≡ Menu

Vasile Paraschiv şi căluţii de mare

Despre  moartea  lui  Vasile  Paraschiv  am  aflat  acum două ore dintr-un mesaj primit de la Doina Jela. Amestecul de tristeţe, revoltă şi amintiri a pus repede stăpânire pe mine. Primul lucru ce mi-a venit în minte a fost o întrebare formulată pe la începutul anilor 2000 de un tânăr doctorand român care studia în Statele Unite:

“Domnule Tudoran, ce a făcut de fapt Vasile Paraschiv de aţi afirmat că nici o enumerare ce include forme de dispreţ, rezistenţă faţă de dictatura comunistă nu poate lăsa pe dinafară numele lui fără să devină astfel o mărturie între incompletă şi total falsă?“

“Totul”, i-am răspuns. După care i-am enumerat tânărului tot ce am crezut că era important să ştie despre Vasile Paraschiv. Apoi, i-am dat o sacoşă plină ochi cu fotocopii, ziare, cărţi, bibliografie, două casete pe care le aveam de la Europa liberă etc. A fost o investiţie excelentă. Îl citesc de când în când pe tânărul de atunci şi mă bucur să văd cât de bine, de organic a integrat în sistemul său de cântărire a comunismului informaţii şi mărturii pe care le-a strâns cu meticulozitate ani şi ani la rând. Şi am zâmbit, întotdeauna cu bucurie, văzând că atunci când dă nume, cel al lui Vasile Paraschiv nu lipseşte.

Nu l-am  întâlnit niciodată pe Vasile Paraschiv. Aşa a fost să fie. Despre el, în aceste zile ale despărţirii de un mare luptător,  vor povesti cei care l-au cunoscut, cei care au luptat şi au pătimit alături de el, cercetători care ştiu astăzi că fără oameni ca Vasile Paraschiv puţine lucruri dintre cele ce au ţinut cândva România pe hartă s-ar fi întâmplat. Eu, unul, vreu să povestesc un episod ce nu are o legătură directă cu Vasile Paraschiv, dar are o mare semnificaţie pentru felul în care l-am înţeles pe acest erou.

Deseori, oameni ca Vasile Paraschiv au fost întrebaţi de ce a au făcut un lucru ori altul, de ce şi-au asumat riscuri enorme când, iată, până şi astăzi, minţi strălucite consideră că asemenea acte erau inutile, erau sortite eşecului, nu contau. Este un demers ce mă duce cu gândul la amintirea altui om la care am ţinut foarte mult, plecat şi el dintre noi acum câteva zile, unul dintre cei mai pricepuţi specialişti din domeniul dezvoltării internaţionale cu care am lucrat în ultimii 20 de ani – Terry H.

Era pe la începutul anilor ‘90, ne aflam împreună într-o ţară împovărată de nefericire. Oamenii locului îl ascultau pe Terry cu atenţie, dar el avea din ce în ce mai apăsat sentimental că mesajul său “nu trece”. Nu se înşela. Nu peste multă vreme a avut şi confirmarea. La un moment dat, din sală a venit un punct de vedere:

“Bine, să spunem că, odată întorşi acasă, ne vom apuca să facem toate aceste lucruri pe care le învăţăm aici, că se vor schimba câteva lucruri la noi în sat, dar asta tot nu va rezolva nimic, fiindcă nenorocirea este prea mare şi nimeni nu va avea resurse şi timp să ajute pe toată lumea. Deci, până la urmă nu va conta…”

Terry a abandonat pe masă toate materialele pe care le folosea în expunerea sa. A închis proiectorul. A strâns trepiedul pe care instalase flip chartul ale cărui pagini erau pline de grafice etc. A făcut o pauză. Apoi a continuat:

“Vreau să vă povestesc o întâmplare petrecută în copilăria mea. Eram pe plajă, cu bunicul meu, după o furtună ce lăsase pe nisip sute de căluţi de mare. Bunicul se uita cu atenţie la ei. Din când în când se apleca, aduna câţiva şi îi arunca înapoi în apă. L-am întrebat de ce-o făcea. <<Ca să le dau o şansă să revină la viaţă>>. <<Bine, dar tot nu o să poţi să-i salvezi pe toţi, căci sunt prea mulţi, aşa că tot nu contează.>> Bunicul s-a oprit, s-a aplecat, a mai adunat câţiva căluţi de mare. S-a uitat la mine şi mi-a spus <<Băiete, poate ai dreptate, dar pentru aceştia conteză>>. După care a aruncat în apă căluţii abia culeşi de pe nisip.

Am început să mă aplec şi eu, să culeg căluţi alături de bunicul meu şi să-i arunc în apă. Ne-am oprit abia când soarele dispăruse de mult şi pe nisip era foarte greu să mai desluşim căluţii de mare. Ne-am întors acasă morţi de oboseală. Dacă mă întrebaţi care a fost pentru mine cea mai mare satisfacţie profesională, nu voi avea nici o ezitare să vă spun că a fost ziua când am învăţat de la bunicul meu că pentru aceştia contează… Am înţeles în acea zi ce vreau să fac în viaţă şi pentru vieţile altora. Acum, haideţi să ne întoarcem la trainingul nostru.

Vasile Paraschiv a ştiut că “nimeni nu poate să schimbe lumea”, dar a crezut că pentru a se ivi şansa unui asemenea miracol, cineva trebuie să înceapă de undeva. N-a aşteptat să-i vadă pe alţii voluntarizându-se. A făcut pasul, a ieşit din rând, convins că asta contează…

Şi pentru mine, unul, a contat enorm.

 

Washington, DC., 4 februarie 2011

  • @) Dorin Tudoran

    Tot acum vreo doua ore, am aflat si eu, tot dint-un mail al Doinei. Am cam ramas mut. Mi-a facut bine sa citesc textul tau. Dumnezeu sa-l aiba in sfinta paza a Sa!

  • Flori Balanescu

    Dumnezeu sa-l odihneasca! L-am cunoscut pe Vasile Paraschiv, un om simplu care a avut mereu curajul sa spuna lucrurilor pe nume. Si-a pus copiii in pericol pentru ca gura sa nu-i fie astupata, a fost batut, torturat salbatic de securisti si inchis la nebuni de atitea ori.
    A avut noroc de o femeie devotata si de copii care l-au iubit si inteles.
    Intangibilii specialisti de azi in cercetarea comunismului romanesc nu stiau cine este Vasile Paraschiv inainte de a-i pune Basescu la treaba. De ce sa ne mai miram ca suntem un popor care se gindeste numai cum sa se araneasca…

  • neamtu tiganu

    Vasile Paraschiv refuză distincţia înmânată de Băsescu, considerând că preşedintele este comunist

    Vasile Parashiv a luat cuvântul după încheierea discursului lui Radu Beligan.
    “Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru înalta distincţie ce aţi hotărât să mi-o acordaţi astăzi, dar eu sunt obligat să refuz primirea ei de la un comunist, la fel ca toţi ceilalţi care ne-au condus ţara de la Revoluţie şi până azi, împotriva cărora eu am luptat din 1968 şi voi continua să lupt pe cale legală şi democratică până la ultima bătaie a inimii”, a spus Vasile Paraschiv.
    Acesta a continuat precizând că “eu nu sunt ca un câine, căruia dacă îi dai o felie de salam el nu mai latră, tace din gură şi te lasă să intri în curtea stăpânului şi să furi totul. Eu nu vreau de la dumneavoastră, domnule preşedinte, decoraţii, bani, funcţii etc. Eu vreau dreptatea şi adevărul pentru întregul nostru popor, adică exact ceea ce aţi promis dumneavoastră poporului nostru în noiembrie 2004 şi care pe mine m-a atras ca un magnet, dar din nefericire nu v-aţi respectat promisiunea făcută, m-aţi minţit şi m-aţi indus în eroare şi pe mine şi întregul nostru popor cu promisiuni pe care nu vi le-aţi respectat niciodată”, a declarat Vasile Paraschiv,

  • @) Neamtu Tiganu

    In mod normal, presedintele n-ar fi trebuit sa ia gestul drept o ofena de vreme ce insusi Excelenta Sa si-a recunoscut aceasta apartenenta in campania electorala din 2004, in dezbaterea cu Adrian Nastase -- “Adriane, ce vina ae poporul asta ca trebuie sa aleaga intre doi comunisti?”. De mirare e doar brusca reorintare anti-comunista si oplosirea la pulpana sa a tuturor anticomunistilor de ziua a saptea si de ora 25!

  • mihai rogobete
  • Smaranda

    Dumnezeu sa-l odihneasca !
    Am avut norocul sa-l cunosc pe Vasile Paraschiv la inceputul anului 1990 … o mina de entuziasti incercam atunci sa ne organizam … retrospectiv privind nu cred ca stiam prea bine ce vrem sa facem : un sindicat, o organizatie profesionala apolitica … ne straduiam sa ne croim un statut si sa construim ceva; in acele zile Vasile Paraschiv a venit de citeva ori printre noi … ne-a povestit “cum a fost” … halucinant mi s-a parut atunci efortul urias al sistemului de a-l transforma intr-un “nebun”, felul in care de cite ori avea loc o “vizita”, sau un eveniment “oficial” in judet, Vasile Paraschiv era luat cu salvarea si dus la clinica de psihiatrie; si din pacate la aceasta abominabila conspiratie au pus umarul multi psihiatrii; m-am intrebat mereu ce forta psihica uriasa a avut omul acesta ca sa poata ramine cu mintile intregi … ne-a deschis ochii si ne-a invatat multe.
    Sa-i dea Dumnezeu toata linistea pe care o merita!

