≡ Menu

…WITH YOUR INVINCIBLE DEFEAT

1954 – 2014

Traian a ascultat atâta The Who, încât într-o zi nu a mai știut cine este.

Traian a ascultat atâta Deep Purple, încât a plecat înfășurat, adânc, în aura violetă din inima căreia a încercat să găsească sensul vieții.

Traian a ascultat atâta Led Zeppelin, încât a șters-o pe fereastră cu ajutorul unui zeppelin.

Traian nu a dorit să ajungă “un poet venerabil”.

Zbor lin, prea-tinere domn. Ai învins!

Cu adevărat invincible defeat

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Dumnezeu sa-l odihneasca. De dimineata, de cind am aflat, nu ma pot gindi la altceva. Pina si Face Book, nu mai postez decit muzica “pentru” el… Pun si la tine, daca imi dai voie, The End, versiunea de la Festivalul din Insula Whigt…

    rel="nofollow">https://

  • am fost colegi de redacție, prieteni. sunt enorm de trist. dumnezeu sa-l odihneasca!

  • Radu Calin Cristea

    Traian n-a facut niciodata altceva decit poezie. Conversatiile lui, iubirile lui, chefurile lui, prieteniile lui n-au fost decit o masa nebuloasa din care isi pregatea poezia. M-a uimit la Traian gratuitatea lui. Altii isi faceau probleme in locul lui. Altii deveneau problemele lui. El nu se gindea decit la lucruri fermecatoare, spumante, hazoase. Iesea cumva dintre noi cind ideile se tensionau, cind vreun dialog se incorda subit. Plutea provizoriu. Linga Traian nimic nu incepea si nimic nu se sfirsea, era doar o prelungire senina a unui, parca suna cunoscut, sentiment al fiintei. Il pling pe prietenul Traian. Au ramas nescrise atitea intimplari comune…In mine ar mai fi speranta. Pentru unii Traian a fost ca o eruptie permanenta de sampanie. Farmecul lui personal, verva lui dominau orice adunare. Traian a fost, la fel ca alt mare prieten disparut -- Nino Stratan -- foarte grijuliu cu versurile sale. N-a scris pe colturi de servetel si n-a dictat poeme teribile ca Nichita. Doar a scris, a adunat, a publicat. Cam o carte la doi ani. Pe ultima, “Aritmetica pleoapelor”, a mai apucat s-o vada, zilele acestea, pe patul de suferinta. Traian T. Cosovei a fost un poet riguros si egal cu sine, n-a avut pauze, caderi sau bilbe. Este, sustin eu, cel mai complet poet al generatiei sale, cel putin in varianta bucuresteana a acesteia. Primul care m-ar confirma ar fi Mircea Cartarescu. Odihneste-te in pace, prieten drag.

  • Am preluat frumoasa ta evocare pe pagina mea de Face Book, dedicata astazi, in exclucivitate poetului disparut…

  • Ma refeream la evocarea ta, Dorin, dar daca Radu mi-ar acorda permisiunea, as prelua-o si pe a lui!

  • Liviu Georgescu

    Frumoase cuvinte, toti ceilalți! Emotionante evocarile si cintecele. Imi permit sa scriu cele de mai jos, compuse din cuvintele cintecelor de la linkurile respective.
    Dumnezeu sa îl aibă în pază.

    Remember when you were young:
    Smoke on the water and fire in the sky.
    Wish you are here,
    Sweet child in time,
    There is Endless Stairway to Haven.

    rel="nofollow">
    rel="nofollow">
    rel="nofollow">
    rel="nofollow">

  • Sorin Camner

    Am preluat evocarea pe wall-ul meu. Multumesc.

  • Şerban Foarţă

    Dragă Dorin,
    dă-mi voie să transcriu, în continuare, o traducere (aparţinându-i dnei Cristina Chevereşan şi mie) a textului pe tema “adâncimii de-o mie de săruturi”, -- întru aducerea aminte a celui aflat, acum, la, pe cât cred, “a thousand kisses deep”.

    TOT AHTIAT DE ASTA
    (pentru Sandy, 1945-1998)

    1.
    La mine,-azi-dimineaţă, m-ai
    Tratat ca pe-un cotlet
    Ar trebui să fii bãrbat
    Să mă-nţelegi complet
    Geamăna mea, te-aş recunoaşte
    Şi-n somn – altminteri cine
    Mi-ar da azil la una mie
    Săruturi adâncime

    Dragă mi-ai fost când ca un crin
    Te deschideai la soare
    Vezi, sunt un alt om de zăpadă
    Cu gleznele-n ninsoare
    Ce te-a iubit cu frig având
    Un chip ca oarecine
    Dar în plonjon la una mie
    Sãruturi adâncime

    Eu ştiu cã trebuia să minţi
    Sã-nşeli s-o faci pe una
    Înfierbântatã, dupã masca
    Ce-ţi ascundea minciuna
    Aristocrata noastrã porno
    Stea de doi bani, în fine,-s
    Bătrân dar lacom de-una mie
    Săruturi adâncime

    Încă mai beau şi mai dansez
    Obraz lângã obraz
    Băieţii cântă Auld Lang Syne
    Nu schimb nici un macaz.
    Cu Diz şi cu Danté pe-afiş :
    Doi aşi – dar, buni cu mine,
    M-au păsuit la una mie
    Săruturi adâncime

