≡ Menu

Un stat de drept care cade drept în cur

Desen & Copyright @ DION

Desen & Copyright @ DION

Este statul de drept al lui Traian Băsescu, acest pamfletar hâtru și benedictin, care ”Din bube, mucigaiuri și noroi/Iscat-a frumuseți și prețuri noi”. Buba e că a lăsat în grija altora responsabilitatea administrării acestei visterii naționale plină ochi de mucigaiuri, noroi și penitenciare fără telegondole în WC-uri.

Pentru România și imaginea ei, “prețurile” pentru acestă distracție sunt foarte piperate. Măștile par dintr-un Mardi Gras. În realitate, carnavalul ăsta e un fel de Daciadă în trei dimensiuni, în care delatorii exhibă șișurile și otrăvurile prin care și-au consolidat puterea politică și averile în epoca de aur a statului de drept.

Este statul de drept visat nu doar de cei care ni l-au prezentat pe Traian Băsescu drept “un preşedinte pentru alte coordonate istorice”, “instalatorul” și ”depanatorul” națiunii române, strategul  care ziua citește Oakeshott, Hayek și Gellner, iar noaptea doarme cu Lăzăroiu și Tismăneanu sub pernă.

Este statul de drept în care, de la președinte la parașute, ziariștii de investigație erau amenințați că, dacă nu-și țin gura, dau de dracu’; iar judecătorii, procurorii și chestorii era “atenționați”, în conferințe de presă sau show-uri tv,  că, dacă…, vor fi dați pe mâna ofițerilor acoperiți din “presa independentă”.

Este statul de drept ale cărui servicii secrete au fost lăudate de un ambasador american la București pentru înalt “profesionalism” și “apolitism”, când, de la orb la surdo-mut, tot românul vedea, auzea și simțea că până și un sughiț politic e controlat în România de servicii.

Este statul de drept a cărui abandonare era dată drept sigură de contracandidați și susținători ai lor, în cazul în care președinte ar fi devenit candidatul Klaus Iohannis. Se mai tem și azi? E OK ori ba că sunt săltați — unii chiar de pe stradă — cariatide și piloni de bază ai statului de drept băsist – Cocoș, Udrea, Sandu, Pinalti, Bica și alții ejusdem farinae?

Este statul de drept care mai are vreme să vadă ceva miracole: Andreea Pora tunând și fulgerând, în fața oglinzii, împotriva băsiștilor sau pe Dan Andronic informându-l pe Ion Cristoiu, așa, ca între titani ai presei independente, că fără Băsescu, Justiția – de la turnător la judecător – n-ar fi existat.

Este statul de drept care piere cu niște întrebări pe buze adresate pupincuriștilor crepusculari: “De ce toate acestea abia acum, când președintele Henric al V-lea a redevenit simplul cetățean Traian Băsescu? De ce atâtea “armături” ale statului său de drept sunt convocate la “mititica” abia acum?

Statul de drept al lui Traian Băsescu, căzut direct din Bruxelles în cur, sângerează profund, bâzâie ca un inorog cu tranzistori, lăcrimează și întreabă, pe toate lungimile de unde și pe toate lățimile de conturi offshore: “Pe mine m-ați omorâtîîî,/da’ cu calu’ ce-ați avutîîî?”

Simplu.

Asta e soarta calului: să fie mereu “victimă colateră” și din plămânii lui să se facă parizer bun de aruncat cu praștia în curtea penitenciarului unde statul de drept este scos la plimbare, o jumătate de oră pe zi.

Ca să nu uite mirosul libertății; de gândire, exprimare și autodistrugere.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Andrei Purel

    din neatentie ati scris Heyek in loc de Hayek

  • Da, am vazut acum cateva minute. Noroc ca n-am scris Kayak-Canoe…
    Multumesc pentru semnalare.

  • Ovidiu

    Problema e ca reperele morale ale natiei (Plesu, Liiceanu, Patapievici etc) au disparut complet. Tinarul Liiceanu (Tapalaga) explica senin ca Udrea nu putea fi anchetata pe timpul lui Basescu fiindca nimeni nu indraznea sa o toarne si procurorii saracii nu prea aveau dovezi. Asta dupa ce tot el sustinea ca Basescu era cum ar veni garantul statului de drept.

