≡ Menu

Ura de rasă: M. de Villèle vs. M. de Chateaubriand

Photo-blog-71-150x15011848. În februarie, Franța înregistrează prima dintre tulburările care aveau să cuprindă bună parte a Europei. Charles Augustine Sainte-Beuve petrece întregul an la Liège, unde predă un curs care avea să devină celebru –  Chateaubriand et son groupe littéraire  sous l’Empire. În iulie, Chateaubriand moare la Paris.

Încercând să explice avatarurile politice ale autorului lui René, Sainte-Beuve numește printre cele trei trăsături esențiale ale lui Chateaubriand onoarea – “cette exaltation de l’âme qui maintient le coeur incorruptible au milieu de la corruption, ce principe régénérateur placé auprès du principe dévorant”.

Avatarurile politice ale lui Chateaubriand sunt legate de nume ca Napoleon, Casa de Bourbon-Orléans, Ludovic al XVIII-lea sau Carol al X-lea. Funcțiile politice sunt diverse, de la ambasador (în Prusia, Anglia, plenipotențiar la Congresul de la Verona, 1822) la ministru de stat și ministru de externe.

Cum refuză să depună jurământul de credință față de Casa de Orléans, în 1830 regele Ludovic-Filip îl scoate definitiv de pe orbita politică. Cu șase ani înainte, în pofida succesului înregistrat la Verona, Chateaubriand fusese destituit de primul ministru Jean-Baptiste de Villèle, șeful grupului ultra-regalist.

Deziluziile politice ale scriitorului care se declara “sprijinitor al Bourbonilor – din spirit de onoare; monarhist – din rațiune; și republican ca gust și temperament”, încercând “să țină partea taberei aflate în cel mai mare pericol”, au pentru Sainte-Beuve o cheie în care trebuie citite: conflictul ireductibil dintre oamenii politici și intelectuali; “poeții” – cum îi numea Sainte-Beuve.

Să-i dăm cuvântul:

09.26

“On est, en un mot, poussé à jouer, sur le moindre chance provocante, le tout pour le tout. E voilà pourquoi, l’avouerai-je en passant?, j’ai toujours frémi quand je vu des poëtes, de vrais poëtes, se prendre á la politique et pretender á devenir nos pilotes.”/…/

“Ces enfants du caprice, de la fantaisie et du rève sont d’une race tout opposéé de celles des vrais homes d’État, des Auguste, des Richelieu, des Cromwell, des Guillaume d’Orange, des Pitt, et, pour prendre un nom sans tache, des Washington. Au moindre degrée, entre M. de Villèle et M. de Chateaubriand, c’était une haine de race.”

Aceeași ”ură de rasă” ar putea fi și explicația faptului că un om politic care-și caută astăzi un moștenitor nu s-a oprit la numele niciunuia dintre intelectualii (“poeții”, cum îi numea Sainte-Beuve) care timp de aproape un deceniu și-au câștigat “privilegiul” de a fi numiți ”intelectualii lui Icsulescu”. Instinctul îi spune că viitorul “animal politic” se află în altă parte. Are dreptate? Vom vedea.

Când are nevoie, omul politic aduce lângă el “poetul”, dar nu-l consideră niciodată din aceeași rasă cu el. Celelalte două trăsături definitorii ale lui Chateaubriand ar fi, după Sainte-Beuve, plictiseala – provocată de un soi de nemulțumire perpetuă, “melancolică și fără motiv”, un fel de spleen și un “delir al iluziilor romanești” – provocat de un soi de cult al tinereții.

Chiar dacă ajung pentru o vreme la Bruxelles, “poeții” sunt arondați mai degrabă la Liège. Dacă își asumă acest adevăr, de la bun început, intelectualii cu angajamente politice pot evita să transforme orice deziluzie într-o tragedie.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Mitica

    Sprijinitorul Bourbonilor vorbeste de onoare,
    ratiune, gust și temperament.
    Intelectualii lui Icsulescu dind dovada pina acum doar de “fripturism” nu vad cum ar putea fii considerati “parteneri politici”.
    Ei vor astepta cuminti urmatoarea “domnie” pentru a reincepe
    gretoasa gudureala…

  • Michael Shafir

    Care Chateaubriand, neiculiță? Cel mult, o fleică cu o bucățică de unt pe ea. Și aia cu lipsă la cântar. Băiete, țal!

