≡ Menu

Uniforma de urmaș

 

 Dl Mihai Răzvan Ungureanu pare decis să devină unul dintre cei care pot dovedi că intrarea intelectualului în politică constituie un test extrem de dur.

Scăpat de sub control, un “steroid” misterios e gata să modifice genetic discursul politic. Dacă ne temem de porumbul astfel modificat, de ce am înghiți liniștiți discursul așișderea îmbunătățit?

Ethosul (credibilitatea autorului) este abandonat total în favoarea unui pathos (apelul la emoțiile receptorului) asurzitor. Rezultatul este un logos (logica, argumentul ) deraiat. Așa prosperă o retorică derizorie, ilustrată în România de brandul de țară “Cațavencu”.

Sâmbăta trecută, adresându-se manifestanților adunați în Piața Victoriei pentru a protesta – pe bună dreptate – împotriva schimbărilor rușinoase operate în Codul Penal, dl Mihai Răzvan Ungureanu i-ar fi asigurat pe participanți că vocea lor este “a celor care sunt oprimaţi de această guvernare bolşevică“. (USL)

De fapt, guvernarea cu pricina este pur și simplu mizerabilă, nu bolșevică.

Istoricul Mihai Răzvan Ungureanu știe foarte bine acest adevăr. Dar candidatul-propagandist Mihai Răzvan Ungureanu simte că eticheta “guvernare bolșevică” are un potențial de a speria cu mult mai exploziv decât constatarea obiectivă “guvernare mizerabilă.” Și purcede accordingly.

Dacă și istoricul aruncă la coș proprietatea termenilor folosiți, de ce m-aș mira cum folosește acești termeni candidatul-propagandist?

Ni se tot spune că e nevoie de sânge proaspăt în politică.  Absolut de acord. Numai să nu ne trezim cu plasmă reciclată. Sânge scos din eprubetele uitate strategic în frigider.

noua-garlica

Deocamdată, 1:0 în favoarea candidatului-propagandist în meciul cu istoricul.

Greu de știut dacă pentru câștigarea campionatului electoral (Liga-Prezidențiabililor) acest scor de început va fi suficient. În competiție pot să apară retori care să nu aibă nevoie să-și modifice genetica discursului – native speakers.

În felul acesta, condițiile de joc nu-i vor fi neapărat favorabile istoricului răzvrătit împotriva propriului destin intelectual. Pentru a ajunge la Cotroceni, nu e de ajuns să îmbraci uniforma de urmaș și să umbli țanțoș în ea pe Calea Victoriei. E nevoie să ai și stofă.

Dl Mihai Răzvan Ungureanu mai are multe de învățat de la președintele Traian Băsescu, al cărui succesor s-a tot autopropus. Îți trebuie carismă și mare experiență pentru ca oameni serioși să te ia în serios când declari: “Adversarii mei sunt cei care sunt adversarii României”. Haida de!

Adversarii/dușmanii dlui Băsescu sau —  ca să ocolesc generalizări nefericite — nu toți adversarii/dușmanii președintelui sunt și adversarii/dușmanii României. Cei mai mulți sunt doar adversarii/dușmanii personali ai dlui Băsescu.

Acceptând asemenea declarații, nu facem decât să ne întoarcem (de data asta neobligați de nimeni) la mecanismul acelui “Dai în mine, dai în Partid. Dai în Partid, dai în țară.”

Prin prostie, corupție, abuz de putere, iresponsabilitate etc., dușmani ai României  se află în toate partidele politice românești. Cum ajung la putere, unii dintre ei  țin morțiș să scoată capul mai în față, nu cumva jegul de pe ei să treacă neobservat.

Continuu să sper că istoricul Mihai Răzvan Ungureană va găsi cinci minute de răgaz în care să-i explice candidatului-propagandist Mihai Răzvan Ungureanu că nu doar extrema stângă (bolșevicii, de exemplu) a dovedit un mare apetit pentru zgâlțâirea statului de drept, ci și extrema dreaptă (Pinochet, de exemplu).

Cât despre Aristotel, bag sama că e expirat, fiindcă nu e cool. Totuși, dau aici un link.  Nu se știe niciodată ce (alte) vremuri de restriște vor veni.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Dorin Tudoran

    @ ALL

    De citit:

    “Bergman the philosopher teaches us a great lesson here. We will all end in failure, but that’s not the most important thing. What really matters is how we fail and what we gain in the process.

    http://opinionator.blogs.nytimes.com/2013/12/15/in-praise-of-failure/

  • …not much to gain in the process, în biata țărișoară! Cît despre MRU… la așa mentor, asa învățăcel.

