≡ Menu

Viață – fără prea multă literatură

 

 

1970, 2 Mai/Doi Mai/(“Două Mai”, localitate înființată de Mihail Kogălniceanu în 1887) – Paul Orleanu, eu, Florin Manolescu și Cyrus Constantinescu am încins o polcă semiacvatică.

Eu, Florin și Ionică aka Borfis

Eu dorm cu burta la soare, Florin se uită la fotograf, adică la Ioana Manolescu. Sub cortul improvizat, Ionică Manolescu (aka, în acele vremuri, “Borfis”, variantă personală pentru Borviz) își începe doctoratul în videologie.

CU FLORIN LA 2 MAI 1970:71

Eu și Florin ne dăm nemuritori.

 

  • Of.

  • Și nu of. 🙂 Așa trebuie să fie viața. Mișto, împotriva tuturor.

  • Dezideriu Dudas

    Stiti bancu’ cu ce-au zis post-“literatorii” romani cand au ajuns la “MARE” ? “ MAMA, CE DE CARTARESCU….”.

    ing. VARFUL ( TIKI- ) TOACA

    PS. Dom’Neamtule, nu ma riscam daca nu era specialitatea noastra. Stii ce-am zis bre’ ieri la sirvici ( parca era si fimeia cea pe-acolo…) ? “ Bai ( acolo nu-i alint cu bre’, acolo-s sef…), nu ma mai bobinati, ca n-o sa ajungeti la capat “ …Si imediat m-a strafulgerat geniul lui CARTA…si-am zis : “ Acum am inteles de ce a scris Cartarescu “SOLENOID” “ ( !!! )….Bre’, aista chiar s-a autodemascat ? Aistai chiar noul Ceahlau ? Daca la primu’, “lumina venea de la rasarit”, la ‘ista intunericul pleca de la apus ? Si iar ajungem la nea’Andrei si nea’Gabriel. Bre, da’ vin ? Da’, pleaca ? Nu apar in poza din pacate….Probabil pregateau “transcedentalatorul”….Dar nici “nea’Andrei celalalt” ( cica-i cu “primu’ Ceahlau”…) nu statea degeaba…De-atunci studia “Cum sa ne-ncalzim la calorifere”….Merge “caloriferatorul” ? Hai, ca iar te-am zapacit…., da’ na ca m-am autodemascat si pen’ca “n-am cum fi prins” de 2 ori…, va urez un week-end placut !

  • Dezideriu Dudas

    🙂 Smile-Zâmbet.

    Scuze, am lipsit la lectia asta ! Da’ cum ceilalti lipsesc in corpore la lectia cealalta….

    Dom’ Tudoran “s-a scos”…E normal ca fiind “ LA MARE” nu poti fi trecut lipsa…

  • Ontelus DG

    Cezar Ivănescu, ,,Doina (Oralități)”

    ,,! eu m-am săturat de voi
    care de vă strîngeți doi
    și-n brațe vă țineți
    n-aveți timp să vă iubiți
    că tot timpul vă gîndiți
    pe cît să vă vindeți!

    ! pînă nici tu, maica mé
    tot nu m-ai putut țîné
    acolo într-un maț
    și m-ai scos spre vînzare
    cu-amîndouă brațele,
    cu dulcele tău braț!
    ! iubește-ne și pe noi
    că ne vindem pe gunoi,
    o, Doamne-n ceriuri Domn,
    că ni-i foame, – nu mîncăm,
    că ni-i sete, – și nu bem
    stăm treji, picînd de somn,
    iubește-ne și pe noi
    că ne vindem pe gunoi
    o, Doamne-n ceriuri Domn!”
    (Cezar Ivănescu, ,,Efebul de la Marathon”, București, Minerva, 2000, pp.145-146)

  • Ontelus DG

    Constanța Buzea, ,,Ca o greșeală-n care-am stat”

    ,,Toamnă-n grădină, toamnă pe deal,
    Toamnă pe şes,
    Toată lumina prinde rugină, frunzele ies
    Să se-nfăşoare pe răsuflare şi pe vedere
    Într-o cădere de culoare fără putere.

