≡ Menu

Victime colaterale și autovictimizarea (II)

Ca și cum erorile noii guvernări, imprudențele și încercările ei de a câștiga – în și prin forță – vechi conflicte politice nu erau de ajuns, tandemului Antonescu-Ponta i se pun în cârcă și acțiuni pe care nu le-a comis.

Ca și cum nu era de ajuns enormitatea comisă de dl Victor Ponta, când a afirmat că președintele Traian Băsescu i-a “înscenat un plagiat” (!?!), premierul este acuzat de abuzuri pe care nu le-a săvârșit.

Această tehnică a diversiunii contează pe capacitatea noastră de-a uita de la mână pân’ la gură și pe un “principiu” verificat în timp: ”Unde-a mers mia, merge și suta”.

Vă promiteam un studiu de caz ținând de autovictimizare. Diversiunea prin autovictimizare. Iată-l.

Dl Vladimir Tismăneanu publică în Evenimentul zilei de miercuri 11 iulie un text intitulat Adio Europa? Pontocrație și demagogie”. Printre alte, autorul afirmă: ”Să nu uităm: atacurile împotriva IICCMER și Arhivelor Naționale fac parte dintr-un efort concertat de rescriere a istoriei țării în întreaga perioadă de după 1944. La fel, tentativa de înregimentare a ICR este una de natură politică, cu virulente accente autarhic-patriotarde.”

Minciuna-cheie din enunțul dlui Tismăneanu este cea cu privire la un atac împotriva IICCMER. Nu a existat un asemenea atac. Tot ce s-a întâmplat a fost schimbarea (în condiții absolut legale) dlor Vladimir Tismăneanu și Ioan Stanomir din fruntea IICCMER. Asupra institutului nu s-a produs niciun atac, numai că există și oameni care se iau drept instituții.

”Să nu uităm”?

Așa să fie.

Să ne reamintim ce s-a întâmplat.

  1. În anul 2005, Dl Marius Oprea prezintă președintelui Băsescu un proiect: înființarea unui Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România (IICCR).
  2. Prin Consilierul Prezidențial Claudiu Săftoiu, președintele Băsescu îi transmite dlui Oprea că nu este interesat de un asemenea proiect.
  3. Dl Oprea propune apoi proiectul premierului Călin Popescu-Tăriceanu. Dl Tăriceanu consideră că e un proiect foarte bine-venit și, în ziua de 21 decembrie 2005, aprobă înființarea institutului pe care îl pune în subordinea biroului Prim-ministrului iar dl Oprea este numit directorul institutului.
  4. În anul 2008, PD-L ajunge la putere, dl Emil Boc devine Prim-ministru și încep epurările politice. În ziua de 18 noiembrie 2009, două institute conduse de oameni care nu dădeau semne de supunere față de președintele Băsescu, premierul Boc și PD-L sunt desființate și, folosindu-se un eufemism, sunt “comasate” sub un nume nou IICCMER. Prin hotărârea premierului Boc, dnii Vladimir Tismăneanu și Ioan Stanomir sunt numiți în fruntea institutului.
  5. Au existat și voci care au spus că era vorba de un abuz. Au și explicat de ce. S-a replicat, scurt, că puterea politică s-a schimbat, că noul “decident politic”, premierul Emil Boc, are dreptul de a demite și a numi, căci institutul este subordonat biroului Prim-ministrului. Adio și n-am cuvinte!
  6. Cuvintele au (re)apărut când dnii Tismăneanu și Stanomir au fost demiși și înlocuiți, potrivit  mecanismului invocat în 2009, cu dnii Dinu Zamfirescu și Andrei Muraru: un nou premier și-a exercitat dreptul  de a schimba conducerea unui institut subordonat biroului Prim-ministrului.
  7. După ce președintele Traian Băsescu l-a însărcinat pe dl Victor Ponta să formeze noul guvern, dl Tismăneanu a declarat, în ziua de 30 aprilie, următoarele: “Când premierul desemnat va fi învestit şi va putea primi în această calitate mesaje oficiale, va afla decizia mea privitoare la poziţia de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al IICCMER. Orice om normal care citeşte ce-am scris în aceste zile (şi nu doar în aceste zile, mă grăbesc să o spun) o poate anticipa. Numit de un premier al României, mi se pare firesc să-l anunţ despre această decizie pe un premier al României. Este o chestiune de minimă politeţe”.
  8. În ziua de 7 mai, Guvernul Ponta este investit. Dl Tismăneanu uită însă de “minima politețe”. Premierul așteaptă în zadar anunțata demisie a dlui Tismăneanu.
  9. Peste mai bine de două săptămâni de așteptare, în absența demisiei promise de dl Tismăneanu, la 23 mai, premierul își exercită dreptul  de a-i demite pe dnii Tismăneanu și Stanomir, înlocuindu-i cu dnii Zamfirescu și Muraru.
  10. Dinspre dl Tismăneanu și susținătorii săi necritici încep să curgă acuzele, văicărelile, previziunile sumbre: “decapitare”, “pontocrație”, “abuz”,  ”ciclu politic întemeiat pe revanșa agresivă, clientelism deșănțat și mexicanizare în ritm stahanovist” etc.
  11. Totuși, ce s-a întâmplat cu dreptul legal al unui Prim-ministru să destituie și să numească conducerea unui institut care se află în subordinea sa?  De ce a fost legal ce a făcut premierul Boc, dar a fost un abuz ce a făcut premierul Ponta?
  12. Ce s-a întâmplat cu promisa demisie? S-a pierdut pe drum? A fost aruncată la coșul de gunoi de premierul Ponta? Nici vorbă. Dl Tismăneanu mai schimbă o dată placa: “Din rațiuni pe care le voi lămuri cu alt prilej, nu am demisionat când aș fi dorit.” Rațiuni de stat, s-ar putea spune…
  13. Ori n-a venit încă prilejul, ori mi-au scăpat lămuririle date de dl Tismăneanu, dar eu, unul, n-am știre de ce și unde a dispărut ceea ce se angaja să facă dl Tismăneanu, așa, ca o chestiune de “minimă politețe”. Mă întreb dacă nu cumva a apărut ideea genială că o demisie nu poate produce un scandal de care era mare nevoie, așa că: “Lasă-l să te demită și pe urmă facem un scandal monstru, punem toate tunurile pe Ponta pentru abuz, epurare politică, spirit dictatorial etc.“ O provocare ca multe altele.
  14. În momentul mătrășirii dlor Marius Oprea, Dinu Zamfirescu și Stejărel Olaru, am prevăzut cum va continua ciclul nefast al epurărilor politice, când puterea politică se va schimba. Căci, dincolo de dreptul unui Prim-ministru de a face numitele destituiri și numiri, sunt vizibile și coarnele plătirii unor polițe. Dar, cum eu sunt un “resentimentar”, mai bine dau cuvântul unui admirator al dlui Tismăneanu, dl Dan Tăpălagă, jurnalist reputat și care numai de anti-băsism nu poate fi bănuit. Citiți mai jos ce scria la 9 martie 2010 dl Tăpălagă. Cred că avea foarte multă dreptate, dar se înșela afirmând în finalul textului reprodus mai jos că “Apelurile la responsabilitate sunt deja inutile și naive”. Un apel la responsabilitate nu e (sau n-ar trebui să fie…) niciodată nici inutil, nici naiv.
  15. În sfârșit, dacă există un abuz grosolan, unul continuu, acela este săvârșit de dl Vladimir Tismăneanu, care ne ia pe toți drept proști,  de fiecare dată când se pretează la diversiuni și manipulări de-a dreptul grotești. Repet ce spuneam în urmă cu câțiva ani: când este vorba de autovictimizare, dl Tismăneanu este chiar mai iute de picior decât Usain Bolt.

