≡ Menu

Un software numit natura umană

 

Prin natura lor, premiile, mai ales cele artistice, mai mult nedreptățesc decât fac dreptate. Totuși, rolul lor nu este nici acela de a face dreptate, nici acela de a nedreptăți, ci de a atesta calibrul unei valori, de a o celebra, într-o comunitate a valorilor de aceeași natură.

Un premiu nu are nici pe departe mandatul pe care — în mod stupefiant pentru mine – i-l atribuie Radu Vancu: de a pune un semn de egalitate valorică între câștigătorii edițiilor sale:

“Începând din 15 ianuarie, Gabriel Chifu este egalul lui Mircea Ivănescu. Și, cum scrisul lui Mircea Ivănescu, după Al. Cistelecan, este una dintre cele câteva experiențe fundamentale ale poeziei române, rezultă cu necesitate că și poezia lui Gabriel Chifu este o astfel de experiență.

Gabriel Chifu este, de alaltăieri, egalul lui Gellu Naum. Unul dintre cei mai mari profesori postbelici, Ion Vlad, îmi spunea cândva, cu pasionalitatea care-l caracterizează și la 80 de ani, că Gellu Naum e poetul nostru fundamental, mai poet chiar și decât Eminescu. Prin premiul Eminescu, Gabriel Chifu a ajuns și el mai poet decât Eminescu.” (AICI)

O asemenea șarjă polemică este fermecătoare, dar rămâne fără sabie și scut în fața realității. Dacă ne gândim doar la Nobelul pentru literatură – nimeni nu a pretins că toți laureații lui sunt egalii unor Faulkner sau Mann; ai unor Beckett și Pirandello; ai unor Seferis și Yeats; ai unor Carducci și Saint-John Perse; ai unor Hesse și Soljenițîn.

Reproșuri? Nenumărate. Unde este Jorge Luis Borges? Unde este Eugène Ionesco? Unde este, scuzați-mi marea incorectitudine politică, uriașul poet Ezra Pound? Nu sunt ei nici măcar “egalii” lui Sully Prudhomme?

Când, dintr-un grup de valori, un premiu alege una, nu o face pentru a-și exprima disprețul pentru celelalte sau pentru a le nega. Un premiu nu dă cu “Sîc!”. Așa cum cultura nu se face prin excludere, ci prin includere.

Premiile nu sunt acordate de un pachet de softuri, ci de oameni. Adică de pachete de subiectivități: simpatii și idiosincrasii; pricepere și onestități profesionale variabile; independențe sau dependențe și mai variabile etc.

Tot ce se poate aștepta de la un premiu – fie el Nobelul pentru literatură, fie el Premiu Național de Poezie “Mihai Eminescu” – Opera Omnia – este să fie plauzibil. În lipsa plauzibilității, mecanismul premiului este avariat.

II

Să presupunem că ediția unui premiu poartă toate semnele unei avarii, că s-a produs, cu adevărat, un deraiaj. Ce facem? Cum restabilim plauzibilitatea mecanismului? Cum ne poziționăm spre a reinstaura plauzibilitatea mecanismului, nu pentru a provoca discreditarea lui?

Instituția unui Premiu Național nu se construiește și consolidează foarte ușor. Asemenea istoriei, nici destinul unui premiu nu constituie o linie perfect dreaptă. Apar “detururi”– unele de înțeles; altele – inexplicabile. Toate – iritante.

Printr-un demers inițiat, dacă înțeleg bine, de Radu Vancu și Claudiu Komartin și semnat până acum de câteva zeci de scriitori, juriului care a acordat în acest an Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu – Opera Omnia i se se face “modesta propunere” de a-și prezenta, în bloc, demisia de onoare. (AICI)

Propunerea nu mi se pare deloc modestă (îmi place poezia ironică!), gândindu-mă cine sunt personalitățile cărora li sugerează demisia de onoare pentru motivul că ar fi dezonorat un premiu național: Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Ion Pop, Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan, Ioan Holban și Mircea A. Diaconu.

Propunerea mi se pare foarte radicală, citind ce spun chiar semnatarii propunerii despre ce au făcut membrii acestui juriu timp de aproape un sfert de secol:

“Ați servit cu profesionalism exemplar acest premiu; dacă el înseamnă astăzi atât de mult, acest lucru vi se datorează. Lista premiaților, cel puțin până la un punct, vorbește elocvent despre aceasta. Ați reușit să instituiți drept normal superlativul într-un sistem literar al aproximativului.”

Dacă propunerea este acceptată, care ar fi pașii următori? Fireșete, cel dintâi, alcătuirea unui nou juriu. Compus din cine?

“…credem că un nou juriu, compus din scriitori mai tineri decât cei care urmează să fie premiați, ar vedea poate relieful valoric în linii mai juste.

Să mă ierte Eminescu, dar pe mine acest a “vedea relieful valoric în linii mai juste” nu mă încurajază să simt prospețimea care ni se promite. Dimpotrivă, îmi reaminteșete, cu spaimă, de limba și gândirea de lemn care au avut grijă de “justețea” copilăriei, adolescenței și a unei bune părți a tinereții mele.

Și apoi, de unde știu — încă de pe acum — mai tinerii membri al viitorului juriu ce vârstă vor avea cei pe care “urmeză” să-i premieze? Dacă va exista un candidat exemplar, dar mai tânăr decât viitorii tineri membri ai juriului, nu-l vor premia pe motiv de vârstă?

Nu mi se pare deloc amuzant jocul de-a Cărați-vă de-aici cu subiectivitățile voastre, fiindcă a venit vremea noastră și a subiectivităților noastre!

Dincolo de acuzații ca “malversație“ și “servirea unor interese de grup”, ce explicații mai oferă semnatarii “modestei propuneri” în legătură cu o “ștachetă coborâtă nepermis de jos” în acest an?

“Pot exista explicații pentru aceasta. Cea mai plauzibilă ar fi că e dificil pentru un critic să evalueze anvergura reală a unui poet din generații subsecvente lui. Or, prin forța naturală a lucrurilor, toți poeții laureați vor fi, în anii care urmează, optzeciști. Ba chiar nouăzeciști. Dumneavoastră îi vedeți, probabil, drept încă tineri. Noi îi vedem aproape clasicizați.”

Ciudat! Foarte ciudat!

Deci, criticii literari n-au avut, nu au și nu vor avea vreodată “organ” (vorba lui Nichita Stănescu) decât pentru autori mai bătrâni ca ei sau, cel mult, din aceeași generație cu ei. Dacă profesorii cărora foștii lor studenți le cer azi demisia sunt cei care le-au băgat în cap o asemenea idee, trebuie să demisioneze și din învățământ.

Ce văd eu aici – dincolo de nemulțumirea declanșată de o premiere ce li se pare semnatarilor propunerii extrem de discutabilă – este o revoltă împotriva gerontocrației, chiar dacă printre semnatarii propunerii se află și scriitori care au ieșit – de mult și înțelepțiți bine – din basmul tinereței fără bătrânețe și al vieții fără de moarte.

O revoltă a unor scriitori (poeți, prozatori, eseiști, critici literari etc.) care se declară “nebuni după poezie”. Și chiar îi cred. Pe unii dintre ei îi cunoscc bine și îi prețuiesc foarte mult ca scriitori. Ce nu știu unii dintre ei – cei mai tineri — este că par un pic și nebuni după ceva putere instituțională.

Nimic nefiresc în asta. Fiecare generație (ba, chiar fiecare leat literar) se luptă cu asemenea demoni personali sau de generație/leat. Important rămâne un singur lucru: cum arătăm la finalul luptei cu demonii noștri. Și n-avem nicio șansă să ghicim răspunsul, dacă stăm tot timpul doar cu ochii pe demonii altora.

 III

Juriului căruia i se propune să își prezinte demisia, în bloc, i se impută și nepremierea unor autori de mare valoare, care, din nefericire, au dispărut prea devreme:

“Poeți esențiali ai ultimelor trei decenii, ca Alexandru Mușina sau Traian T. Coșovei, dispăruți recent, nu vor mai putea primi acest premiu. E o inechitate pentru care nu se poate să nu simțiți o strângere de inimă. Ei ar fi fost îndreptățiți, la deplina maturitate creatoare, să fie laureați pentru întreaga lor operă la Botoșani. Ați fi luat, astfel, decizii legitime, greu de pus sub semnul îndoielii.”

Reproșul mi se pare nedrept. Din cel puțin două motive.

Primul – niciun juriu nu știe orarul după care lucrează moartea. Când este vorba de oameni pe care numai bătrâni nu-i poți considera, este și mai dificil să-ți pui de acord datoriile de membru al unui juriu cu orarul după care lucrează cooperativa morții.

Al doilea – deși  Mușina și Coșovei au fost (adică – sunt) poeți excepționali, e greu de crezut că într-o cultură a negărilor reciproce, cum este cea a noastră, dacă ar fi primit acest premiu național, nu s-ar fi găsit și voci care să spună ”Hai, domne’, fiți serioși cu Traian!” ”Zău, fiți serioși. Nu-mi veniți cu Sandu Mușina…”

 IV

Cum în cazul acestei ediții se stabilește o legătură (dreaptă ori nu, nu știu) între numele laureatului și funcția sa în cadrul Uniunii Scriitorilor, am și eu două propuneri. Nu mai puțin radicale decât aceea pe care o discut aici.

Prima – un regulament al premiilor care spune “Nu pot fi propuși autori care ocupă funcții de conducere în organisme ale Uniunii Scriitorilor.” Știu, o asemenea restricție poate fi nedreaptă, dar nu mai nedreaptă decât portița lăsată deschisă speculațiilor. Mă veți întreba, ”Atunci, cui îi va conveni să mai ocupe funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor?”

Știu și eu? Dar văzând cât de mare este numărul sfinților printre scriitorii români, îmi închipui că mușterii nu vor lipsi.

A doua – tot prin regulament al premiului se stabilește că foștii membri ai juriului nu pot fi propuși pe lista candidaților la acest premiu timp de 5 ani. Există premii care au un asemenea punct în regulamentul lor “de ordine interioară”.

V

Citesc comentarii potrivit cărora un membru al juriului a făcut presiuni asupra colegilor săi pentru desemnarea laureatului. Nu știu nici dacă acuzația are un temei real, nici cum a ajuns această informație sau pseudoinformație în presă.

Cred însă că este o chestiune pe care numai membrii juriului o pot clarifica.

VI

O întrebare pentru prietenii mei care au semnat “modesta propunere”: credeți că există semne certe că locurile pe care le vor ocupa cei mai mulți dintre semnatari în Istoria Ideală, Perfectă și Ireproșabilă a Literaturii Române vor fi mai importante decât locul care-i va reveni prietenului nostru Nicolae Prelipceanu, în viziunea “modestei propuneri”  — doar un “literator” și “funcționar conștiincios”? Nu de alta, dar am văzut nenumărați autori care și-au imaginat că se află în pole position, dar au trecut linia de sosire la o zi după încheierea cursei.

VII

În sfârșit, o întrebare pentru mine: recitind lista celor nominalizați, l-ai fi votat pe Gabriel Chifu?

Răspund – deși votul e secret, bănuiesc că nu. Dar, spre deosebire de alții, eu am acceptat de multă vreme că nici nu există un software numit natura umană, nici nu se află in the making; în plus, mai e și cumplit de imprevizibil.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Dorin, deși numele meu apare în scrisoare, nu sînt de acord cu demiterea juriului. Ceea ce mi-am dorit de la bun început a fost să știu ce s-a întîmplat. Acum am aflat și voi demonstra că juriul, în “larga” lui majoritate, s-a comportat și demn, și responsabil. Bănuiala mea e teribilă. Cel care a comunicat rezultatul s-a pișat cu boltă pe votul secret și a decis, din proprie voință, că premiul îl dă el, iar părerile celorlalți sînt un căcat.
    Pe scurt, juriul a votat una, dar președintele a hotărît alta. Din păcate, e penal.

  • Florine,

    Spui doua lucruri care se bat cap-in-cap: 1. “Acum am aflat si voi demonstra ca” si 2) Banuiala mea e teribila. Banuiala e una; voi demonstra -- alta.

    In sfarsit, la sfarsit spui “Din pacate e penal”. Nu stiu daca e sau nu, dar mai intai demonstreaza.

    In aceasta chestiune raman la opinia exprimata in text: este dreptul/datoria membrilor juriului sa spuna cum au stat lucrurile, daca ceea ce se spune… in numele lor ii afecteaza.

  • Mihai Rogobete

    Aşadar, este foarte relativ absolutul.

  • Pingback: Un software numit natura umană « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Liviu Antonesei

    Da, lucruri cu care, in ansamblu pot fi de acord, dar… O problema exista si aceasta este una mare. Acest premiu ramasese singurul premiu literar incontestabil, dupa ce suveica -- azi, noi in juriu, voi premiati, la anul invers -- a compromis premiile USR. Este prima data cind atribuirea acestui premiu este contestata. Apoi, nu este adevarat ca poetii nu pot fi comparati intre ei. Nu doar critica literara lucreaza comparind, dar cunoasterea umana in genere nu ar exista in absenta comparatiei. Or, comparind pe oricare din ceilalti sase nominaiizati cu laureatul, vizibil lipsit de har, ce ne iese? Ca si pe Florin, nu ma intereseaza demisia juriului, ci aflarea adevarului din partea celor care il detin. Juriul s-a pus sau a fost pusa intr-o situatie cu totul incofortabila pe care nu o poate cșarifica nimeni din exterior. Habar nu am daca vreunul din cei peste 30 si ceva de semntari -- intre timp, aflu ca numarul acestora creste -- este nebun dupa putere etc, pentru ca nu fac procese de intentie. Ceea ce stiu sigur este ca eu nu sint, nemaifiind membru USR din 1995, cind am demisionat din Consiliul USR, de la conducerea Convorbirilor Literare si din Uniunea insasi. Si n-am nici cea mai mica dorinta sa ma intorc intr-o organizatie care se compromite zi de zi si ceas de cea, in proportie de massa. E de la sine inteles ca nefiind membru al USR nu rivnesc nici la acest premiu, nici la celelalte acordate de USR. Ma si amuza, de altfel, ca in viziunea acesteia, simpla apartenenta te consacra scriitor, iar neapartenenta te exclude de la aceasta conditie. In fine, daca ceea ce banuieste/stie/va demonstra Florin este adevarat, situatia este chiar mai grava decit imi imaginam in primele momente…

  • Vasile Gogea

    Chiar dacă e vorba de “comunitatea” scriitorilor, predispuşi aparent mai degrabă spre insurgenţă şi anarhie, nu strică să rămînem, totuşi, într-un “orizont” mai “organizat”. De vreme ce discutăm despre o “instituţie”. Pe lîngă cultura critică (şi simţul moral) eu nu pot să nu invoc, şi în acest “caz”, “cultura procedurilor”. Acestea fiind, în cele din urmă, cele consacrate de Statutul USR. Dacă acestea au fost încălcate, există căi stabilite
    de sancţionare. Acestea trebuiesc “activate”, nu “grupuri” de “comando”!
    Vom constata că, nu totdeauna “proceduri corecte” conduc, în lumea valorilor, la
    rezultate “valide” (axiologic vorbind). Sigur, rămîne întrebarea: în ce măsură este acceptabil ca factorul subiectiv să influenţeze o procedură prezumat “obiectivă”. Care ar putea fi “indicii de corecţie” (ceva similar ca în sport, la săriturile de la trambulină, unde direcţia şi viteza vîntului influenţează notarea zborului schiorului, aceasta nefăcîndu-se doar după lungimea lui)? Ar trebui găsiţi în regulamentul jurizării şi acordării premiului. Dar, şi cred că în acest an asta e “buba” cea mai mare, şi a autorităţii de la care “emană” prestigiul lui. Îmi pare, ce-i drept de la distanţă, că de data asta esteticul (“naţional”) a fost “puţin violat” de politic (“central”) şi administrativ (“local”).
    În rest, sigur că “poeta genus irritabile vatum sunt”. Să recitim “Glossa”…

  • Vasile Gogea

    Astăzi, la Radio România Cultural, în emisiunea Adelei Greceanu, “Timpul prezent”, de la ora 11,30 a.m. (ora Ro), lămuriri şi declaraţii cu Claudiu Komartin, Paul Cernat şi Nicolae Manolescu.