  • dan

    Frumos. Asa si este, intotdeauna pentru cineva conteaza. Orice gest de curaj, de daruire, pana la urma este recunoscut si apreciat de cineva. Putini, multi, pentru ei merita. Sacrificiul facut isi primeste respectul. Foarte bun articolul

  • victor L

    Odihneasca-se in pace; viata i-a fost destul de zbuciumata.

    SI normal ca Basescu e vinovat de toate. Nu ma mira ca eseistii nostrii aduc un omagiu casatoriei liberalului Crin cu securistul Felix. Si o sa ne spuna ca V. Paraschiv a murit impacat vazindu-si realizate visele.
    Liantul dintre nepotii lui Iliescu, marele luptator anticomunist, cu urmasii Bratienilor s-a realizat prin mijlocirea Securitatii. De neuitat si gestul protocronic facut de Guţă.

    Visul de aur al omenirii nu a pierit.
    Hai la lupta cea mare impotriva lui Basescu.

    NB,
    nu poti refuza decit cind ti se dă ceva. Ce sa refuzi de la cei ce nu iti dau nimic?

  • E o pierdere de doliu national.
    Nici sistemul nostru mediatic degenerat, nici clasa politica si justitia ei nu pot macar intelege ce inseamna pentru viitorul moral al României infrangerea definitiva a acestui Luptator. Ar fi trebuit sa ne fie tot atât de familiar precât Paul Goma sau Doina Cornea, dar n-are nici rubrica in Wikipedia ro, sau i-a fost stearsa.

  • @Liviu Antonesei, ref. postare @neamtu tiganu

    Scuze, d-le Antonesei, ca ma amestec intr-un schimb de replici care nu m-a implicat in vreun fel, dar cred ca s-a strecurat un malentendu in felul in care dvs. ati receptat mesajul lui Vasile Paraschiv, cel putin al citatului postat de @neamtu tiganu. Vasile Paraschiv nu i-a reprosat lui Basescu faptul ca a fost comunist (apartenenta recunoscuta chiar de presedinte, in campania electorala de dinaintea primului mandat, cum bine ati notat), ci faptul ca dupa ce “s a ales” s-a comportat TOT ca un comunist, desi promisese cu totul altceva, adica “dreptatea şi adevărul pentru întregul nostru popor”.

    Aceasta promisiune, care a mesmerizat electoratul “ca un magnet”, nu a fost respectata de presedinte, si asta este reprosul pe care i l-a facut Vasile Paraschiv lui Traian Basescu: “m-aţi minţit şi m-aţi indus în eroare şi pe mine şi întregul nostru popor cu promisiuni pe care nu vi le-aţi respectat niciodată”.

    Daca nu mi-o luati in nume de rau, as vrea sa mai adaug ca de mirare nu mi se pare a fi reorientarea anti-comunista a presedintelui (desi o rara avis in viata reala, apostazia nu e totusi o imposibilitate), ci de mirare mi se pare a fi usurinta ca care oameni creditati cu inteligenta si cultura politica au putut sa creada in bazaconia cu anti-comunismul prezidential. Desi, daca ma uit mai bine la felul in care a evoluat presedintele, mi-e tot mai clar ca Excelenta Sa nu mai are nimic in comun cu comunismul, dar nici cu democratia si statul de drept!! De altfel, faptul nu e observat doar de mine, ci chiar de organismele care monitorizeaza evolutia democratiei la scara planetara, si care ne atrag atentia asupra faptului ca in ultimii ani, la capitolul “democratie”, Romania a fost declasata, pozitionandu-se acum intre Columbia si Sri Lanka, mai jos decat vecina Bulgaria. Exact asta e si impresia mea: ca, sub presedintia d-lui Basescu, in Romania se traieste astazi ca in Columbia, nu ca in alte tari din U.E. (despre viata din Sri Lanka avand eu prea putine referinte).

    http://en.wikipedia.org/wiki/Democracy_Index

  • neamtu tiganu

    nea Liviule, nu ziceai mata ca omu se poate schimba? Nu m-ar mira, daca ar mai fi vro revolutie, sa ajunga frate musulman!

  • una

    Multumim pentru cele scrise! As vrea sa va impartasesc ceva, eu cred ca “binelui micut” ii e destinat sa salveze lumea (pt credinciosi) sau sa o faca sa supravietuiasca (pt atei).

  • Radu Humor

    Cu riscul de a va supara, vreau sa spun ca alaturarea celor doua personalitati pe care vreti sa le scoateti oarecum in evidenta, cu o tragica ocazie (oare de ce nu ne invatam sa-i pretuim cat traiesc ?)cu un exemplu deosebit de plastic, mi se pare putin fortata !
    T.H n-a precupetit decat ceva timp si conditie fizica pentru a putea ilustra in practica acel “si daca conteaza doar pentru putini, acel ceva trebuie facut !”
    (daca face parte din conceptiile si valorile noastre de viata, dar as spune , nu cu orice pret, cum a facut-o Vasile Paraschiv !).
    Regretatul Vasile Paraschiv a infruntat, cu riscuri enorme, cu pretul distrugerii unor vieti, un regim criminal, asa dupa cum aminteste in postarea ei dna @Flori Balanescu si unul aproape totalitar cum ne demonstreaza tot aici postarea lui @NT .
    Daca principiul care-i uneste pe cei doi este asemanator din pdv moral, nu acelasi lucru putem spune despre valoarea lor socio-umana, gesturi de salvare a unor vietuitoare (inclusiv specii) s-au facut si se vor mai face, pe cand gesturi de a salva onoarea si demnitatea unui popor, cu riscul propriei disparitii fizice sau a bunastari (Vasile Paraschiv , infruntandu-l pe Basescu, stia ca pierde si ceva beneficii materiale, nu numai simbolica medalie, ca sa nu mai vorbim de privatiunile din regimul comunist) le putem numara pe degete !
    Iar cea mai mare nedreptate care i s-a facut lui Vasile Paraschiv a fost atunci cand a fost lasat sa se zbata in uitare si dificultati materiale, in regimul pentru care a luptat si l-a ajutat sa vina la putere, dar care a inteles sa-i rasplateasca pe alde VT si HRP, care cu siguranta n-ar fi facut pentru Romania nici macar ceace a facut TH pentru bietii caluti de mare :roll:
    Dumnezeui sa-i odihneasca !
    Pe amandoi, ca mare nevoie mai au , macar pe lumea cealalta !

  • Radu Humor

    “Ştiu că Vasile Paraschiv era bolnav, a murit trist şi singur. Pentru că a fost încă o dată umilit de statul român. Cei şase securişti care l-au răpit, torturat sunt bine mersi. Greu i-am depistat după 1989, sunt generali, oameni de afaceri, au fost şi în SRI. În răspunsul pe care l-am primit de la procurorul Marius Iacob, cel care încă o caută pe Elodia, ni s-a transmis că cei şase au făcut un «abuz în serviciu». Îl înteleg pe domnul Paraschiv că a refuzat decoraţia de la preşedintele Traian Băsescu. Lecţia istoriei e simplă: s-a bifat o acţiune – condamnarea comunismului, dar nu poţi să condamni o ideologie pur şi simplu fără să-i aduci în faţa justiţiei pe cei care au torturat, ucis”, a declarat pentru realitatea.net Marius Oprea, citat de Ziarul de Iaşi.

  • Zitta
  • Domnule Tudoran,

    frumoasă şi pilduitoare amintirea lui Terry H., mărturiseşte despre puterea apostolatului şi despre speranţă.
    Mi-a adus aminte de o altă întâmplare, consemnată de un istoric şi care îl are ca subiect pe Avram Iancu, într-un fel asemănătoare în totate cu a lui Terry H.

    Se ştie că ultimii 20 de ani de viaţă au fost trăiţi de Iancu într-o continuă angoasă, chiar gravă tulburare psihică. Şi el refuzaze o medalie oferită de Franz Joseph… Iancu îşi petrecea timpul cântând din fluier şi, adesea, pescuind în apele Arieşului. Peştii îi punea într-un ciubăr cu apă, apoi căra ciubărul cu apă şi peşti în amontele Arieşului, cât mai spre izvoare, îi arunca în apă, într-o apă mai curată, mai apropiată de cristalinul apei originilor…

    De Vasile Paraschiv am aflat de la “Europa Liberă”, apoi, prin 1984-85, de la un prieten sas, care a semnat apelul lui Goma, de la traducătorul Christian Mathias Schwarz, azi trăitor în Augsburg, cum spuneam am aflat mult mai multe… De un an intrasem în colimatorul Securităţii şi atitudinea D-lui Paraschiv, precum şi a prietenului meu mi-au dat curaj să rezist…

    Apoi am aflat de greva Dumneavoastră, de plecare… Au sosit chiar şi două exemplare ale revistei “Agora”… În fine, e mult de spus. Vreau doar să vă mai spun că, fără să ştiţi, când băteam la porţile poeziei am ucenicit la Dumneavoastră, am învăţat multe din cărţile cu care ne-aţi dăruit. Datorită regimului de bejenie, în care am trăit până în 1990, am rătăcit toate cărţile, cu excepţia uneia, cartea cea mai dragă mie -- “Cântec de trecut Akheronul”, de fapt, prima pe care am cetit-o . Vă mulţumesc pentru că existaţi.

    Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească pe mult încercatul Vasile Paraschiv.

  • Si eu cred ca sublimitatea actiunilor politice ale unui Vasile Paraschiv (odihneasca-se-n pace!) s-a contabilizat just undeva, chiar daca asta nu se vede aici si acum. Mai cred ca, sooner or later, sublimitatea asta va conta mult si aici, chiar daca doar ca amintire a unei idei pure -- cam ca in mitul lui Er.
    Nici nu vreau sa ma gandesc insa ce ne-am face daca am pierde pana si amintirea normalitatii.

