≡ Menu

V. Entitlement sau unii au dreptate, alții au dreptul

Photo blog 7Atunci când dialogul devine o cacofonie asurzitoare, când ipocrizia este inoculată în masă prin mari actori financiari, comandouri politice și mass media, iar Strada este isterizată și devine violentă, singurul exercițiu posibil este acela de a lăsa numele deoparte și de a comenta mecanismele.

Când își înregistrează candidatura, un actor politic acceptă – implicit și explicit – regulile după care se desfășoară competiția electorală. Dacă cineva găsește inacceptabil un sistem electoral și este un om onest nu candidează. Restul e gargară.

Dacă, deși consideră regulile inacceptabile, un om candidează, o poate face sub un singur scut moral – acela că, odată ocupată dregătoria pentru care candidează, va face tot ce îi este legal la îndemână pentru a determina schimbarea regulilor inacceptabile.

Dar a te înscrie într-o competiție și apoi a încerca să-i subminezi autoritatea în timpul desfășurării, iar, după ce ai pierdut, să urli că ți s-a furat victoria, să jubilezi în fața violenței Străzii isterizate de “nedreptate” sunt dovezi că nu cu legea te însoțești, ci cu fărădelegea.

O democrație îți oferă șansele să îți alegi partidul politic din care vrei să face parte sau pe care vrei să-l sprijini. Când devii membru, ți se dau toate informațiile privind regulile de organizare, funcționare și acțiune ale formațiunii politice respective. Ești “pus la current”.

Și atunci, de unde ipocrizia de a te plânge, doar în timpul alegerilor că, de fapt, votul tău nu are valoare decât în măsura în care conducerea partidului vrea să-l folosească? De unde, abia atunci, furia că șansele unui candidat depind mai degrabă de interesele superdelegaților, decât de voința tuturor celor ce votează?

Consideri imoral că superdelegații constituie “the embodiment of the institutional Democratic Party – everyone from former presidents, congressional leaders and big-money fundraisers to mayors, labor leaders and longtime local party functionaries.” și că voturile acestor 15% cântăresc mai mult decât voturile celor ce constituie 85%? Încearcă să contribui la schimbarea statutului din interiorul partidului. Nu se poate? Caută o altă afiliere.

Consideri că este o aberație ca o circumscripție electorală în care sunt înregistrați 13.000 de membri ai partidului tău are același număr de delegați cu o circumscripție în care sunt înregistrați 132.000 de membri? Știi foarte bine motivul acestui aranjament și îl consideri imoral? Încearcă să determini anularea lui sau, dacă te sufocă indignarea, pleacă: “Pardon, bag seama că a fost vorba de o eroare…”

La 4 dimineața, îți feliciți adversarul pentru victorie și îți oferi serviciile să lucrați împreună, “pentru binele țării”. La 4 după-amiaza, declanșezi deja primele calcule pentru obținerea unui impeachment al învingătorului. Seara, difuzoarele cartierului tău general încep deja să conteste rezultatul alegerilor și ”carnea de tun” este împinsă în stradă prin incitări mai subtile sau mai puțin subtile. Măștile încep să cadă prea repede și decența acceptării înfrângerii se transformă în rânjetul răzbunării.

Desen & © - DION

Desen & © – DION

Nu toți cei care au ieșit în stradă se comportă aberant; nu toți incendiază mașini; nu toți sparg vitrinele magazinelor; nu toți agresează suporteri ai ”Celuilalt”. Nu toți ard steagul Statelor Unite, urinează apoi pe el, jucând și rolul de “pompieri”, și nu toți agită steagurile țărilor din care au fugit pentru a intra în America, fie și ilegal, din disperare și cu speranța unui mai bine. Dar nici puțini nu sunt.

Niciodată Strada nu este o structură monolitică – de la motivele nemulțumirii la felul în care și le exprimă. Nu toată Strada este manipulabilă. Dar odată ieșit în stradă, șansele de a fi ”luat de val” sunt infinit mai mari decât cele de a fi ascultat de val când îi spui că nu prin vandalism îți aperi opiniile, nu prin lipsă de respect dovedești că meriți să fii respectat, nu prin ură dovedești că meriți să fii iubit.

