≡ Menu

Va veni moartea şi va avea ochii tăi

cum voi lipsi o vreme
vă las în compania
unui actor

VITTORIO   GASSMAN

şi a șapte poeţi

reveniți pe acest blog
din două în două zile
și veți fi bine primiți

azi


Verrà la morte e avrà i tuoi occhi.
questa morte che ci accompagna
dal matino alla sera, insonne,
sorda, come un vecchio rimorso
o un vizio assurdo. I tuoi occhi
saranno una vana parola,
un grido taciuto, un silenzio.
Così li vedi ogni matina
quando su te sola ti pieghi
nello specchio. O cara speranza,
quel giorno sapremo anche noi
che sei la vita e sei il nulla.

 

Per tutti la morte ha uno sguardo.
Verrà la morte e avrà i tuoi ochi.
Sarà come smettere un vizio,
come vedere nello specchio
riemergere un viso morto,
come ascoltare un labbro chiuso.
Scenderemo nel gorgo muti.


Va veni moartea şi va avea ochii tăi –
această moarte ce ne însoţeşte
fără somn, de dimineaţa până seara,
surdă, ca o veche remuşcare
sau ca un viciu absurd. Ochii tăi
vor fi un cuvânt zadarnic,
un strigăt mut, o tăcere.
Astfel îi vezi în fiecare dimineaţă
când singură te-apleci deasupra-ţi
în oglindă. O, speranţă dragă,
în ziua aceea vom şti şi noi
că eşti şi viaţa, şi nimicul.

Pentru toţi moartea are o privire.
Va veni moartea şi va avea ochii tăi.
Va fi precum sfârşitul unui viciu,
cum ai vedea-n oglindă
ivindu-se din nou o faţă moartă
sau cum ai asculta o gură-nchisă.
Şi în vâltoare coborî-vom muţi.

(Traducere de Claudiu Komartin)

  • mihai rogobete

    Vă rog frumos, dle. Dorin Tudoran, însănătoşiţi-vă cât mai repede.

  • Dorin Tudoran

    @ mihai rogobete

    sunt ca si insanatosit.

  • Florin Iaru

    Mi-aduc aminte, o ştiu din facultate… Parcă fusese tradusă în Panorama poeziei universale contemporane. Sau nu, nu mai ştiu. Dar asta cu moartea care are ochii tăi e de-acolo. Mi-ar plăcea ca moartea să aibă ochii cuiva iubit. Cu o condiţie, să mă iubească deopotrivă… 🙂

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru

    Prima oara am auzit-o citita de profesorul meu de italiana — cred ca se numea Virgil Ani, un om extrem de rafinat si cordial — in anul doi de facultate. Peste ani, am pus drept motto al unei carti de poezie inceputul acestui poem. Cum vezi, iubire veche.

  • lucid

    Iaru are dreptate: si eu cred ca am mai citit-o undeva, in “Panorama” sau poate in Antologia poeziei de dragoste a Mariei Banus. Asadar, ca si la Blaga, pentru “picatul” tragic la meseria de a trai ochii iubitei erau izvorul din care va curge “noaptea”.

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    Nu am “Panorama”, dar e foarte posibil ca poezia sa fie inclusa. S-ar putea ca si Dragos Vranceanu, Alexandru Balaci sau Geo Vasile sa o fi oferit in romana, desi, ca orice poezie chiar si extraordinar de bine tradusa, originalul ramane… altceva.

  • Florin Iaru

    Hai să-ţi dau un refren care -- nu ştiu de ce -- mi-a venit în minte: Sous le pont Mirabeau / coule la Seine / et nos amours. La fel, altceva, iar nu ştiu de ce -- vă las să ghiciţi: Argint e pe ape şi aur în aer…

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru

    Hai sa-ti dau si eu trei “refrene”, care mai de care mai amuzant; cel de-al treilea -- chiar aiuritor. Ma rog, chestiune de “gust”:

    1. “Gogol, Revizorul. Nu mi-a spus nimic”.

    2. „Matei Iliescu e descris ca o capodoperă […] Mă tem însă să nu fie doar o splendidă «spârcâială lingvistică»”.

    3. “Borges – un „flaubertian cu rază scurtă de acțiune […]. La recitire, colajul miroase amărui a pelicanol.”

  • lucid

    Ce-o fi gasit Appolinaire la Pont Mirabeau m-am intrebat mereu -- chiar si acum o luna cand l-am vazut din metro no 1 spre Defense -- e banal intr-o zona si mai banala, ca daca nu are fi cam insipida cladire a radioului….
    Tot in “ton”, ca tot aminteam de Blaga:
    Mare e moartea, peste masura
    Suntem ai ei cu rasul in gura
    Cand, arzatoare, viatza ne-o credem in toi
    Moartea, in miezul fiintzei, plange in noi.
    Poet ucis de un trandafir.

  • Ancelin Roseti

    Iată a cui ochi avea să aibă “moartea” lui Pavese:
    http://www.allstarpics.net/0045367/015706514/constance-dowling-pic.html

    Iată-i şi împreună:
    http://laotraesquinadelaspalabras.blogspot.com/2011/02/un-poema-de-joaquin-galvez.html

    Poemul a mai fost tradus de A. E.Baconski şi de Nicolae Argintescu Amza.