  • Radu Humor

    Ca sa ne mai destindem putin ….
    Nu vi se pare ca ar suna mai nostim “caiuti de mare” ?
    Desi ambele forme sunt corecte, cea cu caiutii e parca ceva mai…
    Mai nu stiu cum :roll:
    Si de aia intreb ?

  • Florin Iaru

    Uneori, e mai bine să taci decît să te dai deştept.

  • Pingback: La Vasile Paraschiv au fost prescrise faptele de represiune ale Securităţii. Aurel Sibiceanu a dat în judecată securiştii- Liviu Ioan Stoiciu()

  • otto waldmann

    Prezenta pe radarul constiintei neviciate a lui Vasile Paraschiv timp de decenii a dat, intr-adevar, o nota de distinctie profilului general a poporului Roman. Revolutia de la ’89 a continut si ea data consistente cu substanta unicitatii lui Paraschiv, atit ca statura etica sit si, din pacat, pina a la revolutie, ca o cantitate. Asta nu devalueaza eforturile disidentilor genuini, dar il singularizeaza pe Vasle Paraschiv ca tip de fronda.
    Basescu contine virtutile parvenitului politic care se bucura de de un vid intelectual ( ideologic ) cit si de increderea unei retele extrem de efective a coruptiei comprehensive.
    Basescu si-a dat seama deja ca nu poate insista cu o retorica lipsita de orice veracitate. Scaparea publica pe care si-a cladit-o este cea a unui campion etic, singura structura ideologica adecvata, cu care tot romanul se poate identifica, este “demascarea ororilor comuniste”. Fara indoiala absolut veridice, crimele comuniste prin asocierea lor ca gest “intelectual” cu realitatile presante politice, sociale si mai cu seama economice -- ca sa nu reamintesc de corolarul etic al coruptiei -- actuale, pot deplasa atentia publicului de la un argument inexorabil al realitatilor curente existentiale la natura a doua a romanului, risipa de energie vitala pe aleile perdante ale uniui Cismigiu “spiritual”.Imaginea pe care o am este a omului luptind sa cistige o piine, cistigind-o, la care se mai adauga o sticla de vin “bun”, si odata bine argasit, icepe sa isi destrame opiniile politice, amintirile ideologic/torturante, refularile unei tinereti distruse si dezamagiurile unor succesive esecuri postrev.Odata sesiunea termenata si sticla goala, reincepe delinierea cercului de creta.
    Basescu e corupt pina in maduva muschilor lui care functioneaza autonom si anti national, dar este, cel putin supermanu anti bolsevic.
    Conform insa zicalei mele ” Comunismul NU a fost si s-a terminat !”, intr-adevar cit de mult conteaza ponderea satisfactilor spirituale cu cea mult mai imediata a ponderii foamei !!??
    Nu zic ca argumentul ideologic sa fie suprimat sau inlocuit cu statistici strict tangibil existentiale, dar erijarea lui Basescu, un semianalfabet, in campion ideologic este exact palma ofensiva pe care i-a dat-o cu zimbet executiv teribilului realist care a fost Vasile Paraschiv.
    In engl. exista expresia “Johny come late”. Basescu nu e nici macar acolo !!
    Asta confirma , insa, ca cei de calitatea celor de calitate care contribuie aici au, intr-adevar importanta de a adauga valente progresive notiunilor necesare de clarificare intelectuala a unei mizerii ce se crede inbatabila, i.e. tragedia politica Romaneasca.

  • Se intimpla sa cred ca structurile mentale, “optiunile” asociative in rostirea discursiva a oamenilor sunt solidare cu tipul caracterului (arhitecturii interne, morale) a fiintei lor. Astfel, sunt convins ca asocierea lui Vasile Paraschiv cu “pilda” salvarii calutilor de mare nu e intimplatoare, chiar mediata prin evocarea unui alt model (exemplar, si el) de atitudine: se vizeaza, in fundal (sau in relief, depinde din ce “unghi” privim/citim frumosul text al lui Dorin Tudoran) ideea/exigenta de VERTICALITATE: stiut este ca Hippopocamus Guttulatus, calutul de mare, innoata vertical!
    Dumnezeu sa-l odihneasca pe neinfrintul Vasile Paraschiv si sa ne dea noua puterea de a nu(-l) uita!

  • R.I.

    Cat a suferit.Cat de crud a putut fi,acest sistem,cand unul de-al tau ,te paraseste(iesirea din PCR a lui Vasile Paraschiv),cu cata cruzime l-au pedepsit.In numele caru-i drept?Aseara ma uitam pe OTV,si l-am vazut pe M.O,luandu-i un interviu,unui fost col.de securitate directia5-a.Facea apologia dragostei de tara,el ,care cu alt col. la Otopeni,au premeditat moartea unor militari in termen.Chiar el o si descrie,cum, sa nu pice el in capcana ,intinsa de structurile pro Iliescu,au trimis un pluton de tineri ostasi in termen.Mi-am amintit de un fost coleg de serviciu,prospat lasat la vatra dupa evenimente din1989. Se intampla in martie ’90,iera traumatizat.Mult timp nu mi-a spus ce se intamplase acolo si atunci.Nu -mi venea sa cred ,erau faptele descise de dl col ,deci…adevaruri.Fara nici o remuscare,acesti slusbasi,incep ,incet ,incet sa iasa din nou la lumina.Vor sa slujasca alta putere discretionala,se simnt in largul lor.De ce doamne… de ce ?Capul la fund, jigodii ordinare.
    Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze in randul martirilor neamului Romanesc,alaturi de C.Coposu,I.Puiu,Maniu si toti cei care au luptat,pentru valorile perene ale acestui neamului .

  • divanuriletomitane

    Ar fi multe de spus de d-nul Vasile Paraschiv. Promit ca o voi face atunci cand dimensiunea sa istorica va fi importanta pentru un nou inceput pentru Romania. Pana atunci insa un prozelitism legitim al adecvarii fata de mersul in adevar al societatii ar trebui sa se intample.

    L-am vizitat de doua ori la locuinta sa din Ploiesti ( prin 2006 si 2007 ), am facut un drum impreuna la Bucuresti la d-nul Bogdan Hossu – Cartel Alfa, am vorbit de mai multe ori la telefon. Am vorbit foarte mult cu d-nul dr. Ionel Cana despre d-nul Vasile Paraschiv dupa ce luasera impreuna Premiul GDS prin 2005 cred ( nu mai verific acum in ce an ).

    Mentionez acum doar ce cred ca-l individualizeaza clar pe Vasile Paraschiv in concertul celorlalte forme de protest individuale din Romania comunista ( dr. Ionel Cana considera ca el a fost initiatorul unui posibil protest sistematic organizat ). A solicitat guvernului comunist exact ceea ce acesta pretindea ca ofera : libertate de exprimare, democratie. Cand toate acestea devenisera extrem de relative pe linia incercarilor sale de a-si profesa o meserie, « solutia » sistemului fiind internarea sa in spitale de psihiatrie, s-a canalizat pe o singura directie, din nou de un « umanism » asumat al sistemului, aceea a recuperarii unui locuinte ( un apartament cu 3 camere ) care era vizata si de un potentat al acelor vremuri. Atat de focalizat a fost Vasile Paraschiv pe slabiciunile sistemului, in sensul ca intotdeauna si-a dorit si a luptat, doar pentru ceea ce « se scria pe toate gardurile » ( in sensul de legitim, asumat si promovat propangandistic ), incat pana la urma si sistemul comunist a cedat si l-a repus in drepturi. M-a impresionat frumusetea locuintei sale din centrul Ploiestiului, scaldata de dimineata pana seara de razele soarelui.

    In mai putine cuvinte, Vasile Paraschiv a invins sistemul comunist cu armele sale ( ale sistemului ), tocmai pentru ca acesta nu a putut sa se opune fortei infinit focalizate a unui muncitor care-si dorea pentru el si familia lui doar ceea ce forta politica organizata a « muncitorilor » promitea… » Sistemul » nu poate impiedica un simplu pas in adevar, adevar specific asumat clar si fara echivoc, oricat de mult il poate speria adevarul in ansamblul sau ! Un minunat exemplu ne-a oferit Vasile Paraschiv in acest sens in sistemul comunist, un argument in plus pentru a nu ne pierde increderea in vorbe, ganduri, fapte. Atat ale « sistemelor » cat si ale noastre….

    Fie-i tarana usoara !

  • @) No name

    N-am spus altceva! Doar ca am folosit mai putine cuvinte si am fost, poate,mun pic eliptic.

  • @) No name

    N-am spus altceva! Doar ca am folosit mai putine cuvinte si am fost, poate, un pic eliptic.

  • @) Neamtu Tiganu

    Dl cu pricina, da se poate schimba si in Frate Musulman, si in catolic fervent, si in democrat-crestin, dupa cum ii cer interesele pur personale… Dar e treaba dumisale. Eu prefer sa privesc spre Vasile Paraschiv, Doina Cornea, Goma, Tudoran si chiar Dinescu, in zilele sale bune!

  • Dragos Marcu

    Eram proaspat angajat la CNSAS in primavara lui 2001, cand Vasile Paraschiv a venit sa-si citeasca dosarul. Desi era clar ca e un “personaj” important, pentru ca il insotisera cateva echipe de televiziune occidentale, totusi, functionara Narcisa, aflata in gratiile sefilor, exclama:
    <> -- (Parchet care nu-i lua in serios demersurile juridice prin care solicita reparatii, chipurile “din lipsa de probe”).

