șapte elefanți. Unde mă despart de credința bătrânilor cu pricina este în legătură cu identitatea electorală a elefanților. Eu, unul, cred că lumea e ținută pe spate de PSD, PNL, PD-L, PRM, PUR, PNG și UDMR. Bătrânii cred că lumea nu poate fi ținută pe spate de niște acronime, altfel nu mai înțelege nimeni nimic.

Nu știu ce să zic. Ba știu. Sunt de preferat acronimele, fiindcă, menționate în splendoarea lor, numele elefanților ne pot aiuri. De exemplu, e mai ușor de înghițit să auzi că PD a devenit PNL. Ce mare brânză? Și RDG a devenit RFG, nu? Dar atunci când afli că Petre Roman a devenit os de Partid Național Liberal, îi reprezintă pe copiii spirituali ai Brătienilor și le cere românilor trăind în străinătate să-l recunoască drept administrator al intereselor lor în Parlamentul României te apucă re-fe-geul, nu?

Pe de altă parte, recunosc, Petre Roman are de partea lui tradiția. Dacă un alt Roman s-a jucat de-a ghidul pentru tancurile sovietice eliberatoare, de ce n-ar putea Petre să fie dirigintele românilor plecați din țară?
Singura problemă ridicată de elefanți și acronime rămâne dificultatea insurmontabilă de care se vor izbi generațiile viitoare de politologi, când vor vizita cimitirul elefanților. Nu le va fi deloc ușor de ghicit că în groapa păzită de o cruce pe care stă scris UDMR se odihnește Tribunul; că PUR păzește liniștea eternă a lui Dragă Stolo; că PSD dă seamă pentru Atilla Verestóy; că PD-L stă la capul PNL-ului iar ș.a.m.d. e piatra de mormânt a pretutindenarei Daniela Buruiană-Aprodu-Purice.

Noroc cu vocea spectrală a Comandorului, reluată la fiecare cinci minute de stația de amplificare a stabilimentului Eternitate locală (vezi Eugen Seceleanu): ”Petrică, ești cel mai mare din parcare!”

(Timpul, Nr. 10/2008)

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in