  • InimaRea

    ”Ah, Corbul lui Poe!” Nici un ”Ah”, el tot ”Nevermore”.
    Pînă să-l cunosc personal pe don profesor Manolescu, m-am canonit cu cartea lui despre reviste și ziare, la începutul sec XX (publicată împreună cu Dumitru Micu). Era pentru admitere la facultate, iar don profesor intra-n galeria monștrilor sacri -- fie ei de atunci, ca Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Alex Piru și Paul Cornea, fie dintotdeauna, ca G Călinescu, Dumitru Popovici -- cu Romantismul românesc, E Lovinescu și alți autori de istorii ale literaturii române. Și printre contemporani erau autori din ăștia, afară de Moș Piru -- cu literatura veche -- Ion Rotaru, unu’ Vitner (l-am cunoscut, jucam șah la catedra lui). Azi, pînă și mie-mi pare ciudat că, pe la 20 de ani, eram chitiți să ne scriem propriile istorii ale literaturii, dar ”era o modă”. Unul apropiat nouă a și reușit -- Mircea Scarlat, mort în floarea tinereții -- din păcate. (Pe Mircea, l-a atacat Vadim Tudor, pentru lipsa de respect față de Eminescu. Așa fu Vadim dintotdeauna, profund devotat lui Eminescu, un Vlahuță al doilea mai prost -- ar fi spus Monșeru’. Adică, nici măcar epigon, acolo…)
    Personal, l-am întîlnit pe don profesor, la România literară, unde era redactor-șef: cineva-mi aranjase întîlnirea, iar don profesor m-a miluit cu cronica unei cărți de călătorii pe Amazon -- o cărămidă din care interesante erau doar pozele cu anaconda. (Ilie Purcaru-l chema pe autor, uite că nu l-am uitat, semn c-am suferit, nu glumă!)
    Era al doilea test de jurnalistică, să-i zic așa. Primul fusese la Informația Bucureștiului, unde redactorul-șef mă pusese să exersez limba de lemn -- prezentarea raportului de la Plenara Comitetului de partid al Municipiului București. M-am descurcat la fel de prost și colo, și dincolo, și-am picat testele. Don profesor mi-a zis că ”eram cam ticăit”. Oi fi fost, bîjbîind după cuvinte pentru a traduce-n limba română un raport geografic despre starea planetei, în zona. În ce-l privește, am rămas cu impresia că nu-l interesam fiindcă ”nu eram studentul lui”. C-așa mergea treaba -- fiecare, cu studenții lui: Croh(mălniceanu), Eugen Simion, George Munteanu, Nicoale Manolescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga etc. Erai fiul ploii de erai al nimănui, nu se uita nimeni la tine. Și la ce s-ar fi uitat? ”Multe flori sînt dar puține/Rod în lume or să poarte/Toate bat la poarta vieții/Dar se scutur multe moarte”. Adevăr grăit-a Poetul!
    Cu toate astea, ”țineam cu el” fiindcă-l ataca Eugen Barbu, în Săptămîna culturală a capitalei -- din Apolzan, nu-l scotea (Apolzan fiind tatăl lui N Manolescu, condamnat pentru legionarism). Și fiindcă-l persecuta Moș Piru, amînîndu-l, la nesfîrșit, cu doctoratul. Însă, dintotdeauna, mi-a făcut impresia unui tip ”constipat”. Era fața lui pentru necunoscuți, potențial periculoși -- probabil. Altminteri, umbla vorba că era un tip fermecător cînd voia -- ori se simțea-n largul său.
    Pe urmă, am aflat de lunediștii lui. Mă gîndeam că avusese mînă bună, ca și Croh -- cu cenaclul său -- în comparație cu Eugen Simion, care nu făcuse nici o ispravă cu noi (Dan Condeescu, Paul Dugneanu, printre). Ei doi au dat optzeciștii -- ”detașamentul de asalt”, pe cînd ai lui Simion au devenit -- care-au rămas în literatură -- ”pistolarii lui Ungheanu”. (Cuventiă reparație pentru prietenul Liviu Antonesi: Da, maître, împreună cu alți profesori, din alte universități din țară.)
    Bine, ”pistolari” erau în toate taberele, căci era un adevărat front de luptă, critica literară ”la zi”. Unul redutabil era bonomul contemporan Alex Ștefănescu (alt autor al unie istorii a literaturii române). Dar eu doar pe Ungheanu l-am auzit spunînd ”Desființează-l pe ăsta!” Nu era greu de înțeles că ăla era ordinul de zi pe unitate, în toate campurile belicoase.
    Poate vă-ntrebați la ce bun toată retrospectiva asta. Și pe mine mă surprinde -- vorba lui Măgureanu, cînd și-a publicat dosarul de la Securitate. Cred că e prea lungă explicație pentru cum l-am înțeles eu pe don profesor, în anii postcomuniști -- ca pe un revanșard. Momentul său de glorie -- politică, nu literară, căci își încheiase opera, vorba lui Călinescu despre Eminescu (poetul a scris pînă-n 1883, după care doar și-a mai cizelat din manuscrise -- zicea ”Divinul critic”) -- a fost candidatura la președinție, în campania din 1996 (finanțată de Dinu Patriciu, și eșuată fără glorie). Ce m-a uimit atunci a fost lăcomia -- așa i-am spus -- de a arde etapele, cînd AC (și PAC, apoi) i-ar fi oferit șansa unei cariere parlamentare care l-ar fi dus, poate, mai aproape de visul de a fi președintele țării. La asta mă gîndeam în primul rînd, ascultîndu-l pe Dinu Patriciu: Dar știu că m-am distrat în anii aceia! La cum căzu dom profesor pradă amuzamentului unuia care arunca-n jocul politic de a vîrf, oameni fără vocație pentru. (Bine, în cursul campaniei sale, N Manolescu a văzut moartea cu ochi, la propriu -- un urît accident auto, cu incendieri și pericol maxim, prin Ardeal, parcă. După mine, asta l-a cam lecuit de avuțiile amăgitoare ale înaltelor dregătorii, obligîndu-l a-și lua seama și a rămîne-n jocul căruia-i știa merchezul -- de unde, președinția USR, pe viață; tot așa, cu viața de ambasador român la UNESCO; mai ales, cu voința nestrămutată de a distribui laurii premiilor naționale, după cum voia mușchiu’ lui.)
    Prin comparație, Eugen Simion a rămas în Republica Literelor, ajungînd un Mazarin al Academiei Române. Îl întrebam, în 1991, dacă avea să ajungă ministrul Culturii. Dragă, zicea, vrei să se spună despre Eugen Simion că a distrus cultura română?
    Deloc de mirare -- pentru mine, măcar -- Eugen Simion i-a refuzat, lui Nicolae Manolescu, statutul de academician ”plin”, arestîndu-l în poziția de membru-corespondent. Altă revanșă de luat. Iar acest veteran al bătăliilor politico-literare nu pregetă -- nici la vîrsta-i înaintată -- să-și răzbune înfrîngerile, afirmîndu-și cu superbie, discreționarismul de președinte al USR. Ceea ce-mi dă o idee despre ce-ar fi făcut de-ar fi ajuns președintele țării. Poate că Băsescu -- de-ar mai fi existat -- ar fi fost o amintire frumoasă, prin comparație.

  • pavel duhneanu

    Cam ai dreptate, cumetre, in ce-l priveste pe Niki de Saint-Foutin, var bun cu Mos Fotea, cojocarul satului.

  • samson bondarescu

    Sint unii care cred ca apartenenta la USR (precum altadata, in frumosii Ani Cinzeci, la UTM) te vindeca de frentie, de sculament si de …bube dulci. Ad libitum. Bine ati facut, d-le Liviu Antonesei, ca nu v-ati lasat invadat multa vreme de aceasta nastrusnica iluzie. Creste astfel numarul oamenilor de caracter pe ravasitele noastre plaiuri.

  • Dezideriu Dudas

    Nea’ Liviule, mai cu atentie….Mata’ esti trecut de mult la comandouri….Dom’Vasile doar “se rade”, ironic….Ca nu-si poate nega radacinile antedecembriste precum ceilalti in Cantarea Americii, Cantarea Europei…Sper sa nu urmeze Cantarea Chinei…., ca vorba lui InimaRea, “am cacat” steagu’ si ar urma negresit si nemilos “Cacarea Troiei”…

    Cea mai ramas din “cacalaul” lui Ion Dezideriu Sarbu ( nu stiam de ce-si spunea si Gary…iacata ca m-am prins si am facut si demonstratia mai sus ….)

  • Parintii lui Nicolae Manolescu nu au fost condamnat pentru legionarism decat in capul lui Eugen Barbu si, fireste, in mintea servitorilor sai.

  • Foarte bien — oameni sa-si spuna fata in fata ce au sa-si spuna.

  • Absolut! Absolutul or e foarte relativ Al meu -- absolut foarte absolut

  • Maitre,

    Nu am spus ca poetii nu pot fi comparati. Am spus ca premiile nu stabilesc EGALITATI VALORICE cum c red Radu Vancu:

    “Începând din 15 ianuarie, Gabriel
    Chifu este egalul lui Mircea Ivănescu. Și, cum scrisul lui Mircea
    Ivănescu, după Al. Cistelecan, este una dintre cele câteva experiențe
    fundamentale ale poeziei române, rezultă cu necesitate că și poezia lui
    Gabriel Chifu este o astfel de experiență.

    Gabriel Chifu este, de alaltăieri,
    egalul lui Gellu Naum. Unul dintre cei mai mari profesori postbelici,
    Ion Vlad, îmi spunea cândva, cu pasionalitatea care-l caracterizează și
    la 80 de ani, că Gellu Naum e poetul nostru fundamental, mai poet chiar
    și decât Eminescu. Prin premiul Eminescu, Gabriel Chifu a ajuns și el
    mai poet decât Eminescu.”

    A compara e una; a pune semnul egalitatii -- alta.

  • Liviu Antonesei

    Multumesc frumos, stramosule, ca sa spun asa!

  • Liviu Antonesei

    Corect, m-am lasat dus de tastatura probabil!

  • Liviu Antonesei

    Pai, ce sa spun? Bucuros le-oi duce toate…

  • nea caisa

    Foarte interesant, o natura umana algoritmica!
    Si foarte interesant un anunt “interzis tinerilor sub 18 ani” la un concurs de poezie! Daca ar fi musai ca juratii sa fie mai tineri ca participantii, cum ar fi oare cu un juriu de sugari? Le -ar mai da mamicile tata, ar mai asculta o poezie si, in functie de reactia in plansete sau rasete, s-ar putea atribui premiile.
    In tinerete am cunoscut un critic literar, in varsta si pe care l-am vizitat, uneori. Am avut, astfel, onoarea sa citesc, pe baza de imprumut, un roman adnotat de un critic literar (foarte interesant!).Fraza cu care mi-a inmanat cartea a fost ” Daca era de trei ori mai scurta, putea candida la premiul Nobel”. Care erau doua lucruri pe care criticul, in adnotarile sale, le semnala intens? Lungimea prea mare si abuzul de injuraturi inutile. Atentie, nu ma refer la acele personaje care, prin definirea lor, injura mult, ci aparitia injuraturilor in momente in care actiunea nu presupune necesitatea unei injuraturi. Restul le-am uitat. Literatura, ca si artele, sufera de pe urma faptului ca aprecierea este subiectiva. In timp si in spatiu. Adica, laureatii unui concurs literar nu vor fi obligatoriu cei mai buni concurenti (tehnica+subiect+dialog+descrieri+….) ci aceia ale caror lucrari vor fi cele mai placute de juriu. Desigur, discutam de un juriu onest si nu de aranjamente. Iar acest lucru ar trebui acceptat.

  • A-ciocoiul postmodern

    Mesterul Manole nu s-a nascut ”ciocoi postmodern”, vorba unui amic al meu din provincie, ci s-a cladit, vorba lui Iohannis, ”pas cu pas” : de la, sa zicem, coautorlicul cu Dumitru Micu, semnalat in ”Sub zodia proletcultismului”, pina la cronicile literare favorabile romanierului realist-ceausist Dumitru Popescu Dumnezeu, fostul sau protector ideologic devenit azi protejatul sau la hebdoul ”Romania literara”; de la interviul pupin cu Ilici in perioada Mineriadei Principale pina la rolul de contracandidat ”soft” ,de tip gabonez dara , al aceluiasi Nea Ion (adica recompensat pentru pierderea strategica a competitiei prezidentiale prin doar mimarea participarii la ea); de la sefia pe viata la Uniunea Scriutorilor pina la sinecura ambasadoriatului la UNESCO si angajarile cumetriale de acolo; de la sanctionarea lui Liviu Ioan Stoiciu pentru publicarea unui text ”incomod” al Gomii in ”Viata Romaneasca”, gest aducator de plocon diplomatic imediat, pina la refuzul de a o lasa pe doamna Zafiu sa publice un articol despre plagiatul pontaic in aceeasi ”Romanie literara”, ca sa-si pastreze sinecura de la Parigi; de la solticaria cu Premiul Eminescu acordat unui inginer poetic din subordinea sa, pina la… cine stie ce va mai aduce ziua de maine. Pe masura ce inainteaza in virsta, si inainteaza inexorabil, devine tot mai cinic si mai indiferent la observatiile celor din bransa. Bransa? Ma refer la domeniul literar, unde e situat de imaginarul national, nu de cel universitar al cercetarii stiintifice sau al rigorii (de care, vai, nu a prea dat dovada), unde ar fi trebuit sa se cantoneze -- conform criteriilor academice si/sau euroatlantice, evitand curluntrismul profesional. Ciocoii postmoderni din provincie, baronii filialelor locale ale USR, il copie la indigo in materie de solticarii, cumetrializari, interpremieri, intertamaieri, interirumari, interfelari si alte servicii ”reciporc avantajoase”. Suveica descrisa de Liviu Antonesei in postarea sa continua sa ”naveteze” vesela si fara teama descinderii mascatilor de la DNA. Viitor de aur Usereul are/Si-i prevad sub Klaus/Noua inaltare.

  • hermenaucu din vale

    Culmea, domnule tiz al lui Dezideriu Sarbu, s-ar putea ca ”Gary”, fara legatura aparenta cu Romain Gary (dublul premiat cu Goncourt), sa trimita, pe undeva, la ”a dogori” (din slavicul ”dagariti” ) si la ”jar” (tot de obarsie ruso-poloneza). Numele lui real era Roman Kacev, dar a folosit, pentru romanele sale, doua pseudonime: Romain Gary si Emile Ajar. Dogoreau, frigeau pe jaratec si pirjoleau amandoi Gary-i, claru ni-i.

  • Vasile Gogea

    Păi, am cam fost dezamăgit. Nu şi-au “spus faţă în faţă” nimic, a rămas “în faţă” doar Claudiu Komartin, restul: înregistrare de la Radio Iaşi şi telefoane “în direct”. Iar din cele 25 de minute de emisie, vreo 10 au fost de… muzică! Cum să te mai “sperii” de ameninţarea lui Florin (Iaru) că mîine va publica “probele” pe care le are după “investigaţiile” private făcute, în “Caţavencii”! Acum, chiar nu mai înţeleg: “afacerea Chifu” e “cercetată” de DNA, ANI sau de “detectivi particulari”?

  • Vasile Gogea

    A fost o figură de stil. maitre! Sigur, o problemă există, dar ea trebuie formulată corect pentru a putea primi o rezolvare corectă. Deocamdată, în “ecuaţie”, sunt prea multe “necunoscute”…

  • Liviu Antonesei

    Stai linsitit, si eu am glumit. De buna seama, ca trebuie puse clar si calm problemele. Pacat ca nu ai FB, am postat acolo o abaliza plecind de la tot ce s-a scris pe blogosfera. Daca gazda nu e deranjata, pun aici numai ipotezele ce mi-au iesit:

    1.
    Jurații au judecat fiecare autonom au transmis rezultatele și a ieșit cîștigătpr Dl Gabriel Chifu. În acest caz, cel puțin patru jurați, posibil mai mulți, nu însă
    și mai puțini, i-au acordat votul. Asta înseamnă că peste jumătate din membrii juriului au devenit brusc incapabili să distingă valoarea de non-valoare, și-au pierdut prin urmare competența profesională. Cum nu putem afla care anume sînt aceștia, este limpede că juriul în întregul său s-a descalificat profesional și soluția este demisia de onoare.

    2.
    Dl Nicolae Nicolae Manolescu, președintele juriului, a supus jurații la presiuni pentru a vota în favoarea preferatului Dumisale. Cel puțin trei membri ai juriului, poate mai mulți, dar nu mai puțini, au cedat
    presiunilor, astfel încît preferatul prezidențial a devenit laureat. În această situație, juriul, în întregul său, cîtă vreme „rezistenții” nu deschid gura, s-a descalificat moral. Și îb această situație, se impune demisia de onoare a juraților, dacă mai putem vorbi despre onoare!

    3.
    Dl Manolescu a primit deciziile juraților și fără măcar să se uite la ele – sau s-a uitat și uitat a rămas! -- și a transmis organizatorilor propria sa opțiune ca și cum ar fi fost a juriului. În această situație, jurații sînt vinovați de complicitate post-festum, iar vinovăția lor morală
    poate fi, eventual, redusă prin recunoaștere publică. În cazul Dlui Manolescu, peste vinovăția morală, vine probabil și cea penală. Premiul este, totuși, acordat din bani publici!

  • Dezideriu Dudas

    Maitre, nu toate ! Elena-i a lui dom’Neamtu iar Monica-i a mea, chiar daca la criza CHF parca au facut schimb….Ai lu’ Monica-s tari la Mandela da’ ca fularu’ la capitalism. Ai Elenei sunt prea tari, de le iese cu-n “ca” in plus, desi acum au cam fost pe-acolo…

  • Dezideriu Dudas

    Cam dogari dom’Gary dupa 1990 din Petrila, da’ tot Erasmus din Rotterdam a fost mai decisv…Cum dra’ sa conteze mai mult un momarlan decat un olandej, desi ramurile de activitate si timpurile erau altele…Si dom’Gary n-a avut un Luther care sa-l tot traga de maneca ca sa-nfranga nemiloasa dictatura…Nici nu se mai putea pe fata la momarlani in acele timpuri…Cele pe fata s-au terminat odata cu cruciadele…Au urmat cele pe dos….Ultimul care s-a prins ( cruciat, atlet…) a fost Stefan cel Mare…Probabil a mirosit el ceva ca altfel nu avea asa mare drag de femei…A prins ultimul tren…

  • Liviu Antonesei

    Am pe astea? Le cedez en gros si en detail!

  • Senex lupus

    Pai, ”lupii tineri” ai scriiturii romanesti si-arata coltii doar pentru a primi de la Meister Manolis o halca mai mare din mistretul impuscat la USR. Cum o primesc, vultureii acestia fac ciocul mititel. Low profile. Mesterul, pe de alta parte, le poate arata pisica fara jena, adecatelea posibilitatea excluderii indisciplinatilor din Huniune cu, la cheie, perspectiva, indepartata cee e drept, a pierderii celei de a doua pensii. Much ado about nothing.

  • Dezideriu Dudas

    “ Atentie, nu ma refer la acele personaje care, prin definirea lor, injura mult, ci aparitia injuraturilor in momente in care actiunea nu presupune necesitatea unei injuraturi. “

    Acum am inteles de ce nimic nu merge dupa 1990 in Romania : s-a preluat gresit fraza criticilor, nu doar a ‘celora literari . S-a inteles asa la rezistentii din fata actiunilor ‘celea nemiloase:
    “ Nu ne referim la acele persoane care, prin definirea lor actioneaza mult, ci aparitia actiunilor in momente cand injuratura nu presupune necesitatea unei actiuni”….

    Phanta rei, vorba lui Florin Iaru, uneori si cu bolta

  • Dezideriu Dudas

    Scuze, era pentru nea caisa….

