≡ Menu

William Safire, Victor Ponta și mapa lui Polichinelle

O9.12

William Safire a fost un autor prolific – jurnalist, prozator, analist politic, laureat al Premiului Pulitzer, corespondent militar, producător radio și tv, speechwriter pentru Richard Nixon.

Mulți îl creditează cu organizarea celebrei întâlniri… neprogramate (“impromptu”) dintre Nixon (pe atunci vicepreședinte) și Hrușciov, de la Moscova (1959).

Cunoscută drept The Kitchen Debate, acea întâlnire a prilejuit un schimb de replici învolburate între cei doi oameni politici – vorbele lor au făcut repede înconjurul planetei.

Dar pentru mine, Safire a fost, mai presus de toate, autorul unei rubrici extraordinare, ”On language”, semnate în The New Tork Times Magazine.

Textele publicate în acea rubrică erau, pentru mulți, prima lectură a dimineții de duminică. Safire le-a strâns între coperțile câtorva volume de mare succes.

Am avut norocul să-l întâlnesc de câteva ori în Washington. Era un spirit extraordinar, plin de umor și, aveam să aflu într-o seară, locuiam nu departe de el.

Și, da, pe linie paternă, Safire se trăgea din România.

Iată o amintire povestită de celebrul autor într-o pagină savuroasă. Cam așa:

Într-o vineri, Safire primește un telefon de la prietenul său, președintele George H. W. Bush, care îl invită pentru duminică dimineață la breakfast și apoi la o plimbare.

În timp ce părăsesc Casa Albă, după micul dejun, îndreptându-se spre mașină, un membru al staff-ului prezidențial îi prinde din urmă și-i dă președintelui o mapă:

“Dle președinte, vă rog să citiți. E foarte important. Vă rog…”

Președintele și prietenul său Safire se urcă în mașină.

Cel dintâi îi spune celui de-al doilea: ”Bill, numai o clipă, să mă uit pe hârtiile acestea, să văd despre ce e vorba.”

După două-trei minute, Bush își scoate ochelarii, se șterge la ochi și privește în gol.

“Ce e?”, întreabă Safire.

”De necrezut… Se pare că democrații nu mint – suntem în recesiune.”

A fost momentul în care Bill a înțeles că prietenul său George era rupt de realitate și că nici nu putea fi vorba să câștige un al doilea mandat.

Bush primise mapa lui Polichinelle.

Evident, nu vreau să insinuez că ar exista vreo asemănare între George Herbert Walker Bush și Victor Viorel Ponta și cu atât mai puțin una între William Lewis Safire și Mirel Theodor Palada.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • Alina Cîrstoiu

    De vis! Nici intre SUA si Romania!

  • InimaRea

    O fi fost el rupt de realitatea economică dar rămîne legat de alta -- a Războiului tv. Ce a-nceput el în Irak, nici acum nu s-a terminat. Dacă ne gîndim bine, George Bush e singurul președinte american cu trei mandate (FD Roosvelt nu se pune).

  • InimaRea

    Mie-mi pare că remarca lui Safire -- despre GB -- ține de Commedy stand up (Umor cu picioarele, ilustrat și la noi). Pînă la urmă recesiunea/creșterea economică ține de o superstiție izvorînd din Master Plan.

  • Tu insumi

    Exista sigur asemanari intre Viorel si Mirel, induse de rima ( de vreme ce asta-i rolul celeia din urma: sa ne incite a gasi niscaiva similitudini intre semnificatii unor cuvinte foneticamente apropiate). Poate chiar si intre PONTA-PALADA, gratie asonantei TA/DA.

  • Tu insumi

    Bush, nebunul care arunca o piatra in apa, la insistentele Macabeilor din jurul sau, pentru a crea eveniment, cu efecte, din pacate, necontrolabile nici macar in Cisiordania sau Gaza.
    PS. ORB PRIN GAZA e titlul unui roman al lui Huxley inromanizat, pare-mi-se, de regretata Irina Eliade.

  • neamtu tiganu

    intrebare, a reusit cineva dintre voi sa-si convinga nefasta ca va aflati in recesiune?