Unele dintre ipostazele în care poate fi surpinsă azi Strada în America nu sunt altceva decât imagini în oglindă ale tristei mentalități-cloșcă: ”Vreau și mi se cuvine să fiu președintele Statelor Unite”. Orice eșec al efortului de a fi învingător cu orice preț devine vinovăția celui care a câștigat. Această formă de entitlement devine din ce în ce mai agresivă și vorbește despre o dambla socială:

“Nu ești alesul meu, nu mă reprezinți. Pe cale de consecință, nu reprezinți pe nimeni, căci cei care te-au ales sunt nimeni, eu sunt totul! Capitalism Kills! Kill the Winner!”

Cad măștile democrației de laborator în bezna căreia au fost luminați (a se citi “spălați pe creier”) milioane de oameni, după care au fost aruncați în viață spre a ilustra esența acestui soi de democrație declasată: unii au dreptate, alții au dreptul. Și doar cei din urmă contează.

Cei care-i sacrifică pe cei dântâi sunt exact cei pentru care legile nu se aplică. Mai devreme sau mai târziu, sacrificații vor afla că ei nu se vor bucura de aceeași aplicare selectivă a legilor.

E greu de știut câți dintre ei vor realiza măcar atunci că împotriva lor s-a comis o fărădelege. Se comite incontinuu…

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

  • Mattei

    Meritocrația a murit demult. In măsura în care a existat, istoric, sau parcelat social.
    De fapt ce se întâmplă este exhibarea diviziunilor pre-existente. Nu există sociietăți. ci grupuri de interese, asociații de binefacere, crimă organizată și sodaltăți. Chestiune de auto-definire și de putere.Socială. Difuză până la imposibil de dovedit.
    Regulile sunt și informări. Să știm ce să evităm.
    Tehnologic, secret, aceste manifestări de libertate fără definiție posibilă pot fi ușor limitate, întoarse, conținute.Dar nimeni nu vrea, și oricum nimeni nu mai răspunde la telefon decât pentru a reconfirma fereastra temporală atât de dorită.
    Pentru că nu mai există voință. Ce scoasă demult din manualele științifice de psihologie.

  • Grig

    Genialitatea lui Marx- nu si a lui Engels, cel care totusi a facut bani pentru toti- a fost sa vizeze ceva atat de abstract, dar mai ales concret, sa-l numeasca, Kapitalismus, sa descrie niste fenomene descrise de niste tipi care inca nu erau liberali, nici macar conservatori, ci doar stiintifici amatori,
    si apoi sa intrebe: vreti sa fiti saraci, umiliti, slugi ale Kapitalismului?
    Prostia contemporanilor este aceea de a demonstra ca legile lui nu sunt ale lui Marx, ci legi matematice, ineluctabile. Imposibil de combatut. Ca legile materialismului istoric, si dialectic.
    Aci intervine arta legitimarii. Nu ai voie sa fii tu insuti, nici macar sa te cunosti, pentru ca stiinta a demonstrat ca tot ce spui tu este fals. Deci vei fii cum trebuie, cum se cuvine, altfel esti radical, extremist, terorist potential.
    Trump a spart asta. Fara sa vrea, ci din impetusul de milionar obisnuit cu supunerea tutror fata de bani.
    Legitimitatea sa este aceea furnizata de cei care nu mai au bani, dar isi regasesc valori pre-monetare. Legitimitatea celorlalti este aceea a celor care stiu ca impreuna fac bani, si nu pot face asta fara razboi.Dar nimeni nu va recunoaste asta.
    De aceea niste baeti destepti au facut-o pentru ei. Intai cu larghete pentru initiative liberale, apoi este programata mania. Ca la Comuna din Paris, doar ca aici vorbim de alte numere, si natii.
    Cat sa devii …pacifist.