  • Dezideriu Dudas

    N-am cum sa-l bag in conferinta si pe dom,Neamtu, da’ ma risc
    ( o fi in gradina ‘ceea ), si vorbesc si pentru el ( ca inginerii…mai tarziu,
    il bag si pe nea’ing. Gabriel in treaba -- mi-era sa nu fie Chifu ‘cela
    galacticu’, cel de langa dictator odata…) …Bre’, bune si en gros-ul si en
    detail-ul, bre’…, da’ pe noi ne intereseaza mai mult productia…, sau
    importul, depinde care, cum, unde, si de ce….La CHF s-a aratat dreptatea ( nu
    chiar ‘ceea de pe lume…), ca la anticoruptie erau ambele piua-ntaia, desi
    Elenei i se vedeau toate ‘celea…Monica n-avea treaba, N-avea ce…

  • vrajmasul de la Rasarit

    La noi, in valahie, juriile folosesc, antonesian gavarind, metoda suveicii. curat cumetriala: anul asta, ”Convorbirile literare” isi premiaza un cumatru de la Piatra Neamt, de la Suceava sau de la Botosani; anul viitor, ”Hyperionul” dn Botosani va premia un cumatru de la Piatra, de la Iasi sau de la Suceava; peste trei ani, revistele din Piatra, ”Conta” sau ”Antiteze”, vor premia un cumatru literar din Suceava, Botosani sau Iasi; peste patru, ”Bucovina literara” din Suceava are a premia vreun convorbirist iasiot si vreun hyperion botosenean. vedeti numai de cate ori a luat premii Gellu Dorian de la ”Convorbiri”, Adrian Alui Gheorghe de la ”Hyperion”, Cassian Maria Spiridon de la ”Conta”, nepotul sau Marius Chelaru de la ”Hyperion” sau ”Bucovina literara”’. Din urma vine si Adrian Alui Gheorghe cu fiul sau Vlad Alui Gheorghe (caruia din motive premiale i-a impus pseudonimul Vlad A. Gheorghiu, ca sa nu bata la ochi prea tare).
    PS. Adrian Gavrilescu a scris si o carte, de sociologie culturala, pe tema aceasta, intitulata ”Noii precupeti”, publicata la Compania Adinei Keneres. O parte din exemplele noastre sint preluate de acolo.
    PS bis. Nu mai vorbesc de bursele in eminescologie acordate cumetrial de Centrul cultural ctitorit de Petru Cretia la Ipotesti, ci nu unor traducatori sau doctoranzi straini. Pina si Cassian Maria Spiridon, inginer la baza, a luat-o pentru o carte despre Eminescu de nivelul unor compozitii elevesti de clasa a opta, cum arata criticul literar Alexandru Dobrescu, absolvent, acesta, de Filologie/Litere si cu un doctorat despre detractorii Poetului Nepereche.

  • ioan ghiolban

    Au fost, pare-se, liberali. In nici un caz legionar. Dar tot ”fosti” erau in ochii sefilor de personal ai Obsedantului Deceniu. Noroc, la Manole, de schimbarea numelui, apoi de interventia lui Ivascu, pe linie de partid, la Ion Iliescu… pentru a-l putea opri asistent la facultate. De asta, la agitatiile studentesti din 1956, Niki pleaca din Bucurest si, zic eu, bine face, evitind astfel exmatricularea sau char puscaria alaturi de Goma, sotii Covaci, Zub, Alexandra Indries si ceilalti.

  • neamtu tiganu

    “Pina si Cassian Maria Spiridon, inginer la baza, …. de nivelul unor compozitii elevesti de clasa a opta,”

    Domnuu, am impresia ca te cam obraznicesti, modu in care folosesti termenu “ing. la baza”, suna cam isiduos, ai cam uitat ca cel mai mare scriitor roman e fizician la baza, tot un fel de ing., da nu chiar. Ca sa nu mai spun ca cel mai mare ziarist in viata tot ing. e.

    Am vazut ca exista si premiu pt. cel mai tare ing., dat de AGIR sau asa ceva, nu am vazut pin-acum nici un literat sa prinda premiu de cel mai tare ing. Pai vezi?

  • nea caisa

    Am inteles.

  • Da, liberali.
    A fost exmatriculat -- un an.

  • Dezideriu Dudas

    Dom’Neamtule nu ma-nnebuni ! Vezi ca AGIR are si orchestra, “inginerii diplomati” ( nu ‘ceia cu genti diplomat, ci ceia cu diploma…ca si sum ar fi si fara, dar ‘celea “se dau” doar la AGIR, idem ca la USR… …) care scrie si poezele ( as baga mana-n foc, ca doar “diplomatii”…, ‘ceia “ghiolbanii”, nu )….Nu spune prea multe ca se prinde poietii…ca suntem si noi ca d-nul Jack la fund. Rupti. E drept, mata ai scapat ! De-aia poti sa mai si (re)evaluezi frumosul…Noi nici macar nu putem (re)citi Glossa cum pare a face misto’ de noi ( da’ ironic si incurajator, nu trist …) dom Vasile. Cel mult o putem citi, ca nu era data la almanahe ….Si nici n-am prins orchestra AGIR, ca o si cantam si la tobe daca ne enervam…Stiai ca ta’su i-a zis lu’ fizicianu’ cela ca n-o sa ajunga nimic de capu’ lui ? Mai nemilos cu fii’su decat Volodea cu ta’su….N-o fi nimic de capul lui, da’ in capu’ lui… Asta daca e sa ne referim la ADEVAR…Daca e sa ne referim la “orchestre” insa, bre’…, e galactic, nu alta…

  • nea caisa

    Mii si milioane de plecaciuni, mai intai, constat ca e foarte placut sa fii intr-un spatiu si timp in care cei din jur au grija de tine, in sensul de a intelege corect lucrurile. Inca o data, multumesc. Cred ca am inteles cum e cu suveica, ne referim la o organizare in care fiecare este cel mai bun, cu randul, de la expunerea dlui Tudoran, insa, pe de o parte, am dorit sa ma mai gandesc nitel la asta, pe de alta parte cineva m-a intrerupt si m-am luat cu altele si, pe de a treia parte, vestea ca dl Vosganian a fost si el propus la Nobelul pentru literatura mi-a furat gandurile, incat a fost cat pe ce sa il rog pe dl Tudoran sa ma propuna si pe mine la Nobel, pentru minunatele si inegalabilele mele comentarii de pe blogul sau. La primul subiect, depinde nu doar de motivatie, ci de metodele prin care ar putea fi contrabalansata acea suveica. Nu stiu cum o fi in literatura, dar eu, cat am fost militant politic, m-am obisnuit sa stau cu ochii mari pe o localitate numita Gura Humorului, acolo unde, cred eu, se afla un grup extrem de influent, bogat, transpartinic, despre care stiu ca incerca sa-si trimita om in parlamentul european, la un moment dat si am senzatia si ca a reusit. La al doilea punct, nu stiu cum este bugetat acel centru national. Vad ca el a intrat intr-un fel de autoadministrare fiindca a fost transferat de la stat la judet si, prin aceeasi hotarare, de la judet la propria conducere. Asta ar insemna o autoadministrare pe o bugetare judeteana, ceea ce ar face sa fie foarte greu de inlaturat cumetria. Am o fina banuiala ca tipii care primesc burse acolo si le vor plati, contribuind la propasirea grupului care ii ajuta.

  • Toma

    Parca costi rogojan era cu generatia expirata…Acum vedem rezultatele. In toate privintele. Pentru cei care nu-i suporta pe seniori, este o buna urare: sa nu ajunga niciodata batrani!

  • Pingback: Un software numit natura umană | România curată()

  • Dezideriu Dudas

    Pentru “Cartea soaptelor” Varujan va ramane vesnic in memoria poporului armean. N-au nevoie de Nobel ca sa aprecieze probabil tabloul artistic cel mai fidel al istoriei lor…Numai si pentru farmecul prepararii cafelei armenesti Varujan va ramane in istorie…Nu glumesc. I-am citit cartea si l-am iertat pentru toate-i stangaciile romanesti…Mai mult, am inteles ca fara acest gen de martori, care au forta de a strange postum toata energia din creuzetul istoriei unui popor, natiunea respectiva nu se va inalta vreodata….Nu cred ca se va vorbi vreodata de armeni la modul peiorativ ( dictatoru’ nu se pune,,,). Citind cartea lui Varujan veti intelege de ce. Nu uitati ca a fost propus la Nobel de U.S. din Armenia…E drept, nu au orchestra, deci, nici-o sansa…

    Nea’Caisa : Mai baga ! Inca nu ne-ati convins ! Da’ promiteti ! Nu ne invita grupul ‘cela de la Gura Humorului sa va facem o evaluare ? Asa, vreo 2 saptamani…. Daca e bazat…, aduc si orchestra AGIR si, promit, toti vor fi ingineri diplomati, chiar daca vor avea sacose de un leu in mana…Pana atunci citesc si Glossa si o sa mai pun mana si pe cateva almanahe, ca s-ar putea ca la Constanta sa fim nevoiti sa aplicam un experiment de culturalizare in masa…Si-astea nu merg fara almanahe…Azi am citit si de unu’ Calu din Militari…Aista pare cel mai intelectual la cap….

  • petrache ursu

    O fi CTP inginer la baza, dar nu se baga la teorie si critica literara, ci la literatura SF ori la critica cinematogrifica, unde chiar e bun. Autor poliromizat, ceea ce nu e putin lucru. Cit despre fizicianul de la Sibiu, are fumeie cu studii filologice, ii poate interveni in texte si scoate de acolo eventualele dezacorduri gramaticale. Mai ai si exemplul lui Ovid.S.Crohmalniceanu, ”bacilul lui Kroch” (cum i se spunea in anii 5o), inginer de meserie, numit de Gheorghiu Dej profesor de literatura romana la Universitatea din Bucale, da, dar, discret, se inscrisese, in acelasi timp, la fara frecventa, in Iasi, tot la Filologie/Litere. Vezi matale, la Universitatea din Iasi era student, la cea din Bucuresti profesor plin, fara doctorat desigur, care fusese o vreme desfiintat din cauza caraterului sau burghezo-mosieresc. Morala: exista ingineri si ingineri. Cei dintre dinsii care intra in librarii si cand nu ploua pot obtine, doar pestru acest lucru, diploma de intelectuali. Si de scriitori, ca Bombonel sau Gigi B, dupa ce ies insa de la pandaimos mai repede pentru ca, acolo, au ouat o carticea si se fudulesc cu ea.

  • Piatra Soimului

    Vedeti, sint var de-al optuspelea cu Gheorghe Flutur (bunica-mea materna avea, ca domnisoara, acelasi nume de familie cajvanaro-botosanaro-humorean), mi-am savirsit si liceul/scoala medie p-acolo, nu stiu ce sa zic.

  • Sofran Sofranian

    Daca il sprjina comunitatile armenesti din lumea intreaga pe VV, nu are cum sa nu insface Nobelul in anul de gratie 2015, la o suta de ani dupa tragicile evenimente din Turcia Otomna, mai ales ca romanul chiar e bun. A fost pieptanat de Magdalena Bedrosian, cel mai serios lector de carte al Editurii Cartea Romaneasca de altdata. prin mijlocirea, desigur, a maestrului Bedros Horasngian.

  • i.g.

    Exmatriculat un an? Da, uitasem de incident.

  • Dezideriu Dudas

    Nefiind “inginer diplomat”, doar “inginer ghiolban”…, d-nul inginer Gabriel Chifu a avut o motivatie exceptionala pentru a reusi ( toti cei care nu prindem loc la orchestra AGIR devenim nemilosi….). Si aflam de la Bogdan Cretu ( Ziarul de Iasi ), prin dom’Liviu, ca este un gentleman, un om distins si manierat, dar este un poet pasabil si-atat…

    Bre’ la poieti…, da’ Videanu-a nost’, inginer pur-sange, ce n-a prins loc decat la orchestra unui partid, n-a luat toate premiile posibile de-a-pus si borduri la doua randuri ? Ce, dom’Gabriel a luat doua premii deodata ca Videanu ? Si-aista-i gentleman, distins, manierat, cu Miorita nefasta ( negarea negatiei zamolxiene), si unde mai pui ca nici nu bea si nici nu fumeaza…Si-l acopera si Alex Stefanescu, de nu se vede nici gentlemana Udrea de el…Pentru noi ar fi nepasabil, da’ nea Alex paseaza tot…

    Acum, mi-e mi se pare ca totusi pe undeva e o eroare. Un juriu in evaluarea frumosului sau a angajamentului social ( orice “baiat destept” din juriu, mai ales presedintele, ar putea jongla la nesfarsit cu Gherea / Maiorescu…de ce nu chiar cu dictatura nemiloasa a administratiei, daca respectivul chiar e eficient ), mai ales presedintele lui, ar trebui sa fie inatacabil, ca statut. Aduc trei argumente :
    -- A stiut cineva dintre noi cine cum a votat la Comisia de la Venetia ? A putut cineva face vreo investigatie pentru a detecta “boltele” ? Si nu era vorba de FRUMOS. Era vorba de ADEVAR…
    -- Eram contra Manolescu ( cre’ ca a suferit mult din cauza asta …) atat timp cat USR l-a primit pe Varujan ca vicepresedinte in timp ce era ministru ( scrisese vreo 2 carti, gen almanahe ). In schimb a demonstrat ulterior ca pana si in cazul Goma ( un punct slab al d-lui Manolescu ) a mai incercat totusi ceva ( “batranul de la Paris” il pastreaza pe Varujan pe varianta finala a site-lui propriu in demersul lui de recunoastere a statutului lui Goma ) iar pentru cei ca mine, enervati de retorica goala a lui “ nu uita ca esti roman”, desi intuiesc ca “Miorita fasta” o poate zbughi de-aici , am putut intelege mai bine sintagma, dupa ce am citit cum nu a uitat Varujan ca e armean…
    -- Arta pentru arta, angajament, administratie eficienta, trei criterii care e posibil sa explice in oarecare masura “distinctia” d-lui Gabriel Chifu. Ar mai putea fi subiectivismul cu bolta a presedintelui, cum se pare ca suna principala acuza…Au mai fost presedinti …si cu “boltele ‘celea” se facea terapie de grup….Am si pentru “banditi” : de ce nu le rupeti o mana ca sa-i bateti cu ea pe toti cei care va enerveaza ? Ca intre gentlemeni. Stiu ca nu e pasabil, da’ macar vad ca dom’Gabriel Chifu e pasabil la dvs, ramura poieti…Nu ne dati o mana de ajutor ( nu tot aia…) ca economia Romaniei sa redevina pasabila ? Sistemele de valori ? Poate socul acesta e binevenit. In teoria catastrofelor poate fi un eveniment pozitiv.

  • mitica hopulele

    Un momarlan cu mama cehoaica, sprehuitoare de Deutsch, Gary(baldi) asta. I-am vazut casa memoriala din Petrilater, linga care Ionica Barbu desfasoara tot felul de activitati cu tot felul de invitati. O data,, a adus acolo pina si orchestra dirijorului Mircea Dinescu de la Cetate.

  • Old Pisser

    Did Monica have no cunt? It’s unbelievable, it’s unbelivable. Poate o avea subsuoara si ne mictiona cu bolta, doar intinzand mina, precum premiatorul lui Florin Iaru, ca nu o vaz interpretind roluri de pissing Lesbian.

  • Rainbow/Boul ploii

    S-a pisat cu bolta, draga Florine, dar vezi tu, li se pare unora pisarea respectiva, privita insa de la distanta, un curcubeu… deasupra sufletului meu, tau, sau.

  • nea caisa

    Daca stiam precis, o ziceam.

  • nea caisa

    Nu tin sa va conving.

  • nea caisa

    Imi voi demonstra si eu talentul literar, astept doar genocidul potrivit.

  • nea caisa

    E tare de tot, ar fi primul laureat Nobel bagat la racoare, fiindca am senzatia ca justitia noastra il cam doreste la pripon.

  • nea caisa

    Conteaza si ce esti la varf. Probabil dupa ce vom constata primul filolog devenit inginer, armonia se va reinstaura.

  • InimaRea

    Bag sama că s-a stîrnit vîrtej în partea inginerească a nației certocrate. Io zic să se potolească injinerimea, că și ”Nichi”, toje injiner. De-ăl românesc, chitit pe inginerii fi’ncă așa-nvățat de cîn’se știe. La români, drajilor, ingineria-i formă de rezistență a materialului -- dacă nu știați. La vreme rea, desigur. La vreme de-ailaltă, e numa’ bună de răcorit pipota-ndelung asuprită. Oricum ar fi, se vede din ce material îi clientul.
    Pîn’la urmă, d-lui nu s-a avîntat în proză nici cît Lovinescu, cu Bălăuca lui, necum ca Divinul ce se visa Ioanid. Iar de-l citești, ”se văd oasele ideii” -- cum îl bombănea Călinescu, pe Eminescu, pe alocuri. După unii, așa stil îi cam scheletic, după alții -- concis, la obiect. Iar după toți ceilalți, fausse maigre.
    Aici e-aici: un’te duce gîndul, la care geometrie, în spațiu ori plană? Moment greu, muzica tace*: profunzimea ideii față cu liniaritatea-i impecabilă; aforismul ori sentențiosul cu pretenția de apoftegmatic?
    Vedeți boieri dumneavoastră -- oameni buni, oameni răi și ingineri -- firea omului se vede și după ce-și dorește cînd judecă, literar în cazul nostru: să-ngroape autorul sub lespedea grea a definitivei clasări, ori să pună de-o paranghelie la care să-și invite toți doritorii de plăceri păcătoase, de li se mai spune și estetice? Or, dom Profesor, în cea mai înaltă aspirație teoretică a sa, s-a brodit în capiteluri -- ionic, doric etc. Care ce alta erau decît niște stîlpi diferit coafați dar fără acoperiș, de nici obeliscuri nu le puteai spune, dar nici c-ar fi avut măcar dorința de a se acoperi de cupola încheiatului, a lucrului rotund (nu zic ”sferic”, că n-adie gîndul perfecțiunii).
    Mai dihai, în Istoria sa, avem mai curînd un insectar literar decît o prezentare de fluturi din Grădina lui Dumnezeu.
    Acu’ nu vă fie cu supărare, dar nu-i a mirare că doi ingineri au moșit optzecismul. În care eu văd o secțiune transversală în ionicul Nichita. Căci le-a fost mai la-ndemînă, inginerilor, anatomopatologia poeziei, decît pictura abstractă care, asimterică fiind, le deranja simțul ordinii lumii (nu zic ”cosmice”, că n-aveau așa aripi).
    Am respectul cuvenit pentru ingeniosul bine temperat din care se trag injinerii. Soluția lui tehnică e uneori izvor de lege fizică, deseori -- complexă speculație asupra legilor fizice încă în vigoare. De-aia mă și-ntreb ce importanță poate avea, pentru un inginer, premiul pentru opera omnia. Și mă bate gîndul că inginerul vede o diplomă -- de excelență, eventual -- dar nu un brevet de invenție, nici măcar de inovație. La rigoare -- ori la extremă, depinde cum stați în clipa asta -- o adeverință de bună purtare vede. Literară bună purtare, ce-are? Chiar am văzut, pe undeva, că vicele USR ”e un domn”, poate că-n linia lui Zaharia Stancu, mă gîndesc, de-l nemurea Mircea Micu, memorialistic.
    De unde trag eu concluzia că ceeea ce deranjează e că diploma aia e-n numele lui Eminescu. Dacă-n al lui Barbilian era, cine se mai supăra -- afară de cîrcotașii iremediabili, care-ar fi invocat perfecțiunea formei ermetice, la Ion Barbu; și s-ar fi-ntrebat cum rimează versul alb cu Issarlîk ori Riga Crypto? D’ale lor…
    Poate nu bănuiați că inginerii, cu tot spiritul lor pozitivist, au frica lui Dumnezeu, țin sărbătorile, se cunună și ei, nășesc, se-ncumetresc. Peste toate, pun preț pe fidelitate -- formula imuabilă a rezistenței materialelor din care-și croiesc viața lor împînzită de calcule de umplu de-amețeală unul nedus la biserica scientistă.
    Ar fi și asta o explicație a răcelii dogmatice cu care oficiază un inginer, ritualul încununării literare. Care nu-i musai de bine, vezi încununarea lui Gheorghe Doja ori a Mîntuitorului.
    Dar poate inginerul fi ironic pînă la sarcastic? Cre’că da, unii-l acuză de cinism, chiar. Caz în care-i demolator, nu constructor. Demolition act depinde după facultăți. Or, facultățile noastre -- mintale, dacă insistați -- sînt în faza-n care Academia nu-și mai permite organizarea Premiului, a delocalizat-o: a dat-o pe mîna corespodenților săi (in-voluntari, vă zic eu!) și-a mutat-o la mama supărării, din motive istorice, desigur.
    Numa’ că să știți una -- și n-o spun cu răutate, așa-i p’aci: pentru suceveni, botoșenenii sînt de paie.
    *Pentru cine mergea la circ, în copilărie, înaintea unui salt mortal.