“Simplu și direct spus, lăsând exprimările orwelliene de-o parte, a avut loc un abuz”, afirmă dl Tismăneanu.

“Simplu și direct spus, lăsând exprimările orwelliene de-o parte “, dl Vladimir Tismăneanu minte.

Că dl Victor Ponta este autorul unui plagiat, că a reușit, doar în două luni, să comită erori cât alții în doi ani și că îi va fi extrem de dificil să iasă cu bine din confruntări în care s-a avântat cu un entuziam demn de cauze mai bune  nu transformă într-un abuz decizia  Domniei sale de a-l fi demis pe dl Vladimir Tismăneanu. Simplu și direct spus…

Desen & Copyright 2012 – DION

 

Guvernul Boc si isteria epurarilor

In cazul rasturnarii lui Mircea Geoana de la sefia Senatului, PDL forteaza in mod evident schimbarea sa, fara sa aiba vreo justificare legala majora. Argumentul ca Geoana a refuzat sa introduca pe ordinea de zi o cerere a grupului independentilor nu reprezinta un temei legal, un abuz grav si repetat care sa motiveze in mod credibil revocarea sa. Astfel de mici sicane procedurale sau decizii arbitrare gasim cu duiumul si in cazul presedintei Camerei Deputatilor, Roberta Anastase.PSD si PNL au fortat, la randul lor, suspendarea sa, invocand tot incidente minore, cum ar fi deschiderea sau inchiderea microfonului. Insa un exces nu justifica alt exces, nici o actiune abuziva alta actiune abuziva. Politica romaneasca se face cu ura si resentiment, nu cu logica, lege sau bun simt.“

Acum a venit randul PDL sa rada tot, la fel cum PSD si PNL curatau institutiile publice si isi instalau clientela de indata ce se instalau la putere. Cu cat lupta politica se radicalizeaza, cu fiecare ciclu electoral care trece, setea de razbunare creste exponential. Cand ajung in opozitie cu un sut in spate, toti urla ca sunt victime politice si viseaza in taina la ziua razbunarii.

Inscrisa si ea in spirala urii si resentimentului, guvernarea Boc recurge la epurari politice la fel de sinistre, ca mod de actiune, precum cele din timpul guvernarii Nastase din 2000 – 2004 sau guvernarii Tariceanu, dupa eliminarea brutala a PDL de la putere in aprilie 2007. Strict la acest capitol, cele trei guverne actioneaza identic: demiteri pe criterii politice, presiuni administrative infernale asupra functionarilor publici sau asupra primarilor de alta culoare, racolari in forta sub amenintarea taierii fondurilor, santaje odioase, incurajarea migratiei parlamentare. Terorismul politic este arma utilizata de fiecare partid ajuns la guvernare pentru a-si ingenunchea cat mai repede adversarii si pentru a-si consolida puterea.