    Toamna mi-alunecă pe piele,
    În ochi lumina-mi suie
    Nu-i necesar ca ea să fie
    Dar nici să moară nu e
    Enigma,-n cartea de iubire
    Citită de necine,-mi
    Află un martor la o mie
    Săruturi adâncime

    În dragoste-s bun, ca şi-n ură
    Însă,-ntre ele, ştiu
    Cã-ngheţ ; m-am tot muncit să nu,
    Ci azi e prea târziu
    Dar floarea Boogie-ului încă
    Eşti tu şi mă-ntreb cine
    Ţi-e victimă la una mie
    Săruturi adâncime

    Dragă mi-ai fost când ca un crin
    Te deschideai la soare,
    Vezi, sunt un alt om de zãpadã
    Cu gleznele-n ninsoare
    Dar nu-i nevoie sã m-asculţi,
    Ce-şi spun eu tot pe mine
    Mă doare azi la una mie
    Săruturi adâncime

    2.
    Căluţi şi fete pân’ la ziuă
    La unele ai sorţi
    Câştigi un timp apoi adio
    Anii-ţi de glorie-s morţi
    Constrâns acum la-ntunecime
    Şi-nfrângeri tot mai fluturi
    Ca peştii roz la o-adâncime
    De-o mie de săruturi

    Mai iau un drog mă mai destunec
    Mã-ntorc pe Boogie Street
    Îmi pierd controlu,-apoi alunec
    În marele meu hit
    Şi, poate,-am fost la înălţime
    Şi-om de cuvânt ; te scuturi
    De tot şi cazi la o-adâncime
    De-o mie de săruturi

    Restrâns la sex, îţi par mici iazuri
    Oceanele şi-i vine
    Într-însele să facă nazuri
    Unui rechin ca tine
    De prorã, sunt la o lungime
    De braţ şi,-nvins de ruturi,
    Naufragiez la o-adâncime
    De-o mie de săruturi

    Mai tragi pe nas ai randevuuri
    Şi azi pe Boogie Street
    Bănui că marile-ţi atuuri
    Au reîntinerit.
    Şi-n nopţile când n-ai cu cine
    Să intri-n aşternuturi
    Îţi faci curaj la o-adâncime
    De-o mie de săruturi

    Cu drag scriu totul despre tine,
    Minus, dintru-nceputuri,
    Ce n-am fãcut la o-adâncime
    De-o mie de săruturi

  • tudor ornicu ornitorincu

    dom tudorane,
    noi, consumatorii, nu’l cunosteam pe proaspat disparutul traian te din viatza literara, nici macar din cea litrala, ca n’am avut onoarea sa ne incrucisam sabiutzele in f’unu din pisoarele patriei, dar, dracia naibii, datoram aceasta cunostintza tot mult hulitului si haulitului tevere, care, dupa rebolucion sandilista ilesciszda, si’a lipit, pe linga “l”-ul de la, sanchi. “libera”, si niste reaparute’n grila emisii cu tenta culturnica, in care emisii, figurile centrale si oarecum pitorestit picaresti se numeau, printre altzii, si traian te cosovei si denis dinulescu, ca sa nu mai zic de iepurasul ludic cipariu, care se juca cu tzitza’n tzar’na patronului spirtual mihaitza.

    permitetzi’mi sa nu va prea iau pe contu meu de feisbuc, pentru ca nu am.

    la multzi ani dumneavoastra si celor care am mai scapat!

  • Pina la urma, cred, mi-a iesit si mie ceva… Daca Dorin permite, desigur!

    http://antonesei.timpul.ro/2014/01/02/my-generation-cu-update-liric/

  • Ontelus DG

    Fiind copil al limbii în care scrie, moartea unui poet înseamnă că respectiva simbolizare verbală pierde ireversibil ceva din inocență, din starea de grație. Rămân ceilalți copii, poeții încă în viață, înfricoșați de neant, dar solidarizați în nostalgie. Expresie a suferinței, a faptului inefabil de a fi, poezia este focul în care emoțiile devin metafore, iar trăirile anonime capătă nimbul veșniciei.

  • neamtu tiganu

    e cumva burlesc dupa ce acum citeva zile ne uram un an noi fericit, impliniri, chestii sa-ncepem anu cu o asemenea veste trista.
    Pa mine ma intristeaza mult mai tare disparitia poetului decit m-ar bucura aparitia sexagenarului MM.

    Dumnezeu sa-i ierte!

  • Un Trecător Rar

    CÎND MOARE UN POET SE NAŞTE O STEA

    Alţi poeţi, puzderii de cosmonauţi, vibraţii celeste armonii şi imposibile echilibre
    Noi cuvinte imaginaţii şi rime, ritmuri alhambre caleidoscoape şi alchimii boreale
    Poetul îşi continuă şoapta prin litera-i scrisul foşnetul cuvîntului ca o talpă de suflet
    Nu există sfîrşit decît pentru ignoranţa materiei
    Drumul continuă-evident dincolo de legile „acestea” elegiile pentru care
    Poezia-i ETERNĂ, „totul” doar se transformă devine, Constelaţiile nu au capăt !

  • Ion Pop

    Dragă Dorin,
    am primit ca pe foatrte tristă şi rea supriză vestea dispariţiei lui Traian T. Coşovei, unul dintre poeţii noştri adevăraţi.
    O plecăciune pioasă şi amintirea unui scriitor de mare valaoare, dublat de un om de omenie…

WP Admin