  • nea caisa

    Draga Inima Rea, din punctul meu de vedere o diferenta principala intre un inginer si un om de formatie umanista (filolog, sa zicem) este aceea ca inginerul plateste (timp si bani) pentru a avea cultura umanista, in timp ce filologul este platit pentru a avea cultura umanista. Desigur, reciproca este valabila in ceea ce priveste cultura tehnica, cultura care insa este ca Linuxul: este jargonarda si minoritara (sunt utilizator de Linux!). Insa, cum ma gandeam, ieri, la fel de important este ce ai la varf. Avem si cazuri in care un om isi schimba profesia pentru a-si oferi o sansa in cazul unui esec profesional, avem cazuri de schimbare a profesiei fiindca exista persoane care nu pot face prea mult timp acelasi lucru, avem cazuri de schimbare a profesiei fiindca adevarata dragoste profesionala vine mai tarziu (sau niciodata). Am cunoscut pe vremuri, ca elev de liceu, un domn numit Dorobantu, care absolvise matematica, in acel timp era student la fizica si avea de gand sa traiasca din poezie. Nu am auzit, insa, in ani, despre nici un mare poet numit Dorobantu, asa incat nu mai contreaza ca a fost matematician la baza, ca a fost apoi fizician. Important este ca nu a izbandit in ceea ce il pasiona pe el, poezia. Asa si cu inginerii eminescologi adusi in discutie: nu conteaza ce au fost ei candva, “la baza” conteaza cat de bine fac ei pe filologii; daca sunt filologi slabi, nu mai conteaza ca au fost ingineri.

  • Dezideriu Dudas

    Cred ca Eminescu a anticipat ca o sa fie o problema ( ” ce deranjeaza”… ) speciala legata de el si de acea “fidelitate -- forma imuabila a rezistentei materialelor”. De aia probabil a venit cu “apoftogema” ( nu ma “injurati” numai pe mine, cititi mai sus…), ” otelul de lemn”…

    Pipota malai viseaza, dar s-a oprit ( “Vaticanul Bisericii Scientiste” a reactionat : HUOO’PREA !…E drept, nici ‘ceia de ziua-a 7-a nu stau special degeaba…)

    PS 1 Desi n-a infipt nimeni scobitoarea in maslina, am alergat destul maslina ‘ceea….Si oricum, daca o va infinge cineva pana la urma, daca s-ar putea neinginer, daca nu eram noi s-o alergam…
    PS 2 Pentru ingineri ( nu si pentru cei din Orchestra AGIR), poetii nu sunt de paie
    PS 3 Cam asa-i toata Romania…Insectar de oameni si nu prezentare de oameni….

  • InimaRea

    Diferența principală dintre inginer și literat -- nu toți umaniștii-s literați -- nu vine din pregătirea științifică de bază, care doar agravează, cumva, depărtarea dintre cei doi. Vine din lobul dominant -- unul pentru fantezie, celălalt pentru exactitate.
    Diferența dintre literat și scriitor artistic -- dacă vorbim de literatură ca artă -- e dintre gustul literar și talentul literar. Unde gustul e o abilitate naturală -- cam ca urechea muzicală -- iar talentul e un dar (gift) care mînă către vocație literară.
    Cel mai bine se vede asta la despărțirea criticii literare de arta literară. Un critic nu are talentul literar necesar operei, dar are -- în cele mai fericite cazuri -- jumătate din asta, putința de a-l recunoaște, plus dorința de a-l înțelege și plăcerea de a-l explica. De altfel, critica literară e numită și paraliteratură -- unde aluzia de parazitism e cheia ironiei.
    Pe de altă parte, formația pozitivistă -- obținută nu neapărat dintr-o vocație ci, de multe ori, din motive independente de adevăratele aspirații ale omului cu pricina -- nu strică talentului literar, acolo unde există. De aceea sînt scriitori din toate părțile, nu doar din cea umanistă. În schimb, critici literari din ingineri, mai rar dacă nu deloc. Cazul lui Crohmălniceanu poate fi socotit de ”fals inginer”. Am avut colegi de facultate care-au ajuns la Filo după doi ani de Politehnică.
    Dintre pozitiviști, medicii-s cel mai bine reprezentați în Republica Literelor, probabil că datorită părții de relativitate a meseriei acesteia, care face diferența dintre viață și moarte, sănătate și boală. Ceea ce scoate la lumină -- după o lectură filozofică susținută -- nevoia meditației asupra Vieții, tema eternă a literaturii artistice.
    Tot bine reprezentați sînt și juriștii, venind dintr-un domeniu în care relativizarea Dreptate-Adevăr aprinde imaginația curiosului primordial, tot punîndu-i în față întrebarea ”Cum e, de fapt?”
    Înlăuntrul literaturii artistice, poezia e mai pretențioasă decît proza. În al criticii literare, receptarea poeziei e un pariu riscant, față de confortul de a vedea că unul ”scrie bine”, cînd singurul risc este să afirmi că ”are condei”.
    Așa se face că ”poet consacrat” vine -- într-o lume critică responsabilă -- din ”poet adevărat”. Tot așa se face că nu există ierarhii între poeți, fiindcă nu poate fi unul mai poet ca altul. Dar poate fi socotit ”mare”, în funcție de variabile stabilite arbitrar, pînă la urmă. Una ar fi cantitatea -- cîte volume, de pildă. Alta ar fi armonia diferitelor strune lirice, de unde -- poeții ”monocorzi”, care scriu mereu la fel: la fel de frumos (poetic) dar și la fel, la cam toate vîrstele. Un poet monocord devenise Adrian Păunescu, instalat prea devreme într-un fel de ”suficiență poetică”.
    Vorbăria mea cu ingineria era în glumă, amicala pentru cei cu simțul umorului, mai ales pentru cei predispuși la autoironie -- binefăcătoare dacă e sinceră, nu jucată din falsă modestie.

  • Peter Manu

    Virtej romanesc: multi poeti, putini bani.

  • Gheorghe Campeanu

    Deplasat si nelalocul sau comentariu.

  • Gheorghe Campeanu

    Imi este practic imposibil sa-l vad pe dl. Mircea Martin comitand “malversatiuni”. Nu stiu care sint realitatile din culisele decizionale ale juriului, dar efectiv nu-l vad pe dl. profesor Martin participind de buna voie sau chiar fortat la un vot impus.

  • neamtu tiganu

    o mica corectie
    “Vine din lobul dominant -- unul pentru fantezie, celălalt pentru exactitate.”
    Un ing. fara fantezie e contabil!

  • neamtu tiganu

    in Germania se publica annual peste 90000 de titluri noi, din care ca. 12000 literatura germana si-nca 12000 traduceri. Cifra totala de afaceri e undeva pe la 10 miliarde.

  • Dezideriu Dudas

    Si nici bautura nu-i destula…

  • Dezideriu Dudas

    Nu va inteleg. Mai sus, cu alte cuvinte, scrieti ce scrie si d-nul Peter Manu, e drept, el mai “poietic”….

    “Pe fond” insa, pe directie negativa, si eu scriu acelasi lucru ca dom’Peter mai sus, iar dom’Neamtu, mai jos, pe directie pozitiva, scrie acelasi lucru…E drept, aici parem “ingineri de la orchestra”…, dar nu e neaparat asa…

  • Gheorghe Campeanu

    Nu-i nimic, ma intelege dl. Manu. Cele doua comentarii ale mele au subiecte/intentii complet diferite.

  • necuviosul sofronie

    Asa e. Nu avem inca masini de masurat valoarea operelor de arta, doar evaluari si evaluatori, judecati de gust, in sens kantian. si… judecati de autoritate, in sens niki-manolescian: ”E cel mai bun poet inginerul acesta, reconvertit dupa Lovilute, pentru ca asa vor muschii mei!”
    Superioritatea premiatului fata cu Eminescu se poate justifica si ea, zic eu. fie cu o falacie pe care as numi-o ARGUMENTUM AD IURATIONEM: ”Va jur pe ce am mai sfant ca vicepresedintele USR e mai mare poet decat Omul din Ipotesti!”, fie cu o falacie pe care as boteza-o ARGUMENTUM AD EXSECRATIONEM, folosit de camaradul meu de armata Balinisteanu, viitor prof de nemteasca, in disputa cu prietenul sau Potorac, viitor prof de ruseasca. In ce context? Potorac era de planton, o data, in schimbul doi, iar Balini in trei, de la 3.oo la 6.00, si nu voia sa se plictiseasca de unul singur, asa ca il provoca pe rusofon, un patimas, la o disputatiune despre Dostoievski, spunindu-i, calm, vrute + nevrute: ba ca Goethe si Schiller sint mai buni decat el, ba ca pina si Maxim Gorki il intrece, iar Potorac se infuria, perora, risposta, pina ce, facindu-se ora 5 si dindu-se desteptarea, nemaiavind nevoie de interlocutor, Balini ii spunea: ”Stii ceva, Potorace? Pina si eu sint mai mare decit Dosto. Si afla mata si de ce: Eu il pot trimite pe el in potca ma-sii, el pe mine, nu. 1-0, dara, pentru mine.” Asa si cu premiatii lui Niki Manolescu: il pot execra, diminua, injura, cadaveriza in debara pe Poetul Nepereche, dinsul pre ei — fiind repliat pe tarimul vrajitorului Amos din Oz + mut ca o lebada -- nicicacum. 1-0 pentru mnealor.

  • Tot myself

    Solidaritatile cumetriale bat grupurile intrapartinice, iar pentra o crea un grup transpartinic se recurge tot la stravechiul liant societal incurajat de ortodoxie, ctitorit pe interbotezuri + incuscriri avantajoase. Sub Ceau, avea un fost coleg de-al meu repartizat la Campulun Moldo, unspe nasi de cununie, selectati din domenii cat mai diferite: un medic veterinar var cu un inspector invatamintual de la Suceava, un gospodar din Fundu Moldovei, un functionar de la CEC, un director de liceu, un inspector financiar, sotul unei judecatoare, etc. Urma sa fie ajutat si, la rindul sau, sa ajute. Acum, ohoho, iti poti face grup transpartinic in propria familie: sotul cu PD,, sotia cu PSD, fata cu UNPR, baiatul mai mare cu PC, al mai miculut cu UMP. Technique yankee garantie au lavage. La Piatra Tedescului, cu ani in urma, dar nu prea multi, doi cumetri optzecisti de-ai mei tot asa procedau… ca sa nu li se ia expectoratul penru cultura din laba: unul era inscris la Conventia Tapului, celalalt la iliescieni, de unde suveica aferenta practicata de dinsii: erau, pe rind, inspectori sefi si/sau inspectori sefi adjuncti, functie de alegeri si algoritmuri politicare. Ii imitau, la rusi, cu alernanta lor la Presedintie + Guvernoi, faimosii Putin & Medvedev. Protocronism romanesc de calitate, M’sieur Abricot.

  • InimaRea

    Neamtule, fantezia e o forma a puterii de imaginare. Nu cred ca inginerul face proiecte fanteziste, poate doar fantastice.

  • Niki Vodcarel

    Mai era una, in Birmania insa, cu Premiu Nobel pentru Pace si in arest la domicil. Vosgan Varujanian, daca insfaca Nobelescul, scapa cu suspendare de suspensori. Parerea mea!

  • manuc

    L-ati ratat pe cel denuntat de Victor Surdu de la PDAR la inceputul anilor 90, dupa desfiintarea fermelor zootehnice: nu ii zicea ”genocidul porcilor”, ci folosea, in loc de ”genocid”, un sinonim pe care nu e politicamente corect sa-l pomenim acilea, fiindca incepe cu litera H. Nu-l folosea din antisemitism, doar din ignoranta, fiind omul agronom sau veterinar de meserie.

  • manuela

    Nici Mircea Martin, universitar model, nici Ion Pop, favorabil Martei Petreu sau lui Ioan Moldovan, ardeleni de-ai lui. Ramin Cistelecan, Ioan Holban si Mircea A.Diaconu, tustrei in frecvente combinatii reciporc avantajoase cu Maitre Manole. Om afla cit de curind cum au stat lucrurile. La noi, secretele au viata scurta.

  • igor

    De aici nevoia integrarii rapide a Moldovei Transprutice: baietii de acolo fabrica o samahoanca ce-ar ajunge pentru un milion de sindrofii pe an.

  • Iată aici răspunsul lui Mircea Martin la “modesta propunere” de a se recunoaște co-autor al unei “malversațiuni “, lovit de “nepăsare cinică” și “interese de grup” și, pe cale de consecință, să-și prezinte demisia din juriul care acordă, anual, Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu -- Opera Omnia. Observă cineva măcar diferența de stil în a purta un dialog oricât de înfierbântat ar fi el?

    “Dragele mele, dragii mei,

    Adresaţi o scrisoare membrilor unui juriu căruia îi reproşaţi alegerea făcută în acest an (şi în anii anteriori, cu deosebire în 2013 pentru 2012). Aduceţi acuzaţii grave: „malversaţiune“, „dezerţiune“, „interese de grup“, „nepăsare cinică“. Şi cereţi demisia în bloc a juriului.

    Împart aceste acuzaţii cu ceilalţi juraţi, dar le resimt cît se poate de personal şi de dureros. Aproape că nu-mi vine să cred că mă vizează (şi) pe mine. Întrucît vin din partea unor oameni pe care, în majoritatea lor, îi cunosc şi preţuiesc – pentru unii chiar am sentimente de prietenie –, le iau în serios şi încerc să le dau un răspuns.

    Mai întîi, cîteva precizări. Ca orice premiu, şi Premiul Naţional de Poezie este acordat în urma voturilor primite din partea fiecărui membru al juriului de către fiecare autor nominalizat. Decizia juriului nu se ia prin consens, ci prin majoritatea simplă a voturilor. Conform uzanţelor, membrii juriului sînt solidari cu decizia finală, indiferent de modul în care a votat fiecare. Unde am ajunge dacă, atunci cînd opţiunea proprie nu întruneşte majoritatea, ne-am disocia public, am protesta sau am ieşi din respectivul juriu?! Votul nostru negativ contribuie şi el la palmaresul laureatului nedorit – sau cel puţin aşa s-ar cuveni să fie într-o comunitate care se respectă pe sine.

    Cîteva observaţii în continuare. Regretaţi faptul că laureaţii din ultimii ani n-au mai fost „de acelaşi nivel“ cu cei anteriori: şi puneţi pe seama juriului aceste „sincope“. Sincope au fost, într-adevăr, dar nu cumva diferenţa de nivel şi sincopele înseşi corespund situaţiei din teren, din terenul poeziei româneşti contemporane? Mai avem astăzi, oare, un poet de talia lui M. Ivănescu, a ultimului Doinaş, a ultimului Cezar Baltag?

    Deplîngeţi apoi faptul că Alexandru Muşina şi Traian T. Coşovei n-au mai apucat să primească acest premiu pe care l-ar fi meritat. Aşa este; pe cel dintîi îl pomenesc şi eu chiar în textul-laudatio citit pe 15 ianuarie, la Botoşani. Dar trebuie să ştiţi că n-aveam cum să-i votăm pe Coşovei şi pe Muşina, pentru că nu au fost nominalizaţi. Mai spun o dată ceea ce nu obosesc să spun, anume că juriul nu alege un premiant din multitudinea poeţilor români contemporani, ci din cei cinci-şase-şapte pe care îi stabileşte un juriu local, botoşănean. În ce mă priveşte, simt o „strîngere de inimă“ şi pentru nepremierea lui Cristian Popescu sau, mai aproape, a Norei Iuga, ca şi pentru dispariţia de pe lista de nominalizări a lui Constantin Abăluţă.

    Afirmaţi că, anul acesta, „ştacheta a coborît nepermis de jos“, că, de fapt, „s-a prăbuşit“; mai rău, că „mai jos nu se poate“… Nu e prea mult, nu vă lăsaţi, cumva, purtaţi de val? Să ne înţelegem: voi fi ultimul care să neg existenţa unei clare diferenţe de valoare între Ion Mureşan, Marta Petreu, Mircea Cărtărescu, pe de o parte, şi Gabriel Chifu, pe de alta. Nu este însă aceeaşi diferenţă de nivel între toţi ceilalţi nominalizaţi şi Gabriel Chifu. Nu cumva distanţa abisală pe care o stabiliţi între Gabriel Chifu şi ceilalţi poeţi are şi altfel de raţiuni decît intrinseci, poetice? Aţi mai fi fost la fel de radicali dacă el n-ar fi vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor şi director executiv la România literară? Cred, de altfel – dacă e să-mi duc gîndul pînă la capăt –, că el însuşi ar fi trebuit să se gîndească mai bine înainte de a accepta să intre în acest concurs…

    În cele cîteva pagini de laudatio, am încercat să trasez profilul acestui poet. V-aş ruga să citiţi acest text în toate componentele lui, inclusiv citatele. E de neconceput ca în puţine cuvinte şi în contextul festiv al decernării cineva să poată explica de ce laureatul de pe scenă merită premiul, şi nu unul sau altul dintre cei nominalizaţi. Astfel de comparaţii ar fi necesitat ore întregi de analize şi discuţii, precum şi o audienţă de colocviu ştiinţific. E posibil, fără îndoială, ca un alt critic (sau un alt poet) să definească un profil diferit, să pună în alt fel accentele valorice. Aceasta este însă reprezentarea mea, mi-o asum, o voi publica, probabil, într-una din cărţile mele viitoare, împreună cu alte laudatio, pe care le-am făcut de fiecare dată cînd am fost (la doi ani) preşedinte de jure al juriului. Preşedinte de facto nu am fost niciodată, Laurenţiu Ulici şi Nicolae Manolescu au îndeplinit această funcţie, adică au cerut şi au centralizat voturile membrilor.