Asa vrea sa reformeze PDL administratia publica, inlocuind o clientela cu alta? Fanii lui Boc si Basescu vor spune: fara consolidarea puterii nici o reforma importanta nu va trece de Parlament iar alegerile din 2012 risca sa fie pierdute. Logica de partid poate explica orice, oricand. Aceptand-o, reformele de fond se amana si ele de la un ciclu electoral la altul. Din perspectiva interesului public, explicatiile sunt inutile si neconvingatoare. Cand ne vom insanatosi corpul functionarilor? Cand va prima criteriul competentei in fata celui politic? Rostogolind la nesfarsit bulgarele epurarilor politice, nu ne vom face bine niciodata.

Schimbarea lui Marius Oprea de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc a urmarit aceeasi nefericita logica vindicativa. N-am gasit nici pana astazi vreun argument institutional solid care sa justifice demiterea lui Marius Oprea. Ce i se reproseaza in mod fundamental, in calitate de fost sef de institutie publica, nu de politician liberal cu pata pusa pe Basescu? N-am aflat nici pana azi.

Sunt uluit ca figuri eminente, ca Vladimir Tismaneanu si Ioan Stanomir, s-au lansat intr-un veritabil puci intelectual. E regretabil modul descalificant in care au preluat conducerea unei institutii publice, promovand la randul lor o clientela bizarea, personaje aproximative fara competente certe in studierea comunismului sau exilului romanesc.

Cu toata admiratia si simpatia pentru specialistul in drept constitutional Stanomir: ce il recomanda sa conduca IICCMER din pozitia de presedinte executiv, in afara de angajamentul sau pro-Basescu? Cum se impaca intransigenta sa de legalist convins cu modelul Cozmanca aplicat de Guvernul Boc: desfiintam o institutie, o reorganizam, demitem, nu justificam nimic. La ce-i foloseste  profesorului Vladimir Tismaneanu o pozitie onorifica luata cu scandaluri derizorii? Reuseste, cel mult, sa tarasca teme importante in zone marginale, sa le dea gratuit apa la moara dectractorilor comisiei prezidentiale, pe care a coordonat-o, autoarea raportului de condamnare a comunismului prezentat in Parlament la data de 18 decembrie 2006.

Daca vom avea rapoarte proaste post factum despre activitatea IICMER, care sa justifice ulterior mazilirea lui Oprea, tot nu e bine. Metoda vine din trecut: intai te impuscam, apoi te judecam. Ma intreb ce-si vor spune profesorii Tismaneanu si Stanomir citind scrisoarea publica, prin care reputatul istoric, Denis Deletant, greu de imaginat ca s-ar implica in meschine jocuri politice, isi anunta demisia din cadrul Institutului: ”După părerea mea şi a altora, este imperios necesară depolitizarea IICCMER. Înlocuirea unui grup politic cu un altul la conducerea unei instituţii nu poate decât să convingă un specialist străin că ştiinţa istorică din România este aservită unor interese politice şi personale, ceea ce este o situaţie arhicunoscută celor care au trăit sub comunism. Problema politizării IICCMER va rămâne una dintre sursele tensiunilor legate de natura forurilor instituţionale sub a căror egidă cercetarea istoriei din România se desfăşoară.” Detalii in Revista 22

Marius Oprea si liberalii sai au pacatele lor, au epurat si persecutat oameni, unii au distrus chiar destine tot pe antipatii politice sau personale. Din acest motiv, multi se vor fi racorit si vor fi spus: nu-i plange, au primit exact ceea ce meritau! Poate asa o fi. Insa din punct de vedere formal, astazi avem de-a face cu un tip de abuzuri comise tocmai de cei care se pretind campionii legalitatii.

Victimele Guvernului Boc vor castiga fluierand in orice instanta din Romania, la fel cum unii prefecti, directorii de deconcentrate sau functionari concediati pe criterii politice primesc in instante castig de cauza. Dar cand le vor veni randul lui Tismaneanu sau Stanomir, vor merita oare aparati cu argumentul legalitatii si al competentei? Sau vor trebui sa accepte fara sa carteasca epurarea politica, demiterea arbitrara si abuzul, ridicate la rang la regula? Puteau dovedi, macar ei, mai multa ratiune, tact si intelepciune.

Cazurile Geoana, Tismaneanu-Oprea si alte situatii comparabile descriu mecanismul infernal al unui esec continuu. Numele aproape ca nu mai conteaza. Oricum, maine vor fi inlocuite cu altele si tot asa. Solutia, veti intreba, care este? Modificarea Constitutiei din temelii, inclusiv la capitolul politizarii functiei publice, sanctionarea mai drastica a abuzurilor. Altfel, ura si resentimentul vor creste de la o guvernare la alta. Apleurile la responsabilitate sunt deja inutile si naive.”

Dan Tăpălagă

  • C. Bradatan

    Nu pot sa nu remarc ironia intregii situatiii: Cata uitare la un domn care pana nu de mult dirija un institut al memoriei (intre altele)!