  • @ anamaria beligan

    Eu tot mai sper intr-o minune. ba chiar in doua -- mentor & invatacel. take care!

  • Excelent !

  • InimaRea

    Don Dorine, exigența e bună dar e de aplicat specificului național. Nenorocitul ăsta de specific pretinde ca oratorele să vorbească limba ușor de înțeles a vorbelor deja și demult mestecate, înghițite, regurgitate și iar mestecate. Canalia din uliți nu percuteaza la altă limbă. Pe această singulară proprietate intelectuală comună, vine -- țunamic -- succesul manelelor: variațiuni pe-aceeași temă, cu-aceleași note, o incantație -- nu un discurs. Nu la fel fac dervișii pînă cad în transă? Bine, se mai și-nvîrtesc la nesfîrșit -- aproape -- dar vez’că nu sînt niște învîrtiți ci niște amețiți.
    Fără a-l cunoaște personal, am simpatie pentru MRU. Simt eu că omul trăiește o dramă: i s-a arătat, apoi i s-a refuzat, și-a rămas virusat de dorul. E convins că el și doar el ar putea face “ceva” pentru nația asta necăjită. Fiindcă “știe” că are cu ce. Autoevaluarea i-a devoalat incredibila revelație că el poate fi Alesul.
    În acest moment, mă despart de analiza dv, neacceptînd eu că MRU ar urma modelul acela. El adoptă doar calea -- singura de acces spre starea care, odată dobîndită, îi va permite să facă cevaul ăla încă nemaivăzut p’aste meleaguri.
    Pe la noi, dom Dorine -- asta știți, mă scuzați c-o repet dar e-n folosul argumentării -- calea se cheamă “a-nghiți broaște rîioase, pe burta goală”. O expresie spălățică a mult mai buruienoasei și realistei “a mînca căcat (cu polonicul)”.
    Dacă binevoiți a vă aminti, încă din interbelicul timpuriu zicea cineva (Ibrăileanu, cred) că-n țara asta nu primește crezare cel ce se-arată altruist, vădește abnegație. Populus cîrtește: Are el ceva interes da’i ‘oț!
    Pe cînd, dacă vine unu’ și recunoaște că vrea să mînîncă și gura lui o pâine albă, populus rîgîie mulțumit: Așa, da!
    Adică, omul ce vrea să răzbată tre’ să fie cinic, c-așa-i e și nația (fi-i-ar nația!) Astfel că discursul lui MRU, la care faceți referire, este obligatoriu -- mutare forțată, ca la șah (un sport care-a stabilit demult regulile de joc, și-n care nu-i nimic de schimbat, totu-i să dovedești măiestrie în a le aplica în propriul folos).
    Pe la noi, dom Dorine, femeile -- cîn’se ceartă ele-nde ele -- nu-și aruncă “proasto, urîto, șleampăto”, că nu funcționează. Ce funcționează e “curvo” (cum ar veni, “Bine -- sora mea -- cu-asta vrei tu să mă faci pe mine?”)
    Tot așa și-n piață -- orice-ar însemna “piață”: Bolșevicule (comunistule, securistule) iar nu hoțule, escrocule -- că astea-s parfum, cine nu le-amiroase ca să trăiască și el -- dracu’ -- pe lumea asta!
    Dv veniți cu Aristotel și cerințele sale:
    -- ethos (credibilitate): Nț! Șpilu-i să aibă inamicul chiar mai puțină credibilitate decît tine, cu-asta te scoți ca om politic. Apelul public e, deci, la decredibilizarea adversarului de azi (camaradul de mîine, ce-are?)
    -- pathos: asta-i cheia. Cu cît răcnești mai furios împotriva dujmanului, cu-atît ai mai multe șanse a stîrni în auditorium ura sinceră și pură, singura motivație serioasă pe lumea asta a noastră;
    -- logos? Haida-de! Ăsta-i pentru alte locuri, altă atmosferă, alt public. MRU e capabil a presta virtuoz, în ambientul potrivit. Dar nu vii în piață cu logos, că te rîde-o lume și-un popor. Ori, mai rău, te fluieră -- nu c-ar avea ceva cu tine, ci fiindcă n-are răbdare: știe el că toți e ‘oți, ce să mai pierdem vremea cu argumentarea, logica, alea-alea? Vrăjeli!
    În fine, un ultim argument împotriva ideii dv cu urmașul: Ce nu realizează MRU (cred dar nu-s convins, poate și supralicita) e că Băsescu nu-i iartă înfrîngerea din parlament, cînd i-a scăpat guvernarea printre degete. La un învingător de meserie, înfrîngerea e păcat capital. Cum l-ar socoti el urmaș pe loserul ăsta intelectual-rafinat, cînd i-a dat guvenarea plocon, iar el s-a dovedit nevrednic? C-așa-s intelectualii ăștia subțiri, dom’le -- niște neisprăviți nevolnici. Daia-s preferabili tinichigiii, bat fieru’ cîtu-i cald și nu dau barosu’ din mînă, mai bine-al dau în cap oricui se-apropie.
    Ei, de-aia-i ridicol MRU în prestația sa publică -- mînuiește stîngaci barosu’. Mao l-ar fi trimis la reeducare într-o covălie. Băsescu-i dă populism de pomană, după cum și merită -- părerea mea…
    PS: N-aș vrea să se simtă jignită populația mitingistă. Însă discursul lui MRU fu-ntr-o reuniune exclusivistă, cred că-i clar.