    Din cauza acestei replici m-am decis sa intru in vorba cu el si sa-i aflu povestea, sa incerc cumva, sa-l ajut. Suferinta lui era in pericol sa continue, de cealalta parte a baricadei se “hilizeau” iarasi alti “sus-pusi ai zilei”, acelasi tip de oameni de fapt, ca mentalitate, ca cei care-l tavalisera in noroi, bataia era aceeasi, a lui devenita si a mea, tanar istoric pus la zid de sefi, “yes man-i” scoliti militareste, ce ascultau de Dom’ Onisoru…

    Am invatat de la Dl. Vasile Paraschiv valoarea unui simplu NU, atunci cand ti se impune conformismul iar curajul sau m-a hranit in momentele mele de lasitate.

    Intr-o sala de la mansarda Facultatii de Istorie din Bucuresti mi-a dat manuscrisul cu memoriile sale, banuitor, cercetandu-ma cu un ochi critic, reticent.
    Avea un titlu lung, prea lung mi se parea mie. Gata sa se retraga daca i-ar fi fost schimbat, Dl. Paraschiv dadea sa-si impacheteze foile, nu-i castigasem increderea..
    Omul declarat nebun de comunisti si cu trei pagini -si alea rupte- in dosarul de securitate nu-si gasise nici de aceasta data pe cineva care sa-l creada si sa-l accepte fara retineri; muncitorul cu ten masliniu al carei mama avea numele tiganesc Rada intalnea un alt contopist cu ochelari, nedispus sa-i accepte adevarurile, asa cum fusesera ele traite.
    Am privit indelung pe geam, spre crucile de pe turlele Bisericii Ruse proiectate in amurg:
    <>
    A acceptat dar si-a pastrat titlul, asa lung… Mult timp mai tarziu am inteles ca era singurul corect, singurul care sa poata descrie ce traise, nu numai el dar si noi toti ceilalti:
    “Lupta mea pentru sindicate libere si terorismul politic organizat de statul comunist”.

    Buna si distinsa sa sotie voia sa scoatem din carte o inregistrare telefonica in care ea isi marturisea unei rude disperarea de a nu mai putea trai lupta sotului Vasile si de a indura arsenalul de groaza administrat familiei lor de Securitate:
    <>
    Doamna, lasati-o asa, o rugam. Si Sf. Petru l-a parasit pe Mantuitorul. Daca nu se va citi in cartea de istorie ca familia era strivita in comunism de nedreptatile astea cumplite la care nimeni nu ar fi putut rezista, atunci ea nu va putea fi intreaga, nu se va intelege exact drama Dvs. si a atator alte familii. Nu se va intelege ca rateurile nu sunt din vina Dvs., a carei copila a facut o pareza faciala si a avut cosmaruri dupa ce a fost “lamurita” de un securist din Ploiesti ca taica-sau e “un bandit”…

    Dupa publicarea cartii in care se stransesera in sfarsit si documente, tonul vocii sale nu mai era atat de sufocat de dorinta de a-si striga martiriul si de a convinge ca nu fabuleaza, ca nu e “nebunatic” -- eufemism celebru in epoca, se aflase in sfarsit adevarul, era impacat.
    Credea in justitie cu tarie si, desi inaintat in varsta, oferea o sublima lectie de tarie morala si demnitate civica prin felul tenace cu care se prezenta la portile autoritatilor cu legea in mana, cerand sa fie respectata, plecand din Ploiesti cu noaptea-n cap pentru a fi prezent la Bucuresti la prima ora, de luni dimineata…

    Voi pastra amintirea omului care isi spunea of-ul umflandu-si pieptul, ca fiindu-i organ pastrator al legii morale si intelepciunii.
    Aceasta e imaginea cu care raman despre Vasile Paraschiv, a luptatorului neobosit si demn ce vrea dreptate, nu decoratii.

    “FERICITI CEI CE FLAMANZESC SI INSETEAZA DE DREPTATE, CA ACEIA SE VOR SATURA.”
    “FERICITI CEI PRIGONITI PENTRU DREPTATE, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR.”

    Dumnezeu sa te odihneasca cu dreptii, Vasile Paraschiv.
    D.M.

  • @Liviu Antonesei
    Aveti dreptate in privinta anticomunismului, am facut eu o lectura prea grabita a postarii dvs. si mi-a scapat ironia din final. Din pacate insa, mai putin comunism, fie chiar si “pe bune”, nu inseamna musai mai multa democratie. Grosso modo, cu cleptocratie si fara dreptate si adevar, a aproape tot aia daca seful se revendica de la dreapta sau de la stanga.

  • i same it Vasile Paraschiv şi căluţii de mare now im your rss reader

  • digital

    daca facem o analogie intre ce a reprezentat lupta lui VP impotriva lui ceausescu si a comunismului,si refuzul de a pastra ordinul primit de la actualul presedinte,putem constata consecventa si exactitatea incadrarii celor doi la capitolul comunisti(sadea)
    ceata de pe ochii intelectualitatii nu va fi ridicata de catre oameni ca VP,prin atitudinea lor echivoca si taioasa.ei(intelectualii)se vor aduna incontinuare sa dezbata in detaliu greselile si luptele surde si singulare a unor mai mult sau putin oameni curajosi de-a lungul istoriei.adevaratii luptatori vor fi aniversati in fiecare an (daca!) iar dezbaterile vor tine de *cald* ideologiiilor vremelnice care sunt emise atat de des si de vehement incat sa tina acest popor in lanturi si saracie.

    acest om afost batjocorit inca o data si de aceasta asa zisa democratie,care are *valorile* ei si care ne spun cum e bine si cum sa gandim.INCREDIBIL!

  • Dorin Tudoran

    @ Dragos Marcu

    Va multumesc pentru aceasta evocare!

  • lucid

    Cat de trist este sa te folosesti de disparitzia unui om evident bolnav psihic in ultimii sai ani pentru a-tzi exhiba ura viscerala impotriva lui Basescu. Uite si de-asta exista Herrenvolks ca polonezii si ungurii si populatzii de eterne slugi lashe dar ticaloase precum cea a rrrrominichii de azi.

  • Dorin Tudoran

    @ lucid

    1. Nu cred ca textul meu se foloseste de disparitia unui om “spre a exhiba ura viscerala impotriva lui Basescu”.
    2. Nu doar in ultimii ani de viata, Vasile Paraschiv a fost declarat “bolnav psihic”. Ceausescu si ai sai l-au declarat nebun de la bun inceput.
    3. Trist este cu totul altceva: ca un om care se pretinde “lucid” poate sa scrie asa ceva despre un om ca Vasile Paraschiv.

  • otto waldmann

    Errata la comentariul #32 al Domnului Tudoran:

    In textul sau, Lucid se refera la EL insusi cit foloseste expresia “bolnav psihic”.
    Chestia cu “disparut dintre noi” este o reflectie contraintuitiva a dezideratului nostru TOT referitor la Lucid.

  • Radu Humor

    Domnule Dragos Marcu
    O evocare care face cat toata sforaraia verbala cu care unii au cautat sa se lipeasca si de acest trist eveniment ( disparitia unui prea singular reper moral romanesc) doar in speranta ca vor mai putea pacali pe cineva, cu comunismul lor de mucava :roll:
    In realitate sunt sigur ca erau nerabdatori sa asiste la tristul eveniment pentru a mai putea plange cu lacrimi de crocodil, disparitia unui om de caracter, un simplu muncitor, care le-a dat o lectie de morala, pe care daca ei o vor uita, sau banaliza, noi suntem obligati sa o tinem minte !

    P.S. Asta m-a facut sa trec mai usor si peste luciditatea de om al padurii afisata la # 31 .

  • Radu Humor

    La
    “doar in speranta ca vor mai putea pacali pe cineva,
    cu comunismul lor de mucava “,
    rog a se citi
    in loc de “comunism” , “anticomunism”!

    P.S. Ce sa fac daca gandindu-ma la cei in cauza memoria refuza sa le lipeasca alt calificativ decat cel de “comunism(T) ? :roll:

  • Este drept ca despre Vasile Paraschiv am auzit atunci cand omul a refuzat medalia de la Traian Basescu. De aceea cel mai cuminte lucru este sa iau de bune evocarile celorlalti mult mai in tema cu domeniul decat mine.

    Ce ma deranjeaza la uni comentatori ca toti cei care au fost impotriva lui Traian Basescu (intr-un fel sau altul) trebuie sa fie neaparat nebuni (Sobaru , Paraschiv) sau senili (Doina Cornea samd) asta Domnii mei doar comunistii te bagau la spitalul de nubuni daca te imptriveai lor. Nu vedeti nici o asemanare intre module lor de lucru (al comunistilor) si modul in care percepeti dumneavoastra realitatea ?

  • Dorin Tudoran

    @ otto waldmann

    Nu ajungem nicaieri, daca ne aruncam vorbe de felul acesta Fac, din nou, un apel la temperanta. Multumesc.

  • mihai rogobete

    Nu înţeleg, dle. Dorin Tudoran, prin dubla măsură in/tolerantă faţă de mahalagism aplicată cozeurilor acestui forum, decât că fără sau cu mine va fi totuna.

  • Dorin Tudoran

    @ mihai rogobete

    E greu de tinut dreapta masura. Totusi, nu inteleg cu ce v-am nedreptatit. Spuneti-mi si verific…

  • mihai rogobete

    Printre altele, Radu are măcar umor. Între gând şi acţiune, grosolănia procesului de intenţie nu mă impresionează. Şi scripta eduard manet.

  • lucid

    D T: nici vorba sa ma refer la textul initzial, ci doar la unele comentarii. Dar ca sa fiu avocatul diavolului pana la capat, ca tot i-am pomenit pe polonezi, sincer, cam cum ar arata o paralela “sindicala” Walesa-Paraschiv sau “intelectuala” -- apropos de cei care au sprijinit miscarea sindicala de rezistentza -- gen Michnik -- Antonesei (nu Doru, caci acela are un umor de buna calitate)? Nu cumva e diferentza dintre drama si shushanea? Apropos si de “psihologia” boboarelor….