  • mihai rogobete

    Din ’89, fiecare partid, alianţă sau coaliţie, cu reformele şi revoluţiile sale, întru modernizare. Marxistă sau trotzkistă, revoluţia invocă, în fond, prin reînceputul omului şi a unei lumi noi, ideea creaţionistă că nu-i nimic nou sub soare şi că n-avem altceva de făcut decât s-o tot luăm de la început -- viziune ciclică, dualistă, tribală, vulgară. De vină, confuzia creaţiei cu creaţionismul, odată ce toate mitologiile şi religiile sugerează, prin genezele cu care descind, că sensul vieţii nu este nici producţia, nici consumul, ci inovaţia, invenţia -- creaţia generală. Creaţia sporeşte, prin noutatea formelor apărute, spaţiul; tot ea, prin ritmurile inedite, primeneşte şi îmbogăţeşte timpul -- face istorie.
    Nu există ideologie fără viziune, sau, mai bine zis, absenţa unei viziuni moderne lasă cale liberă celei primitive, populare, vulgare. În majoritarismul nostru democratic, gândirea tribală cultivată demografic de cele 40 de procente rurale va tot învărti pe loc roata istoriei, o va tot arunca la gunoi pentru a-i ridica mereu praful în văzduh.
    În raţionalismul clasei de mijloc, parvenită prin vicleşug şi înşelăciune tribale, anticreatoare -- nicio speranţă !

    Matematica de doi bani, offside-urile, faulturile, scorurile şi huiduielile galeriilor fac politica de maidan.

  • Pingback: Lacrimile de crocodil ale ideologiei | Teologie pentru azi()

  • napoci(ti)taniu

    dom’ tudoran,

    nici nu stitzi cit ma bucur ca tapalaga intra pe lista d-voastra de “reevaluari”. poate ca il citatzi si cu “contributzii” mai recente, daca tot arde camesha pe noi!

    poate il reevaluatzi si pe d-l zamfirescu (nu in contrapondere la d-l tismaneanu!), dupa ce vedetzi filmuletzu’ la care v’am facut trimitere undeva, nu spui unde!

  • Nicolae Prelipceanu

    In fond, moravurile astea vin din perioada comunistă, când funcţiile publice, unele destul de neînsemnate, erau înscrise fie în nomenclatorul judeţenei de partid, fie -- dacă erau ceva mai răsărite -- în cel al CC al PCR, la secţia respectivă. Asta ca să se ştie cine dispunea de ele. Acuma e la fel, numai că, fiind mai multe partide, funcţiile au devenit mai nesigure (atunci te puneai bine cu PCR şi erai oarecum asigurat, acum nu te poţi pune bine, oricât de rapid traseist ai fi, cu toate), după cum un partid sau altul accede la putere sau intră în opoziţie. Asta ca să ne iasă din cap că am scăpat de comunism odată cu împuşcarea soţilor Ceauşescu. De familia aia am scăpat, poate, dar de năravurile ei şi alor lor nu, după cum se vede foarte bine.

  • Cel ce se consideră (şi ne lasă, darnici, a cunoaşte aceasta) maxim, heterodox şi neînregimentat politic are, frecvent, o problemă cu minima …

  • InimaRea

    Mi-e indiferent d-l Tismăneanu dar găsesc că e o figură interesantă -- e o figură, ce mai!
    Dacă romanul Pilat din Pont se spăla pe mîini -- facă iudeii ce-or vrea, ucidă-şi-proorocii dacă aşa vor! -- românul Vladimir din Primăverii merge mai departe: A fi român e un gheşeft.
    E o poziţie obiectivă, orice s-ar spune. Obiectiv însemnînd nu doar în afara ci şi deasupra pasiunii partizane, ca un şahist jucînd cu albele sau cu negrele, după cum se-nvîrte tabla.
    Ce-ar ţine comparaţia asta-n viaţă ar fi spiritul competitiv, dorinţa de victorie -- de cîştig, cum i se mai spune. Ce-ar destabiliza-o ar fi inovaţia adusă jocului: toate piesele de pe tablă sînt incolore, eu stabilesc care şi cînd îs albe/negre. De pildă, cele cu care joc eu sînt întotdeauna albe, astfel că lupt mereu cu negrul (Răul, nu?)
    Nici nu mă gîndesc să-l psihologizez pe d-l Tismăneanu, aş risca să-l aflu depresiv dacă tot apare ahtiat după alb si-nverşunat contra negrului. (Albul mai fiind, pînă şi la noi, culoare doliului -- dreptu-i că doar după tinereţea pierdută. Pasămite-ar fi nostalgic, “Ca un vis de tinereţe printre anii trecători”.)
    Ca şahist amator, ştiu că nu-ţi poţi iubi piesele, că nu suferi după pioni -- de pildă -- decît dacă pierderea lor duce la înfrîngere. Ba eu, unul, sînt dintre zurbagiii care dau dama pentru frumuseţea partidei, care joacă la sacrificiu. Bine, recunosc, mai am şi ciudăţenia de a socoti că mai bine pierd frumos decît să cîştig chinuit. Potrivit teoriei Jocului, joci cum eşti -- şi-n ce mă priveşte, cam aşa şi e, nu-s mort după victorie, cîştigul ar fi în altă parte. Între noi fie vorba, de-aia nici nu m-am pricopsit pîn-acum, şi nici vreun renume de straşnic jucător nu mi-am agonisit, măcar printre şahiştii mei.
    Adică, jucătorului îi place jocul şi caută să cîştige chiar şi din poziţii imposibile. Fie de dragul Jocului, fie datorită firii sale, care nu acceptă ideea de a pierde. Ei bine, ăştia din urmă-s cei mai periculoşi adversari, pîna-colo că ţi se face lehamite de Joc atunci cînd îi vezi aşa disperaţi să cîştige.
    Îmi povestea cineva depre Dolfi Drimmer, “me-i” -- parcă: La o partidă oficială, era pierdut ca toţi pierduţii. A-nceput să se foiască, să ofteze şi -- cînd a văzut că astea n-aveau efect -- pur şi simplu a-nceput să-i dea la gioale adversarului, la propriu! Îi trăgea cîte-un şut pe sub masă. Ala a protestat, a chemat arbitrul, dar şi-a pierdut concentrarea, a comis-o şi-a pierdut. (După 1990, Drimmer a ales deschiderea “ecologism”, cu varianta “facultate privată”. Din păcate pentru el, s-a stins înainte de a culege toate roadele inspiratei sale deschideri către democraţie.)
    “Ce vreau să spun” (citat din ioncristoiu) este că d-lui Tismăneanu îi este indiferent moralul pieselor sale; că d-lui ştie că un joc e un joc, cu un rezultat tare previzibil, la un moment dat; şi că nu contează ce rămîne-n urma sa, pe tabla de joc. Ceea ce contează este că n-a jucat degeaba.

