Țara trosnelilor

O cupă mondială de uitat. Și cât mai repede, dacă vrem să ne aducem aminte că fotbalul este altceva decât s-a jucat, de prea multe ori, în Africa de Sud.

Statistica FIFA potrivit căreia 96% din deciziile arbitrilor au fost corecte uită să spună că mult din cele 4 procente reprezentate de gafele arbitrilor au constituit erori ce au viciat rezultatul partidelor. Multă corectitudine politică și puțină corectitudine profesională.

Finala a fost una dintre cele mai lamentabile partide ale turneului, o proastă propagandă pentru fotbal.

Spania a jucat slab și a fost foarte aproape de a plăti pentru faptul că se iluzionează că poți câștiga la infinit jucând la miuță. Fără vârfuri de atac sau cu asemenea jucători jucând o repriză bine și trei partide prost îți trebuie mare noroc să câștigi. Și Spania a avut noroc.

Nu poți miza pe fundași că vin și dau mereu gol cu capul la centrări din faze fixe. David Villa a fost la nivelul unui Pancho Villa dintr-o ridicolă coproducție de pe vremuri, iar introducerea lui Torres, care nici nu trebuia luat în Africa de Sud, s-a mai lăsat cu o auto-accidentare. La ce bun?

Olanda a jucat mai bine tactic, dar abominabil din punct de vedere fizic. De Jong trebuia să ia nu doar cartonașul roșu. Ar fi fost corect să fie ținut în afara terenului de joc în următoarele 3 sau 5 meciuri internaționale ale Olandei. Are antecedente în ruperea de oase, chiar în partide amicale. Un borfaș din lumea interlopă a porturilor.

Provocat de murdăriile lui Materazzi, Zidane i-a proptit un cap în piept golănașului italian. A fost eliminat. Neprovocat, de Jong i-a proptit o talpă în piept lui Xavi Alonso și a rămas, bine mersi, în teren. Un fault mai grosolan nu poate fi decît o talpă aplicată în figură. Dacă această Cupă Mondială va rămâne în amintirea cuiva peste câțiva ani, logo-ul ei va fi talpa lui de Jong.

Știu, nimeni nu s-ar fi sinucis de jenă la Amsterdam, dacă Olanda câștiga azi jucând ca o măcelărie nimerită pe o pajiște de iarbă veche, dar o asemenea victorie ar fi fost o jignire pentru marile echipe ale Olandei din 1974 și 1978.

La sfârșitul partidei, spaniolii au schimbat tricourile albastre  folosite în timpul partidei cu cele roșii – brand-ul țării.

Despre echipa Olandei se mai pot spune două lucruri.

Primul – că a intrat pe teren în tricouri portocalii și a terminat meciul în tricouri galbene, căci e greu să-mi amintesc care dintre jucătorii ei nu a luat cartonaș galben.

Al doilea – Olanda a intrat pe teren drept Țara lalelelor și a ieșit din teren drept Țara trosnelilor.

Păcat.

P.S.

M-am bucurat foarte mult pentru Iniesta, jucător fabulos, ale cărui pase l-ar face până și pe Emil Boc golgheter. Iată-l pe Andres primind o pasă de vis în fața căreia multe vârfuri de meserie s-ar fi topit de emoție – privire scurtă spre poartă, echilibru perfect, punct ochit – punct lovit!

0

Dorin Tudoran

Scriitor și publicist
Posted in

Reader Interactions