  • AT

    Rechstaat pentru acoperiti (daca nu deplin conspirati). Da. De unde iar iese, si reiese, ca in Romania mea iubita oricine comenteaza, naiv, spontan, revoltat, fraier, mono-interesat, vesel-incongruent, neplatit la timp, oricine si orice semnifica, inca o data, puterea inexistenta a statului. De drept.In rest e veselie, camp liber pentru sacali, subterane intretinute de niste sobolani hominizi, cei mai recenti democrati-liberali pe care planeta i-a revazut. Ori vulturi plesuvi si Ford-uri in leasing , intotdeauna cu cheile la gat, asteptandu-se neincetat sa fie sunati pe telefoanele criptate ca sa se intoarne acasa.Cu lipsa de intelligence anume platita lunar, sau de oricateori este nevoie.Pentru, si in vederea propasirii. Neamurilor neamului.
    Deci Trasimachos nu gresea, doar s-a nascut prea devreme. Sa fie recrutat.Evident.

  • Andrei Purel

    🙂

  • AT

    Pardon. Nu exista acoperiti, ori deplin conspirati, pe care colegii sa nu-i remarce.Asta se intampla, absolut firesc, atunci cand alti indivizibilis trebuie protejati. Dar in Romania asa ceva este imposibil, de aceea este nevoie ca majoritatea celor care lucreaza, se ocupa, sunt ocupati intr-o linie ori filiera sa fie…nestiutori.
    ?Quien Sabe?

    Merde.(academic)

  • AT

    Perdon.Toti au ori (si)copii, facturi(ori) si vieti pline de, dar lipsite de Sine(le lor, sau nu).Deci bine.Saussure plus Pierceplus Austin ar fi fost incantati de practica naturalista si simultan pragmatist-bisnitareasca a muncii lor. Puterea nu exista, dar nu se stie cum apar uzatifructarii ei…

  • AdrianTiganus

    Ar mai fi ceva… delicat. Practica lor, a patriotilor. Lingvistica. Toti profesionistii i-ar cataloga drept…nebuni, din motive de incontinenta verbala cu intentii hipnotice.Ca fraierul nu retine mai mult de 7-10 maxim itemi furnizati. Adevarul este ca aici nu ar exista nicio posibilitate de indoiala.In nici un sens.Aferim, bre!

  • Adrian Tiganus

    Scuze. Bre Vasilica Sarca, ai fost un bun profesor (desigur, fara intentie, cu tampitii din dotarea ta, dar si cu ajutorul neprecupetit al tampitilor profund autohtoni, desi n-am inteles de ce ochii lor sunt albastri). Hai siktir.

  • Adrian Tiganus

    Domnule Dorin Tudoran, trebuie sa adaug ca orice opinie exprimata aici, cu bunavointa d-voastra dedicata exprimarii libere, deci orice opinie imi apartine doar mie.Si orice eventuala responsabilitate, indiferent de natura, de asemenea. Inutil, poate, dar eu vreau sa va transmit respectul meu.Pe scurt, va multumesc.

  • InimaRea

    Oleacă de modestie de grup nu strică. E terapie.
    Comparăm ce ni se părea că vedeam, cu ce ni se pare că vedem -- și ni se pare că ori n-am văzut, ori nu mai vedem.
    Deci avem probleme cu văzutele -- și cu nevăzutele, normal!
    Cu auzitele, ce stăm mai bine -- alea halucinații! Ne auzeam între noi și, cînd se-auzea ce trebuia, se-nfiora auzul de plăcere. Ori nu ne-auzeam, la ora de Dialogul surzilor, și tare bine mai era: ne prindeam toți cu mînurile de toartele cerului, și trăgeam dreptatea spre noi, de păr o trăgeam -- paștele mamii ei! Că totdeauna, dreptatea a fost o curvă de doi lei, numai să ai bani potriviți -- și-o și aduci la …mîna ta (să nu zic alta, Doamne ferește!)
    Să luăm aminte: Dreptatea funcționează cu fise. Iar Adevăru-i codoșu’ de ta’su.
    După care, luăm anafură, aghiasmă, mir -- și sîntem ca noi, prunci curați, numa’ buni de noi ticăloșii.
    Mitologic, așa-i de cîn’lumea: Un cer de stele dedesubt/Deasupra cer de stele/Părea(m) un fulger nentrerupt/Rătăcitor prin ele…
    Păream dar nu eram. Dar ce eram? Ce-am fost mereu -- sclavi celești: Deopotrivă-i stăpînește raza ta și geniul morții.
    De-aia coborîm pîn’la Moartea lui Fulger: Din zei de-am fi coborîtori/Cu-o moarte tot sîntem datori.
    Singurul cîștig e să vezi stele murind.