  • InimaRea

    Don Dorine, mi-e că nimerii la spam. Dac-ați vrea să vă uitați?

  • mihai rogobete

    Dacă s-ar fi făcut un sondaj de opinie, înainte de revoluţie -- coincizând cu aproape jumătate din populaţia nostalgică de acum, ar fi reieşit că 50% doreau cel mult un comunism cu faţă umană, aceasta fiind şi opţiunea pe care şi-a exprimat-o românul la votul democratic din 2000. Deocamdată, speranţa reală impune tot jumătîţile de adevăr, bine, dragoste, frumos şi tot jumătăţile de caracter, care decurg din semidemocraţie.

  • Foarte bine ati punctat, dle Tudoran. Dupa reprezentantii dreptei , care, NOTA BENE, s-au ajuns exclusiv pe spinarea statului si i-au aplicat lovituri nimicitoare clasei de mijloc, ale carei interese ar fi trebuit sa le apere (IMM-uri, doctori, profesori, functionari publici, artisti etc. ), ai zice ca traim intr-o permanenta stare de asediu, in care anul si lovitura de stat, ziua si bolsevizarea.

    De fapt, traim, (iaca, azi-maine se fac 24 de ani!) intr-o perpetua cleptocratura -- combinatie, in stil latino-american, de cleptocratie, democratura si circ.

    N-ai putea spune insa ca oamenii astia n-ar avea proprietatea cuvintelor si nici ca n-au trecut printr-o scoala politica, dl MRU fiind pentru o vreme chiar cadru universitar asociat la SNSPA. Acuma, din doua una: ori una predica D-sa la de la catedra si alta fumeaza in ring, ori in SNSPA bantuie inca fantoma lui Stefan Gheorghiu. Fiindca eu nu cunosc o alta perioada de dezinvestire completa a cuvintelor de incarcatura lor semantica in afara de asta, pe care tocmai o traim, si de cea pe care am trait-o spre sfarsitul ceausismului. In anii ’88 -‘ 89, cum auzeai/citeai de “anii lumina” ai tov’ului, pac! ti se oprea lumina; cum auzeai ori citeai de epoca de aur, nu numai ca aur nu gaseai nici de-o verigheta, dar nici hartie igienicanu mai gaseai; cum erai informat despre victoria socialismului la orase si sate, cum ti se opreau gazele, caldura si untul, pe care-l luai rationalizat ca painea, pe cartela.

    Iertata-mi fie insa neincrederea in utilitatea recomandarii unor lecturi ajutatoare. Ma gandesc ca unii politicieni mai cilibii chiar au citit Rethorica stagiritului, dar, asa cum in ciuda alfabetizarii lor fortate de pana-n’89, peste 40 la suta dintre romani cred astazi ca Pamantul sta in centrul universului, in timp ce soarele si celelalte stele se-nvart in jurul lui, si politicienii (care au citit poate tratate de stiinta si practica a guvernarii) tot ce-au invatat direct de la tatucii lor -- de dreata ori de stanga – aplica !