  • @lucid Gura pacatosului adevar graieste. Este adevarat ca exista diferente in abordare intre cei mentionati de tine insa insa polonezii au fost exponentiali pentru ca cei din jur i-au sprijinit in actiunile lor si i-au ajutat in acelasi timp. La noi multi se dadeau de ceasul morti cum sa raporteze “infaptuirea cincinalului in 4 ani jumate” , sau se luptau in concursuri de socialism stiintific ca dupa 2006 sa pozeze in ditamai anticomunistii.Mai nasol e de cei care scriau apeluri pentru lichele ca au sfarsit prin a se confunda cu cei pe care ii detestau in 90. Asta apropos de “psihologia” boboarelor….

  • Dragos Marcu

    Textul meu nu a fost salvat integral pe acest blog, pentru versiunea exacta:
    http://foaienationala.ro/memoria-lui-vasile-paraschiv.html
    Dragos Marcu

  • @) Dorin Tudoran

    Draga Dorin, permite-mi te rog sa pun la tine linkul catre micul meu text despre Vasile Paraschiv din Adevarul. Multumesc pentru ingaduinta.

    http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Cine_a_castigat_7_423027696.html

  • otto waldmann

    Analizele valorilor intrinsece se pare ca nu satisface metodologia cunoasterii. Comparatile se “cer” ca un corolar al completarii “imaginii”. Acceptat in anumite zone ale gindirii istoricului, dar inefectiv si absurd in alte discipline.
    Labartarea epistemologica la fenomenul psiho-politic poate aduce deformari serioase acuratetei explicative.
    Paraschiv este reprezentativ pentru metodica comportamentala locala corelata organic cu metodica suprimarii comportamentului de anumit gen -- de fronda -- in aceeasi societate. A spune ca Paraschiv nu ar fi avut ce cauta in acelasi esalon cu Walessa etse absurd. E ca si cum a declara ca ai batut tot Bucurestiul fara sa fi gasit turnu aifel.
    (Intr-adevar trebuie pastrat un modicum de eleganta si scaparile deviaza de la superioritatea calitativa, iar daca eu am facut-o, o regret, cu proviso ca intentia este curativa inspre binele celor DE bine.)
    Revenind la metodica obiectiei, manifestarea ei conform spatiului, Romania a dat un Paraschiv care a fost chintesenta gindirii , emotilor si expresiei majoritare, innabusita de un aparat opresiv care functiona in conditiile specifice unde nu a exista NICI o forma institutinala sau traditionala de organizarea a obiectiei. A ramas la nivelul de Paraschiv, Cornea, Goma si, intr-adevar Tudoran sa o faca. Evident ca esxista diferente intre Paraschiv si Tudoran, dar similaritatea necesitatii expresive este identica. Este vina lui Tudoran, intr-adevar, ca a descoperit innauntrul intelectului sau ca poseda cognitiv cauzele necesitatii obiectiei si strategia data tot de procesul cognitiv, stilistic vorbind/scriind.In fond amindoi au zis exact acelasi lucru, dar pe limba lor.
    Nu ma erijez in nimenea, dar sint convins ca la 1984 Dorin Tudoran ar fi vrut sa aibe si o biserica care sa-l sprijine si o multitudine calita in conflicte istorice seminale, cu un spirit deschis combativ, care sa fi transformat fraze clare in miscari de masa. Dar, intr-adevar, strabatind Bdul Magheru, Turnul Eifel era lipsa…..

  • Dorin Tudoran

    @ liviu antonesei

    Cu mare placere!

  • @) Lucid

    Deosebit de D-voastra, Lech Walesa avea un mare respect si o mare admiratie pentru lupta lui Vasile Paraschiv, ca si pentru cea a lui Iulius Filip, muncitorul anticomunist din Cluj, care a trimis un mesaj de solidarizare Congresului de infiintare a Solidarnosc, citit chiar de Walesa la evenimentul istoric din august 1980. Din acest motiv, Walesa, prin alt lider istoric al Solidarnosc, Bogdan Lis, cel care a ascuns originalele acordului semnat cu regimul comunist, ca sa nu poata fi vreodata recuperate de acesta, i-a invitat la congresul aniversar din 2005. Din pacate, starea de atunci a sanatatii lui Vasile Paraschiv nu i-a permis deplasarea. Am putut vedea insa cu cit atentie, cu cita respect, cu cita dragoste a fost inconjurat Iulius Filip in acele zile aniversare… Asta probabil pentru ca oameni ca Walesa, Lis, Michnik, Mazowiecki, nu umbla chiar asa cu nasul pe sus precum multi dintre compatriotii nostri!

  • Radu Humor

    @Domnule Liviu Antonesi
    As fi preferat sa dati linck spre postarea exceptionala de pe blogul dvs. :
    “Sa muriti bine !”
    Pentru ca articolul din Adevarul mi se pare prea putin reusit,
    mai ales dpdv moral !
    Subiectul Vasile Paraschiv, n-ar fi avut decat de castigat, daca remarcile caustice despre celalalt coleg de nefiinta -Adrian Paunescu- ar fi fost tratat cu mai multa deferenta, sau chiar deloc.
    Sunt sigur ca primul ar fi putut beneficia, in acelasi spatiu tipografic, de mai multa gratitudine, iar celalalt de mai putina ingratitudine !
    Pentru ca impacarea si a caprei si a varzei, aplicata la oameni poate da rezultate deloc memorabile !

    In schimb “Sa muriti bine!”, ramane una din cele mai reusite satire politice..

  • @) Radu Humor

    Ma bucura aprecierea, dar nu inteleg nemultumirea fata de articolul din Adevarul -- antiteza nu e inventata de mine, ci de viata sociala a Romaniei ultimei jumatati de veac si mai bine si am apelat la ea tocmai pentru ca nici nu cred ca se poate impaca si capra, si varza si lupul!

  • @) Radu Humor

    “se pot impaca”, desigur!

  • caius dobrescu

    Articolul d-lui Tudoran mi se pare nu doar foarte vibrant emotional, ci si foarte lucid. Pentru ca face o legatura intre cultura morala -- si, implicit, cultul gesturilor nobile, eroice -- si sansele de iesire din subdezvoltare. Desi este cert ca, asa cum arata unul dintre comentarii, situatia existentiala a lui Vasile Paraschiv nu se putea compara, in ceea ce priveste drama si riscurile, cu aceea a unui expert american in dezvoltare, oricit de devotat si generos, totusi este esential sa intelegem ca exista o relatie intre tenacitatea de a afirma moralitatea fundamentala si tenacitatea de a introduce (ca sa reiau una dintre temele cenrale ale publisticii prietenului meu Sorin Adam Matei) drumuri, apa curenta si canalizari in satele romanesti (care traiesc, in marea lor majoritate, in lumea a treia).

  • mihai rogobete

    Din interviul cu Vasile PARASCHIV, publicat în Observator cultural, nr. 411, 21 februarie 2008:

    ………………………………………..
    Sinteti filmat in blocul in care a locuit Paul Goma, pina in 1977, in Drumul Taberei. Acolo stati de vorba cu fostii vecini ai lui Paul Goma. in film este aceasta secventa tulburatoare: in prezenta unui aparat de filmat, ii luati la rost pe vecini, ii intrebati de ce nu l-au sprijinit pe Paul Goma. Iar acele persoane zic: „Da’ de ce sa ne intereseze Goma, cind Goma nu-si cunostea vecinii“. Cum vi s-au parut acei vecini?

    -- Niste lasi, ca majoritatea poporului nostru; in special intelectualii au fost niste lasi. Nu poti sa ceri unui taran sa lupte pentru drepturi si libertati… Dar un intelectual n-are dreptul sa fie las. Asta este atributul intelectualitatii: sa discute problemele politice ale tarii. Intelectualii nostri nu trebuie sa accepte sa traiasca oricum. Or, intelectualii nostri au fost niste lasi. Daca li s-a dat apa, hrana si adapost, nu i-a mai interesat demnitatea lor, nu i-au mai interesat interesele generale. Ei s-au declarat multumiti si executau orbeste toate ordinele si directivele pe care le primeau de la partid. O asemenea atitudine eu am condamnat-o intotdeauna. Paul Goma a fost o exceptie. Ca si Doina Cornea, de la Cluj, care este un simbol! Iata ce a putut face o femeie! in tara noastra avem atitea femei, toate femeile din tara noastra ar fi putut sa scrie niste scrisori si sa le trimita in Occident, prin rudele lor, prin prietenii lor, sa protesteze impotriva dictaturii comuniste. Dar n-au facut-o…, doar Doina Cornea a luptat…

    Nici astazi vecinii lui Paul Goma, ca si multi altii, nu recunosc ca au fost pasivi, ca n-a existat solidaritate.

    -- Bineinteles, erau niste persoane inchise, izolate. intr-adevar, erau oameni lasi si egoisti. Daca le-a dat partidul apa, hrana si adapost, nu le mai trebuia nimic altceva. Ce sa-i intereseze Goma?Dar de ce aceasta reactie a lor si astazi?

    Nu au constiinta. Nu au constiinta poltica, adica sa fie niste cetateni care sa participe la apararea cetatii, tot asa cum cetatea ii apara pe ei. Ei nu vor sa se implice in cetate. Multi nici nu se duc sa voteze.