    Ea ne ajută, sufletul nostru e împăcat,
    Vara e mută ca o greşeală-n care-am stat.
    Cum suntem azi, am fost şi ieri, alţii, tot alţii,
    Marea ne uită, uită-ne munţii, înalţii.

    Fie că stăm de-aci-nainte puri în lumină,
    Frunzele aduc înspre pământ urme de vină.
    Totuşi ce preţ necugetat se pregăteşte
    Pentru livezi şi pentru vii, pentru nădejde.

    Penru un cer încă senin, pentru schimbare,
    Pentru toţi sâmburii care devin lacre de soare?”

  • Dezideriu Dudas

    Cum un actual primar al Bucurestilor, nedemn urmas al lui Stefan Cel Mare ( atat timp cat dom’Fane era “pe linie”… si el a iesit de pe “ dânsa “…), pare ca a ajuns la limita de sus, pentru “toti”…., cre’ ca e cazul sa ne (re)intoarcem la acel primar al Bucurestilor care l-a nemurit pe dom’Fane “facandu-l sa declare “ ( desi nu aparuse inca Legea 544 / 2001, cea cu “informatiile publice”… ) ca Moldova nu-i a lui…, nici “a noastra” , ci a urmasilor urmasilor nostri…Cei care au actionat ca si cum nu ar mai fi avut urmasi ( nu ei, ci tara…), inteleg mai bine !

    “ Sînt unii care, vara, adună peliniță, o usucă, o freacă-n mîini, o așază-n lacră, și trag toată iarna, și tușesc pînă își dau sufletul. “ – Barbu Stefanescu-Delavrancea, “ Hagi – Tudose “.

    P.S. De unde atata forta sociala in Romania ? Tre’ sa-i multumesc lui Liviu Antonesei : Iata “hidrocentrala” ( “eoaliana” ? ) : “ I: Ce este un Perpetuum mobile? R: Este un scoţian care aleargă după un evreu care îi datorează 10 cenţi. “. Si, ca sa-l parafrazez pe dom’Nichita, afirm la final : Si pentru ca trebuia(u) sa poarte un nume, i s-a spus “solenoid”… Daca “Stanga” i-ar plati datoria “Dreptei” ( “demonstrata” mai sus, nu mare…), am scapa !

  • Ontelus DG

    Mă scuzaţi pentru corectură, dar l-aţi parafrazat pe Marin Sorescu, şi nu pe Nichita Stănescu… Altminteri, ,,Urmaşilor mei, Văcăreşti,/ Las vouă moştenire/ Creşterea limbii româneşti/ Şi-a patriei cinstire.”

  • Dezideriu Dudas

    Dom’Nichita, dom’Marin…, tot un urmas a lui dom’Ienachita…Multumesc !

    P.S. Greseala-mi fu insa di-vina….Nu mai puteam veni cu o completare la “solenoid” datorata d-lui Vasile Gogea. : “Hai, să propun și eu unul : – Care viciu masculin este inacceptabil pentru femeia modernă: alcoolismul sau impotenţa ? – Sărăcia ! “

  • AT

    Ienăchiță nu știa cine vă va cinsti patria.
    Dar eu știu cine cinstește patria. Fără limbă. Stau(sau merg mult) în mașini, se prefac că vorbesc la telefon, au o privire inspiratoare, adica limpede (pentru unii pur bovină), doar seara sunt singuri pe drum, și sunt încrezători.Adică râzători(deh, noua ortografie..). Știu, ei, că sunt proști, dar se revanșează în mulțimea inimaginabilă (de ceilalți proști).Și își asumă asta.
    Alții sunt doar prezenți.Dacă mă protejează pe mine, greșesc. Dacă nu, vor avea un decont la țiganii care îi comandă.
    Altfel, limba se descurcă singură. A mea, sper, în afara demenței românești.Care este o escrocherie mereu nereușită.