  • Gheorghe Campeanu

    Ca si dl. Tismaneanu, Tudoran, Antonesei, s.a., sint departe de a fi indiferent la soarta institutiilor care se ocupa de elucidarea istoriei recente sau a activitatii Securitatii. Dimpotriva, am un interes acut legat de Arhiva Nationala sau CNSAS. In acelasi mod, doresc ca fata culturala a Romaniei sa fie prezentata intr-o maniera cit mai profesionala si inspirata (ceeace ICR a facut in mare masura sub conducerea dl-ui Patapievici). Dar oricat de aproape sufeltului mi-ar fi aceste institutii, nu cred de fel ca ele ar cadea sub incidenta ideii de prioritate in actualul context de rafuieli si asalt asupra institutiilor statului de drept in Romania. Sa omiti/ignori faptul ca asaltul mentionat a inclus intai toate agentiile de control al justitiei, anti-coruptiei fiscale, economiei, energiei, statisticii, etc. mi se pare o dovada de oarecare cecitate intelectuala.

    Trecind peste dihotomii de genul goose/gander, ciuma/muma si detasandu-ma deschis de caracterizari ca “românul Vladimir din Primăverii merge mai departe: A fi român e un gheşeft.” (@InimaRea -- am personal cu totul alte “pretentii” de la cineva ca Dvs. !), eu am si o alta nedumerire.

    Pe linga explicatiile diverse ale, da, tot “puciului” din 2010 (“Sunt uluit ca figuri eminente, ca Vladimir Tismaneanu si Ioan Stanomir, s-au lansat intr-un veritabil puci intelectual” -- Dan Tapalaga), cea care mi-a ramas in memorie este invocarea stringentelor bugetare impuse atunci (ca si acum) de IMF. Iar dl. Tismaneanu si-a facut o mantra din a scrie ad nauseam ca pozitia sa din IICCMER era/este neremunerata, cu un ‘bold letter’ atit de gros incat nu putea scapa atentiei nici celui mai orb dintre surzi.

    Ma intreb cite economii s-au putut obtine, atunci cind se compara costul total al IICCR cu cel al IICCMER. Indraznesc sa pun la indoiala o atare realitate fiscala, atunci cind ma gandesc la stipendiile legate de logistica presedinetlui consiliului stiintific si a invitatilor institutului in timpuldeselor vizite in Romania. La fel, ma intreb daca proiectiile internationale (de fel sobre sau modeste) ale conducerii institutiei, in colaborare cu ICR, intr-o serie de manifestari din diverse capitale europene si la Washington s-au incadrat in acelasi plan de austeritate impus de acelasi antipatizat IMF. Cind costurile seminariilor cu invitati de marca din domeniul academic sint acoperite cu fonduri subsidiate de generozitatea contribuabilul roman, daca ele provin din bugetul IICCMER sau ICR, austeritatea capata un accentuat caracter optional. Sau nu?

  • neamtu tiganu

    nea Gheorghe, desi nu-s nici pe departe om de cultura m-as bucura totusi, ca cultura romaneasc sa fie promovata in lume, da si mai tare m-as bucura daca nu ar fi nevoie de aceasta promovare, un pic fortata, si s-ar impune de la sine prin valoarea ei.
    Privind institutu anticomunist imi lipseste imaginatia sa-mi dau seama ce studiaza astia, ce au realizat si ce implicatii au aceste descoperiri pt. societate!?
    In general sunt pt. cercetare, uneori sunt uimit cite lucruri, la prima vedere fara sens, se cerceteaza, de ex. exista Institutu de cerecetari al Neandertalilor, s-au descoperit Neandertali chiar si-n Ucraina si, tine-ma Doamne, chiar si-n Israel!?
    “Im israelischen Karmelgebirge wurde im Jahre 1983 in der Kebara-Höhle das bisher einzige Zungenbein eines Neandertalers entdeckt.”

    Ma-ntreb daca baietii astia mai cerceteaza comunistii cine stie ce descoperiri mai fac, mi se face un pic frica!