  • Pingback: Un stat de drept care cade drept în cur « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Nu l-am auzit niciodata pe Andrei Plesu propunandu-se in biroul politic al reperelor morale si nici nu inteleg de ce spuneti ca a disparut; ba chiar complet. Eu “il vad”, adica il citesc; e vizibil si asta ma bucura.

    Banuiesc ca H-R. Patapievici scrie la o carte, doua, si sincer abia astept sa le citesc — asa cum ia-m citit si pana acum mai toate cartile. Ca nu mai e vizibil in Evenimentul zilei e mai bine pentru el.

    Despre dl Liiceanu nu stiu ce sa spun — ramane pentru mine o mare enigma; vizibila ori nu.

  • Pingback: Un stat de drept care cade drept în cur | România curată()

  • Adrian Tiganus

    Polemica, fie ea justificata ori doar inadvertenta, maiastra sau necalibrata suficient, polemica deci nu se poate dispensa de personalizari. Dar personalizarile nu sunt prea adesea doar inutile, ci pur si simplu amagitoare.Sau cel putin asa o percep eu, acum. Poate ca doar echilibrul este cel care conteaza, si acesta este mult mai dependent de oameni decat polemica.
    In fond chestiunea statului de drept exact asta trateaza, ca antidot extrem de complex. Si anume personalizarea excesiva, polemica neroditoare.
    Nu exista stat fara cetateni, sau macar fara cetatenie. Care reprezinta un fundament al oricarei actiuni, fie el si neglijat de prea mult timp, ca in cazul Romaniei. Ne intrebam,eu, de ex., si Dl. Tudoran cred ca pune problema in acesti termeni principiali, de fapt, si anume unde au fost institutiile acestui stat in anii post-revolutionari (mai mult post, caci revolutia a parut a consta doar in retransarea tuturor si a fiecaruia intr-o viata privata care tocmai asa si-a pierdut o buna parte din sens, daca exceptam intimitatea, si ea tot mai exhibata volens-nolens sub constrangerea publicului anarhic). Eu nu pot raspunde, si nu cred ca cineva poate raspunde coerent, desip poate ma insel.
    Majoritatea, daca nu toata lumea insufletita de pe acest teritoriu fondat istoric, fundamentat ideatic de oamenii care au contat in acest sens, dar si construit, muncit de alti oameni, majoritatea tacuta dar absolut relevanta, deci majoritatea actuala cred ca este de acord ca Romania este o tara vie. A unor oamnei inteligenti, uneori excesiv de inteligenti, si nu doar in sens de adaptabilitate fara rest la orice istoria ii poate oferi, sau doar in sens de luciditate dizolvanta a oricarei initiative constructive, pozitive, chiar planificate.
    Si atunci ce se intampla, de fapt, in tara asta? De ce toata lumea este de acord ca nimic nu merge, in afara de jocul natural sau spiritual al generatiilor, si totusi toata lumea pare neputincioasa? Exact in termenii atia. Ce are lumea romaneasca de este mereu constatatatoare a unor fenomene magice, e drept ca de cele mai multe ori de magie neagra?
    Nu are oameni capabili, inteligenti, cultivati, energici si chiar si patrioti, in sens strict? Nu are stat? Nu are institutii noi, legi, moravuri, tehnologie comunicationala si de alte tipuri, ba chiar si capital, care pare a fi o problema constanta si insurmontabila?Nu are o forma rara de sociabilitate, dar care pare totusi sa se manifeste doar in cercurile restranse de rude, prieteni, colegi de serviciu ori de munca? Suntem individualisti in sens idiot, si colectivisti doar in scop de amputare a oricarei initiative?
    Deci problema noastra nu este lipsa statului de drept, ci lipsa statului, a unor reguli fundamentale, simple, de convietuire, pe care sa le recunoasca toti?
    Cred ca nu. Avem de toate, fara ironia versurilor celebre.Avem stat, avem si stat de drept, avem si cetateni, avem si oameni, avem si institutii. Se respecta legea in Romania? Incredibil, stupefiant, soc, dar asta este un fapt cotidian imens, strivitor, de neinteles, la drept vorbind.
    Dar poate ca sunt toate acestea grevate cumva metafizic, destinal,doar de discontinuitate, de lipsa de motivatie, ori doar de interesele fals numite private?
    Barierele pe care cetatenii romani, unii care lucreaza inevitabil “la stat”, le pun celorlalti sunt chiar asa de insurmontabile pentru cei care fac parte din societatea impropriu numita civila, economica etc.? As zice ca da, dar as gresi, chiar daca doar partial.
    De fapt ‘mica intelegere’ ne salveaza si ne impiedica sa vedem unde, cine si ce suntem. Lipsa autoritatii, in toate formele ei, si de aici lipsa unor reguli fundamentale pe care sa le respectam toti, indiferent de interesele, orientarile, viziunile, moralitatea, idiosincraziile, pasiunile,urile etc ale fiecaruia.Si ale tuturor. Fara indoiala lipsa asta are drept cauza presiunea timpului. Adica trebuie sa ne facem…, ca altfel …doar noi pierdem…
    Toata lumea este de acord ca suntem de acord, desi toti stim ca nu vom fi niciodata de acord.Asta este o noua forma de stat de drept, absolut legitim, desi inexistent in manualele de socio-politologie. Dar si o noua forma de societate, deschisa doar spre exterior, nu si spre sine.
    Acum ca tot sunt modest, de fapt, si deloc destept in sensul imnului (si apreciez aici ideea-constatare deontica a Dlui Inima Rea), nu propun sa privilegiem educatorii bine educati ai primilor ani de scoala. Ca s-ar putea ca si ‘simplii cetateni’, dar si notabilitatile sa perceapa subtilitatea propriilor lor evolutii, in unele cazuri. In altele, involutii de succes. Chestiune de memorie, oportun si fundamental amnezica.
    Perfect.