  • Domnule/ Duduie, Donald Trump nu a fost candidatul meu. Dacxă vreți să faceți, în continuare, pe prostul/pe proastă alegeți-văm altă scenă. Nu-mi recomanda
    ți ce să citesc, fiindcă îmi păreți puțintel cam imbecil/imbecilă.

  • Cristian Hociota

    N-am crezut ca va iesi Trump si de aceea postarea anterioara de pe pagina de facebook a devenit partial caduca . Totusi imi mentin restul argumentatiei si o las asa cum a fost conceputa atunci .
    …”Un articol mai vechi postat de Traian Ungureanu incerca sa elucideze inca de asta vara misterul fenomenului sociologic Trump. A avut dreptate cu o singura corectie ;in final nu Presedintele Trump va suferi atacul concertat al mass mediei in Decembrie 2016 ci viitorul Candidat ( invins) Trump in Octombrie 2016. In rest o analiza perfect tintita in inima ‘superclasei’ liberale americane si a ierarhilor sai de sorginte socialista .Citind am avut mereu senzatia ca articolul era o recenzie la 1984 a lui Orwell in care personajul Emmanuel Goldstein ( Trump ) era inamicul public si pivotal, tinta eterna adunarilor planificate din Saptamina Urii. Totusi de ce a avut si inca mai are adepti? Stinga arunca anatema si asupra indivizilor de data asta , nu numai asupra liderului, motivind reactia unei parti a societaii ca o reactie devianta, produsa de mutanti cu nivel intelectual, educational si etic scazut . Ei sint irecuperabilii in viziunea doamnei Clinton si sint de ordinul milioanelor, daca nu si mai bine. Cam prea multi ca sa fie adevarat ,pentru o societate care functioneaza bine de sute de ani . Ceilalti, raportati la aceasta masa descrisa drept timpa ,aproape inumana, automat capata instantaneu atribute intelectuale , civice si de ce nu superioare moral. De fapt prin Liderii lor, ei folosesc neolimba lui Orwell ( political correctness-ul ) , ei sint cei ce neaga orice evidenta a unor probleme majore ale societatilor umane in conflict, punind fara sa clipeasca bandaj pe rani sociale purulente, repetind la nesfirsit (ajutati de mari concerne de massmedia ) mantre linistitoare, soporifice asemenea potemkiniadelor fostelor enclave socialiste de dinainte de ’89 din Europa de Est . Un fel de …Oglinda, oglinjoara voi sinteti cei mai… frumosi, morali, umani , etc.. din Tara .Prin Trump, Sistemul ( cu S mare ) a suferit o ‘aberatie’ istorica aparuta pe nepusa masa si imi aduc aminte cind citeam Trilogia Fundatiei a lui Asimov cum intr-una din nuvele aparea un personaj atipic :The Mule ( Catirul ) ce parea sa zdruncine Teoria Psihoistoriei lui Harry Sheldon , pina atunci urmata ineluctabil de Omenire si in fapt temelia Fundatiei insasi !Precum The Mule si Trump a tisnit ca un personaj deviant, dar spre deosebire de eroul asimovian care putea manipula sentimente si constiinte prin capacitati telepatice la nivel de masa , el a fost mai prozaic avind o arma (uitata in ultimul timp) ce parea la inceput inofensiva : afirmatia verde in fata. Paradoxal dar lumea a avut aceeasi reactie ca in povestirea lui Andersen , Hainele cele Noi Ale Imparatului si in momentul cind unul a avut curajul intr-un tirziu sa strige :’Imparatul e gol’ restul a urmat ca intr-un joc de domino. Intr-o societate careia i se injecteaza permanent doze zilnice de conformism , impaciuitorism , minciuna poleita si ridicol prin care realitatea sa stea pitita bine ,lucrurile banale (sau care ar fi trebuit a fi banale) devin adevaruri esentiale in gura pacatosului ce de fapt e meteoric pe firmamentul politic . De aia se aduna masele la intrunirile elctorale ale lui Trump , e circul venit in oras care ne arata girafa , leul care sare prin cercul de foc si multe alte asemenea lighioane si actiuni ciudate de care toata lumea doar a auzit. Cind unul arata brutal de simplu si necizelat, ca de fapt inertia derapajelor societatii e de neoprit prin lideriii consacrati e clar ca sistemul trebuie sa-si arate si fatza ciupita de varsat dindaratul mastii euforice.Cind economia e in deriva , societatea multietnica e in fierbere si crizele economico-politico –religioase se intrepatrund intr-un streang trainic pe care omul simplu il simte tot mai strins in jurul grumazului invers proportional cu minciunile debitate de trompetii si privighetorile ( de fapt ‘lacustele… prefacute-n privighetori’ vorba lui Petre Stoica) politice urlind agresiv sloganele pacii ,armoniei si conformismului bolnav prin mass media, atunci e clar de ce are popularitate un personaj precum Trump. Sau mai bine zis: In tara orbilor e chiorul imparat !Multi analisti au remarcat faptul ca Trump (fara a avea sanse la Presedintie ) a deschis de fapt Cutia Pandorei in peisajul limbajului politic iar exemplul sau rudimentar, de incaierare cu pistoale la OK Corral si populist in ultima instant, ar putea fi urmat intr-un registru mai sobru si mai atent gindit si de altii inhibati de Regula Jocului de pina acum…”