  • Ontelus DG

    Deși distincția politician-intelectual este universal operațională, mai adecvat în exercitarea unui rol public este portofoliul de prejudecăți/scrupule pe care îl/le deții. Cu cât ești mai dispus să calci pe cadavre și pe principii, cu atât te dovedești mai demn de ipostaza de om public. Altfel, ,,schelălăi” simpatic sau antipatic, după context, educație etc. Și, în ultimă instanță, atât politicianul, cât și intelectualul se subordonează, conștient sau nu, factorului financiar, care masacrează conștiințe, în manieră epică, dramatică, lirică, de la caz la caz.

  • neamtu tiganu

    tocma fusei citeva zile in paris cu treaba. Acolo treaba dureaza doar citeva ore asa ca am avut timp cacalau, si m-am gindit sa ma culturalizez. Asa ca intr-o seara am fost pe linga Place de la bastille, linga beaumarchais, si am mincat niste stridii si un chateaubriand fantastic. Mai apoi am luat-o in vale spre gare de lyon, si la stinga pe diderot, unde aveam hotelu.

    Desi era tirziu nu mi-a venit somnu, parca de frica ca o sa-mi treaca savoare stridiilor, a chateaubrianului, si mai ales, a vinului, al carui nume l-am uitat. Asa ca am dat drumu la TV, era o emisiune cu vipuri, de intrebari si raspunsuri, cu tema scriitori francezi.
    Am fost extrem de mindru, ca io, un ing. incult, nascut la coada europei, am stiut mult mai mult decit vipurile, printre care erau niste bunaciuni, mama, mama.

  • @ neamtu tiganuinginerii sunt facuti sa stie si sa construiasca iar bunaciunile sa fie mancate…

  • Culai

    Aţi scris mai sus: “Când are nevoie, omul politic aduce lângă el “poetul”, dar nu-l consideră niciodată din aceeași rasă cu el.”

    1. Spuneţi d-voastră, ori Omul pe care-un glumeţ îl ia în culinară derîdere, crezîndu-se mare isteţ.
    2. De cînd “omul politic” e de altă rasă. Ce înseamnă-n acest eseu rasă: termen antropolo sau etalon pretins-nobiliar; ori ţine doar de animal, fie şi politic.
    3. “Omul” politic îşi aserveşte poetul, numai dacă acela se vrea slugă şi nu poeta vates. Cazul Francezului este edificator.

    Cîndva, o prietenă ne-a dus “Sur les traces de…” cuiva. Peste tot în Franţa cea decadentă există cîte un traseu iniţiatic pentru o personalitate. Numai în ce-a mai rămas din a noastră Ţară, dai numai peste urme de învîrtiţi. Unii preferă să se-nvîrtă pe-aiurea, departe de ruine şi demolatori; şi pretinşi restauratori. Alţii îşi umplu gura cu suculente, dar nu le ţin pentru ei. Halal!
    Apropo: se ştie denumirea societăţii care există la noi, ce fel de regim(uri) guvernează de peste 25 de ani şi cu a cui aprobare? Nu daţi vina pe alegători, nici pe restul natului, că el nu a cerut Asta cînd s-a murit şi ucis pentru înc-o himeră.