  • Adrian Tiganus

    Deschisi mereu spre viitor, din ce in ce mai putin echivalent cu lipsa de decadere a Occidentului, membri supleanti ai propriei noastre societati. De unde si bucuria fabuloasa a oarecum liberului-arbitru in privinta existentei regulilor fundamentale. Adica a aderentei, care este mereu surclasata de inertie.

  • Ce mi se pare aiuritor este ca presedintele Traian Basescu ne spune acum ce ar fi trebuit facut sub cele doua mandate ale sale!?! De ce a facut exact pe dos lucrurile pe care le recomanda acum?!

  • Bogdan Cojocaru

    fapt este ca Traian Basescu i-a daruit intr-o noapte statul de drept Elenei Udrea zicandu-i “ai grija si de el si de mine te rog”. Ce sunt maruntii Bica, Cocos si ceilalti fata de maretele operatiuni de siguranta nationala, maretele axe care cu un capat stateau in biroul lui base de la Cotroceni si cu celalalt impungeau cerul aliantei nordatlantice?

  • Ovidiu

    Multumesc ca mi-ati raspuns la postare. Eu am zis ca nu mai sint vizibili acum cind se vede clar ca lichelele de dreapta nu sint deloc diferite de cele incluse in manifestul d-lui Liiceanu. Imi aduc aminte cum d-l Patapievici o apara de limbaj vulgar pe Udrea care-l botezase Organ pe un deputat. Probabill ca nu era ocupat cu noua carte.

  • Ultor

    Simplu de raspuns; fiindca n-a vrut niciodata sa le faca. A prostit pe mullti ca ar fi vrut sa faca, altii s-au prefacut numai ca sunt prostiti ( a se citi convinsi), fiind de fapt numai interesati…Un personaj cu biografia lui n-avea cum suscita entuziasm si sustinere dezinteresata. Circumspectia trebuia sa fie cuvantul de ordine in ceea ce-l priveste, dar n-a fost sa fie. I-ar fi prins bine chiar si lui o astfel de atitudine. AU fost fapte politice ( chiar si in biografia sa politica de dupa 89) care nu pot fi trecute cu vederea sau chiar iertate. A fost parte a restauratiei comuniste, element de baza al mineriadei din 90, factor determinant in esecul primei guvernari democratice din Romania (CDR), continuator al serviciilor de dupa revolutie ( colaborarea cu Magureanu). Basca coruptia(sic!). Si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume…pe deplin adecvat continutului, acel nume nu-l mai numesc.