  • Pingback: Uniforma de urmaș « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Ontelus DG

    Deși cultura mea cinematografică este limitată, îndrăznesc să afirm că I.Bergman este reprezentativ pentru mentalul occidental, în vreme ce A.Tarkovski ilustrează spiritualitatea răsăriteană, nucleul comun constituindu-l tocmai iudeo-creștinismul, pentru care Căderea din Rai/Paradis a părinților Adam și Eva este genezic/genetic destinală.

  • @InimaRea
    Haida de, taman de grija salvarii natieis-o perpeli MRU acum, si nu de orgoliile si interesele de sub fesul D-Sale si-al unor comilitoni de pe la SIE. :-)))

    De acord insa cu explicatia socio-psihologizanta a optiunii sale de-a folosi barosul tatucului in retorica politica, si nu dictionarul lui Graur, de care, fie vorba intre noi, n-au prea tinut cont nici colegii lui, academicienii cu preocupari lingvistice. (Fiindca tot am adus vorba, caraghios ar fi sa spunem, bunaoara, mascúl viţios, cum ne-a recomandat Al. Graur. )

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran #1

    Plonjarea in arena pugilismului politic a academicului este (cred) un prerogativ care functionaeaza in ambele directii, si in ultima instanta, o expresie a iubirii nu numai de sine. Iaca si un celebru pugilist (diafanul ganditor Mike Tyson), incantandu-ne cu obseravtii despre …… (pai da, cu altfel?) Kirkegaard:”I don’t really do any light reading, just deep, deep stuff. I’m not a light kind of guy.” Dupa care: “He [Kirkegaard -- n.m.] wanted his epitaph to read: “In yet a little while / I shall have won; / Then the whole fight / Will all at once be done.”

    Cit despre oda esecului evocata mai sus, iata lectia despre eroism in lupta si panaceul gladiatorului-filozof: “Alexander, Napoleon, Genghis Khan, even a cold pimp like Iceberg Slim—they were all mama’s boys. That’s why Alexander kept pushing forward. He didn’t want to have to go home and be dominated by his mother. ” MRU si alti amatori, invatati, invatati, invatati, a spus … Mike Tyson.

    Pentru conformitate “Mike Tyson Explores Kierkegaard”
    http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424052702303932504579256390785052798

  • neamtu tiganu

    o corectura, vorba-i asa: “dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine”, da nea Dorin, care-i un fin, n-a vrut sa se produca frun apropos de ironie ca de unde fabrici si uzine.
    Coplesit de evenimentele nemtesti prin care scumpa noastra Ursula, mama a sapte copii, devine ministru apararii, chiar ma gindeam ca Udrea mai are o sansa daca-i face cineva niste copii, cum spuneam, coplesit fiind, ma gindeam ce bine domne ca-n Ro tot intelectualu-si iubeste tara si vrea s-o salveze, ca p-aici astia nu se prea baga, nu tu medici, nu tu filozofi.

    O intrebare f. sfioasa, nu cumva intelectualilor le e foame?

  • Dana

    @Gheorghe Campeanu, #11, venind vorba de Genghis Khan, oare de la buclucasul adn sa ni se traga temperamentul asta “razboinic”?
    Uitati ce se arunca mai nou pe piata “stiintifica”
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/italienii-ii-cauta-pe-romani-la-adn-testul-gratuit-care-spune-daca-esti-ruda-cu-decebal-s-1072619.html

  • @ DT, IR, NN/DP

    Eu il stiu pe musiu de cind era copil. Daca e o controversa intre DT + NN/DP si IR, cei dintii au dreptate cu asupra de masura. Ce vreau sa spun? Ca pe om il doare in basca de binele public si people, singura persoana, dar riguros singura, de care ii pasa este a sa proprie. Trebuie sa recunosc ca e un om nou aproape perfect, nu neaparat in sensul clasic al termenului, ci in cel curent, care se poate palica fara pagube epistemice cam intregii clase politice, nu romanesti, ci mondiale: oameni fara dimensiune afectiva, amorali -- n-am spus imorali, ei fiind dincolo de bine si de rau -, pretinsi priceputi. Adica, exact acei care ne-au bagat in boala cu mult talent si se cred indrituiti sa ne si vindece, desi n-au nici o abilitate reala in afara de aceea de a se lasa minuiti unduios de papusarii din multinationale, finante etc, detinatorii puterii reale, laolata cu servix-urile, tinind seama ca sferele lor nu se mai dsiting cu multa acuratete. Acesti ipochimeni cistiga oricind si oriunde nu e vorba de alegeri reale democratice, ci de numiri in functii, de tragere pe sfori, de alegeri manipulate. Ei pot reusi si in comunism -- CC al UTC pe vremea comunismului, cind locurile erau putine, e un succes in conditiile date! -, si in democratura, si intr-o dictatura de extrema dreapta, ba chiar si intr-o democratie, cind se strecoara, mai ales, ca experti! In ce? Nu conteaza, cum te decreteaza stapinii expert, cum ai si devenit…