    „Interese de grup“ nu am avut şi nu am, ultima mea prezenţă (şi prestaţie) în cadrul Uniunii Scriitorilor a fost aceea de a-i înmîna, în 2005, Premiul „Ovidiu“ lui Mario Vargas Llosa şi de a rosti laudatio cuvenită. Cît despre „malversaţiune“, acuzaţia mi se pare atît de fără legătură cu mine, încît o consider o pură abstracţie, spre a nu zice o vorbă aruncată în vînt. Exprimarea „nu vă mai pasă“ m-a lovit însă şi m-a jignit foarte tare. Îmi faceţi o mare nedreptate, pentru că mie chiar îmi pasă, I do care, my dears, I really do. Dacă nu mi-ar fi păsat, n-aş fi luat, la un moment dat, iniţiativa de a rosti o laudatio (pregătită în scris şi rostită în momentul decernării premiului), cu riscul, desigur, de a plictisi un public neliterar, prezent în sală, şi chiar pe unii literaţi care nu suportă solemnităţile (dedicate altora). Mi s-a părut că două fraze şi/sau două glume şi o bătaie pe umăr înseamnă prea puţin pentru laureatul Premiului „Mihai Eminescu“. Şi chiar pentru noi toţi, în măsura în care constituim o comunitate.

    Dacă nu mi-ar păsa, n-aş simţi nevoia să răspund personal unei cereri de demisie în bloc (care, între noi fie vorba, este oarecum în contradicţie cu tot ceea ce afirmaţi în legătură cu competenţa membrilor juriului şi cu deciziile lor de-a lungul a peste două decenii).

    Neacceptînd acuzaţiile dumneavoastră (malversaţii, interese de grup, nepăsare), nu îmi voi da demisia la cererea dumneavoastră. Întrucît nu am deloc o problemă cu „darea demisiei“, o pun la dispoziţia preşedintelui Uniunii Scriitorilor, în anumite condiţii, pe care le consider importante.”

    (Text reprodus din revista “Observator cultural”
    -- http://www.observatorcultural.ro/Raspuns-unor-mai-tineri-colegi*articleID_31333-articles_details.html)

  • corina blaga

    Nici Cornel Ungureanu -- as adauga eu -, om prob de felul sau, care l-ar fi votat fie pe Ioan Moldovan de la ”Familia” oradeana, fie pe Lucian Vasiliu ot Iasi, relansatorul ”Daciei Literare”, caruia, nu de mult, i-a acordat un emotionant interviu.

  • bagajist

    Un autor american, Paul Rosenberg, discuta cu editorul sau despre o carte in lucru. La un moment dat au inceput sa discute despre istorie si, cumva, au ajuns la genocidul armenilor. Editorul s-a aratat surprins ca interlocutorul sau stia despre genocid pentru ca multi inca nu stiu. Explicatia era ca, in copilarie, acesta cunoscuse mai multi copii armeni si le-a ascultat istorisirile.

    Legat de asta, editorul i-a relatat o intimplare. In urma cu citiva ani lucra la un manual de istorie pentru liceu. Intr-o zi primeste un telefon de la US State Department. A fost socat sa afle ca l-au sunat ca sa discute despre cartea de istorie la care tocmai lucra (oare cum or fi aflat?). Citez (pentru ca e pacat sa traduc asa ceva) relatarea convorbirii telefonice asa cum apare ea in articolul “How I Discovered The Hidden Side of History” de Paul Rosenberg:

    “We need you to cut back the section on the Armenian genocide,” the man from the State Department said. My friend was horrified, and complained that it was the true history. “Yes,” said the man, “but we need to keep the Turks happy.” My friend’s 2-3 pages on the Armenian genocide was reduced to 2-3 paragraphs, and it was a victory that he got that much space.

    Si mai citez comentariul amar al lui Rosenberg despre “onorabilitatea” mediului academic american si despre cit de liber e adevarul sa zburde in the land of the free and the home of the brave: “According to all I learned in school, such things did not happen in America. According to all that is self-promoted about academia, they are the sworn enemies of such things. But they do happen – a lot.”

    Istoria e in mare masura un exercitiu de transfer al vinovatiei. Perceptia publica asupra baietilor buni si baietilor rai e modelata intr-o masura la fel de mare de ceea ce e spus ca si de ceea ce e omis, iar cartile de istorie, cele oficiale, din scoli si facultati, sint ultimele din care poti invata ceva despre trecut.

  • frederic nice

    De souffrance caquettent/Et femmes et poetes…

  • evu

    …ei, nene Neamtule, filologii stau prost cu socoteala. Or fi avind ei spirit de finete, unii, dar nu-l au pe acela de geometrie.

  • Cristian F.

    Da, e deplasat, plin de dispret si anti-romanesc. Ce zice Peter, de fapt, e ca romanii sint un popor marunt, inferior, o natie de doi bani. Probabil ca el e ungur si se crede rasa superioara.

    Ar cam trebui sa vina cu niste scuze.

  • InimaRea

    Gentlemen, dau in fandacsie cu telefonita asta. Pina la urma, a fost cineva din juriu la Botoșani? Si daca a fost -- cind, la jurizare ori la premiere?
    Toată eleganta dlui Martin nu acoperă enormitatea asta: lista candidaților la Premiul Național Mihai Eminescu e stabilită de Botoșani. Eu sper ca si șeful de gara de acolo sa aibă un cuvint de spus, e din Județul Poeziei.

  • Gheorghe Campeanu

    Da, stilul, tonul, politetea “impenitenta”, deh, tipice unora din generatia care ar trebui sa iasa de pe scena (ma refer in mod specific la maniere, nu la esenta conflagratiei).

  • Gheorghe Campeanu

    Ma refeream strict la conotatiile stilistice si la bagatelizare. Daca erau facute de un muntean, moldovean, ardelean, ungur, tatar sau lipovean, sai chiar de un “bun roman”, m-ar fi deranjat in aceeasi masura. “Anti-romanesc” este o caracterizare care nu se inscrie in contextul si intentiile comentariului meu, nici macar implicit, deci explicit, va apartine in totalitate. Referinta despre ‘rasa superioara’ imi pare cel putin neavenita in orice circumstante, dar mai mult ca oricind, daca mai era nevoie sa ni se aminteasca (din nou?), dupa 7 ianuarie 2015.

  • neamtu tiganu

    nea Peter e cumsecade, e preten cu dom prof Tismaneanu! Preten bun, de familie!

  • nea caisa

    Si la mine.Dealtfel, nu v-am dat o replica ci am profitat de comentariul dvs

  • nea caisa

    Contabilii au si ei fantezia lor!

  • Mihai Rogobete

    Dacă pui un majordom, oricât ar fi de stilat şi cinstit, să managerizeze un McDonalds, iese sigur cu lipsuri. Fiindcă e autoservire.

  • nea caisa

    Draga Inima Rea, se intampla ca si eu si tiganul sa fi activat si in zona de creatie inginereasca, presupunand o fantezie bogata; desigur, respectand constrangerile ingineriei, adica sa mearga. Exista si inginerii de productie, pentru care constrangerile sunt mai mari.

  • Dezideriu Dudas

    Cam toti romanii cinstiti de dupa 1989 au fost un fel de majordomi Nea’Alecu -- Mac’Donald’s se spune ca avea niste “scoruri” cand construia Mc’Donald’s-uri
    in parteneriat cu oameni de afaceri romani acum cca. 20 de ani, de-ti statea
    mintea-n loc. Daca erai “majordom”. El nu era. Toata Romania a fost o
    autoservire….Sunt convins ca acei capitalisti americani care sugeau sangele
    poporului roman s-au prins pana la urma. Pentru ei coruptia e un cost. Numai la
    noi coruptia e o recompensa…Cam asta-i esenta TEORIEI SANCTIUBILOR PREMIALE a
    lui Mihai Ralea…Mai mult, sunt convins ca nea’Alecu e acum anticorupt convins.
    Spre deosebire de domnul Jack, nu e nici rupt in fund…

    Calatoria continua

  • Ultor

    A iesit ceva din ciclul ”limba și litîrîtura română”…Autorlâcul lovește din nou, vorba răposatului A. Marino.

  • Ultor

    D-nul Manu cred ca are identitate iudaica… ironia sortii e ca o astfel de remarca, lejera si nevinovata in intentie, poate fi inetrpretata ca fiind antiromaneasca, lucru pe care d-voastra il si faceti…De multe ori asa stau lucrurile si cu antisemitismul inventat, plasat iresponsabil acolo unde nu e, etc. De unde se vede ca dogmatismul e pernicios in toate manifestarile sale…

  • Peter Manu

    Profesorul Tismaneanu a scris elogios despre multi membri ai elitei culturii romane de astazi. Nu ca mine.

  • Ultor

    …mai ales cand te fura!

  • Peter Manu

    Corect.

  • InimaRea

    Cam greu dar am înțeles cum funcționează Premiul -- ca dracu. Aproape-demisia dlui Martin -- din Obs.cult -- dă o idee despre degradarea la care-a ajuns Premiul. Iar comentariile de la fața locului (pe fb, e o relatare după mărturia unuia de la Monitorul de Botoșani) nu lasă loc de îndoială -- li se fîlfîie tuturor de Premiul Național de Poezie.

    E și-o parte ridicolă-n scrisoare dlui Martin -- unde solicită mai multă transparență asupra felului cum își selectează comisia locală, candidații.

    De departe, scrisoare dlui Manolescu, către semnatarii protestului împotriva deciziei de anul acesta, bate -- prin aroganță -- pretenția de seriozitate pe care o au căuzașii, de la USR.

    Măcar se bea pe rupte, cu ocazia -- tot e oarece folos. Altul ar fi că -- nu știu de cînd, nu reiese clar -- laureații devin cetățeni de onoare ai Botoșanilor. Adică, pot merge-acolo la băute moka?

    Urît ca urît dar trist cît cuprinde!

    Înțeleg și noblețea atitudinii dlui Tudoran, care nu se dezice de Premiu -- ca laureat; nici de membrii comisiei, ca vechi prieten. Dar degeaba, don Dorine, n-ai cu cine -- domn’e -- n-ai cu cine. Uitați-vă doar la Mircea Martin -- colegialitatea-i mai presus de toate. Deși eu cred că se dă mare, dl Manolescu nu se consideră colegul juriului, nici al scriitorilor membri ai USR, dlui e tata’lor.
    Nu’ș de ce-mi vine-n minte cum zicea Ceaușeasca, la Tîrgoviște: Să mă judece colegii mei, academicienii.
    Vai mama lor, academicieni!

  • O intrebare: e o noutate zdrobitoare ca, intalnindu-se cu asemenea prilejurii, scriitori romani beau, iar altii beau chiar pana cad sub masa/sub scena?

    De ce m-as dezice de premiu, ca institutie? Pentru ca intr-un an s-a intamplat ce s-a intamplat? Va inchipuiti ca un alt juriu, format din oameni mult mai tineri, n-ar fi capabil de o aasemenea eroare? Sunt oamenii mai tineri — gratie varstei — imuni la comisul de aranjamente?

    Pe FB, unul dintre coautorii “modestei propuneri” prin care se cere demiterea, in bloc, a juriului ii raspunde lui Iaru (implicit, mie) ca da, varsta celor din juriu nu conteaza. Asta, dupa ce in “modesta propunere” spune ca varsta conteaza si inca mult. Personalitate multipla? Eu, unul, cand vorbesc cu o persoana vreu sa fiu sigur ca nu vorbesc cu… doua, trei sau cate mai implica o asemenea multiplicare.

    Aveti chef sa daramati o institutie nationala in formare, daramati-o! Sunteti siguri ca stiti si aveti un “material” mai bun cu care sa o inlocuiti? Foarte bine — va rog sa purcedeti.

    In sfarsit -- Gabriel Chifu. Asa cum spuneam in textul de mai sus, as introduce in regulament doua puncte care sa elimine, cat e posibil omeneste, conflictele de interese. Dar n-as avea vreodata curajul (sa-i zic tupeul?) de a-i spune unui scriitor ca e nul. In cazul in speta, imi iau riscul (estetic) de a spune ca nu sunt sigur ca toti semnatarii unui document in care Chifu e declarat nul ca scriitor sunt scriitori mai buni ca el. Un protest care sa acuze un aranjament facut de un juriu se putea lipsi de desfiintarea unui scriitor. Ma intreb, cum va veti uita maine, intalnindu-l nu pe vicepresedintele USR, Gabriel Chifu, ci pe scriitorul Gabriel Chifu pe care l-ati declarat nul.

    Ce a comis juriul e limpede. Dar tot limpede imi este ce ar putea sa faca alte subiectivitati si alte interese de grup. Schimarea va veni. Noile abuzuri nu vor lipsi nici ele.

  • O luati pe urmele lui Vladimir Tismaneanu, devenit, din sociolog si istoric, si geograf, si critic literar. Dle Manu, aveti noroc ca, spre deosebire de medicina, la poezie se pricepe toata lumea. ca si la politica.

  • Peter Manu

    Eu ma gandeam la formula sacra; in Romania, natiunea este cultura, iar cultura este literatura.

  • Pe timpuri i se spunea — agtunci radeam, acum zic,”pe buna dreptate” — “autodeservire”

  • In aceasta discutie/disputa nimic nu e sacru…

  • Cole Ridge

    Either FANCY or IMAGINATON. That is the question.

  • Peter Manu

    De acord. Ar trebui sa fie?

  • Talley Rand

    Foarte frumoasa definitia istoriei ca transfer al vinovatiei. Vera ed anche ben trovata.

  • @ corina blaga
    Imi puteti oferi zece nume de critici & istorici literari de care sunteti absolut siguri/sigure ca, devenind membrii ai unui juriu, ar multumi toate optiunile si ar ocoli toate subiectivitatile cu care, inerent, suntem cu toti incarcati, atat de incarcati pana a atinge, fara sa simtim, etapa “cumetriilor”?

  • ionel din corlata

    Daca s-ar stabili doar la Botosani, s-ar acorda numai botosanenilor, prin tragere staliniana la sorti, eventual, la schimb, si amicilor, alesi cu grija, din judetele invecinate.

  • Dezideriu Dudas

    A-l compara pe Mircea Martin cu Elena Ceausescu mi se pare o intreprindere demna doar de cineva infrant de sistem….Bre’ nea George, mata’ l-ai citit pe Pro(u)st ?

    Scriu aici deoarece nea’Ultor pare sa fi infipt scobitoarea in maslina ( fiind din Sibiu, e si cel mai bine pozitionat )….E drept, InimaRea mai are putin si-o scoate….Iar d-nul Dorin Tudoran demonstreaza odata in plus ca este catusi de putin rezistent. Asta-i de “Radio Erevan” : “ Aveti chef sa daramati o institutie nationala in formare, daramati-o! “
    Problema cu cheful e ca-i pe sfarsite si tre’ resuscitat…Adica-i exact invers. E vorba de apocalipsa si nu de geneza….

    InimaRea ori s-a hotarat sa-si dea doctoratu’ cela ori ne va uimi pe toti si (ne) va aduce ( pa langa, lapte, branza, oua…) dreptatea ‘ceea de pe lume….In acest ultim caz, apocalipsa va fi urmata de apostazie si-acum doar ne–incearca…Da nea’George, inca suntem aici….E drept, nu asa de fularosi ca cei de la A3.

    Daca e ceva neclar, o clarific acum certocrat, in acest context, adica definitiv. Talley Rand srie mai jos citandu-l pe “bagajist” ca “istoria este transfer al vinovatiilor”. Eu as spune altfel, are dreptate nea T.Rand la societati deschise, dar la alea inchise ( in context, ramase “fara bagaje”…), cred ca mai fezabil este Mihai Ralea : “ istoria este un transfer al nevinovatiilor”….cum s-ar putea interpreta Teoria Sanctiunilor Premiale…

    1001 DE NOPTI BOSIMANE

    PS Am inteles foarte bine 25 de ani ca putem fi o tara africana. Nu incercam si cu civilizatii ‘ceia nemilosi ? Nea’Gabriel, e si el tot pe partea cealalta si-i trage o smetie Papei de toata frumusetea….Noroc ca exista si Papesa ca nea’Gabriel si-ar fi pierdut increderea in institutia papalitatii…. Nea’Gabriel n-are nici-o treaba cu Elena Ceausescu. A preluat de fapt Editura Politica Comunista a Luptei impotriva Dictaturii Academicienilor ( iar comunistul ‘cela veros, da’ pios deci ne-nemilos, Ion Iliescu, s-a legat cu lanturi – de putere, ca sa nu i-o dea )….De aia au infiintat imediat S.A.R.….Nu ma numar printre cei care neg importanta pentru viitor a lui nea’Gabriel, nea’Andrei, chiar a autoanulatul HRP, dar mai ales a Papesei….Ma ingrijoreaza insa excesele gruparii celor care si-au perpetuat nevinovatia….si-i omoara pe toti din toate partile, ca-n povestile bosimane….

  • nea caisa

    E un subiect. Si nu intereseaza pe nici un scriitor adevarat?

  • nea caisa

    Pai, e cam si a mea.

  • InimaRea

    Pretine Dezideriu, înțelegi mai mult decît am scris -- ceea ce-ar putea fi de bine, de-aș fi comis operă literară: se chema ”deschisă”; și mai puțin, totodată, fiindcă madelaine, cum zicea unu’ de căuta potcoave de cai morți (timpul pierdut așa se traduce pe la noi).
    Așadar, nu că-l compar pe Mircea Martin cu Ceaușeasca, dlui e dintre academicienii care-au fost colegi cu sinistra soție a dictaturii.
    Dacă ne-nțelegem la preț, poftim -- îl compar cu boierul lui Duiliu Zamfirescu, care trebuie să-și dea fata după Tănase Scatiu. Azi bine vedem că e veche, la noi, coabitarea cu mîrlănimea triumfătoare. Că boierii minții n-au încotro, tre’ ”să se frece” de pletora arivistă și parvenită care te pupă pe-amîndoi obrajii de bucurie c-ai catadicsit.
    Ori, mai puțin melancolic -- poate chiar deloc -- putem pune invers problema: prima generație-ncălțată își dă-n petic, care pe unde-apucă, neștiind că extravaganța-i îngăduită doar de la a treia, minimum, generație boierească-n sus (jos, cum a’ si, că tot nu contează curgerea Timpului, dacă bine stăm și ne gîndim).
    Al’cineva -- dar tot aici -- mă atenționează că nu-i așa, că de-ar fi, comisia botoșăneană ar propune doar literați neaoși, de pămînt de la ei, de-acolo. După mine, asta-nseamnă să nu ții seama de circumstanțe. De unde reiese că pe mine nu mă-nteresează ce jocuri se fac la Bot’șeni -- ca peste tot, în Regat (și nu numai) ci mă doare că onoarea ce s-a făcut Botoșanilor -- de a organiza decernarea Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu -- s-a-ntors împotriva Premiului, a Eminescului și-a Poeziei.
    În fine, don Dorin pare a mă crede vreun uscat care duce paharu’ la ureche, și-i ține de rău pe-ăi de beau pînă cad lați. Aci, n-am ce face alta decît s-aștept ca-n viața asta -- ori într-una din cele viitoare -- să infirm reaua părerea a dlui despre mine. Pînă-atunci, nu mă pot bizui decît pe prietenul Liviu Antonesi, să depună mărturie că nu-s abstinent.
    Nu c-aș fi perfect, nu! În mărginirea mea, am învățat să beau destul cît să-mi fie bine, dar nu chiar cît să nu mai știu de mine. Încolo, și eu român, cu lăutari la Borta Rece, cu alea-alea…

  • Dezideriu Dudas

    Liviule, asa-i ? Ca altfel nu scapa…

    Despre Ca-c-ACADEMIE, cu alta ocazie…Sa rezolvam intai principala problema…Cum mai scriam, tre’ sa fim organizati….