  • InimaRea

    Cred că dac-aș fi crescut la Constanța -- ori măcar la Severin, tot port -- aș fi ajuns bișnițar dacă nu chiar escroc sadea. Nu spun că toți constănțenii/severinenii-s așa, eu de mine vorbesc: aveam calitățile necesare: istețime, tupeu, foame-n gît.
    Am mai povestit cît de greu m-am lăsat de furat după o ucenicie de două veri, la un unchi de-al meu, gestionar de Alimentara, la marginea Severinului. Dar era vîrsta ideală a uceniciei -- 11-13 ani.
    Cît m-am putut schimba-n 8-10 ani, am văzut în facultate, cînd îi priveam cu milă pe colegii de-ai mei vînzînd chiloți de damă și-alte acareturi. Ori după, în armată, cînd nu-mi venea să cred că un profesor -- tot de la Constanța, scuze dle Dezideriu! -- bișnițărea țigări și-alte alea chiar la școala de ofițeri de rezervă (drept pentru care, a fost coborît în grad, trimis să-și termine stagiul la o unitate de trupeți, unde-a dus-o ca-n sînu’ lui Avram -- că era dom’ profesor printre răcani).
    M-am întors pe la Severin, mai des în anii ‘990, să-mi cunosc niște neamuri de sînge (alde Inimă-Rea). Și-am văzut că idealul profesional local era școala de vameși: 2000 de mărci, să intri. Cine n-avea bani de școala aia, rămînea la contrabandă cu plasa -- se dejghina cărînd douăj’ de kile de benzină, la cuscri, dădea dreptu’ la grăniceri dar tot se merita.
    În București, oferta era mult diversificată: contrabandă cu turcisme (pînă le-au luat locul chinezăriile) contra rulmenți. Înnebunise toată lumea: făcea drumul București-Stambul și retur, cu cracii-n sus -- de-atîtea bagaje; dădea dreptu’ și la români, și la bulgari, și la turci, dar tot făcea bani. Iar Bucureștii erau plini de bazare, pînă și trotuarele erau împînzite de negustori de piei de cloșcă. Era boom economic, ce mai! În Țara lu’ Foaie Verde, unde legi nu erau, nici poliția nu se băga, iar de procurori și judecători -- n-auzeai decît de bine: How much?
    Evident, bursa o țineau avocații. În anii unui om pentru liniștea noastră, era excomunicat un avocat care-și lăsa clientul în pușcărie -- făcea tagma de rușine.
    Din bișnițarii, vameșii, avocații și magistrații de-atunci, se făceau parlamentele, guvernele. Mai ales dintre ei, primari, consilieri locali.
    Nu mă minunam, nu mă indignam. Îmi aminteam de Moromeții -- unde era Moromete privit cu milă-n sat, că nu se pricopsise cît fusese consilier local. Ba parcă-mi și părea rău că pierdusem putința de a face bani din piatră seacă, de-a-l păcăli și pe dracu, numai bani să iasă! Da’mi trecea repede -- fusese o boală a copilăriei, ziceam.
    Pe această bază morală s-a-nălțat statul nostru de drept. Iar cel ce l-a-ntărit de l-a rupt, venea de la Constanța (asta e, dom’ Dezideriu, adevărul istoric mai presus de orice).
    De Băsescu, am tot spus dar două chestii tot trebuie reluate: știam că fusese al ICE Dunărea (de la unul care-l instruise, și cu care-am fost coleg -- tot analist și el -- la SIE); mai știam -- de la el însuși -- că-l prinsese revoluția c-un sac de dolari (100 000 recunoștea chiar el însă-l suspectam de modestie exagerată).
    Ajuns președinte, jură cu mîna pe Biblie, c-avea să respecte constituția și legile țării. Sperjur căci legea interzicea foștilor securiști să fie aleși, să fie demnitari șamîdî.
    Apoi, dacă la 40 de ani, avea o viață de contrabandist în spate -- că banii ăia nu-i cîștigase la babaroase -- era clar proiectul lui de țară: combaterea corupției altora, nu și-alor lui; întărirea nu a statului de drept ci a autorității sale personale asupra statului, pentru a-și putea trage mai multe miliarde decît apucase a-și -Năstase, Patriciu, Voiculescu -- inamicii săi naturali.
    Nu mă dau mare la apă mică -- vezi-Doamne, acum sîntem toți dăștepți, toți îl scuipăm în gură dar cînd era pe cai mari… Eu din 2004, pe net. Și din 2005 îl toc mărunt fix pe chestiile de care spusei. Cum nu mi-am schimbat nick-ul de-atunci încoace, m-o mai ține careva minte.
    Ce vreau să spun e că Băsescu era cel mai potrivit de președinte într-o țară ca a noastră. Dialectic, vorbind -- pe bune! Cine-a apucat să fure, și i-a intrat microbu-n sînge, așa se rupe! Or, dacă normalitatea-i stabilită statistic; și dacă majoritatea trăitorilor de p’aci înjură statul care-i fură, dar pe ei nu-i lasă, atunci ce mai potrivit reprezentant decît unul care n-are mamă, n-are tată -- ca orice securist sadea; care-o vinde și pe ‘mă-sa, numai să se scoată; care-și selecționează atent oamenii -- numai de-același soi, gata să facă orice, numai să se pricopsească? Și care-l știu de jupîn, că dosarele-s la el?
    Așa că statul nostru e de drept, dar în alt înțeles al cuvîntului -- într-unul cum numai noi știm să-l tălmăcim: dreptul de a fura, al celui mai tare.
    Ca să ieșim din gaura asta istorică, nu-i de-ajuns un președinte cinstit. Nici măcar un premier -- cu guvern și parlament cu tot, nu-i. Și nici apartenența la UE, NATO. De toate e nevoie dar mai ales e de alt popor -- unul care să aibă încredere în lege, stat, guvernare. Or, așa ceva s-ar putea spera ”la orizontul” anilor 2050 -- de n-oi fi și eu vreun optimist incurabil. Însă pînă și asta, cu condiția ca-n următorii 30-40 de ani, să se echilibreze -- cît de cît -- raportul dintre penali virtuali și virtuali cetățeni responsabili (scuzați exprimarea pompoasă dar era să scriu ”cinstiți”, și mă pocni rîsu’).