  • InimaRea

    Oare mai știe cineva -- afară de bătrînetul leat cu mine, ori pe-aproape -- cine-a fost Mobutu? Tovarăș de luptă revoluționară cu Patrice Lummumba, pentru eliberarea poporului frate congolez. Colonel ajuns în tînăra republică independentă Congo (azi, Zair) Mobutu i-a luat gîtul lui Lumumba (aveau ei un meniu cu gît de prim-ministru, de-și lingeau degetele) și a pus mîna pe putere. A ajuns Mobutu Sese Seko Ngu Wa Za Banda (cic-ar fi-nsemnînd Cocoșelul cu 1000 de Puicuțe). Umbla cu căciulă de blană de leopard, de se frecau la ochi argentinienii -- bunăoară -- cînd l-au văzut în vizită oficială pe la ei.
    Dar Mobutu era și renumele Școlii de la Băneasa (”aia”, desigur) unde erau pregătite tinere cadre africane, pentru proaspetele republici independente africane. De mare perspectivă, negrișorii școliți la noi! Se povestea c-ajunseseră să-și rîdă de elevii-ofițeri români, cu gradele lor și-ale superiorilor lor cu tot, pe motiv că, la ei, era de-ajuns să fii sergent ca să ajungi președinte (cum s-a și-ntîmplat, printr-o Guineee, parcă).
    Nu doar școliții la noi făceau fulgerătoare cariere politice. Geddafi avea școală occidentală -- și s-a cunoscut: de cînd a preluat conducerea Jamahiriei arabe și pînă l-au găbjit americanii, a rămas colonel, n-a simțit nevoia să se avanseze la gradul de general, mareșal, generalissim (ca Stalin).
    Adică, erau oameni de stat născuți, nu făcuți.
    Dar și-n Europa -- leagănul civilizației occidentale moderne: Franco, Salazar -- tot din ofițeri de carieră și născuți nu făcuți oameni de stat -- ajunseră pînă-n anii 970, și trebuiră a muri de moarte bună pentru ca cele două foste mari puteri coloniale să treacă la o democrație funcțională.
    Dar Stalin, biet călugăraș gruzin? Dar Hitler, sergent în rezervă și designer de interior (cum li se spune zugravilor, mai nou)?
    N-am nimic cu termenul ”indo-european” -- cred cu tărie că-și are temeiul. În materie de știință a conducerii, însă, civilizația pare a fi afro-europeană. Cumva, previzibil cîtă vreme celor mai vechi străbunici de-ai noștri, pe pămînt african le-au albit oasele, cu zeci de mii de ani în urmă.
    Mă rog, pînă ce săpăturile arheologice de la noi -- prilejuite de vasta industrie a autostrăzilor -- nu vor da peste cap teoria strămoșului nostru african.
    După mine -- și mai mulți aidoma dar nu foarte, însă toți de calibru -- în civilizația actuală rămîne-n picioare și-ncă productiv Romantismul -- curentul acela cultural care celebra antiteza, dintre obîrșia umilă și soarta uluitoare, de pildă.
    De-o altă pildă: la Oltenița, erau două cartiere periferice -- Zugravi (clar, de ce așa se numea) și Epurești (cică niște nuntași lăsaseră dracu’ nunta și porniseră de turbați pe urmele unui iepure ce li se nimerise-n cale, pe cînd se-ntorceau de la biserică). În Zugravi, trăia un umil ceferist, crescînd un copil de suflet, care avea să devină primul președinte democratic ales al României.
    După cum, la Scornicești (De-Deux-Eglises, bien sure) un țăran cu o casă de copii avea să trimită-n lume -- ori să-l arunce, mai curînd -- pe Geniul din Carpați, Cel mai Iubit Fiu al Poporului Român (dacă v-amintiți, și bine-ați face să vă, că știți ce pățesc ăi de-și uită istoria).
    Ce mister, soarta unui om (de Mihail Șolohov, dacă așa voiți dar nu de asta era vorba)! Un pici desculț, prin praful mahalalei ori prin tina uliței, cu pantalonii ciuruiți și prinși cu sfoară, cu mucii-nnodați în barbă, abia știind cum îl cheamă, își ia lumea-n cap și-junge cel mai mare om din țara lui. Iar un cocon crescut cu guvernantă ajunge consilierul băietului plecat de atît de jos, cum și mai și nu se poate.
    Vă dați seama ce handicap a putut recupera micuțul de joasă extracție? Cînd el muncea de la 11 ani, celălalt învăța pianul, franceza, primea educație aleasă -- ce mai -- să fie ferice de el și de neamu’ lui. Cînd el făcea pușcărie pentru ciordeală-n gară, celălalt studia la Paris, lua le bacho și se-nscria la Sorbona, pe care avea s-o absolve Magna cum laudae. Pentru ca, odată ce-i aduse viața-mpreună, cel de familie bună să devină slujitorul celui de neam prost. Fiindcă asta-i relația dintre omul de stat și ”poetul” lui Sainte-Beuve.
    Nu vă repeziți să-mi dați în cap cu evidența că una era pe vremea Orleanșilor -- de viță regală, orișicît -- și-alta, în comunism și după. Că vin și zbier la voi: Tocmai de-aia! În două secole, relația dintre omul de stat și ”poet” a rămas neschimbată, indiferent de obîrșia primului. Adică, stimați compatrioți, soarta ”poetului” e demult pecetluită.
    Nu credem în destin? Ok! Atunci, putem zice că educația aleasă e condiție necesară și suficientă pentru ca ”poetul” să fie, etern, sluga omului de stat? Și că lipsa acesteia este condiția sine qua non pentru ca să ajungă cineva om de stat?
    Mă rog frumos, puteți răspunde altfel la-ntrebarea ”Cum se face că nici un om educat nu ajunge ”animal politic”? Da’ poftiți, să ne bucurăm și noi de asta!