  • divanuriletomitane

    @ Caius Dobrescu # 52

    Chiar daca Dorin Tudoran « a ales sa se sinucida » ( a anuntat pe blog « evenimentul »…), mai mult, gâdilând si orgoliul « sistemului », alintandu-se ca este « fiul lor »…, nu putem sti daca nu cumva tenacitatea sa, la care faceti referire, nu este decat copia in oglinda a zbuciumului din comunism al muncitorului Vasile Paraschiv, mutatis mutandis, atat timp cât in capitalism valorile conservatoare si cele nationale, atat de aproape unui om de cultura, mai ales aflat in exil, ar trebui sa fie determinante. Iata ca in « CERTOCRATIE », nici ceea ce pare CERT, nu este decat o biata incertitudine….

    Va aduc aminte ca am discutat cu dvs. la telefon prin anul 1996 ref. la articolul lui Sorin Adam Matei din revista « Interval » din Brasov ( atunci m-am oprit pentru prima data mai mult in dreptul lui Vladimir Tismaneanu, cu toate ca banuiam ca aluzia prietenului dvs. S.A.M. ref. la « omul de afaceri cu visuri » il viza pe Sorin Ovidiu Vantu si nu era doar o « amenintare » teoretica, ceea ce ar fi putut parea mai incitant… ), « desi » eu eram inginer si consultant in investitii ( tocmai infiintasem Asociatia Consultantilor de Investitii ) iar dvs. activati in domeniul cultural. In continuarea acelui dialog al nostru, cred inca si acum ca daca am renunta la multe CERTITUDINI care ne tin doar in spatiul posibilului, am reusi sa intram in spatiul concretului, dupa cum scriati, de ex., in domeniul infaptuirii de « drumuri, apa curenta si canalizari in satele romanesti », pe care, din pacate, d-nul Dorin Tudoran nu le si poate infaptui de unul singur in Romania. Desi, multi din prietenii sai din Romania, par a spera că, daca vine « cu ordin ( sau « voie », intr-o varianta mai pesimista…) de la americani », se vor si implini dorintele sale. Cert….

    Dezideriu Odet Dudas

    ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

    « …….. Desi este CERT ca, …, situatia existentiala a lui Vasile Paraschiv nu se putea compara… …expert american in dezvoltare,

    ….sansele de iesire din subdezvoltare….

    …. exista o relatie intre tenacitatea de a afirma moralitatea fundamentala si tenacitatea de a introduce ( …)drumuri, apa curenta si canalizari in satele romanesti… »

  • Dorin Tudoran

    @ divanuriletomitane

    Sperantele mele — cate au fost si cum au fost, cate sunt si cum sunt — nu vin cu voie de la nimeni. N-am cerut niciodata voie de la nimeni pentru asa ceva; nici pentru altele. Ma confundati. Si inca rau de tot.

  • divanuriletomitane

    @ Dorin Tudoran # 55

    Doua neantelegeri :
    1. Ma refeream la prietenii dvs. ( sigur retineti ce v-a rugat in mod special d-nul Dinu Flamand in 15 ianurie la Botosani in discursul sau final ce poate fi vizionat pe internet ).
    2. Am folosit ghilimelele, atat « la voie », cat si la « ordin ».

    Sper ca intelegeti si dvs., chiar daca dupa atat timp se pare ca va aflati exact la polul opus, ca si la mine, atat « ordinul » cat si « voia », pot fi folosite tot doar cu ghilimele. In contextul democratiei post-decembriste, mai ales acela al calitatii noastre de membrii NATO si UE, sigur retineti acel email privat al meu ce avea titlul, « EU, TATAL LOR ». Si tot pentru a nu mai crea confuzii, va asigur ca nu sunt Iulian Vlad, cum ar putea crede Lucian Burjului, pe care l-am invitat dealtfel sa ma viziteze in Constanta. Si pentru a nu se crede nici ca nu « sunt cu pluta » ( « psihiatrii » pot fi aceasi…), afirm ca ma refer la faptul ca, in democratie, « informaticienii » ( serviciile de informatii ) trebuie sa faca ceea ce considera necesar poporul si nu invers. Chiar daca pare a fi o CERTITUDINE DEMOCRATICA aceasta asertiune.

    Dezideriu Dudas

  • Dorin Tudoran

    @divanuriletomitane

    Nici o problema

  • Ana Paraschiv

    Intr-adevar, ca sa schimbi ceva, trebuie sa existe un inceput. Intotdeauna am fost fascinata de capacitatea bunicului de a vedea partea plina a paharului. Intre o ordine sociala echitabila si una opusa acesteia poate fi intotdeauna diferenta de un pas. Mare parte din demersul unei actiuni poate fi cauza propriilor noastre actiuni. Totusi, la nivel social aceasta teorie politica are o slabiciune. Puterea fiecarui individ poate fi enorma dar cu cat numarul persoanelor implicate intr-un crez va creste, cu atat este mai probabil sa existe o finalitate.
    M-am molipsit si nu pot sa nu cred intr-un scenariu pozitiv in care puterea fiecarei fapturi omenesti cantareste cat suma tuturor celorlalte. Experienta pe care am avut-o eu cu bunicul este la fel de revelatoare pentru mine.
    Este adevarat, fie ca este vorba de salvarea unei singure persoane, daca sta in putinta fiecaruia, conteaza enorm.

  • Radu Humor

    Stimara Ana Paraschiv
    In primul rand condoleante pentru pierderea suferita, prin plecarea dintre noi
    a marelui OM demn si de mare caracter VASILE PARASCHIV intrat de-acum in constiintele multor romani.
    Ma bucur ca are urmasi precum dvs, care cu siguranta vor continua lupta lui, inegala si atunci, dar din pacate si acum, cu niste regimuri criminale si greu de indepartat din Ropmania , o tara ce atrage ca un magnet toate fortele malefice de aici, dar si de aiurea !
    Sa fiti mandri de el , la fel cum suntem si noi, cei care nu l-am sustinut si inteles prea bine cat timp a trait !
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !

  • Ana Paraschiv

    @ Radu Humor
    In primul rand, va multumesc pentru vorbele frumoase spuse despre Vasile Paraschiv.
    In al doilea rand, dezgustul general fata de ce se intampla pe scena politica in Romania probabil ca este unanim acceptat. Chiar si asa, absenteismul la vot sau dezinteresul cetatenilor/cetatenelor nu rezolva nimic din problemele existente. Dimpotriva, as spune ca le accentueaza.
    Pe de o parte, poate ca nu ne folosim indeajuns puterea inerenta care reiese din calitatea noastra de participanti ai cetatii printr-o societate civila. Aceasta trebuie sa fie o componenta activa in demersul initierii politicilor publice. Pe de alta parte, dreptul la vot este unul pentru care multi oameni au luptat ca noi sa il exercitam astazi.
    Datoria noastra morala si civica de a vota pune in centru un concept care evidentiaza o persoana autonoma. Mai mult de atat, sa nu uitam ca decizia de a vota dintre x si y implica trei actiuni: il votezi pe x, il votezi pe y sau iti anulezi votul. Eu personal aleg sa il anulez. Poate ca sunt naiva si nu inseamna nimic dar daca numarul persoanelor care aleg aceasta varianta va creste, atunci balanta se schimba.

  • Dorin Tudoran

    @ Ana Paraschiv

    Bun venit pe acest blog.
    Nu sunteti naiva. Sunteti altceva: un om care are dreptate. Si asta “nu da bine” in Romania, o tara in care se practica diferenta intre unii au dreptate, altii au dreptul.
    Inainte, cand aveai “prea multa dreptate”, erai declarat nebun, internat sau expulzat. Astazi, cand “prea ai dreptate”, esti “doar” declarat naiv.

  • mihai rogobete

    Ce deosebire poate fi între legea electorală comunistă, dacă votând nevotând, pe atunci, candidaţii unici erau totuşi aleşi, faţă de actuala lege, prin care contestarea candidaţilor exprimată de absenţa la urne sau votul auto-anulat nu-s luate în seamă? Cum pot amenda candidatura contrabandistului ascuns în liste pentru că plăteşte campania, dacă legea nu oferă alegătorului posibilitatea ca printr-un procentaj stabilit de non-vot să spulbere contrabanda electorală?

  • Dorin Tudoran

    @ mihai rogobete

    am zis eu ca exista vreo deosebire?…

  • divanuriletomitane

    Stimata Ana Paraschiv,

    Dati, in primul dvs. comentariu de pe acest blog, o foarte interesanta definitie a SOLIDARITATII ( “ nu pot sa nu cred intr-un scenariu pozitiv in care puterea fiecarei fapturi omenesti cantareste cat suma tuturor celorlalte”) care, intr-adevar, cel putin pentru noi romanii, nu mai poate fi privita decat ca un posibil “scenariu pozitiv”….Mai mult, in pofida contextului, incepeti cu o pledoarie pentru schimbare, ca o adevarata legatara testamentara a bunicului dvs…E o bucurie imensa pentru noi, care nu l-a lasat rece pe d-nul RH, cum s-ar fi putut anticipa dealtfel. Ideea ulterioara cu autoanularea votului, intregeste imaginea pragmatismului dvs. si a prilejuit o continuare pe directia “balistica Est Vest” prin care d-nul MH puncta precaritatea democratiei “primite in dar”. Ca gazda, d-nul DT a fost nevoit sa raspunda, desi el va daduse deja raspunsul : AVETI DREPTATE ! Orice fenomen social, implicit si politic, ca cel definit de dvs. prin autoanularea votului de catre persoane « dezgustate de scena politica » , nu si-ar implini tinta, in lipsa SOLIDARITATII. Iar aceasta solidaritate, nu poate fi infaptuita daca « darul democratiei » nu e preluat cu toate valentele lui validate de istorie, situatie pe care nu o mai putem imputa nimanui mai mult decat noua, celor din Romania.