  • neamtu tiganu

    inclin sa cred ca cel mai bine ar fi pt. alegerea unui poiet national organizarea unui referendum national. Desigur rezultatele vor fi valabile doar daca participarea va depasi 90-95%, asta ar asigura o transparenta totala o democratie participative si ar fi un exemplu pt. tot mapamondu ca romanu s-a nascut poiet.
    As mai propune ca premiul sa se numeasca “poietul anticommunist” si sa fie validat de o comisie prezidentiala condusa de dom prof Tismaneanu.
    In plus as propune ca festivalul Enescu din toamna, la care deja am cumparat abonament, sa se combine cu festival de poiezie, de ex. in pauze, in foyer, sa se recite poieme si poiemi.

  • Romania Penala

    ….poezeme si poezemuri, poiame si poeziuni.
    PS. A se vedea aticolul lui Ioan Spanu in ”Cotidianul” de azii: istorii cu spagi grele pentru admitere in USR. Acuzati: Chifu si Prelipceanu, pe plan national, caci, oricum, pe plan local, cele trei referate de care are nevoie impetrantul costa si ele, insa te poti achita in produse -- carnati proaspeti, vin, caltabosi. Dar… merita: te alegi mai tirziu cu o a doua pensie,care nu e de lepadat, fratello!

  • varvara buleu

    V-ati preumblat vreodata prin Gradinile lui Gagademos? E multa racoare p-acolo, dar nici excrementii canini -- in care calci si aluneci -- nu lipsesc…

  • Dezideriu Dudas

    Iar domn’ Jack sa fie presedinte USR, pus direct de Comisia de la Venetia, adica sa fie numit global…., daca ‘cela nationalu’, poietul, va fi ales….Cam asa alegem si noi optiunile in economie. ‘Celea nationale, avem de ales ( ciuma sau holera…), ‘celea globale, vin “in plic”,,,,La economie insa e o problema de intelegere. Jumatate din tari vor intelege diferenta dintre democratia participativa si comunism, jumatate vor crede ca sunt sinonime…O viziune importanta totusi deoarece astfel se poate demonstra ca anticomunismul in tarile deschise -- chiar si numai formal, inseamna de fapt democratie reprezentativa, asociata in principal neoconservatorismului american. Un alt mod de a demonstra ca Paul Goma a avut dreptate in “Saptamana rosie” ca fractii importante din fostul comunism international a venit alaturi de neoconservatorismul american.

  • Dezideriu Dudas

    E drept, mai bine “Lady Gaga” decat “apoftogema” lui ID Sarbu ( “cacalau”)…Are si dimensiunea globala, nu ca aceasta n-ar fi si ea apoftogemata….Asa ca ramane Gagademia…..Stiati insa ca cel mai mare lobbyst pentru revenirea Regelui Mihai in Romania, cu un statut adecvat, a fost acad. Mihai Draganescu ?
    Da, e racoare, au si locuri de parcare…., n-am alunecat dar nu stiu daca n-am calcat cumva….Primul contact cu Academia l-am avut prin 1998. Imi cereau sa-mi traduc in engleza o lucrare la o Conferinta organizata si de ei. Asta, desi eu credeam ca deja de-a doua zi tre’ sa nu urcam pe case sa punem tabla ‘ceea tinichigeroasa…Pentru ca n-am fost in stare ( nici n-am incercat -- gandeam eu atunci, daca le-a placut lucrarea, cum scriau ei c-ar fi selectionat-o, de ce n-o traduc ei ? ), au prevalat cele scrise direct in engleza….S-au traduse in engleza, in cazul celor germane, olandeje, frantuzesti…, chiar si rusesti ( pe ramura metalurgie )….Iarasi “perfidul Albion” a fost in avantaj….

  • Liviu Antonesei

    Pai, textul ew mihnit, ca sa spun asa, l-am si postat pe pagina mea, din scrupule de exactitate. Dincolo de faptuk ca e scris elegant, dar destul de lung, nu aduce decit informatii: 1. ca si Dsa crede ca macar trei poeti erau mai buni decit laureatul: Ion Muresan, Marta Petreu, Mircea Cartarescu, cu precizarea mea ca IM e laureatul de anul trecut! Deci, ramin oricum doi mai buni! 2. Distinctia presdinte de jure Dsa, si presedinte de facfo, Laurentiu Ulici, apoi Nicolae Manolescu. Habar nu am daca aceasta distinctie exista in regulament, de ce un juriu de sapte are doi presedinti si care ar fi rostul distinctiei!

  • Ultor

    N-ar fi rau sa fie bine, ca sa mai citez dintr-un clasic in viata ( G. Gagi ). Cei da la Dilema ( cred ca asta Veche, dom’le, Veche ), titra intr-un numar tematic, ca romanul s-a nascut (ina)poet…Deci, ca si la fotbal, aici care cum s-ar veni, ne pricepem toti… recunosc ca asta atitudine irita profund pe initiatii/profesionistii domeniului, care zau de se inteleg si ei intre ei, daramite ei cu noi, neofi(l)iti de dupa gradene. Oaresce adevar au si contestarii premiatului/juriului…Spre nestiinta mea , eu unul n-am auzit de poetul Gabriel Trifu. Cum nu sunt un cetatean al Republicii Literelor ( doar metec ), am zis ca oi fi eu mai ignorant. Am intrebat insa un professor de romana, de la o scoala de centru, si am aflat ca nici dansul n-aflase de poetul nostru, asa ca daca s-ar organiza un referendum cu cvorum, cred ca ar fi ramas fara coronita ( dar poate cu un scandal mai putin )…

  • Regret, cu mult inaintea rostirii lui Gica Hagi am scris un text care se numea chiar asa “N-ar fi rau sa fie bine” — auzisem vorba de la niste sateni morometieni/morometziatizati…

  • Sursa e…

    Pe Gabriel Chifu nu-l cunosc -- l-am intalnit o data sau de doua ori, “Buna ziua!,”Buna ziua!”, dar pe Nae il stiu de vreo 50 de anisori si, zau, nu-l vad facand asa ceva. Si-apoi, numai cineva care nu are nimic de-a face cu scrisul, ci doar vrea sa fie membru in USR, poate fi atat de idiot sa dea 8,000 Euro + carnati + peste + miel pentru asa ceva… Si inainte se mai dadea o damigeana de vin unui editor sau redactor de revista, dar pe saracia asta sa dai 8,000 de Euro inseamna ca USR va deveni familia celor mai bogati romansi…

    Ati citit Scrisoare dlui Balasa Sorescu Nicolae catre Curtea Constitutionala?

    Mai intai, este in mintea cuiva care trimite o asemenea scrisoare Curtii Constitutionale? Ce treaba are Curtea Constitutionala cu o asemenea tarasenie (adevarata ori nu)? Apoi, nu stiu ce carti a scris domnul respectiv, dar daca sunt de nivelul dovedit de scrisoarea cu pricina, cred ca ar trebui sa dea nu 8,000 de Euro ci vreo 800,000 de Euro ca sa fie primit in USR. M-a omorat propozitiunea in care spune ca l-a cunoscut pe nu stiu cine “contextual”.

    Deci, dupa “textualism” am progresat -- azi avem “contextualismul”…
    4 mins · Like · 1

  • Imi “amintesc” un vers din Vladimir Vysotsky, vers pe care mi l-a soptit candva, la Moscova: “Ah, cum o mai iubesc, contextual, pe Marina Vlady…”

    Just now · Like

  • neamtu tiganu

    ma scuzati ca insist, da daca romanu s-a nascut poiet, atentie nu e vorba nici de cel ardelean, nici de cel ungurean, nici de evrei, tatari, gagauti, musulmani, si inca odata atentie, NASCUT nu facut, pai atunci romanu trebe sa ia premiu de cel mai tare.

  • Father Whippedcream

    E vorba asta moldo-valaho-transilvana veche, cucernice domn.. O ocurenta a ei ai, de pilda, intr-o satira in versuri bahluviioase la adresa Popii Smantana, also known as Ion Creanga, pe vremea cind acesta se implicase, nu se stie cat de serios, in niste alegeri locale din mahalaua celesta TIcau. Satirizatorul, colaborator la o foaie adversa, il imagineaza agraind la o intrunire electorala cam asa: ”Dragi ieseni din asta sala, stiu ca toti ginditi ca mine,//Cum ca-n tara noastra draga n-ar fi rau sa fie bine!”

  • Marina Vladimirescu

    Frumooasa -- sau ciudata? -- LOVE STORY a fost intre cei doi, de meserie rusi amandoi. Daca ti l-a soptit chiar el, VV, merita, MAITRE, sa soliciti trecerea urechii tale in patriomoniul UNESCO, zau!
    In iasi, la un etaj inferior (poate chiar la parter), avem -- o poate confirma si doamna Magda U -- istoria celor doua versuri dedicate regretatei Ana Muslea, poetesa de la Radio Iasi si/sau de la Casa Tineretului: ”Noi am iubit pe Ana Muslea/Si nu ne-a fost deloc usor!” Nu spun cine e autorul lor. SAPIENTIBUS PAUCA!

  • Valachia Poenalis

    Asa se exprima dinsii, noii impetranti (sotul oltean + sotia), cu multe cacofonii, dezacorduri gramaticale si opinteli lexicale, toate ”contextuale”. Sigur, spusele trebuie si dovedite, tot ”contextual”. La nivel de filiale provinciale ale USR, practicile invocate in scrisurile denuntatorului exista totusi. Nu totdeauna sofisticate, de cele mai multe ori cumetriale. Vorbesc in cunostinta de cauza, macar ca nu membresc in Huniune. Am mers, o data, masinal, la Tazlau, sa vedem ctitoria lui Fane Babanul cel Sacrosanct, impreuna cu nevasta din dotare si un cumatru din Piatra Tedescului, insotit de fumeia sa. Pe drum, l-a sunat pe directorul scolii generale de acolo, prof de mate, si l-a anuntat ca vine in vizita, sa fie pregatit, iar mie mi-a zis: ”Ne va ospata crestineste, cumetre, ca i-am facut referat de primire in filiala ieseana a USR. si are obligatii fata de mine” ”Bine, am zis eu, dar e prof de mate, nu scriitor.” ”Ei, a scris si el, intre timp niste volumase cu blesteme poetice.” Ajunsi la tzucul respectiv, ne-a ospatat frugal, de baut nu avea, apoi ne-am dus la monastire. Abia ajuns acasa, am inteles , gratie Internetului, ”norocelul” in care calcasem din neatentie, bazat pe probitatea cumatrului meu. Matematicianul vilajual isi scosese plachetelele cu ”blestematii” la un universitar de vita noua, CD, care e si proprietar de editura si membru in comisia de receptari auctoriale si imputernicit sa deie referate de primire in USR. Cu aceeasi suma frumusica, impetrantul din Tazlau si-a asigurat editarea + al doilea referat. Al treilea referat, vreun truc asemanator. Ci, iata, Omul Tazlauan beneficiaza si de o a doua pensie. Punct ochit, punct lovit. Cam astea-s jocurile in provincie. La Centru, nu stiu, pot doar presupune. NOTA BENE: Si unele referate la tezele universitare, nu toate, se obtin pe epuroi, nu-i bai.

  • Dezideriu Dudas

    Merge asimilarea dihotomiei textualism -- contextualism cu aceea mai cuprinzatoare, comunism -- anticomunism ? Ati retinut-o si pe asta, cand a explicat contabilul ( cu fantezie ) al USR-ului local, ca trebuie sa dea 6000 de Euro ?
    “…Si-asa scapati amandoi : Deveniti membri USR….”

    Omul ala, dr. in filozofie, absolvent a doua facultati, ar fi bine sa scape totusi….

    Daca textualismului ii este specifica autoreferentialitatea, contextualismului ar trebui sa-i fie specifica multireferentialitatea ? Cam asa cred ca trebuia sa fie si postcomunismul, nu tot autoreferential doar cu semn schimbat….In context, nu cred ca noi, ca romani, trebuie sa scapam de ceva….Ar fi de-ajuns „sa fim scapati”, adica, ar fi deajuns sa nu mai fie incurajate, inclusiv institutional, eforturile unora de a ne scapa de altii….”Ai nostri” vor sa ne scape de „ai lor” si invers…Nu e nevoie sa-i si inarmam pana-n dinti ca apoi sa muncim pe rupte sa le platim infrastructura de razboi…
    E drept, exemplele din comentarii despre contextualitate, sunt mult mai plastice…

  • Thales din Vilayet

    Radu Cramariuc si Virgil Spulber: DE LA ELECTROSTATICA LA RACHETA IONICA. Pe acestia doi ii prefer lui Mihai Draganescu, lobistul monarhic.. in prefata cartii lor, de ei insisi ouata, inainte de Lovilutie fireste, au scris, la un moment dat: ”Thales, un filosof din Milet (sau, cum se spune azi, savant de renume mondial)”. Au fost chemat la Secu, mustruluiti, dar au facut pe naivii: ” Dar ce am spus nepotrivit? Unde? Aratati-ne dumneavoastra!” Au fost invitati sa plece cu blindele voroave: ”Puteti pleca. Si sa nu ne credeti prosti! Data viitoare nu va iertam.”

  • cititorul

    vreu si eu sa comentez

  • Tot moi-meme

    Zece nu, dar vreo cinci-sase as gasi: unul, de la Bucale, universitar, steinhardtolog; al doilea, de la Craiova, specialist in Scoala de la Tirgoviste; un al treilea, de la Husi, eminescolog politicamente incorect; un al patrulea, de la Bacau, nichita-stanescolog, un al cincilea, din Tg. Jiu, chinefil. Ar mai fi si un al saselea, din Cluj, manolescolog + dantolog, dar neinteresat de poetii romani actuali. Pe astia parca as paria.

  • Hobanel

    Sau stiintifico-fantastice, precum CTP.

  • neamtu tiganu

    Domnule, cititoru citeste nu comenteaza, ca ar fi commentator!

  • Dezideriu Dudas

    Asa-i si cu democratii. Democratizeaza si nu conduc, pen’ca ar fi conducatori !

    Cititoru’ insa se alinta. A comentat, si inca foarte bine, chiar pe articolul cu plangerea la CCR ( Cotidianu’ ), cea cu carnatii….Nu stie insa cum sa comenteze la Curtea ‘ceea venetiana…Bine ca n-a fost elvetiana, ca acum eram “scapati” cu totii….si rezolvau bancherii totu’….

  • Dezideriu Dudas

    E o tema complicata. Dizidentul / dizidentii solitari si/sau rezistentii “combativi si publici”….Sunt mai multe paradoxuri aici, dar cred ca acad. Mihai Draganescu nu se afla la aceste extreme…Ramane de analizat Gagademia… Nu auziti deja “foarfecii de tabla” ?

  • foisor

    Coana Moarte, aia postmoderna, sa fi inlocuit traditonala coasa din dotare cu niste foarfeci de tinichigiu basesc (atunci cind se plimba prin Gradinile lui Gagademos)? Nu m-ar mira.

  • ben corlateanu

    O intrebare de bun simt: Astia juiseaza -- cind jurizeaza -- sau numai juitzeaza telefonicamente (in asteptarea caltabosilor si a epuroilor)?

  • Dezideriu Dudas

    Cre’ca sunteti mai multi, ca era cat pe ce sa ma duceti pe calea pierzaniei….1 la 1 ma descurc. Bag autobuzul in poarta si o rezolv…Cand sunteti mai multi insa, imi arata altu’ “pasarica” si-o zbughesc si las poarta cat e ea de goala . Cum altfel pot evalua ceea ce am aflat de la “DNA-ul divin” si transcriu in continuare ? :
    “Academos a fost, în mitologia greacă, un erou din Attica. El a trădat-o pe Elena prin faptul că a arătat Dioscurilor unde era ascunsă sora lor, răpită de Tezeu. În grădina lui Academos din apropierea Atenei, Platon și-a instalat școala sa filozofică, numită Academia.”

    Glumesc mai sus…Mai jos, mi-ati dat o buna idee :

    Mai buna-i tabla de la coasa. Nu prea ai nevoie de foarfeci. E suficient ciocanu’, ala modern, mai ales cand esti pe tarla….Pana la urma e si logic. Cred ca raiu’ e plin de filozofi si iadu’ de tinichigii…., iar treaba cu coasa sigur e “pe procedura” data la ‘ceia de jos, ca sus, numai bucurie…Asa de multa bucurie, ca mai uita sa-i ia de la poarta pe ‘ceia piosii…, cei care nu au vocea destul de stridenta in tacerea desertica a adevarului ( daca romanu’ s-a nascut poiet….., poate si ingineru’…., macar la constructia de poduri ? ).
    Ref. la ingrijirea gradinii insa, ramane cum am stabilit…Tot foarfecii sunt mai eficienti, desi de 25 de ani se cam taie gardurile verzi crescute “a-hotic”, cu ciocanul pre-modern… Iar coasele-au ruginit, mai ceva ca frunza din vii….Deci : Ciocan ( modern ) – Coasa -- Foarfeci . A’iasta-i SISTEMA TINICHIGEREASCA !

    Din Capitolul, “Cum sa ajungem la coasa post-moderna cand noi avem in dotare doar ciocane pre-moderne . “, din volumul iepocalo-galactic de TINICHIGERIE, “CUM SA IUBIM TABLITELE”.

  • The Reader in the Rye

    You dit it, boy! Te poti deja fuduli cu fapta-ti.