  • freestyle

    “……………………

    Un neamț de-ar fi să vină, un meșter chiar și-n bube,

    să vină și să scoată pietroaiele de aur

    din rînza primăverii.

    Și iute să ascută cuțitele în tindă,

    să bărbierească mortul din oglindă

    și să repare calul surpat între hulube,

    un neamț de-ar fi să vină, un meșter chiar și-n bube.”

    MIRCEA DINESCU “Viziunea convalescentului privind în oglindă”,

  • Culai

    Domnul InemăRea are un discurs de Zile mari, pe care şi cel mai mare cuvîntători (sic!, ego Moldav sum) din cămara lorzilor cu paji leşinaţi ar fi gelos peste poate. Se cunoaşte Şcoala serioasă din dejism, ce s-a continuat o vreme şi-n cocomunism… Pînă nu s-au înfiinţat şcolile speciale pentru fîţoii şi fîţele Nomenklaturii, iar handicapaţii şi orfanii cu tare au fost vărsaţi ca betonul reavăn în capul învăţămîntului de stat, să se spele pe cap cu ei. Uite, aşa a fost dus de nas Cepeleagă: şi-a pregătit singurel promoţiile de gujaţi şi, respectiv de taraţi, cu care-nvîrtiţi şi emanaţi vor transforma pe şestache RSR în RDCR!… Geaba i se zice doar RO, de la bunicuţa rînjire, că dudele altui gîngăvel resuscitat din fosilă se visează concurente ale victoriţei la tronul unei ţăriţe de budă ajunse. De va mai fi!… Dar mi-e teamă că nu noi decidem asta, cum am fostără puşi în faţa unor fapte-mplinite peste capetele noastre, de la Cuza, pîn’la Karl (fiindu mult mie greu să pronunţ hohen… sigma…, geaba Roma).

    Militar din DT, dl IneRe, strategic retras subt Cetatea de Scaun, nu pregetă să facă elogiul melitarului. Nu Teacă-contemporanul karolului, ba şi-al nostru, mercenarizatul şi pus să păzească nato de muşte, pe cînd se… pacifică. Ei, da, mi-am dzisu cînd l-am cetit cu deliciu ado pe cînd priveşte poze cu nude mai balcîze au mai crude… Numai gradele melitare-ntărite cu gradele din tării au tot pus -- nu numai de imperii şi regate, ci -- de ţări şi de ţărişoare, de state şi parastate şi uniuni dezunite.
    Ce făcu-n tot timpul aista Norodul?
    Norodul, Prost: tot pe loc, precum s-a fost; tot pe loc, ba chiar’napoi rob şi slugă la ciocoi. Alungat din a sa ţară dup-o pîine mai amară. Cînd acas-o reveni, la străini o hamali, ce-au primit ţara-n felii şi în hălci mari feliate de guvernanţii din palate: victoria&palabrament indolent şi fals potent.
    Traiasca Capitalismul înfiorător, Domnilor şi-n rest popor!

    PS: Poetul -- măscăriciul potentaţilor.