  • Pentru mine este evident ca suntem in toiul unui razboi informational aproape de anvergura celui din decembrie 1989. Miza este viitorul constructiei europene: fie in varianta propusa de populari, pe de o parte, fie in cea a socialistilor (si aici ii includ si pe parlamentarii din ALDE), de cealalta parte. In plus, mai sunt in joc si interesele strategice si economice ale Statelor Unite. Mie, de asemenea, mi-e tot mai clar ca cel mai urat dintre romani (l-am numit pe dl Traian Basescu) este si cel mai iubit dintre europeni! Ba si cel mai devotat pro-american dintre toti filoamericanii romani. Aceste subordonari NECONDITIONATE ale dlui Basescu la “licurici” ( imi diplace termenul, dar presedintele suspendat l-a pus in circulatie) si cu asupra de masura (a se revedea pozitiile dlui in privinta pactului fiscal european, dar si in privinta afacerii cu gazele de sist sau cu F16) imi spun multe despre calitatea acestui om, gata sa se muleze perfect si militareste pe “vremi”, ca doar nu degeaba, inainte de ’89, a fost in gratiile Elenei Ceausescu, aka Cabinetul 2 al PCR, care l-a si trimis (in misiune) la Anvers. Daca licuriciul cel mare ar fi “luminat” tot de la Rasarit, nu am nicio indoiala ca presedintele suspendat i-ar fi fost si lui acelasi “partener” model. Desigur, e o supozitie, e subiectiva si contrafactuala, dar aceasta e intuitia mea privind profilul psihologic al “omului”.

    Revenind la dl V. Tismaneanu, si dumnealui este un actant (ori, mai degraba, agent) in acest razboi informational, insa nu unul de anvergura de care se crede -- de unde si fisurile logice din lamentourile dumnealui, care frizeaza, pe alocuri, ridicolul. Adica, dar nu ar fi de-a dreptul iritant, as zice doar: ce dezamagire!….

  • Erata: ultimul paragraf, fraza finala: DACA nu ar fi de-a dreptul iritant, in loc de “dar”.
    multumiri

  • InimaRea

    Gheorghe Câmpeanu: Mă-ntreb de ce v-am înşelat “aşteptările” (oare de ce le-aţi scris între ghilimele?) şi nu-mi vine decît un răspuns -- pare a fi o neînţelegere. Cum nu ştiu din ce parte vine, mă abţin de la vreo explicaţie. Totuşi, bănuiesc c-ar putea fi vorba de suspiciunea de antisemitism. Trăind eu într-o lume -- care nu-i neapărat România ci lumea mea, unde m-am instalat temeinic si confortabil -- unde e mai curîd amuzantă “corectitudinea politică” (atunci cînd nu-i de-a dreptul penibilă, prin consecinţe nedorite -- poate -- dar inevitabil logice) găsesc că-mi pot permite a ironiza o trăsătură de caracter chiar şi cu riscul de a friza clişeul (care devine referenţial, recunosc, dar nu mă simt vinovat doar dintr-atît).
    Cîtă vreme Pastramă trufanda nu-i pusă la index -- cum nici O făclie de Paşte -eu zic că ne putem bucura de libertatea de a glumi unii pe seama altora.
    Vedeţi dumneavoastră, d-le Câmpeanu, eu sînt aproape convins că d-l Tismăneanu nu combate pe-aici din aceleaşi motive cu ale dv, ale d-lui Tudoran, ale celor sincer îngrijoraţi de viitorul naţiei ăsteia. Şi că, dacă nu era rost de ceva cîştig -- chilipir, nu gheşeft, dacă vă irită termenul -- n-aş mai fi avut plăcerea de a-l ironiza. E tot ce pot face -- insignifiant faţă de ce poate şi ce face d-l Tismăneanu pe-aici.

  • Dezideriu Dudas

    LOVITURA…, NU DE STAT ( IMUABIL, SI LA NOI SI IN OCCCIDENT ), CI, DE COPITA…

    Dupa confuzia lui CTP iata ca vine si dl. Basescu cu consecventa in confuzie ( CTP afirmase ca sistemul a primit singura lovitura dupa 1989 prin arestarea lui Nastase ). Spunea ieri “ presedintele ales “ ca lupta impotriva lui a inceput odata cu arestarea lui Nastase. De fapt atunci a inceput circul pentru a se justifica confruntarea care ii va intari pozitia. In mod paradoxal, e posibil ca el sa joace “ in orb “ acest rol…Adrian Nastase a debalansat toate calculele initiale prin incercarea sa de suicid. De ce, “ cea mai mare parte a presei “ ( uitasem sintagma…, dar iata ca pare ca s-a refacut vechea alianta…) si Occidentul par a tine cu “ ursul “ ? Pentru ca “ ursul” a tinut Romania timp de 22 de ani intr-o stare ideala de “ colonie model” ( au si arendasii de pe plantatii beneficiile lor…)…Iar “presedintele ales” pare mai aproape de situatia in care va aplica sistemului “lovitura de copita” ( o lege foarte puternica cunoscuta de “sistem”, prin care un actor de care nu mai e nevoie, poate crea deranj mare “sistemului”, daca te afli, la sfarsit…, in raza lui de actiune….), decat de aceea de ultim cruciat al sistemului….Acum, presedintele nu mai poate fructifica nici o oportunitate, nu mai poate negocia nimic. Ceea ce incearca, e un cantec de lebada. Nu si daca Occidentul crede ca a descoperit un perpetuum-mobile perfect in “democratie” pentru tari ca Romania…In materie de “economie de piata” crede ca l-a si gasit pentru Romania….Desi stie ca la ei nu exista perpetuum-mobile. Dar spera ca, poate la altiii….