    Tot ref. la SOLIDARITATEA necesara, in mod cert Vasile Paraschiv va ramane in istorie si pentru incercarile sale din perioada post-comunista a Romaniei de a organiza un ONG care sa reprezinte societatea civila din Romania. E drept, nu atat de mult precum datorita refuzului decoratiei oferita de Presedintia Romaniei. Ref. la cele 2 subiecte Alina Mungiu scrie lucruri necunoscute pana acum opiniei publice in articolul « Ultima nebunie a lui Vasile Paraschiv » ( Romania libera ). Din acelasi articol, redau mai jos un citat, in care autoarea reflecta situatia de dupa plecarea bunicului dvs. de la ceremonia de la Cotroceni :
    “ Aş fi vrut să vedeţi cum arătam noi atunci, în acel moment, în cap cu actorii noştri seniori care veniseră să fie decoraţi, cum fuseseră de atâtea ori de către Ceauşescu, şi pentru care o asemenea sfidare a autorităţii era de neconceput, era un ultragiu mai mare decât toate crimele comunismului şi fascismului la un loc, pur şi simplu pentru că ei fuseseră normali ca noi toţi, prea normali ca să poată fi demni. Când omul a ieşit glonţ pe uşă, ceremonia a continuat ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Totul era foarte ţeapăn: mi-a luat câteva minute să mă degajez ca să fug după el şi, desigur, nu l-am mai ajuns. Pe drumul de întoarcere am dat de Lucian Pintilie, care nu era departe de ce simţeam eu. Eram în plină dramă. “

    Cu bine.
    Dezideriu Dudas

    Daca va intereseaza corespondenta mea cu d-nul Vasile Paraschiv ref. la ONG-ul amintit ( mi-a trimis planul sau, l-am imbunatatit eu ulterior, am mai avut apoi cateva initiative de promovare, blocate insa de lipsa solidarizarii sindicale necesare… ), dati-mi va rog un email pe adresa : forumuldelaneptun@yahoo.com

  • mihai rogobete
  • otto waldmann

    Nu deviez deloc de la subiect, desi bag coada diavoleasca a unui “subiect” de-al meu obsesiv.
    In Revista 22 de saptamina trecuta, un anume V. Tismaneanu publica un articol pe aceeasi tema, Vasile Paraschiv.
    De la elogiile de rigoare si implicatiile sale directe cu Vasile Paraschiv, intentia centrala a intregii tevaturi devine vomitator de evidenta.
    Campionul anticomunismului romanesc -- recte Volo -- centralizeaza intrega tema pe apararea lui….Basescu !!!!!! Vocea solitara si iresponsabila a specialistului de pro bono prezidential, arunca o plapuma de -- would you belive -- respect fata de Presedintele Romaniei vis a vis de refuzul de altfel extrem de bine gindit al lui Vasile Paraschiv de a se armoniza cu patronul politologului. Iata ce il doare pe Tismaneanu in clipa durerii pierderii unui adevarat erou national -- cum de altfel chiar Tismaneanu din nu stiu ce motive personale, recunostea….

  • Dorin Tudoran

    @ otto waldmann
    Obsesia este evidenta. Cum evident este si ce face cel care a devenit obsesia dvs. Imi permit sa va dau un sfat: scuturati-va de obsesia cu pricina. In cazul… cazurilor pierdute in cel mai bun… caz nu se poate face nimic. In cel mai rau caz, obsesia devine si mai… obsesiva. Zau, e vreamea sa … move on!

  • otto waldmann

    Fara pic de cinism, merci fain pentru sfat si opinie.
    Folosesc “obsesie” in gest si, intr-adevar asi fi nelinistit daca o persoana fata de care nu am “obligatii” emotive mi-ar ocupa atita timp.
    Din pacate, pe linga multele altele lucruri care ma preocupa, eforturile din ultimul timp ale unui anumit grup est european de a atenta la intergritatea anumitor categorii istorice, etice fac parte din interese fundamentale pe care le “ingrijesc” din timpuri imemoriale ale mele. Este numai o conjunctura care poate deforma foarte usor obiectivitatea cu care oricine normal ar trebuii sa actioneze. Altminteri am neglijat cu buna stiinta aceeasi persoana timp de , sa zicem, cam 28 de ani.
    Asadar, interventile la Comisia Europeana in numele Romaniei pe care NUMAI Tismaneanu o face cu atita devotament fata de un concept fals si nociv fata de pozitile Evreesti ma tin angajat in polemica. Cam in acelasi context, descoperirea recenta de catre mine a ceea ce continea IICCMER sub acelasi Tis. m-a obligat sa actionez cu totul indiferent de faptul ca tot Tis. aparea pe tapet. Daca intre timp cromatica unei personalitati atit de contradictorii izbeste continutul conflictelor de principiu se pare ca si stlistica mea dialectica devine adecvata, de unde si impresia unei obsesii in afara necesarului normalitatii. Odata problema ideologica si concreta rezolvata evident ca ma voi debarasa de izul neplacut al asocierii cu orice/oricine poate fi /este respingator.

  • Dorin Tudoran

    @otto waldmann

    Nu prea exista polemica intre dvs. si VT pe acest blog. Problemele ideologice si cele concrete ce va despart de VT nu pot fi rezolvate aici.

  • otto waldmann

    Intr-adevar, acesta e un truism confirmat pe de o parte de faptul ca abordarea problemelor respective aici nu a putut fi facuta din lipsa de orice corelatie la subiectele abordate, pe de alta pentru ca nici respectivul VT nu apare deloc aici si nici macar asociatii lui ideatici.Punctul #68 nu face decit sa explice oarecum tangential natura preocuparilor relative la o anumita persoana, mai mult pentru a elucida falsa notiune de “obsesie”.
    Altminteri, nu-mi lipsesc deloc the outlets unde ma consider suficient de eficient.
    Punctul #66 insa se refera insa la pozitia solitara de elogiere a lui Basascu cu pretul jignirii memoriei lui Vasile Paraschiv. Cel putin asa vad eu asta, complet indiferent de orice alte considerente.

  • Dorin Tudoran

    @ otto waldmann

    Vad altfel intamplarea VT-TB-VP.
    VT, ca de atatea ori, a vrut sa:

    1) comunce ca era un aproipiat al subiectului principal. In acest caz VP. da bine la imagine, autopromovare.
    2) sa nu-l supere cumva pe TB de la care VP nu a dorit sa primeasca decoratia.

    Sincer vorbind, o situatie dificila pentru oricine care are un program precum cel al lui VT. Ba, dificil si pentru altii…

  • otto waldmann

    Ecuatie perfect valabila, la care adaug amendamentele:

    VT submissive to and backing TB. VT claims close association with VP. TB needs VP to enhance his image. VP humiliates TB as he rejects TB’s advances. VT sacrifices VP to retain position with TB. Simply back to debased VT.
    In addition, we must consider that TB has a sizeable caveat on VT, having aided substantially VT’s local ambitions/vanity.

  • Dorin Tudoran

    @otto waldman

    Dvs. ati fost ruda cu VT. Eu -- doar prieten. Foarte apropiat. Nu era TB, era altcineva, dar cineva tot trebuia sa satisfacta “local ambitious/vanity.”
    Zau, lasati-l in pace. Fiecare cu ce isi doreste. Asta si-a dorit, asta a obtinut. Viata merge inainte. Pentru toti.

  • Radu Humor

    O merge ea viata inainte, la figurat, ca la propriu, cu slujbasi ca Tismaneanu , nimeriti in asemenea posturi cheie (pe ce merite ?!), in cel mai bun caz, bate pasul pe loc, daca nu cumva ne intoarcem cu ceva ani :roll:

  • “Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru înalta distincţie ce aţi hotărât să mi-o acordaţi astăzi, dar eu sunt obligat să refuz primirea ei de la un comunist, la fel ca toţi ceilalţi care ne-au condus ţara de la Revoluţie şi până azi, împotriva cărora eu am luptat din 1968 şi voi continua să lupt pe cale legală şi democratică până la ultima bătaie a inimii”, a spus Vasile Paraschiv.”

    Avem o sarcină ingrată sau, oricum, nu simplă. Aceea de a decreta drept om mare pe cineva, ascultînd-ne inerenta subiectivitate, care între altele bagă sub preş ce nu convine Construcţiei.
    Mie mi se pare neserios ca Vasile Paraschiv să-l acuze pe Băsescu de comunism cît timp el, VP, a pus umărul cu mai mult entuziasm la Spectacolul roşu decît omul care azi ne e preşedinte de ţară…
    Nu dau, pomenind acestea, cu VP de pămînt. Dar nici nu pot uita aceste lucruri, ataşamentul la comunism al disidentului de mai tîrziu, inclusiv în deceniul cinci, dacă mai reţin eu bine din cartea Duplan-Giret.