  • Harzig

    Cineva spunea ca a vrea sa ai intotdeauna dreptate este o dovada certa de vulgaritate. Cineva ar putea trage de aici concluzia ca cel mai bine este nu sa nu ai dreptate, ci sa nu vrei asta cu intentie.Ceea ce pare o anomalie, sociala, in sens larg, daca nu doar psihologica.
    Dar in politica, care se presupune ca inca mai determina decisiv viata cetatenilor, oamenilor si celorlalte categorii, tocmai asta face diferenta fundamentala. Adica sa te regasesti, ca profil, in alegatori, dar mai ales ei sa se regaseasca in tine. Si atunci ai dreptate,si obtii si dreptul (nu mita) de a specifica acea dreptate, prin legi, norme si actiuni sociale. Alegerile fiind doar o mediere, indispensabila, dar totusi doar mediere.
    Cei care nu gadesc asa cred in prima de legalitate. Sau prezumtia de legalitate, pe obtinerea ei cu orice pret, electoralist mereu la pret de specula(adica economic, social etc), mizeaza aproape exclusiv pe aceasta pentru a fabrica ulterior si dreptatea care sa fie impartasita larg.Ca o donatie, in fine, ca un act (mai mult decat) altruist, uitand mereu ca urmaresc de fapt sa dea cu dreptul (nu in stanga, ci in capetele, mintile si personalitatile celor de ei dependenti, adica virtual toti)
    Prima categorie pierde si cand castiga, de obicei, cea a de-a doua invinge si cand pierde’obiectiv’.Vulgaritatea la fel, esenta ei nemaifiind lipsa de educatie, cultura, fie ea si civica, ci mecanismul electoral. Electoralismul luminat,deoarece este calculabil fara erori imputabile actorilor, dar si inavuabilul sau levier, incazarmatii in ilegal si asocial.
    Asa ca cel mai bine este sa nu ai nicio legatura, de niciun fel altul decat omofon, retorica de papagal , cu dreptatea. Sa inveti si sa emiti pede rost, cu ruperi de ritm si oriunde, cele mai inteligente lucruri gandite de niste dislexici cu studii.
    Parca…da, asta era democratia, si inca liberala…acum iarasi populara. Cu bocanci si bulane digitale.