  • Mensch Ewick

    Golitu-s-a de sens propriu vocabulul ”bolsevic”? Ohoho, inca din periodul interbelicos. Din cauza excesivei sale folosiri in presa de dreapta sau la anchetele conduse de oficerii Sigurantei burjuio-mosieresci. Apoi, dupa WWI, pina la crearea, in 1948, a Securitatii ( cand termenul in cestiune e reconotat pozitiv -- dar MANU MILITARI -- de Pantiusa + ai sai). anchetatorii ”fostilor” se mai servesc de el, precum de un baros, intru injurierea anchetatilor. Mos Deacu insusi ne sta marturie.Intr-un interviu de pe vremea guvernarii nationalo-taranizanto-liberalo-fesenile, nara cum,dupa arestarea sa, chiar de la prima anchetare. prin 1947, oficeriul ii trintea in obraz formula, interbelicamente consacrata:”Mai borshovicule!” Asadar, deci, prin urmare: MRU nu iese nicicacum de pe fagasul unei lungi si frumoase traditii lexicologice.

  • @ Menesch Ewick
    Amin!
    Dar despre afirmatia aceasta, aflata in discursul de multumire pentru a fi fost, in sfarsit, desemnat drepr candidat la prezidentiale ce ziceti:
    “DORESC SA FIU ACEASTA PIATRA PE CARE SA CALCAM PE DRUMUL NOSTRU INAINTE”
    Daca iadul e pavat cu bune intentii, raiul prezidential pare pavat cu piatra cubica.

  • @ neamtu tiganu

    foame de putere? poate. stiu si eu?

  • @) All

    Mi-a ramas un rest… Vad ca omul e tratat si in articol si in comentarii drept academic si intelectual… Pai, nu pricep in ce sens! A facut studii universitare, incluysiv un master la Londra? A facut. Are o opera ce poate fi catalogata drept intlectuala? Nu prea gasesc…Citeva studii, un numar coordonat dintr-o revista de medievistica si o carte Slujesc tara sau In slujba patriei, la Polirom, care aduna tot felul de documente din acxtivitatea sa diplomatica? Nu ajunge pentru o cariera academica, iar daca e sa=l poreclim intelectual, s-avem rezon! In prima tinerete, a fost june politruc promitator, dupa un inceput post-revolutionar de cariera academica, a redevenit un politruc. Daca ne referim la definitia lui Foucault a intelectualului, singura pertinenta, nu are cum sa fie asa ceva. Ce spunea MF intr-un interviu din 1969? Cam, asa: In schimb, eu stiu ce inseamna sa fii un intelectual, adica un individ cerebro-spinal -- sa ai creierul atit de suplu cit este posibil si coloana vertebrala atit de dreapta cit e necesar”. Nu, mie omul nu prea-mi intra in defintie, dar nu pentru ca viata scapa definitiilor!

  • cadet (r) maicăl houp formăr

    inca unu care s’a nascut talent si va muri, cel mai probabil, sperantza, ca sa infirme astfel zvonacii rauvoitori care propagau ca n’ar fi rumunash d’al nostru, verde, get beget

  • ® cadet ® maicăi houp formăr

    cunosc vorba lui titi teasca. mi-a adresat-o si mie, dar cu dragoste.

  • Liviu Cioranesei/Major Kiriloff

    @Liviu Antonesei
    Oarece merit in mediatizarea parlamentara a lui MRU, gratie interpelarii regretatului Stefan Augustin Doinas, nu are cumva si Domnia Voastra? De-abia dupa aia il va fi pohtit Iosif Sava la emisiunea sa inalt muzicala, nu?

  • mihai rogobete

    Verba volant, claude manet.