  • PatriarhiiFotieSiCelularie

    Ilici recomanda (la congresul PSD, cind i-a iesit porumbelul cu ”se pregateste acum tovarasul Adrian Nastase’) altceva. Ce? ”Sa inchidem telefoanele celulare! Sa fim vigilenti!” Organizati erau pe cale de a fi, dar le scazuse rata vigilentei pina la cote alarmante.

  • bella spulber

    Ca inginerul e si el poiet, avem dovada etimologica nu numai in grecescul POIEIN (”a face” in general, a scoate existentii din” inexistentul neantic”), ci si in letinescul PONTIFEX (qui pontes fecit, facatorul de poduri, ingeniosul inginer carevasazica). Lucrul acesta nu-l stie Chifu, dar il stia Bellu Zilber, unul dintre cei mai intelectuali ingineri ai vremii sale, ratacit in marasm marxian, staleninism, ”monarhie de drept dialectic”, minciuni constrinse, puscarii dejiene, final, helas, de cacao.

  • decebal traian rehmesh

    Cind nu sint bani, oferim caltabosi + damigene de vin mai-marilor-uniunii-scriitoare, cel putin la nivel provincial. Se poate si asa, vorba filosofului.

  • nea caisa

    138 de comentarii! Iata subiectul ideal!

  • Ultor

    Pai daca luam ca referential spatiul mioritic, unde cum bine spusesi, tot romanu s-a nascut si nu facut poet, atunci tot de aici stim ca unii sunt mai egali decat altii…Cum ar veni, unii poeti sunt mai poeti decat altii…Si-atunci baciul ( ungurean, vrancean, ardelean ) e cel ce voteaza/premiaza.

  • Ultor

    Nu contest, dar formularea a devenit folclor in definirea competentelor de comunicator ale marelui jucator…Mi-e simpatic Hagi, dar inzestrarile sale se pare ca s-au polarizat in zona ghetelor. Si spre cinstea sa, nici nu face tapaj de altceva…

  • maic filoftei

    Necazul e ca toti vor sa fie poetul cel mai mare al natiei in acelasi timp, nu pe rind -- cum le propun juriile Premiului de la Botosani… sau cum se aranjeaza ai mai bastani dintre ei cind se interpremiaza pe plan interjudetean, suveichial, de mai multe ori pe an, cum ne-au argumentat judicios trei clasici in viata pe acest blog, intre ei Liviul Antonesian si M’sieur Abricot.

  • pafnutie din Podu Iloaei

    Poate ca aveti dreptate. ”Contextualismul” pare sa fie, la noi, cel putin bireferential. O data, pe planul local al filialei USR, unde primeaza damigeana, caltabosul si cadourile de Craciun; a doua oara, pe plan central, bucurestean, unde primeaza, zice-se, epuroii: ii dai si scapi de ei. De canibalism, curat multireferential, nu mai vorbesc, de vreme ce ”pina la Dumnezeu te maninca sfintii”, fiecare cu referentialul si interpretarea lui.

  • kiraly

    Despre ”drujba’ (”prietenie” pe sovieticeste), nemica? Nici despre Attila Verestoy, ”drujba lui Dumnezeu”? I-au luat-o tinichigii inainte. Se vede ca erea chimist omul, formatat la Scoala Leanei, nu inginer adevarat, specializat insa cu hurta in inginerii forestiere..Acu poate ca scrie poezii, ca si Bela Marko, si-si asteapta rindul la premiul de la Botosani.

  • Dezideriu Dudas

    Dom’Neamtu nu se refera la cine voteaza ci la cine numara voturile (numirile ar fi ideale ) …Bre’, ne mai tii mult pe jar ?De peste o zi stam cu picioarele ridicate…Nu vii odata cu matura ‘ceea ?
    Daca e insa vorba de bizoni, deci tot un fel de oi, da’ mai cu muschi, ai dreptate dom’Ultor, caz in care deja Sibiu’ capata conotatii misterioase pentru noi…Mai ales ca ref. la bizoni, nici academicienii ‘ceia din ceata lui Catavencu, nu sunt nevinovati, deci pot fi sanctionati premial. Stau si ma gandesc cum ar arata o “Miorita de bizoni”…Da’ nu prea mult…

  • Dezideriu Dudas

    Multireferentialitatea ierarhica de jos in sus, cred lipsa in sistemul autoritatii lui JM Bochensky ( tre’ sa-l verific pe nea’ JM, a nu se confunda cu “JR”…), aia prin care “sfintii mai taie din ele”/ei…sa-l fi determinat pe Noica atunci cand scria ca Bochensky-i “Sumudica” ? Tot de aia l-o fi enervat si Albert Scweitzer, “prea sfant” in opinia sa ? Si doctor si premiu Nobel pentru Pace si-n Africa….
    Ce inteleg eu : Ca Dumnezeu sa ramana Dumnezeu, nici sfintii nu tre’ lasati de capul lor….Asta nu inseamna ca “gura lor nu tre’ sa mananca si ea ceva”….

  • Dezideriu Dudas

    Credeti ca scaderea vigilentei nu tre’ organizata ? Neorganizata, ea tot crestea…Poate, un pic restructurata, pe ramurile de activitate, ar fi o definitie mai adecvata…

  • Dezideriu Dudas

    “Drujba” cu hurta inainte, “drujba lui Dumnezeu” acum si totusi impadurirea din mintile noastre nu prea lasa loc la soare…Brr’r…!!! Ma tot gandesc care structura desteapta a gandit mecanismul creditelor in franci elvetieni plasate majoritar exact in tarile de fraieri, cu baci milosi….si lupi nemilosi…Tot in pestera sunt de vreo saptamana…Mi-e ca daca ies, patesc ca in “Pestera lu’ Platon” ….

  • Dezideriu Dudas

    Probabil avantajul nostru este ca incepem de la sfarsit, cu cacaoa…si poate vom reusi sa dislocam inceputul….
    Am retinut :
    grecescul POIEIN (”a face” in general, a scoate existentii din” inexistentul neantic”) si,
    latinescul PONTIFEX (qui pontes fecit, facatorul de poduri, ingeniosul inginer carevasazica).

    MULTUMESC.

  • nea caisa

    La naiba, trebuie sa facem 150 de comentarii!

  • Dezideriu Dudas

    “CLASAMENT “ Nr. Comentarii / Voturi ; Procent voturi

    ( Pt. cei ce folosesc Disqus – de pe ultimul articol al d-lui Tudoran…., retin ca mai sunt cateva nume, poate cu alta ocazie, poate altcineva ?…)

    Poieti
    1. Florin Iaru : 25 / 24 ; 96 %
    2. InimaRea : 159 / 134 ; 84,2 %
    3. Dorin Tudoran : 486 / 349 ; 71,8 %
    4. Liviu Antonesei : 39 / 17 ; 43,5%
    5. Vasile Gogea : 10 / 3 ; 30 %
    6. Mihai Rogobete : 23 / 5 ; 21,7 %

    Ingineri
    1. Nea’Caisa : 121/166 ; 137 %
    2. Neamtu’Tiganu : 126/108 ; 85,7 %
    3. Gheorghe Campeanu : 77/22 ; 28,5 %
    4. Dezideriu Dudas : 302/ 30 9,9 %

    NOTA
    -Cifrele reprezinta Suma comentariilor si Nr. voturilor de cand d-nul DT a trecut pe Disqus cu blogul sau
    -d-nul Ghe.Campeanu a fost “retrogradat” sau “promovat” la ingineri…Daca poietii protesteaza, facem balotaj…Daca d-nul Ghe. Campeanu isi exprima optiunea, procedam la una din variantele : 1. Inginer ( ramane ), 2.Poiet, 3. Sociolog ( infiintam ramura de activitate pe blogul d-lui DT…)
    -- Cum banuiam de ceva vreme, “campion” e nea’Caisa, da’ nici cu don’Florin si dom’InimaRea nu mi-e rusine….Dom’Neamtu, e mai tare ca toti poietii (don’Florin nu se pune, cu Academie in spate, e si normal…)….Cre’ca nu trebuie sa va mai demonstrez ca cel mai tare din parcare ( cu parcarea goala ) sunt eu. Cifrele vorbeste : 9,9 %, nici macar 10, sa-l derutez pe Vanghelie….Domnul Dorin Tudoran, democrat convins : locul 5, la el acasa. Dom’Gogea nu vrea sa nu se mai rada ironic d-aia mai sta pe-aici, da’ sa nu bata la ochi, ca a batut destul inainte de 1989 ( la ochi, si el, ca altii…) iar Liviu pune presiune modernista pe post-modernismul inchipuit, de undeva de la mijlocul clasamentului, sa aiba cat mai mare vizibilitate… Un gand cucernic pentru nea’Mihai, desi pare cel mai periculos pentru mine si pozitia mea in clasament… Noroc cu “biciclistu’ sef”, ca atunci mi-a luat fata….

    P.S. A nu se uita ca pentru inginer, am folosit anterior, frecvent si formula ing(in)er, avandu-l astfel ca patron spiritual pe nea’Andrei, cel care (ne-)a scris : “Despre ingeri”. Cand i-am spus d-lui Paul Goma in decembrie 2004 ca vreau sa-i duc cartea lui Nea’Andrei ( eram in Paris atunci), mi-a declinat oferta…El cre’ca stia destul de multe, dar nu-i venea sa creada ca tocmai un inginer dorea sa-i vorbeasca despre ingeri…., cand economiei Romaniei i-ar fi trebuit fluxul invers, ingerii sa vorbeasca “la” ingineri….

  • nea caisa

    Las’ca dam niste like-uri si te scoatem primul. Uite, ti-am pus 4 like-uri dintr-un foc.

  • Dezideriu Dudas

    4 ? O sa zica Vanghelie ca vreau sa fiu sef la partidu’ lui….Si omu’ pune atata suflet, c-a’ista’i pe persoana fizica, nu ca notele, puse de d-nii profesori, ‘ceia nemilosii…

  • Metr Jac din Madirjac

    Tii, ce cataveica am sa-i concoctez fumeii mele din coada ursului antenaic (intinsa pe grebla lui Tony)! Or sa crape unii si altii, mai ales altii -- poetii, sociologii si inginerii sufletului omenesc.

  • Acelasi

    De ce or sa crape? De ciuda, bineinteles

  • nea caisa

    Mai e cursa pana la Madirjac?

  • nea caisa

    De ce, astea se pun la un partid?

  • Gheorghe Campeanu

    Ave, Metr d M, the “engineers of human souls” (y compris, Josef Skvorecky) te salutant 🙂 .

  • Leftenentul Boruvka

    ”Si noi pe voi!”
    (Cu trimitere la faimosul banc despre congratularile dintre ardelenii proferatori de : ”Tucati-ne in tur!”, si olteni, care le raspund cu un rasunator: ”Si noi pe voi!”).
    PS.”Tristetile locotenentului Boruvka”, de acelasi JS, or aparutara chiar in tiraj maricel pe la mijlocul Anilor Saizeci -- daca nu ma insel. Umor ceh. Sarcasm praghez. Jiri Menzel. Bohumil Hrabal. Kundera. Havel. !TENIAN COJONES ASI DE GORDOS!

  • Navetistul inesential

    Mai multe pe zi, prin Podu Iloaei, din doua autogari iesene diferite.
    VIve donc le Madarjac liberal-capitaliste! Unde, la gazeta de perete a primariei, poti citi raspunsul Mesterului Manole, foarte batjocoritor si arogant, ci nu la obiect, pentru scrisoarea deschisa a junilor literatori nemultumiti cu jurizarile botosenene.

  • nea caisa

    Multumesc. Nu era nevoie de multe detalii, fiindca, daca am intrebat de cursa, va dati seama ca stiu de ea. Inteleg asa: jurizarile botosenene au determinat junii literatori nemultumiti sa scrie o scrisoare careia Mesterul Manole (legenda Mesterului Manole este o creatie de cultura culta, mai precis pare masonica, opinia mea) ii da un raspuns batjocoritor si arogant in gazeta de perete a primariei Madirjac. Am inteles bine? Bun, pentru dezvoltare trebuie bani suplimentari care inseamna banii altora. Ce zice don’Sturdza, care inteleg ca e prin zona, da si el un premiu pentru poezie, poate nu asa de sonor ca al botosenenilor, dar la fel de consistent?

  • Dezideriu Dudas

    Mare greseala la Maior ( bine totusi ca nu e o confuzie…)….Sa spuna ca e “dottore in drepturile omului”…Daca spunea ca nu el a rapit drepturile omului din Serai, scapa…Mai mult, daca spunea ca e “doctor in stat de drept”, ramanea Seherezada pe viata.
    Pana la urma, ce sa-i ceri lui Maior, nici macar Colonel, d-apoi General, ceea ce nici macar InimaRea n-a visat sa “rapeasca” vreodata ( din contra, si-a interzis cu o rezistenta nemiloasa, iar de doctorat a fugit mai ceva ca doctorul Dinel Staicu de Lg. 18, desi dupa 1990 nu-l mai urmarea nimeni pe ramura asta de activitate ….). Greu e SPECIALISMUL ‘ista…

    GENERALISMUL USOR ( …cu pianu’ natiei pe scari, desi e mai usor la tobe…muci sau gucci-feerice )

    P.S. Tre’ totusi sa fim organizati si sa pastram (con)textul “contextual” al postarii dedicate memoriei badiei Mihai ( anul acesta, cu lupta de la Podu’Inalt dintre ing-in-eri si poieti. “La tabela”, sociologii, medicii, alte profesii conlocuitoare ….si infiltratu’ “vegetal”, din popor, nea Caisa )… Cre’ ca d-nul George Cristian Maior merita Premiul Drepturilia Omnia pentru toate Drepturile Omului de pe lume. Nea’ Caisa nu te enerva, nu si ale Pomului ! Ce-i-a lu’ mata’, e pus deoparte!

  • Il Baronino di Munchhausen

    Studza, fara regretatul Corneliu Sturzu, nu misca un deget. Ci lo dico io. Forse il Castello Sturzesco di Miclauseni aiutera gli audaci poeti romeni, ma non ne sono sicuro.

  • InimaRea

    Meștere, faci glume nesărate Ăsta nu-i un fel de a rămîne amici virtuali.

  • neamtu tiganu

    nea Dorine esti bine, da profesorul din Maryland?
    Ati auzit de tragedia poporului American? Saracii cum se lupta ei cu iarna ruseasca, cu troiane de peste 20 de cm (ca 8 inci). Impresionanta clarviziunea politicienilor americani, masurile preventive de aparare impotriva terorismului, oprirea circulatiei, blocarea metroului stiind cit de periculos e sa ninga-n metrou, lucru care nu s-a mai intimplat de o suta de ani, de la Franklin, ala cu paratreznatu. O apocalipsa mai dihai ca holivudu.
    Poporul roman ar trebui sa ajute poporul American, as propune o actiune de donare de paturi din lina de miorita laie, laie bucalaie.
    P.S Am auzit ca bate si vintu!

  • Dezideriu Dudas

    Nu tin sa ramanem amici virtuali. As tine insa sa devenim prieteni reali. Poate ne-ntalnim la vreuna din initiativele mele ( voi da coordonate cat de curand ). M-as bucura sa fie si invers.

    Nu uit si apreciez ca sunteti unul din cei care diversifica in forta si relationat subiectele d-lui Tudoran. De ex., nu pot uita acel periplu istoric in care sub o forma sau alta ati incercat sa dati o imagine mai adecvata in istorie lui Ion Antonescu. La integrarile si focalizarile dvs. insa, nu pot uita ca “se spune”, tot de specialisti, ca nimeni “nu iese” niciodata din sistem…Daca ma insel, imi cer scuze si abia astept sa ne-ntalnim. Asta nu-nseamna ca nu putem ramane si doar amici virtual, acum ca am definit termenii…Cum va va fi greu sa ma convingeti, merg pe ultima varianta. Asta nu inseamna ca sistemul nu se poate reforma, ceea ce ar fi si mai interesant in prietenia / amicitia noastra…

    Acum, ca sa nu ne dezicem si sa nu intinam nobila misiune a blogului d-lui Tudoran…, si fara “alea mici” si “fara sare”( desi, “produc” chiar de la “salina” transferului dintre sisteme / e drept, stau mai prost cu posta, desi cum scrie dom’Neamtu mai sus, vantu pare a bate si pe la americani…) …Liviule, nu dai raspunsul ala ? Sau, mai bine, cre’ ca o rezolvam certocrat la “una mica” in trei, cu o maslina, o telemea, ceva sarat pe acolo…L-as invita si pe dom’Neamtu, da’ cum el e “gura sparta”, mi-e ca ne prinde draku’ nefestele pe toti…

  • Dezideriu Dudas

    Mihai Ralea, din cartea “Fenomenul romanesc”, Editura Albatros, Bucuresti 1997, cap. “Profesionistii nationalismului” ( aparut initial in 11 februarie 1928 ), pag.108 – 110 ( sa nu uitam insa cele doua extremisme subsecvente anului 1928 …) :

    “In alte tari, nu i-ar veni nimanui in minte sa se laude ca-i nationalist. Caci lucrul pare de la sine inteles. Nationalismul e o stare de fapt, nu o virtute. N-am auzit ca cineva sa se laude vreodata ca are doi ochi, ca are parul negru ori ca e inalt de un metru optzeci.
    Cu totii suntem, trebuie sa fim nationalisti, dupa cum respiram ori dormim.
    Se face insa din acest lucru firesc un merit exceptional al catorva. Daca in alta parte toate acestea ar fi anormale, la noi in tara au o ratiune. “ De zece ani traim sub un regim anormal de coruptie si brutalitate. Economia noastra e dizolvata, viata cosntitutionala anulata, viata intelectuala si morala in descompunere. Un regim de otravire a tuturor fortelor de tinerete si enrgie ne domina pana la sufocare “.
    Lumea stie si simte. Dar nu pricepe cauza. Cum ar putea atunci iesi mai bine guvernantii din acest impas decat speculand nationalismul, parada evident caracteristica vremurilor tulburi. Lasati ca viata normala sa se reverse iarasi peste tara noastra : exploatarea patriotismului va deveni inutila, mai mult, imposibila.
    ………….
    Unii daruiesc societatii, altii o prada. Dar mai este ceva. La noi, nationalismul a devenit cariera rentabila. Agramati certati cu sintaxa, aventurieri ai tuturor banditismelor, santajisti venali au devenit directori de gazete ori de constiinta, au impins insolenta pana a voi sa faca, printre afisele de inmormantare ori de mica publicitate, morala oamenilor de treaba. Toate acestea, exploatand patriotismul. Altii, mai modesti, au capatat burse, subventii, slujbe, au fost recompensati dupa cum au racnit mai tare la cele patru vanturi – cui voia sa-i asculte – dragostea lor de tara si de neam. Ce poate fi mai minunat decat sa ai sentimente atat de nobile care se intampla sa fie si recompensate. E ca si cum ai iubi la nebunie o fata care e si milionara.
    Iata cum dintr-o sfanta datorie, acesti domni au facut o profitabila cariera. Se intelege, ca atata vreme cat se vor gasi inca in aceasta tara PROSTI care sa-i asculte, ei vor continua minunata lor meserie, improscand in DREAPTA si STANGA. Nu e departe ziua cand masca va fi smulsa. Atunci nu va mai fi suficient pentru orice apas sa se bata cu pumnul in piept jurand ca-si iubeste neamul, pentru ca sa-si compenseze ticalosiile. Si rentabila meserie a nationalismului isi va fi incoronat sfarsitul. “