  • Dezideriu Dudas

    De la calu’ ‘cela deconspirat de d-nul Tudoran, a lu’ statu’ de drept, ma tot gandeam azi ca tre’ sa deconspir total Casa ‘ceea de Cultura deconspirata de Doru Stanculescu da’ prezentata de mine partial : INFRATIREA INTRE PICIOARE ( la UASCR, INTRE POPOARE, la studentiI nemilosi, INTRE PICIOARE….) ! Cre’ ca numai asa putem face sa nu ne fure careva calu’, daca-l tinem strans….Si-apoi, fiecare cu calu’ lui, vom trece la treaba. Organizat. Da’ nu mult deodata, sa ramaie la toti.

    Da’ “s-a dat drumu'” la Dezideriu ? Abia venii acasa si dupa ce am rezolvat intai, mai sus, urgenta problema de importanta ecvestra galactica, mai pot scrie acum, la ora asta, doar ca maine voi analiza si fentele….Sa vad daca-i de bine sau de rau…N-ar fi rau sa fie de bine, ca nici nu stii cum mai e dupa ce mori in revolutii…, dar ar fi bine sa fie si de rau ca ma tot gandesc la nobilele ‘celea idealuri de neintinat…

  • Renatus de Cartianu

    Pedo ergo sum.

  • AT

    Fara indoiala ca biografia, structura sa de peronalitate plus pregatirea specifica, lipsa sa de vointa reala pot fi explicatii valide. Dar eu as privilegia explicatia care accentueaza, cumva in trepte, caracteristicile psiho-sociale ale oamenilor-cumva cetateni si cristalizarile sale vizibile, anume bizara neputinta functional-sistemica a patriei. Adica, si daca ar fi vrut, si ar fi stiut ce sa faca, si eventual ar fi selectat si oameni potriviti cu care sa nu ne faca, chiar si asa nu ar fi reusit sa reformuleze practicile si imperativele functionale, extrem de contradictorii ale statului roman. Dar poate da sfaturi, impartasi -cum ar veni -eexperiente.
    De altfel cred ca neputinta asta-in termeni de eficienta si utilitate rationala, cu standarde cumva obiectivabile, chiar transparente- poate insemna si traducerea fenomenala a fixatiei,a obsesiei de nedepasit a unui stat paranoid,parca mereu aflat intr-o stare de exceptie, daca nu de razboi. Si care aloca orice resurse disponibile, sacrifica orice si pe oricine pur si simplu pentru indeplinirea acestui imperativ inconstient de supravietuire. De aici standardul suprem de rationalitate care este singurul suveran, pe langa care totul este nesemnificativ, care se transmite si nu se comunica,fata de care forta si violenta abuziva a statului isi pierde sensul ei inacceptabil (daca nu o suporti, involuntar, evident), iar coruptia este doar o maniera simpatica si larg impartasita de ocolire, de amanare a metodelor mai radicale. Deci coruptia nu ar fi decat temporizare, amanare a constientizarii ca inevitabil reversul rationalitatii paranoide va aparea inevitabil, implacabil de irational, dar mereu imputabil dusmanilor externi si interni.
    Sigur ca asta nu scuza nimic, in termeni de drept, desi chiar si asta depinde de consensurile paradoxale si ad-hoc de care tara asta nu duce de loc lipsa.