  • Mattei

    Foarte corect in sens clasic. American. In non-sensul uitat inseamna ca esti indrituit sa le dai in gura, la palme, talpi si oriunde iti pofteste inimioara celor care nu vor sa stie de titlul tau de aparator unic al unei avangarde. Steagul Rosu a inteles avangarda intr-un mod totusi prea concret, desi nimeni nu stie inca de ce proteguitorii lor s-au suparat asa de tare. Ca doar erau in cadrul ideologic editat in nenumarate brosuri.
    Cand un muncitor identifica un priboi, este o eroare. Cand un procuror il da in urmarire pentru returnare ilegala de TVA, in colaborare cu un boierica din dotare, asta devine o greseala. Cand un prim-ministru numeste priboiul sef-controlor la septelul pe care nimeni inca nu il stie, asta devine o problema. Iar atunci cand 14 oameni mor, si nimeni nu stie de ce, si sute sunt distrusi fizic si psihic, asta este motiv de decorare.Doar si ulterior au patit-o multi, mai mult de 1000, si nu garzile patriotice pe care le-am vazut eu si-au riscat viitorul occidental.
    Asadar sa il rugam pe Presedintele RSR sa binevoiasca sa se decoreze. Pe El Insusi. Doar asa vom putea fi linistiti in uitarea noastra de trogloditi.

  • Nenea

    Sa comentam mecanismele. Avem oameni care cred in ceva. Acestia iau lumina de la cei care nu mai cred in nimic. Dar avem un reprezentant de frunte (al doilea este doar umbra sa, pe mana sa cea stanga) care este creditat pentru ca este blond, inalt, tacut.Mda…
    Si totusi nu sunteti voi. Nici nu veti mai fi vreodata, noi.

  • Nenea

    Eu invit popimea Romaniei sa isi bage mintile in cap.Cine este preot sa fie, restul sa se duca in vacanta.

  • Nenea

    Adica restul sa se duca sa toarne tot ce nu au putut (ceilalti) pana acum. De-acum va fi mai greu. Aproape imposibil.
    Este serios.

  • Nenea

    Si securistii veseli de asemenea. De ex. taximetristii care nu suporta sa fie mangaiati. Pe unul, mare smecher, batjocoritor cand venea vorba de Nenea, in 2014, l-am gasit intr-un taxi in 2016.
    Bagati-va mintile in cap, tovarasi, Eu stiu ce vorbesc, desi nu am putere.
    Voi?

  • Nenea

    “Peste prajit”. o parola a tuturor securistilor draguti. Intr-un taxi, mergand spre o munca pe care nu o vrea nimeni. In orice caz nu securistii, javrele de-acum delicate.

  • Nenea

    Este același lucru. Știut. Chiar și de mine, neștiutorul.Întebarea este de ce unii oameni perseverează, deși sunt dezolați demult?
    Pentru ca ei cred că pot.

  • Nenea

    Eu cred că veți înțelege că nu mai este bine să fiți ‘prietenii mei’, securiști de căcat. Nici ‘dușmanii mei’. Veți percepe în curând de ce.De-acum am alți dușmani, mai bine-prost machiați.Tot securiști, desigur.Dar mai afabili decât voi. Mai bine plătiți.

  • DG Ontelus

    stockholm (misterul ploii)// de fiecare dată când plouă/ pământul își îneacă amarul/ sărmanul se satură și el/ de-atâtea focuri fumuri filme/ mai cu seamă ultimul film/ ceva între horror și thriller/ a dus la inundații pe spații imense/ unii evacuați dintr-o grădină/ se sting ei și urmașii lor/ înainte de sfârșitul filmului/ ceea ce nu știe pământul/ iar cerul tăinuiește/ este că norii sunt sufletele acestor muritori/ iar miliardele de tone de apă sunt/ lacrimile lui adam cel infantil și ale evei celei tinere

  • DG Ontelus

    ancheta// jurnalistică realizată/ în acel oraș a confirmat/ fatalitatea provincialismului/ omniprezența complexelor/ la niște locuitori mai mult sau mai puțin/ troglodiți mărginiți fără nicio/ perspectivă care să depășească/ în vreun fel banalul și sufocantul/ cotidian adică moartea socială/ letargia iluziilor/ virulența prejudecăților/ ancheta s-a transformat/ inevitabil/ într-un necrolog/ de altfel a vorbi despre/ provincie despre anonimi înseamnă/ inevitabil/ a vorbi despre neant absurd grotesc

WP Admin