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Ce vremuri! Placerea suprema de a citi ziarul in
    “hardcopy”, The New York (Sunday) Times Magazine livrat vineri
    noapte, gasit in fata usii sambata in zori, reflexul conditionat al primului
    rasfoi direct la rubrica lui Safire… Perioada in care a devenit evident
    cu cit mai amuzant scriau jurnalistii si eseistii conservatori (nu neaparat si
    afinitatile mele politice, dar manuirea cuvantului…) de genul Safire,
    O’Rourke, Mark Steyn sau George Will, decit contrapartida lor de orientare
    liberala (cu exceptia lui Christopher Hitchens).

    Da, William Safire, autorul memorabilei “Fumblerules: A Lighthearted Guide to Grammar and Good Usage”: Inca rid la fel de tare de cite ori recitesc sugestiile lui de o ironie atit de eleganta.

    “Take the bull by the hand and avoid mixed metaphors”; “Never,
    ever use repetitive redundancies”; “Don’t use no double
    negatives”; “Avoid commas, that are not necessary”…..

    @ Tu insumi

    “…la insistentele Macabeilor din jurul sau, pentru a crea evenimente, cu efecte, din pacate, necontrolabile… “? Sper ca blagati, luminatia voastra. Efectiv, mi se pare ca nu suna bine din condeiul cuiva cu profilul Dvs. atit de sofisticat in ale celor lumesti. In plus, evenimente controlabile nu pot/puteau crea decit China si Rusia. Profilul doctrinelor de politica externa americane (Monroe, Wilson, Kennan) a fost dintotdeauna unul experimental, cu toate riscurile aferente (inclusiv participarea la turneele WWI si WWII)

  • Pingback: William Safire, Victor Ponta și mapa lui Polichinelle « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • OvidiuB

    Sunt curios daca domnul W.L. Safire “executa electric” jurnalisti anti-guvernamentali, chiar si de dragul discutiei…

  • Dezideriu Dudas

    Ma aflu si eu in “recesiune”…., dar in acceptia “celesta” a termenului si de aceea revin la “strategia minutul si scorul” , respectiv o postare a d-lui DT – minim un comentariu al meu, chiar daca mai tarziu elaborat fata de cele aparute in timpul normal. Cand d-nul DT revenise in Romania ( e-Romania….), doream sa nu creada ca cealalta Romanie a murit si de aceea inaugurasem atunci strategia amintita mai sus….Acum nu vreau sa creada ca cealalta Romanie a prea vie…Asta din punctul lui de vedere, din spatele sticlei “acvariului”….Din “acvariu”, punctul meu de vedere este mult mai solid determinat de necesitati : pur si simplu nu mai cred ca exista persoane sau structuri ( tinand cont de inertia lor, aproape ca e o contradictie in termeni ) care isi pot permite o pozitionare onesta fata de destinul profesional sau chiar uman a cuiva care s-a decis sa lupte pentru sustinerea interesului national romanesc, o “obraznicie banditeasca” de neiertat… Cum cred ca termenului de “fraieri” d-nul DT ii asociaza lipsa de sustinere a interesului national, pot explica astfel “recesiunea”
    mea de-acum…

    In acelasi timp insa, trebuie sa fiu si in “expansiune”, in sens economic invers termenului de “recesiune”, atat timp cat a incerca sa sustii interesul national doar cu vorbe…nu poate fi o intreprindere serioasa. Merge la propagandisti, care au combinate uriase de “productie” in spate…si orice gogoserie poate semana cu McDonald’s-uri…

    Un exemplu care “trece” printre ambele propagande….Scriam odata, justificand logic, ca banii securitatii (din comertul exterior de fapt ), sectiunea Crescent, era normal sa fie capitalizati ( in sens de “naturalizati”…) privat, atat timp cat urma privatizarea….Acum, propaganda de Dreapta, se mira ca Dan Voiculescu a folosit banii securitatii…Asta secretul lui Polichinelle !…Propaganda de Stanga “nu comenteaza” subiectul…Propaganda fortelor externe este in continuare “”ca in paradis” in Romania : nu trebuie sa intinda mana la fructe. Cad ele.

WP Admin