  • divanuriletomitane

    @ Mircea O. # 75

    Nu mai reiau tot ce a spus Vasile Paraschiv atunci la Cotroceni. Cred ca s-a scris mai sus ca nu “sigla” comunismului asociata la diversi oameni politici l-a deranjat pe Vasile Paraschiv, ci faptul ca acestia nu au facut mai nimic impotriva mostenirii nefaste a comunismului…. « A pus umarul ? »….Multi dintre noi « am pus umarul » cu entuziasm la (re)constructia capitalismului in Romania, retraind in alte coordonate un nou « Bumbesti-Livezeni »…, dar asta nu inseamna ca n-avem voie sa criticam si sa nu incercam sa facem ca sistemul sa evolueze…Sau, nu mai « e voie » ? Nu aduc aici toate simbolurile istorice ale « consecventei »….Nu cred insa ca Vasile Paraschiv trebuia sa accepte docil conditia de baiat de pravalie, fara a spera la mai mult ( sa nu-mi spuneti ca dorinta oamenilor ca el a determinat Marea Revolutie din Octombrie…., ei doar au fost folositi ), cum nu cred nici ca atunci cand « revolutia » a reusit si in Romania, trebuia sa stea cuminte in banca lui, indiferent de cata « nomenclatura rosie » si-ar fi batut joc de oameni prin desertaciunea promisiunilor pe care le faceau. Toate acestea ar fi trecut neobservate ( in Romania, nu si in Occident – cum ar putea depune marturie ziaristul Bernard Poulet…nu stiam ca si « al nostru » Vasile Gogea a « beneficiat » de o corectie aspra a sistemului antedecembrist in preajma « nebuniei » lui Vasile Paraschiv ), dar, acum, marea problema se pune la Vasile Paraschiv, pentru atitudinea radicala pe care a avut-o fata de actualul sistem ? Daca a riscat, odata cu sistemul inainte de 1945, total impotriva sistemului, dupa 1945, acum, dupa 1989, ce doreati, sa ramana interzis…, doar pentru ca sistemul a invatat, sa fie si pro si contra ( vorba d-lui Mihai Rogobete, extinsa un pic, sa ajunga la suprema autoreflexivitate…), cu atat repeziciune, de nu mai intelege nimeni, nici macar ei, cine, ce si cum face si desface….

    Suntem in pericol, ca foarte curand sa fim nevoiti sa evaluam si mostenirea nefasta a capitalismului romanesc post-decembrist….

    Sunt de acord ca, intrinsec, Vasile Paraschiv nu a fost un « om mare ». Dar, pentru felul in care rascoleste incremenita societate romaneasca, in mod cert statura lui este impozanta…Iar daca admitem ca, politica este mijlocul prin care societatile trebuie sa evolueze, atitudinile lui Vasile Paraschiv in mod cert il recomanda ca pe un MARE OM…Daca vedem politica ca locul in care niste unii le vorbesc la altii in nestire despre bine, fumos, adevar, libertate, indiferent cate dintre acestea se si intampla, atunci da, Vasile Paraschiv a fost chiar un om mic, mic de tot…., strivit de « personalitatea » a jdemii de vorbitori si deontologi in ale dezastrului….

  • mihai rogobete

    Nepermiţându-mi riscul reducţionist de a dezvolta aici o teorie a mentalităţilor, pentru a demonstra “mărimea” lui Vasile Paraschiv, apelez la cea a jocurilor, convenţionalitatea comună a proceselor simplificându-le şi degenerându-le percepţia mai puţin. Astfel, performerii unui “joc” pot fi, pe drept cuvânt, socotiţi elita acestuia; fără a fi performerii niciunuia, bunii jucători a mai multora pot fi socotiţi “mari” jucători. Napoleon a fost un mare jucător prin accesul avut la aproape toate “jocurile” mentale desfăşurate de fronturile modelului cultural, armata însăşi fiind o miniatură, un joc al societăţii franceze. Ştia,(neperformant) să comunice, atât cu soldatul cât şi cu savantul, pentru că le dibuia regulile de joc mentale, mentalităţile. Napoleon nu numai că şi-a depăşit vremea, ci, detaşându-se de tot atâtea “vremi” câte mentalităţi a putut organiza, şi-a învins temporalitatea -- de unde, viziunea sa de cuceritor, trans-spaţialitatea.
    La scara sa, Vasile Paraschiv şi-a depăşit, prin solidaritatea socială dovedită, viziunea dualistă în care nu numai originea sa modestă l-a silit să joace mental, ci şi pseudo-dialectica -- în fapt, maniheică -- mancurtizatoare a ideologiei “tribalismului” comunist. (Tribalism, pentru că, ce altceva este uni-ideologismul decât uni-sangvinism cultural?) Prin disidenţa sa, Vasile Paraschiv se smulge nu numai dintr-un partid, ci din încleştarea mancurtizării duale, căci apelurile şi gesturile sale de solidarizare au în vedere orchestrarea reprezentanţilor tuturor mentalităţilor, reproşând chiar intelectualităţii, pe bună dreptate, îngustimea de viziune şi astfel apatia, laşitatea. Că şi-a depăşit mentalul tribal, o dovedeşte -- ceea ce remanenţele noastre, reproşându-i tacit, ne zădărnicesc -- tăria de a-şi expune familia -- tare, la rându-i, nedesolidarizată de dânsul.
    Pot fi menţionaţi în istorie ultra-experţi, fie generali, fie pocherişti, fie scriitori de elită; depăşindu-şi jocul vremii, Vasile Paraschiv poate fi socotit, pe drept cuvânt, un mare jucător.

  • otto waldmann

    Vasile Paraschiv reprezinta claritatea frondei la nivel de hoi poloi.
    Evolutia intelegerii simplicitatii politice l-a purtat prin coridoare unde alambicarea conditiei umane, plamadita de intelectualii cu care Partidul s-a argasit necesarmente comform abecedarului Manuilski, a trebuit sa ajunga la o statie terminus al calcului existential de pe masa de bucatarie impodobita cu foame si TBC-ul destramarii solidaritatii intelepciunii sociale.
    Si totusi, solitudinea aparenta avea in ea esenta plinsului mocnit comprehensiv romanesc. Minuitorii de destine ale nomenclaturii de parada stiau extrem de bine care era si continutul grajdului gol si adevarul subliminal al brigazilor de agitatie. Romania ( de fapt va si Ungaria, Polonia, Cehoslovacia si, mai cu seama lumina de la rasarit ) marsaluia pe versuri de Beniuc catre o prapastie de Bicaz, facuta cu mina lor. Pe linga dosarile de Securitate, minutele sedintelor de Partid referitoare la starea economiei cit si cea a moralitatii clasei muncitoare, sint documente extrem de importante pentru a se clatifica cit de bine se stia acel “ce si cum” al complexitatii ideologice. Din surse extrem de apropiate si de incredere stiu ca sesiuni de la CC pe diverse ramuri discutau cu un realism infricosator datele reale ale realismului socialist.
    Inapoi la Paraschiv, aceleasi sedinte dezvaluiau o ingrijorare genuina fata de conditia tuturor Paraschivilor. Se stia, in acelasi timp -- chiar in timpuri dur staliniste -- pina unde se putea merge in intoarcerea surubului opresiv. Culpa criminala a sistemului a fost exact intoarcerea surubului mult peste limitele BINE CUNOSCUTE.
    Este mult mai interesant de “aflat” de ce a, totusi, Vasile a fost crutat si trecut numai la ” un amarit bolnav mintal” cind se stia foarte bine ca el reprezenta boala intregii natiuni.
    Cit despre intelectualitate, sa nu uitam ca in aceeasi perioada ne bucuram de un numar aproape incalculabil de teatre, reviste elevate, festivaluri culturale si chiar vizite pretioase de personalitati muzicale etc. Eu i-am ascultat la Bucuresti pina in 1970 pe Stern, Menuhin, Szering, Rubinstein, Richter, Oistrach, Oborin etc. Asadar, atita timp cit se consumau jofrele la Capsa, ca sa nu zic de somptuoasele chermeze de la Cos ( casa oamenilor de stiinta ) in micu palatel din Pta. Lahovari, iar CCA avea grije de straja tarii in uniforme, avem scenariul perfect al operetei ” Lasati-ma sa conduc”. Iar dupa soul de varietati din fiecare simbata seara pus la TV de vechiul meu prieten Aurel Cerbu, toti ne aplacm urechile la suplimentu oferit de Europa Libera. Sic transit decenii in care il lasam pe un “simplu” Vasile Paraschiv sa sufere pentru noi toti. Mai escatologic nu pot…..

  • Ana Paraschiv

    @Mircea O
    Opinia dvs este interesanta.
    Va propun o alta perspectiva. Sa plecam de la premisa ca sunteti o persoana rationala. In aceasta calitate dvs puteti sa cantariti alternativele pe care le aveti atunci cand luati o decizie in asa fel incat sa va maximizati interesul propriu. Acesta este pus in balanta de interesul celorlalti.

    Intr-o societate precum cea comunista, care nu tine cont de libertatea individuala am putea spune ca insasi ratiunea este nimicita. Mergand pe aceasta idee, insasi ideea de persoana pare a fi anulata. Binele porneste de la interesul colectiv si nu de la cel individual.

    In aceste conditii, oare am putea sa afirmam ca cetatenii unei societati comuniste au fost indrumati de ratiune in acceptarea unui sistem care le zdruncina propria autonomie? Cu siguranta, multora le-a fost teama. Dar, cati au fost cei care s-au opus tocmai pentru a nu se vinde pe sine? Si, cum am putea sa ii numim pe acestia? Om mare, om mic sau pur si simplu, OM?

  • Radu Humor

    Vasile Paraschiv ( Dumnezeu sa-l ierte ! ) a fost un OM si a dovedit asta atat prin ceea ce a facut inainte ( cand si-a dat seama, dar mai ales a avut curajul sa infrunte teribila ideologie comunista ), dar si prin ceea ce a facut acum refuzand, prin curajosul sau gest, o alta ideologie la fel de nociva pentru destinul acestui popor !
    @Mircea D nu face decat sa confirme ceea ce indrazneste sa combata : ca face parte din masa (din pacate nu muta 😉 ) care sustine un regim, la fel de toxic ca cel sustinut pana la un anumit punct de Vasile Paraschiv !
    Numai ca Vasile Paraschiv si-a dat seama la un moment dat de greseala facuta , ba a mai avut si curajul sa protesteze in felul lui, in timp ce astalalt persista , constient sau nu, in greseala :mrgreen:

WP Admin