  • Mensch Ewick

    @DT
    “Piatra pe care” imi aminteste jocul de cuvinte PETRUS SUM ET SUPER HANC PETRAM AEDIFICABITIS ECCLESIAM VOSTRAM, doar ca in latina PETRA = stinca, nu piatra, fie ea si cubica. Mai drag mi-I decit prezidentiabilul cu memorabila, cu pietroasa-i profesiune de credinta demagogica, mai drag mi-I, dara, un gaucho, povestit undeva de Don Jorge Luis, care isi exprimase prin testament doleanta de a fi ingropat in pampa… pentru ca, postumamente, sa-l calce vacile. Mereu si mereu. La prima lectura insa, din neatentie sau din graba, transpusesem, oral, PARA QUE ME PISEN LAS VACAS prin ”ca sa ma pishe vacile” ( ceea ce, in contextul gestului autoimunizator din Palavramentul Natioanal, pre putini i-ar mai scandaliza… de vreme ce unul dintre dePUTAti a si recunoscut, in numele multora dintre colegii sai, ca ‘au “votat ca vacile”, ci nu neaparat ca ”oile lui Panurge”, meritind sa fie inhumati, odata si odata, in mijlocul unei pajisti, toloace, pascatori…)

  • Daca_nu_nu

    Iartă-mă, Doamne, dar, mie, domnul acesta, MRU, cum și d-na Udrea, de altfel, îmi sună a ceva ce ține de trecut… Nu știu de ce, nu mă-ntrebați, că n-am un răspuns. Poate de ce lucrez eu cu oameni tineri și foarte tineri, care-s aaaaaaltceva decât ce au în cap / în plan / în reprezentare cei mai „tineri” politiceni ai noștri. Cunosc oameni în vârstă mai în trend decât ei… Deci nu cred să țină de vârstă, ci de mentalitate. Părerea mea.

  • Daca_nu_nu

    @) Mensch Ewick # 23

    „“Piatra pe care” imi aminteste jocul de cuvinte PETRUS SUM ET SUPER HANC PETRAM AEDIFICABITIS ECCLESIAM VOSTRAM…”

    EXACT!!! Mi-a dat prin minte același lucru; m-am ferit să-l scriu ca să nu mă sfădiți!!! Dar, vorba aia, e în ochi săritoriu!!!

  • @) LC

    Pai, da, se poate spune si asa, cind cu maiorul Chirila care, l-ar fi hartuit. Dupa o vreme, m-am gindit de nu va fi fost vreun montaj. Cind a ajuns la SIE, deja puteam pune mina in foc ca a fost… Dar, tot pe atunci, a fost si un alt caz celebru… Mai luam si plasa in viata asta, n-ar fi prima, ma tem ca nici ultima. Uneori, duc banuiala de nevinovatie pina la absurd!

  • @) All

    Iaca si o virgula in plus! O las acolo, ca sa-mi pedepsesc lipsa de vigilenta!

  • edvard

    Ehee, cand accepti oarecum complice acronimul MRU (mmm, unde am mai vazut ceva similar…?), atunci e de asteptat ca imaginea voit prefabricata de june /akadzemik/ (transcrierea fonetica ar cam fi aceasta pentru ca si perioada lui de formare a cam fost “aceea”, nu?) sa aiba si un rol secundar, de camuflaj.
    Domnul MRU pare at^t de dedicat misi(un)ei sale, de te intrebi cum de nu realizeaza ca i-a ramas inca pe sacou/veston eticheta Diviziei Intelighentzia (sau cum s-o chema departamentul respectiv)? Am vazut limpede asta, cred ca ma repet, inca din iarna 2004-2005, la investirea Guvernului C.P.Tariceanu, cand MRU a batut un pas de defilare perfect la depunerea juram^ntului ca ministru.
    Drama’mnealui e ca-si joaca rolul cu at^ta convingere incat transmite clar ca el, ca individ, e, fffoaaarte probabil, exact opusul personajului interpretat.

    Cu MRU, tot am in minte replica pe care ne-o dadeau to’arsii ofitzeri din UM in care ne “satisfaceam”, eu si leatul meu, serviciul militar la sfarsitul anilor ’70.
    Atunci cand, la aparitia in zona a vreunuia din ei, strigam, instructional, “Atentziuneeee!”, ‘mnealor replicau cvasiregulamentar, cumva amical, “Continuatz’, continuatz, VEDETZI-VA-TZ’ DE TREABA !”