  • Shadow

    @Neamtu

    Ai dat pe la Paris si nu mi-ai facut un semn? Sa-ti fie rusine.
    🙁

  • Ontelus DG

    Recrudescența extremismului în Europa are și o parte pozitivă: toți cei care se consideră democrați, adică moderați în discurs și în fapte publice se vor solidariza, punând astfel între paranteze stratificarea socio-economică. Din păcate, darwinismul social, adevărata maladie a conviețuirii omenești nu poate fi eradicat, ci relativ estompat, în cel mai bun caz. Această maladie este dincolo de politică și de intelectualitate, este în fapt tributul pe care îl plătim, ca oameni, condiției de muritori orbiți de iluzii dezastruoase.

  • Dana (Mara)

    http://www.romanialibera.ro/index.php/politica/institutii/cine-considerati-ca-ar-fi-cel-mai-potrivit-candidat-al-dreptei-la-alegerile-prezidentiale--337562?c=q2561
    Am vrut sa vad rezultatul votului si l-am votat pe domnul Plesu mai mult “de-un caprit, de-un pamplezir”. Dar pe primele locuri sint cei cu stofa de “animale politice”.
    Eu as vota cu cineva gen Emil Hurezeanu sau Bogdan Aurescu, macar nu sint forme fara fond.

  • Îmi cer scuze, sunt puțin off topic, dar nu foarte mult pentru că, la urma urmei, Roland Garrosul e în Franța.
    Prin urmare: Politicieni și jurnaliști, lăsați-o în pace pe Simona Halep!

    http://hanulmuschetarilor.wordpress.com/2014/06/06/politicieni-jurnalisti-lasati-o-in-pace-pe-simona-halep/

  • O Poeta e um tradutor

    @InimaRea:
    Atentie mare, amigo! Salazar nu a fost militar de cariera, ci univerisitar si economist, discipol al lui Mihail Manoilescu (invitat, acesta din urma, oficial in Portugalia anului 1935, ”o ano da morte de Ricardo Reis”, cum ne reaminteste regretatul Jose Saramago), iar presedintele senegalez Leopold Sedar Senghor, titularul unei agregatii de latina si gramatica, fu poetul cel mare al negritudinei, alaturi de Aime Cesaire. Radu Carneci ot Bacau, tatanele Magdei, i-a inromnizat ”Jertfele negre”, in a caror prefata poetul- presedinte spune, in termini teilhard-de-chardineni, ca romanii si senegalezii francofonfi, ca fii ai latinitati, apartin aceleiasi noosfere.

  • Le (saint)Boeuf-sur-le-toit

    @All
    La Chateuabriand, Taine si Sainte-Beuve, cuvintul francez RACE are mai intotdeauna intelesul de ”neam”, precum in ”neamul romanesc” /la race roumaine sau in ”une race noble”, un neam nobil. Nu se traduce prin ”rasa” decat, in a doua parte a veacului nouasprezece, si mai tarziu, mai cu seama dupa succesul cartii contelui de Gobineau: ”Essai sur l’inegalite des races”, si al colonizarilor de prin Africa Neagra + imprejurimi.

  • Costel BIUNIVOCU

    @Dana/Mara
    Ideea cu Hure presedinte nu e rea, nici buna, ci patafizica. Dupa Bombonel, intaiul prim-sinistru bi, de ce nu si un prezident de aceeasi orientare? SOYONS RESOLUMENT MODERNES, MES FRERES!

  • @Le (saint)Boeuf-sur-le-toit
    Ce mie- ura de rasa, ce mi-e ura de neam. Tot despre incompabilitatea dintre dou entitati e vorba, nu?

  • InimaRea

    Amigo, eu recunosc -- nu ca alții: Cu atenția, stau rău. Mare lucru nu știam de Salazar, ce trebuia să-l pomenesc?
    Cu poetul francofon, altă chestie -- îmi cam strică teoria. Pot zice că-i aberație, și m-am scos. Ori că Senegalul nici nu era-n Africa, pe-atunci -- că am tupeu cît cuprinde!
    Oricum ar fi, mulțam fain de-atenționare!

WP Admin