≡ Menu

Unde dai și unde crapă: despre fabulă & morală

Desen © DION

Desen © DION

Borges: ”(…) Am citit Le Feu, de Barbusse. O carte scrisă contra războiului, iar rezultatul e aproape exaltarea lui.”

Sábato: ”Sarmiento și-a propus să scrie o carte contra barbariei, iar rezultatul a fost o carte barbară. Pentru că Facundo exprimă ce se ascundea, în fond, în sufletul lui Sarmiento: un barbar. Alter ego-ul acelui Sarmiento cu jacket.” […](…) Domnia Ta știi că scopurile sînt întotdeauna depășite de operă, cînd e vorba de artă. Cine știe în ce acces de patriotism și-a propus Dostoievski să scrie o cărțulie intitulată Bețivii, împotriva abuzului de alcool în Rusia: și din ea a ieșit Crimă și pedeapsă.”

Borges:  ”Desigur, dacă Don Quijote ar fi, pur și simplu, o satiră a cărților de aventuri cavalerești, n-ar fi Don Quijote. Dacă, la sfîrșit, când se temină cartea, autorul crede că a făcut ceea ce și-a propus, opera nu valorează nimic.” […] ”Spre sfîrșitul vieții, Kipling a scris: «Unui scriitor i se poate permite să inventeze fabula, dar nu morala.» Pentru a-și susține teoria, l-a dat de exemplu pe Swift, care a încercat să scrie o pledoarie contra speciei umane, din care ne-a rămas Gulliver, o carte pentru copii. Adică, povestea a trăit, dar nu cu scopul fixat de autor.”

(Dialoguri, Jorge Luis Borges – Ernesto Sábato consemnate de Orlando Barone. Traducere: Ileana Scipione, RAO, 2005)

  • Damian Giurca

    Schimbând ce e de schimbat și Noul Cod Penal și Noul Cod de procedură penală …crapă prin toate încheieturile (instanțelor). Tatăl și mama lor zbiară ca din gură de șarpe : „Nu ni le aplicați…!” (nu mai sunt legale interceptările, filmările, conflictul de interese…orice, Elena să scape). Au fost croite pentru alții. Acum croitorii sunt …ceilalți. Pentru că răul este, întotdeauna, celălalt…

  • neamtu tiganu

    Asta imi aminteste de un muncitor cinstit si harnic de la fabrica de frigidere din Gaesti, care isi lua zilnic de la fabrica cite o piesa in scopul de a-si face si el acasa un mic frigider. Din nefericire, cind a inceput sa monteze piesele, oricum facea, tot mitraliera iesea.
    D-aia zic, “der Weg ist das Ziel”.

  • Ontelus DG

    Într-adevăr, este surprinsă în această postare esența literarității constitutive, pentru a întrebuința sintagma celebră a lui G. Genette: cărțile perene de literatură sunt acelea în care autorul nu-și propune să demonstreze ceva sau, chiar când se încăpățânează în acest sens, rezultatul, respectiv opera transcede evident și exemplar intenția inițială, oricât de generoasă va fi fost aceasta. Când se întâlnesc fericit imaginația și puterea de exprimare verbală ale unui scriitor, opera literară creată esențializează umanul prin transfigurare artistică, adică îl reprezintă pe om în mod exponențial. În ,,Odiseea”, ,,Don Quijote” și ,,Frații Karamazov”, pentru a lua trei exemple din literatura universală, se pot regăsi zeci de milioane de biografii diverse ale unor oameni reali, fiindcă ficțiunea literară care constituie substanța acestor texte este în cel mai înalt chip cu putință reprezentativă pentru viața psihologică, morală și socială a oamenilor din spații și timpuri diferite.

  • Valentin Feyns

    Foarte interesant. Eu stiu pe unu’ care a patit acelasi lucru la o fabrica de biciclete. Isi cauta si el saracu’ si “Weg”-ul si “Ziel”ul

  • James

    Mie-mi aminteste de politica ospitaliera a unei doamne … care si-a asigurat astfel ultimul mandat. Dar, da, intentia i-a fost nobila.

  • neamtu tiganu

    Din partea mea ar putea chiar sa-si scurteze mandatul, dar nu sunt convins ca e ultimul, lumea e nebuna!

  • Grig

    Scriitorii îmi par niște hamali ai sensului. Nu știu ce transportă-în general, și spre binele lor, dar s-a întâmplat și în alt fel-, și nici de ce.De aceea pot fi, singurii, cu adevrat vanitoși. Deoarece au fost aleși, doar ei, nu în contra lumii, ci pentru ea.Și fiecare este unic.
    Oameni periculoși!

  • Ontelus DG

    Ion Minulescu, ,,Romanță meschină”

    ,,Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
    Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înşelat!…
    N-a fost decât un început de nebunie,
    De care-ntâmplător ne-am vindecat!…

    N-a fost decât un zbor de triolete
    Pe care un poet le-a scris în vis,
    În cinstea celei mai frumoase fete,
    Şi-a-nnebunit de-ndată ce le-a scris!…

    N-a fost decât ce nu se poate spune
    Decât cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat,
    În ritmul unui început de rugăciune
    Pentru iertarea primului păcat!…

    N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
    Şi, dac-a fost cu-adevărat ceva,
    N-a fost decât un strop de veşnicie
    Desprins dintr-un meschin «et caetera!»… ”

Next post:

Previous post:

WP Admin