    VA VENI MOARTEA ŞI VA AVEA OCHII TĂI
    (traducere din italiană de Nicolae Argintescu-Amza)

    Va veni moartea şi va avea ochii tăi --
    această moarte ce ne însoţeşte
    din zori şi până în seară, fără somn,
    surdă, ca o veche remuşcare,
    ca un viciu absurd. Ochii tăi
    vor fi un zadarnic cuvânt,
    un strigăt mut, o tăcere.
    Astfel, în fiecare dimineţă,
    când în oglindă te apleci
    deasupră-ţi, singură, îi vezi.
    O, nepreţuită nădejde,
    în ziua accea vom şti şi noi
    că viaţa eşti şi eşti neantul.

    Pentru toţi moartea are o privire.
    Va veni moartea şi va avea ochii tăi.
    Va fi precum sfârşitul unui viciu,
    aşa cum poţi vedea-n oglindă
    o faţă moartă cum răsare,
    aşa cum asculţi o gură ce se-nchide.
    Şi muţi vom coborî-n vâltoare.

    Deşi poemul nu e complicat de tradus, ba chiar simplu, comparând cele două variante, aceasta veche şi cea proaspătă de şi mai sus, constatăm că Pavese a avut dreptate: “munca oboseşte”

  • Dorin Tudoran

    @Ancelin Roseti

    Non è male (questa donna…)

  • Ancelin Roseti

    @Dorin Tudoran

    Ba chiar e bună rău — ca să oximoronizez aprecierea.
    Ea, cică, ar fi Constance Dowling. Însă nu chiar din pricina ei s-ar fi sinucis Pavese, ci din pricini erectile.

  • Dorin Tudoran

    @Ancelin Roseti

    …stiu bine povestea vietii lui pavese…

  • Ancelin Roseti

    @Dorin Tudoran

    Sunt convins, vă rog să mă ietaţi. Spuneam doar aşa…, în spirit de conversaţie.

  • Dorin Tudoran

    @Ancelin Roseti

    pentru ce ar trebui sa va “iert”?… stam de vorba… amintim sau reamintim un lucru sau altul… conversatie…

  • Ancelin Roseti

    Erată:
    La comentariul 10: “ai cui” .

    Îmi cer iertare, n-a imprimat tasta, dar, oricum, nu tasta e vinovată, ci eu că nu am verificat.
    Îmi cer iertare pentru toate agramatismele.

  • Ancelin Roseti

    @Dorin Tudoran
    Îmi era teamă să nu cumva să se fi înţeles că încerc să vă explic eu ce şi cum despre Pavese.
    Vă mulţumesc pentru înţelegerea dreaptă.

  • Dorin Tudoran

    @Ancelin Roseti

    toti tastam aiurea — din cand in cand — si parem/aparem “uitati” de gramatica…

  • mihai rogobete
  • Dorin Tudoran

    @mihai rogobobete

    marca bicicletei: Man Ray

  • mariana

    Tu non sai: ci sono betulle che di notte
    levano le loro radici
    e tu non crederesti mai che di notte
    gli alberi camminano
    o diventano sogni.
    Pensa che in un albero c’è un violino d’amore
    Pensa che un albero canta e ride
    Pensa che un albero sta in un crepaccio
    e poi diventa vita.
    Te l’ho già detto: i poeti non si redimono
    vanno lasciati volare tra gli alberi
    come usignoli pronti a morire.
    ALDA MERINI

    rel="nofollow">
    picturi de Ivan Rabuzin
    muzica de G.Gaslini “Blues all’alba”
    (din filmul “La notte” -- M.Antonioni)

    (Tu nu stii: exista mesteceni care pe timp de noapte
    isi elibereaza radacinile
    si nici n-ai crede ca noaptea se plimba
    sau devin vise
    Reflecta la “violino d’amore” din fiecare copac
    Reflecta ca un copac canta si rade
    Reflecta la copacul care rasare dintr-o crapatura
    si apoi devine viata
    Ti-am spus deja: pentru poeti nu poate fi schimbare
    trebuie lasati printre ramuri sa zboare
    privighetori pregatite sa moara )

  • Zitta

    Să iubesc, ”ogni giorno di piu”, cântecul pe care limba italiană mi-l sună în minte, fără să-i fi rostit vreodată vreun cuvânt, să mă îndrăgostesc ”di colpo” de-o imagine, dintr-un poem, sau de pe-o pânză, să pot deosebi apoi gustul lacrimilor fericirii de celelalte, începusem să învăț de ceva vreme.
    Am ascultat, ascult ”zitta”, pretori, retori, naratori, comentatori, adesea chiar și pe barbari. In Forum sau pe forumuri. E larma care ne-însoțește viața, voi continua să o ascult, căci nu se poate altfel.
    Voi asculta însă mai mult privighetorile.
    Cum oare aș putea să le conving, că niciodată nu vor fi pregătite să moară?

  • Il mestiere di vivere Meseria de a tri jurnalul anilor si de scriitor 1935-1950 mpreun cu Epistolarul contin de altminteri mrturisirea dureroas a singurttii care-l apas din lipsa unui dialog cu ceilalti Tutto il problema della vita dunque questo come rompere la propria solitudine come comunicare con gli altri.

WP Admin