    Verdict : fake !

  • InimaRea

    Oi fi fost eu prea literar de-am putut da impresia că mi-ar fi scăpat dimensiunea ego-ului personajului pe care văd că pune lumea tunurile. Din cîte știu, nu-i neapărat rău un ego supradimensionat, mai ales cînd acționează în nume propriu. De altfel, numai așa poate fi acceptat, altminteri nefiind decît biată viclenie gen Uriah Heep (London: Be humble, Huria, be humble!) ori, în variantă valahă, Dinu Păturică (Ciocoii… lui Filimon).
    Poeții au așa ceva, de la Nichita la Păunescu (din contemporani).
    Eroii au asta. Goma -- bunăoară -- nu din patriotism ci din ego rănit de moarte în așteptări, s-a răzvrătit pînă la abnegație. Și-au mai fost eroi, care aveau și copii pe-acasă -- și tot și-au ascultat ego, și-au riscat totul pentru a nu-și trăda identitatea de sine, absolut vitală pentru acordul cu propria conștiință, care ce e dacă nu ego atunci cînd merge pînă la capăt, coute que coute?
    Dar ce-au fost milioanele de supuși din vremea bolșevică dacă nu ființe cu ego amputat? Ori genetic mitititel -- de i se mai spune și spirit de turmă (gregar)?
    Atunci, ego e de judecat după planurile și țintele sale. Unul vrea să fie cel mai (bogat, iubit, detestat, afemeiat, frumos, celebru sau orice altceva se poate, precedat de cel mai) datorită unui ego vădit neîncăpător în condiția umană anonimă (comună). Altuia, însă, îi crește ego odată cu el însuși -- modelul îmi pare bine reprezentat la noi, de la Năstase la Băsescu.
    Într-o vreme, eram pasionat de biografii (fără psihanaliză, if you please). Vedeam cum ego lucra-n bietul om, nedîndu-i pace pînă ce acela nu găsea calea de a-l elibera către zările la care pretindea c-ar fi avut dreptul; în ciuda opreliștilor de tot felul; chiar și-n pofida startului întîrziat de o deviere datorată unor automatisme sociale (cum la Tolstoi -- junker tipic pînă ce scriitorul de geniu a-nlăturat aristocratul depravat din peisaj).
    Biografii, meseriași, aveau grijă să apese pe clapa ”misiune” -- vezi-Doamne, erau predestinați excepționalității.
    Dar antieroii -- literari, desigur -- ce erau dacă nu personaje ce-l trădaseră pe ego, fie din lașitate, fie din igoranță, fie din nenoroc? Pentru care, singura autosatisfacere a ego-ului era sinuciderea -- voit ori ba, potrivit ideii lui Freud (Dincolo de principiul plăcerii).
    Lăsînd deoparte ironia -- nu, însă, înainte de a o fi probat, să se vadă că știu a mă folosi de dînsa -- mie-mi pare rău că se pierde un om ca MRU. E la maturitate, acum, și-ar trebui să accepte filozofia bulgarului: ce este, este; ce nu este, nu este; și-asta este. Adică, n-a fost să fie -- și nici că mai contează, pentru el, a cui o fo’ vina.
    Trebuie să se-ncreadă în ceea ce vede, nu în ceea ce visează: în politică, nu are ce (mai) căuta. Dacă mai poate face ceva pentru Ego, e o carieră de birocrat internațional. Nu e sigur că mai poate și-atît, la cît și-a compromis șansele în politica internă -- și nu de-acum, de cînd e așa “popular”, de Dreapta; încă de cînd a fost ministrul de Externe al lui Tăriceanu.
    Pînă și mie-mi pare ciudat să-i dau sfaturi acestui om, căruia i-au fost accesibile demnități supreme în stat, Dar n-am încotro văzîndu-l ignorînd o chestiune elementară: în România, să ai funcția de director al SIE în cv nu-i recomandare pentru Cotroceni. E taman invers.