  • Dezideriu Dudas

    Mihai Ralea, din cartea “Fenomenul romanesc”(prima editie, 1927), Editura Albatros, Bucuresti 1997, cap. “Vasile Parvan si tanara generatie”, pag.130 – 131 :

    “ E adevarat, cum sustinea d. Petru Marcu – Bals, ca poporul nostru e infectat de pehlivania zeflemista a elementului orasenesc. Frivolitatea triviala rade de orice. E grav. Dar d-sa uita ca alaturi de aceasta nenorocire exista o alta mai adanca : absenta totala de reactiune a opiniei publice la orice rau, rabdarea pasiva a unui popor pana mai ieri iobag, care primeste orice abuz. Sa favorizam prin anihilarea spiritului critic inceputurile demnitatii romanesti, germenii firavi ai caracterului national care se va desina odata ? Sa ne idiotizam complect pana la asentimentul total, pana la sugestibilitatea imbecila care primeste orice ordin, chiar acela de a se sinucide ? Aceasta e soarta pe care un entuziast si talentat tanar al ultimei generatii o doreste patriei sale ? Acesta e darul varstei lui ? Noi ne indaratnicim sa refuzam a crede, chiar daca acest refuz va fi o amara inselare.
    Nu putem crede ca tara aceasta care se zbate azi in cele mai tragice greutati morale – coruptia, necinstea si lasitatea care ne invaluie pe toti, – nu va avea instinctul de conservare destul de treaz ca sa-si produca tineretul care-i trebuie. Dar nu un tineret de atitudini literare, sustinand curente la moda, nefaste noua, un tineret de artificial temperament, abatut pe cai auxiliare de lupte religioase si mistice, de care nu ne arde acum, un tineret reactionar si obscurantist, ci unul barbatesc si constient, luminat, uman si progresist, care, combatand practic, sacrificandu-se pentru dreptate si libertate, sa elibereze caracterul romanesc si sa prepare o morala romaneasca.“

  • mariean paranghelie

    Grand raleur de mes deux, ce Michel Ralea, n’est-ce pas? D-apoi cum!…
    Retin doua expresii din textul acestui gargaragiu trecut cu arme si bagaje de partea ocupantului marxist-leninist, dupa 1945. Prima: ”santajisti venali”, care arata ca nu are proprietatea ternenilor si ma face sa-l intreb, peste Styx, asa: ”Cuuum? Exista si santajisti onesti, nevenali, coane Misule?” Deoarece eu stiam, dinspre politrucul literar Misa Novicov, convocat uneori de Paul Goma, ca existau doar ”reactianari cinstiti”. A doua chestiune : treaba cu ”apasii”. In 1928, cind isi lanseaza NOTRE RALEUR opul… la apa, era inca vie, gratie presei, amintirea ”apasilor” din Belleville si Montmartre (asociali violenti, nemuriti, dupa WWII, si in filmul, de mare frumusete, CASQUE D’OR, cu Sege Reggiani + Simone Signoret la cheie). Nici de data aceasta Conul (sau conardul?) Misu nu prea nimereste intelesul figurat al termenului.

  • Mirceaba Dea

    Cati s-au prins ca Petre Marcu-Bals cel invocat mai sus e chiar Petre Pandrea, semnatar, in 1927, impreuna cu Petre Tutea, al ”Manifestului crinului alb”? Aud? PS. Lectura ”Fenomenului romanesc”, zicem noi, nu are haz decit facuta in paralel cu aceea a ”Mustului care fierbe”, volumenul din 1938 al lui Octavian Goga, care nu-i neaparat la antipodul ideologic al cartii lui badea Ralea. In Anii Douazeci, mustul din Romania Dodoloata inca mai fierbea -- fara sa deie in clocot.

  • Dezideriu Dudas

    Gargaragii au fost, gargaragii sunt inca si-or fi in neamul romanesc….

    Mihai Novicov a votat impotriva daca retin bine atunci, tocmai datorita cinstei reactionarului…”Ai nostri”, ca brazii…

    Apasii de la Belleville si Montmartre, pe langa cei americani, imbogatesc sensul cuvantului…Tre’ sa mai studiez…., ”n-au bagat” la almanahe…

  • Dezideriu Dudas

    Am in biblioteca “Helvetizarea Romaniei” de Petre Pandrea. Ma gandeam ca nu mai e actuala…’Tui “Helvetia”…

    Nu stiu daca optiunea pro-Axa a lui Octavian Goga si a celor ca el a facut bine Romaniei. Nu ca Mihai Ralea o fi fost vreun inocent, din cate retin, ministru in primul guvern totalitar al lui Carol al II-lea ( Frontul Renasterii Nationale ). Dupa 1944, “s-a nimerit” ca “a iubit” o fata frumoasa care era si milionara ( vorba lui )…In vorbe…., ca in bani, “i-au predat” dupa 1989…

    Asta nu inseamna ca daca afara ploua si x zice acelasi lucru, chiar daca e gargaragiu, afara n-ar ploua, cum ar spune d-nul Tudoran. Mai mult, tari ca Romania “lasa” uneori doar pe gargaragii sa vorbeasca…Cum ar spune Paul Goma…., “ mama lui de golan, parca vad ca el o spune si pe asta …“…. E vorba de acelasi x la care facea vorbire si d-nul Tudoran.

  • Dezideriu Dudas

    Tot din “Fenomenul romanesc” am retinut capitolul “Numerus valachus”, care are bineanteles si o referire la “numerus clausus”. Nu ma asteptam insa sa gasesc aici o potentare a diferentei Est – Vest din perspectiva corpurilor profesionale, incepand cu “ prietenii mei avocatii”…. Buna si “gargara” la ceva….Tot mai poate antrena cate ceva…Maine voi detalia.
    La “rezistenti” insa, mai greu sa antrenezi ceva. Ana Blandiana spunea azi la Radio Romania Cultural ca bascalia care a facut dupa 1990 sa nu mai fie nimic posibil, a ajutat foarte mult inainte ( de 1990 )….Si Ion Caramitru a avut o replica tare la acelasi post de radio, intr-o piesa a lui Matei Visniec ( alaturi de Horatiu Malaele). Ceva de genul : “ Lumea intreaga este napadita de sobolani ” ( intr-un fel de arie a bufonologiei )…Inainte de 1990 nu avea nevoie de alti regizori si/sau autori cand recita : “ Ce facusi fa Andromaca, Ca uite, nu mai muge vaca”….E drept, atunci era vorba doar de Romania, acum e vorba de lumea mare….

  • Procrastinatorul de ieri

    Si totusi: Ralea are o doctrina, in ”EXplicarea omului”, care le-ar fi folosit jurizatorilor Premiului Botosenesc pe 2015 -- doctrina amanarii, a sovairii, a ezitarii cu schepsis, ce iti recomanda sa nu lasi pe azi ceea ce poti face maine. Un discipol nvoluntar al sau, amerlocul John Perry, in THE ART OF PROCRASTINATION, nici nu ne recomanda altceva, pentru gestionarea cu folos a treburilor noastre cotidiene, diurne ori nocturne, unde spontaneitatea, instinctivitatea, emotivitatea -- puse in slujba cumetrialitatii netarmurite -- ne vor dauna de cele mai multe ori, ba si tistui la moagana… cat pe pupinii Divinului Manolescu, prea putin reflexivi in alegerile lor + improscati azi, vai, cu reprosuri amare din toate directiile.

  • oscar fieraru

    Cred ca InimaRea se gandea, cu oroare, la Idi Amin Dada, care se autointitulase, la un moment dat, Feldmaresal Doctor Docent… i tak dalse, apoi ii adresa provocari reginei Elisabeta a Doua, mai putin titrata decit mnealui.. Cu cat le sint mai sforaitoare titlurile, cu atit oamenii sint mai ridicoli, inclusiv pensionarii doctori indocenti ”qui professores emeriti vocabantur”

  • Dezideriu Dudas

    Mihai Ralea, din cartea “Fenomenul romanesc”, Editura Albatros, Bucuresti 1997, cap. “Numerus valahicus” ( aparut initial in februarie 1935 ), pag. 287, 288 :

    “ Vechea miscare extrem nationalista, divizata in doua grupari antisemite, a capatat un concurs neasteptat prin convertirea la credintele xenofobe si reactionare a unui fruntas al vietii politice ardelene, fostul prim-ministru Al. Vaida-Voevod. Luptatorul ardelean, dupa propuneri in acest sens facute in comitetul executiv al Partidului National -- Taranesc si respinse de acesta, s-a adresat, pe deasupra disciplinei partidului sau, direct opiniei publice, prin o serie de conferinte tinute la Cluj, Oradea, Timisoara si Arad. Propunerile d-lui Al. Vaida Voevod tind la o limitare proportionala cu marimea populatiei a locurilor ocupate in functiile de stat si functiile particulare.
    Un “numerus proportionalis” va fi introdus si in scoli. Minoritarii in numar de patru milioane, adica de 22 %, vor avea dreptul sa detina cam tot atatea locuri. Bineinteles, toti impreuna, impartindu-si intre ei, iarasi proportional, dupa fiecare nationalitate, cota disponibila.
    Cateva barouri din tara au inceput sa se miste si in cateva locuri s-au votat motiuni. In ce priveste celelalte profesiuni : ingineri, medici, nu s-a formulat pana acum nici-un protest. Ca intotdeauna in tara la noi, curentul pleaca de la politica si merge catre economie si profesie si nu invers, cum, in astfel de imprejurari, ar fi normal “.

    DE CE REDAU acest pasaj, dupa “dinamitarea nationalismului” de parada si a sacrosanctitatii ridicule a defetismului cu iz semanatorist, preluate din aceasi sursa ? Daca politicienii interbelici puteau tine conferinte publice in marile orase pe teme evident anti-umanitariste, daca aceasi politicieni au fortat profesiile sa se organizeze pe aceasi tema anti-umanitarista, nu vad de ce azi profesiile nu ar putea reactiona la starea lipsita de perspectiva a societatii romanesti. Mai ales ca agreez formula lui Alexandru Vaida-Voevod, “numai boul e consecvent”…Iar eu de consecventa nu m-am plans niciodata….Totusi, trebuie sa mentionez si factorul de convergenta al temei in initiativele mele : TEORIA SANCTIUNILOR PREMIALE a lui Mihai Ralea si Traian Herseni, cea care cred ca poate explica victoria infrangatoare a democratiei romanesti ( si nu numai …, in Europa de Est) de dupa 1989….De unde si…consecventa ! La un nivel mai tehnic, sper sa-i raspund ceva mai organizat lui dom’Gaszi pe CriticAtac ( pe materialul sau, “ Inapoi la banalitate”), in acest week-end.

    INGINERU’ BALTII
    ( cu masterat in Drept Administrativ Premial, de ‘cela muntos…/ se pare ca “iesirea absurdistana a tragediei “ ….prin balta de la mare, nu poate fi facuta decat din varful muntilor… )

    P.S. Am plecat de la “badia Mihai”, prea serios pentru unii, nebun de-a binelea pentru altii, si am ajuns la “Mihai Gargara”, ne-revendicat de nimeni de frica cenzurii. Da’, nu-i de-al nost’, sfant cu acte, da’ marturie poate depune si poate-i mai reducem din “pedeapsa”! Si desi nu ne e clar ce crede d-nul Tudoran despre d-nul Gabriel Chifu & co ( exceptand analiza sa ca_caz …, ca de unde-n Romania altceva ?), poate nu e nici asa important, pana nu terminam intai cu Mihaii…Ar mai fi si Mihai I…, initial Mihai Viteazu….Adica, din nou “un vot” pentru arta cu tendinta si nu pentru arta pentru arta -- varianta mai cu multe vorbe si mai multa indignare.

  • Andrew MacGregor

    Poemul adromac? Publicat in ECHINOXUL de odinioara. doar Serban Foarta si Emil Brumaru pot da seama, la obiect, despre el. Incepe cu ”Andromaca mulge vaca” si se incheie cu ”Valeleu, fa Andomaca,/Uite, nu mai este vaca!” Pe la mijloc ai si versul ”Andromaca-mpusca vaca”. O data o bate, a doua oara o pusca si, pe cale de consecinta,ramine fara ea. Nici o aluzie, in poem, la Marele Premiu Botosan acordat cumatrului Chifu ”more manolesciano”.. Sau, poate, nu m-am prins eu,

  • gargaragiul grataragiu

    Unde e confirmat Ralea acum? La petrecerile rurbane, unde se canta ”usque ad nauseam” , intre manele, hitul (era sa zic shitul) ”Noi santem romani”. Din prostie sau din inertie, nu stiu. Daca s-a cinta la nuntile nationalitatilor coabitante, ar iesi ceva maret si… civic. Altminteri, gargara na-ti-o-anal-istica. Poate si expresie a complexului de inferioritate al majoritatii etnice… OU TENUE POUR TELLE.

  • Dana (Mara)

    (off topic) sau cum ar spune @inimarea:disqus(via Observator cultural -- Mimosa Impudica) “coroborat” cu “breaking news-ul care nu se lasa asteptat cu Elena Udrea -- declaratiile din interviul Hotnews in rev. 22.
    Este din seria “biletelul roz” dar de data asta fara “suportul material” al “beletului” in cauza, De asta proba este subtire, cuvintul fostului sot si al fiului acestuia impotriva cuvintului dnului Coldea de la SRI care ar fi “solicitat” de la Dorin Cocos modesta suma de jumatate de milion de euro pentru a finanta TV lui Sebastian Ghita.
    Halucinant! Si oameni de genul acesta ne conduc sau cum spune dna Udrea (cu o atitudine in care urla prostia si ignoranta , daca nu ticalosia, arivismul si prefacatoria) “sint surse credibile sau alternative” de informatii pentru un presedinte de stat.
    Fara cuvinte.

  • Dezideriu Dudas

    Pentru a avea o acoperire pentru drepturile omului ( dreptul de a inregistra comunicatiile unei persoane implicate ), noul cod penal consacra cercetarea faptei si nu a faptasului. Tendinta este generala la nivel globala, nu este o inventie romaneasca…. Astfel, exista acoperire pentru cercetarea oricarei persoane implicate, inclusiv ca martor, in desfasurarea unei fapte. Poate ar trebuie sa instituim principiu si in cultura ( noi, inginerii, sigur vom fi crezuti, cu condescendenta, daca vom fi priviti in ochi nostrii celebrii …). Nu cred ca in sine un om de cultura, un scriitor, poet important, reprezinta ceva semnificativ mai mult decat influenta pe care a avut-o asupra timpului sau. Si aceasta ar trebui evaluata “pe fapte”…Daca plecam de la influentele lor asupra societatii, de la inruirile determinate, poate vom avea o alta scara de valori a societatii…Asta nu inseamna ca “arta pentru arta” ar fi exclusa, fiind destule perioade in care tehnicile unor proceduri, elemente de forma pana la urma, pot reprezenta matrici de transfer pentru evolutia unor fonduri extrem de importante din alte domenii sau domenii adiacente. De multe ori si din acelasi domeniu, dupa ce se restructureaza dinamica lui in context transsistemic .
    Vreau sa spun ca inclusiv oameni de cultura mai light d.p.d.v. moral, pot fi foarte importanti in descifrarea unor enigme sau gauri negre sociale. De fapt, avem aici, cel putin din 2012, o alta matrice a realitatii : Dreptul penal, curgerea lucrurilor ( cultura, institutii, moravuri, cutume….) si eu propun, ca si contracarare si echilibrare, Dreptul premial ( viziunea lui Ralea era dihotomica : Drept penal – Drept premial…., eu o vad posibila doar integrata culturii si societatii ca matrice de operare…. ). Mihai Ralea, fost taranist, carlist, cu simpatii legionare, iubitor dupa 1945 a “fetei milionare”, putea vedea mai bine decat orice “rezistent” sau “luptator in munti” tipuri diferite de realitati pe care ceilalti doar le puteau presupune…
    Pana la urma, pana si literatura internetului ( cu regele ei, blogul ) mizeaza mult pe aceasi diversificare la maxim a surselor, mizandu-se mai mult pe instrumentalizarea si operationalizarea informatiilor decat pe ierarhii morale si adevaruri supreme colportate cu grija si atentie de ayatollahi. Pe putini ii intereseaza cine se ala in spatele unor nume de conjunctura, dar ne intereseaza pe toti ca logica pe care o folosim, acuratetea pozitionarii fata de adevar, sa fie cat mai valide posibil. Stiu ca d nul Tudoran a fost printre promotorii in forta a acestui tip de comunicare deschisa, atat timp cat vechea comunicare publica avea jdemii de vami si vamesi foarte “constiinciosi” si disciuplinati…
    Pentru mine, doar conceptul de SANCTIUNE PREMIALA a functionat ca un magnet. Stiam ca-i este asociat lui Mihai Ralea deoarece acum peste 15 ani un cercetator fizician ce dorea o sposorizare de la un partid unde eu eram un fel de scula pe-o bascula mai mica, locala, a insistat mult sa citesc cate ceva despre concept ( mi-a oferit cu imprumut o carte ). Atunci mi se parea limba chineza si un subiect mult prea zaharisit pentru diabetul social de care suferim….Din 2012 insa, ma gandesc din ce in ce mai mult la el, iar acum 2 saptamani, cum am mai scris, am luat cca. 10 carti ale lui Mihai Ralea de la biblioteca sa-l redescoper…. Dupa ce am citit mai cu atentie “eseul lui Ralea ( nu uitati, si a fostului legionar Traian Herseni – multumesc pentru
    ajutor ! ), mi-am dat seama ca poate fi de importanta exceptionala daca este actualizat si structurat d.p.d.v. logic pentru a putea chiar reprezenta o teorie. Cercetarea continua, ca si calatoria dealtfel…

  • Dezideriu Dudas

    Ceva asemanator a scris chiar InimaRea aici. Doar am reluat ideile lui mai sus, dar, e drept, poate am confundat contextualismul cu textualismul cum scria domnul Tudoran cand il cita pe reclamantul cu carnatii….

WP Admin