    Poate gresesc, si ar fi chiar bine in acest caz, dar altfel nu imi pot explica misterele constitutive ale acestei tari, stat in sens larg. Chiar daca asta ar inseamna ca nici generatiile de occidentalizati, sau macar pro, nu sunt decat actori un pic mai favorizati, socio-economic, si de noi si de altii,ai unei piese inavuabile si mereu fara nume, pentru ca si-l schimba constant. Si ma intreb daca vor mai fi macar actori.

  • Dezideriu Dudas

    Coruptia ca temporizare….interesant punct de vedere si oarecum de inteles pentru cei care chiar vor sa-si depaseasca timpul…Nu pot sa nu aduc aminte in acest context ideea de INTARZIETOR la Noica, adica cel care tregiverseaza ca lucrurile sa fie bine facute….Actualizand la etapa, daca se pierde “pas cu pas”, ori la 5 ani, ori la zece, la sfarsit se va trece la “pas automat”, precipitat,…., pentru ca “tregiversarea” se va fi dovedit doar o tehnica….Tare mi-e ca Sartre a dat un “verdict” cumplit cu ideea sa ” Mijloacele devin scopuri” ! Boala care a invins atat comunismul cat si cat si fascismul. Capitalismul va fi salvat, cred, doar daca se va gasi formula ca “Scopurile sa devina mijloace”…Sper cat de curand sa-l contactez pe prof. Liviu Drugus, fondatorul teoriei MSM : Mijloace -- Scop -- Mijloc. Profesorul L.D. fiind un apropiat colaborator al lui Anghel Rugina pana la moartea sa, dar si colaborand cu el la organizarea DIVANURILOR SCOLILOR ROMANESTI la Bacau acum 5 ani la Univ. Bacovia unde-i profesor, i-am transmis prof. Nicolae Dragulanescu, un apropiat colaborator al lui Joseph Juran pana la moartea sa, ca as vrea ca anul acesta in luna septembrie sa mai organizam la Bacau o editie, dar formand un “arc voltaic” intre Anghel Rugina si Joseph Juran ( de origine romana ). I-am spus ca daca Anghel Rugina inn anul 1990 ar fi avut alaturi de el matricea tehnica a lui Joseph Juran, viziunea sa holistica asupra societatii ar fi triumfat, iar patriarhul BNR, acad. Costin Kiritescu nu i l-ar fi contrapus pe Karl Helferich, cel care a salvat Germania de la Weimar de hiperinflatie….Acum “Germania e cu noi”…, iar de superinflatie de retorica goala suferim noi….

  • Dan

    Cea mai buna oferta de lucru la domiciliu ! Din ce in ce mai
    multi oameni lucreaza cu noi si sunt extrem de multumiti! NU este necesara
    niciun fel de experienta! Oferim curs gratuit si complet de instruire
    de la zero! Selectam urgent operatori calculatoare, dezvoltatori de proiect
    pentru piata nationala si mondiala. Plata castigurilor realizate este garantata
    prin contract legal. Se lucreaza part-time (in timpul liber) sau full-time, la
    alegere. Cerem seriozitate maxima si dorinta de a invata ceva absolut nou si de
    viitor. Va oferim alte detalii dupa ce trimiteti textul ”Info” la adresa de
    email: dannicolcioiu@gmail.com

WP Admin