  • H. Harper

    Eu NU il stiu pe musiu de cind era copil, dar imaginea mea despre el, desi nu i-am acordat niciodata mai multa atentie decit lui Vanghelie, e foarte asemanatoare cu poza pe care i-o face L.A. din goana smartphone-ului. Nu e vina noastra ca imaginea respectiva pare o caricatura. Altfel, foarte curajoase :mrgreen: comentariile dlui Antonesei. Curajoase pentru ca, spunind ce vezi cind te uiti la acest neant lenes, dar fandosit, fasolit, izmenit, sclifosit etc., impins pe scena sa joace roluri pentru care nu are nici calificare, nici talent, nici legitimitate de vreun fel, ca de cojones nu-i serios sa vorbim, nu stii cu cine te pui. Iti dai seama ca el singur nu avea cum sa ajunga acolo, ca l-a pus cineva, ca il tine acolo, ca il propteste, iar cind cade in fosa il arunca inapoi… si tot asa de vreo 25 de ani, inca de pe lumea ailalta. Iti poti imagina, dar nu stii cu certitudine cine sint aia care il teleghideaza. Un lucru e totusi clar: avind in vedere unde bat astia, poti fi sigur ca sint niste insi/organizatii foarte periculoase. Asa ca, daca dai in MRU, numai dracu mai stie in cine/ce mai dai. Sau in ce calci. D’aia ziceam de curaj. Dar mai mult in gluma. Sau in scirba… Gluma scirbita.

    Aristotel se pare ca a a mai zis-o si pe asta:
    Tolerance and apathy are the last virtues of a dying society.

    Dupa cum vedem in jur si dupa cum stim si din istorie, romanii au in ADN-ul lor bine intiparite cele doua virtuti de care zicea grecul. Poate singurele avute vreodata,… poate d’aia am trait si traim ca niste morti. Nu prea ne batem capul cum am putea sa o ducem mai bine ca popor si permitem lucrurilor rele sa se intimple fara sa incercam sa le oprim. Asa ca, nu doar MRU ar putea ajunge presedinte. Practic oricine va fi impins in fata de grupul infractional cel mai puternic si bine organizat va ajunge mare sef de trib la Bucuresti.

  • @) IR

    Pai, nu de eroi e nevoie in politica si administratie, ca doar nu vrem sa-l trimitem la vreun razboi, ci de putin bun simt, putina pricepere in intelegerea problemelor -- de restul se ocupa consilierii, daca stii sa-i alegi -, putina grija fata de aproape, oleaca, cinci minte pe zi macar, de meditatie la binele public. Ao senzatia ca are vreuna din aceste calitati? Nu le au nici ceilalti? Pai, ce facem? Ii schimbam pe unii cu altii la fel de dragul pluralismului?

  • @) H. Harper

    Multumesc de vorbele bune, dar nu e niciun curaj. Daca mi-am invins frica in vremurile dinainte, cind erau la volan originalele, o sa ma sperii acum de niste clone nenorocite? Ce-mi vor face? Avere nu am, prin 1988 -- 1989 m-am declarat mort -- ceea ce inseamna ca deja am prins o lunga existenta postuma! -, chiar ma doare undeva de nenorocitii astia. Bun, sigur, imi pot fura boii de la trotineta urbana! Adevarul este ca chiar as dori sa incerce ceva, sa simt si un adversar cu ceva in pantaloni, nu cretinutii astia care asculta telefoane, pindesc internetul si alte jucarele pe masura mintii lor putine…

  • Paul Claudel

    @Harper, Aristoteles, Tolerance & Apathy
    La tolerance, messieurs? Il y a des maisons pour cela! Eh oui, de vraies maisons, closes et/ou de tolerance.

  • Piotr Ilici Hamburger

    @Liviu Antonesei
    Parca avea MRU o tema interesanta de cercetare (istoria minoritatilor din Moldova medieval … sau ceva asemanator): o a finalizat cumva in vreo doctorala teza?

  • @) PIH

    Habar n-am, oricum intr-o carte n-a aparut ca m-ar fi interesat. Singura carte cu numele sau pe coperta e colectia de documente diplomatice aparuta la Poliro,. Un volum impozant, cu poza impricinatului cit prima coperta, dar nu mi s-a parut interesant, academic vorbind, asa ca numai am rasfoit-o…

  • …a apărut Noua Republică (şi a murit). Apoi a apărut Forţa Nouă şi… a murit. Apoi a apărut ICCD si… a sfârşit în PFC (Partidul Forta Civica al lui MRU) care… e muribund. A apărut Fundaţia Mişcarea Populară şi ….noroc cu Băsescu că a scos-o la o cafea ca să poată să apară la televizor.

WP Admin