  • InimaRea

    Am dat aseară peste emisiunea “Alexei” -- la Naşul TV -- cu Vladimir Tismăneanu. Care divaghează mult, e bombardat de referinţe bibliografice, se alintă cît poate dar e plăcut, interesant, intelectual de la mama lui.
    Interlocutoarea parcă era şarpele lui Apollo.
    S-a deschis frontul luptei de rezistenţă occidentală -- anticomunistă (normal!) şi antirusească. Fiindcă rostul -- neştiut nici măcar de cuplul Antonescu-Ponta -- al luptei cu Băsescu este ieşirea din NATO şi UE, întoarcerea în sfera de influenţă a Moscovei, alături de Belarus şi Ucraina.
    Aşa că lupta -- neapărat eroică -- pentru apărarea lui Băsescu este pentru a europenismului, occidentalismului, şi-mpotriva întoarcerii în negura prorusismului. Deoarece tot ce a făcut el pînă azi a fost într-o viziune modernizatoare, occidentală, a unui viitor luminos pentru ţărişoara noastră -- RRRomâniaaaa…
    Singurul căpcăun filorus identificat (deconspirat) pînă acum -- Voiculescu.
    Atenţie cum votaţi la referendum că nu ştiţi ce votaţi!

  • Gheorghe Campeanu

    @ neamtu tiganu

    Chiar si fara marturisirea sincera pa care ne-ati facut-o, imi era deja clar ca nu sinteti nici pe departe (sau aproape) om de cultura. Unul adevarat (om de cultura) ar fi stiut ca numele meu se ortografiaza Ghéőrghè. Cit priveste promovarea (eu i-as spune in continuare proiectia) culturii romanesti in afara tarii, nu sintem de acord ca ea s-ar putea “impune de la sine”, indiferent de valoarea sa. Daca prin cultura intelegem acelasi lucru, mi-e teama ca nici cea mai impunatore dintre culturi nu se dispenseaza de reprezentarea oficiala in strainatate. “Colonizarea” blajina prin institute culturale este un fapt constant peste tot, deci mi se pare ca ICR are un rol la fel de important precum Goethe-Institut, l’Institut Français, British Council, Instituto Cervantes ca sa nu mai vorbim de American Library.
    Nu vad de ce sa va fie teama de cercetatorii de istorie a comunismului. In ce va priveste ce se poate gasi? Carnetul de UTM-ist cu cotizatia la zi?

    @InimaRea

    Da, se prea poate, ba chiar cred ca mai degraba asa este – neintelegere (vina poate fi a mea). Putem conveni sa aruncam responsabilitatea in carca zilei de vineri 13? Oricum, termenul la care am recurs era “pretentii” (mai spre compliment decit deziderat), nu “asteptari”. Iar ghilimelele erau un soi de sarcasm retro, caci acel accent era parte in lengua franca a epocii in care ne-am format. Ce voiam sa spun, era ca ma asteptam de la cineva cu intuitiile, cultura si acuitatea observatiei ca Dvs., sa aiba o lejeritate stilistica mai atenta la context. NU, nu era in nici un fel o suspiciune de anti-Semitism (in ce va priveste). Doar o vaga dezamagire. Fara sofisme, “detasarea deschisa” era fata de acel soi de recurs atit de neplacut in sine, nu fata de @InimaRea.

    Inteleg ca Dvs. ati emigrat intr-o lume personala, in care stabiliti suveran regulile si standardele (sau lipsa lor) intr-o totala armonie cu sinele si sensibilitatile care va apartin. Evident, opiniile si modul Dvs. de a le imbraca in cuvinte au o libertate implicita si explicita. Si totusi, cind din lumea atit de personala de unde ne impartasiti ideile, acestea intra in lumea Romaniei contemporane (real sau virtuala), mi-as permite sa va sugerez ca lucrurile sint putin mai complicate. Si, constat inca o data, ca precum atatia altii in Romania, conferiti ideii de corectitudine politica un sens mai degraba peiorativ decit propriu (o alta discutie) si poate lipsit de distanta necesara. Dar dincoace, unde regulile nu mai sint ale Dvs., avem de a face (masurat cu mult profesionalism in citeva sondaje) cu o lume care este inca de plina de prejudeacti si discriminari (cele etnice fiind numai una din fetele acestei racile).

    Criticile la adresa dl-ui Tismaneanu au fost adesea legate de faptul ca este descendent al unei familii de nomenklaturisti evrei, ca a crescut in cartierul Primaverii, ca reprezinta fata unei hidoase conspiratii a evereimii mondiale sub acoperire, ca este minat strict de intrese pecuniare (eu cred ca proximitatea puterii si vendettele personale il mina mai mult decit orice)etc. Eu cred ca problemele dl-ui Tismaneanu sint modul dansului de implicare in viata publica, si, nu in ultimul rind, flexibilitatile evidente ale traiectoriei in contrast cu consecventa imuvabila a propriului interes. Nu vad cum poti alterna intre ipostaza de diametru vs. tangenta, vector vs. curba, si in acelasi timp sa te institui in constiinta morala a unei tari din care de fapt ai optat sa pleci (este si cazul meu, deci stiu la ce ma refer). Si, da, vorbim de un paragon al rectitudinii care a zabovit in decursul vietii prin diverse caprarii.