  • AT

    Să nu credeți că Piața Romană este în afara României acestor diavoli amărâți. Dar de-acum nu mai este nici înăuntrul ei, cel puțin până adevărul va ieși la iveală.

  • AT

    Tiermondismul este una. Nicio lume este alta. Afrodisiacă.
    Asta reiese din populareafeminină a organelor.Resurse umane inepte, prietene pt socializări,temătoare-urlătoare de propriile fapte infracționale, dacă sunt devoalate.Altfel jurnaliste.
    Să ne bucurăm de ce ne vine, cum ne vine. Să-i felicităm pe unii, pentru succesul contra unora, ca mine.
    Păcat că unii au fost în ”legătură” (22h26 min.. ora jocurilor de putere pentru cretini), cu tot felul de organizații, și azi sunt distruși public, cu voia lor.Și totuși bine, că javrele securiste, generalii impunității absolute sunt mândri că au mai distrus unul din asset-urile lor.
    Întrebarea finală, și definitivă, este dacă nu cumva intenția este înlăturarea subtilă a imberbului victorios, pentru definitivarea planului ingineresc? Poate cineva va afla, candva.Daca nu provine din Romania.

  • AT

    Doamnele sunt o bucurie. Dar sunt oameni care nu se, și nici nu se vor mulțumi cu ea.Bucuria
    Pentru că au o problemă de rezolvat. Și nu se vor opri în fața niciunei satisfacții de moment.
    Asta suna a destin.

  • AT

    Asta înseamnă că nimeni nu mai ignoră proveniența unor Străluciri.Nici măcar oameni simpli, ca mine.Și asta este cu adevărat rău.

  • AT

    În ciuda aparențelor, deși cumva știu suficient, dar și ignor enorm, cu cine am avut onoarea, eu nu am dorit, nici vrut anume, să jignesc, insult, enervez sau ridiculiza pe unii oameni. Nu că unii nu ar merita, poate.Alții cu siguranță, dar nu prea se poate vorbi despr ei, că legea îii apără(cu un scop pervers, pe lângă cel justificabil) Dar știam că nu pot face asta cum trebuie, să păstrez justul echilibru și să mă prefac eu că știu cine ce merită.Și, mai ales, știam că îmi pot permite, ca putere personală.
    M-am bucurat enorm de spiritul d-lui Tudoran, ca și de cel al unor prieteni și comentatori pe blogul domniei sale. Chiar șiîn ciuda sarcasmului ocazional.Pentru mine a fost o terapeutică, neobișnuită, exact în măsura în care am părut a fi total deplasat.
    Cât am fost, deplasat, ce și cum am făcut zicând, asta poate aprecia fiecare (deși nu speram prea mult la asta) cititor al panseurilor mele.
    Spre apărarea mea, în afara plăcerii aș zice spirituale de a mă atașa de acest blog, și de terapeutica amintită, pentru mine a fost și o necesitate. Sau un imperativ. De supraviețuire.
    Văzând că alții vor să monopolizeze metodele de compromitere a augustei mele persoane, am zis să nu- las să se bucure. Și să o fac eu, cu metodă, ca și cum aș aștepta o distincție de stat.
    Deci am vrut și să mă compromit, suficient ca alții să nu mai fie interesați să aprofundeze chestiunea. Nu prea știu cât am reușit, și ar fi cu adevărat grav să nu fi ieșit chiar așa cum am dorit,dar am certitudinea că spunând niște adevăruri știute de toată lumea poți face asta cu o deosebită eficacitate.În România.
    Din toate aceste motive irezolvabile rațional îi mulțumesc Dlui Tudoran. Dar și celor care m-au ignorat înțelept.

WP Admin