  • Daca_nu_nu
  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    M-am prins: ciumpalacii vor sa scoata Romania din NATO si UE! MOscova a pus ochii pe noi sa ne transforme in gubernie. Nasol. Nasol de tot. Dar, eu, Toma Necredinciosu’, pana nu aud asta chiar de la “Radio Moscova”, emisiunile in limba romana, parca tot nu cred. Dar cum aud, cum ma alatur lui VT.

  • Hannibal Lecter , MD

    Buna ziua ! O mica observatie in legatura cu desenul ce insoteste textul dvs. Din cite vad, ati mentionat : “desen …2012” . Daca nu ma inseala memoria (and,as you know,memory is all I have left) ati folosit acelasi desen ,in 2010,binenteles in circumstante diferite ,dar totusi apropiate ca topic.E o coincidenta ? Va multumesc.

  • InimaRea

    Gheorghe Câmpeanu: Vă mulţumesc pentru înţelegere şi vă rămîn recunoscător pentru apreciere -- şi pentru sugestii.

  • Dorin Tudoran

    @ Hannibal Lecter, MD

    Regret sa aud ca o persoana atat de sensibila ca dvs (“Tacerea mieilor”…) a ramas aproape in sapa de lemn, dar, decat nimic-nimic, e mai bine sa ramai cu memoria intacta .
    Raspuns: trei graficieni (Ion Barbu, Alex Dimitrov si DION) au paginile lor pe acest blog si mi-au dat dreptul sa folosesc desenele lor pentru a ilustra textele pe care le public. Schimb anul Copyright-ului, cu trecerea… anilor, pentru a fi limpede ca drepturile autorilor raman si azi aceleasi ca in urma cu ani -- rezervate.

  • Mihai

    Ar mai fi o singură chestie: dacă de dl. Tismăneanu a (cam) auit lumea şi a (cam) citit ce a scris, ce ne poate spune cineva de dl. Muraru? Nu cumva o fi şi el doar vreun “prinţişor” moştenitor de-al cuiva? Parcă e indecent de tânăr pentru aşa o funcţie… părerea mea!

  • Dorin Tudoran

    @ Mihai

    Deci, dl Mihail Neamtu nu era “indecent de tanar” (avea sub 20 de ani) cand ne certa ca nu am inteles maretia Legiunii de Fier sau cand a fost numit Director Stiintific la IICCMER, dar dl Muraru este “indecent de tanar”? Interesant. Nu stiu al cui “printisor” mostenitor este, cum insinuati (stiti ceva, spuneti!) dar CV-ul sau este public (http://www.studiulcomunismului.ro/ro/staff/curriculum_vitae_andrei_muraru/) Ca sa nu mai spun ca a lucrat la IICCMER si pe timpul triungiului Tismaneanu-Stanomir-Neamtu, deci, o fi fost “corespunzator” stiintific, nu?
    Si-apoi, dle Mihai, dl Muraru nu a fost numit in locul dlui Tismaneanu, ci in locul dlui Ioan Stanomir care… Care ce?

  • Daca_nu_nu

    @) Mihai
    Care Muraru? Ăla cu Abelard şi Nicolaus Cusanus? Nu mă omorî!!! Ăla cu Toma şi Origen? Nu pot crede!!!!!!………

  • Daca_nu_nu

    @) Dorin Tudoran
    A! Nu-i ăla!!!
    Fiuuuuuuu…
    Era să mă lovească guta!!!… 🙂

  • Dorin Tudoran

    @daca_nu_nu

    … Guten abend…

  • neamtu tiganu

    nea Gheorghe,
    Goethe Institut e altfel decit ICR, chiar partial se autofinanteaza din cursuri de germana, nu prea sponzorizeaza artisti..
    Cind vorbeam de frica mea de inst. anticomunist ma gindeam ca daca mai sapa astia multi se va descoperi ca Decebal si Traian, si Stefan cel Mare si Aurel Vlaicu au fost comunsti. Iti dai seama? Se alege prafu de toata isto(e)ria noastra.

  • Mihai

    @Dorin Tudoran
    1. Mă bucur că începeţi cu concluzia “deci”…
    2. Nu am avut cunoştinţă de vârsta dlui. Neamţu
    3. Chiar CV-ul dlui Muraru mă umple de uimire: e născut în 1982, iar la 23 de ani (la cât tip după terminarea facultăţii, deci?) devine consilier! Ce consiliază cineva fără experienţă????? La 24 de ani deja îl consiliază pe PM CCAPT (Călin Constantin Anton etc.) şi dobândeşte funcţia de expert? Fiind înscris la şcoala doctorală a Univ. !Al. I. Cuza” din Iaşi, am avut o “ciocnire” cu dumnealui, în cursul căreia m-am convins de autosuficienţa sa şi de nivelul cunoştinţelor sale în chestiunea discutată.
    M-am făcut mai bine înţeles?

  • Dorin Tudoran

    @Mihai

    V-ati facut perfect inteles: ati avut o “ciocnire” cu dl Muraru in cursul careia v-ati convins de “autosuficienta sa”.
    Cum n-am fost de fata, nu stiu despre ce si in ce termeni ati discutat, nu-mi ramane decat “sa iau nota” de opinia dvs.

  • Înainte de a te înscrie pe site te rugăm să parcurgi „ termenii şi condiţiile ” ataşate unui cont HotNews.ro.

WP Admin