≡ Menu

“un singur lucru nu aflase…”

Pitești - 1950

Pitești – 1950. Desen descoperit de Cătălin Jubleanu în fosta casă a bunicilor mei din Ștefănești-Argeș.

Ehei! Am mai crescut și noi. Avem cinci ani. Adică anu’ e 1950 și trebuie că e o sâmbătă ori o duminică, în Trivale, căci, în “zilele lucrătoare” ale săptămânii, eu și colegul meu de bancă, Daniel, purtăm asemeni celorlalți “cursanți” ai grădiniței — fete și băieți — uniforme. Adică, șorțuleț și lavalieră. Tocmai aflam câte ceva despre lume…

 “un singur lucru nu aflase

că trupul poate să îi moară

într-o amiază fără nume”

(Daniel Turcea)

  • Ontelus DG

    Daniel Turcea spune adevărul: trupul moare. Dar tragedia umanității și încercarea credinței multora este aceea că moartea trupului este definitivă, ca și cum sufletul n-ar fi existat niciodată. Iar într-o accepție materialistă, reducționistă, se consideră că sufletul este rezultat exclusiv al unor molecule din creier, de aici fetișizarea acestui organ anatomic. Constat, cu mare durere în suflet, că mulți oameni, chiar declarați credincioși, acționează cotidian ca și cum sufletul n-ar exista sau, dacă totuși există, nu este veșnic. Cum să nu fii melancolic, în asemenea condiții!… Suntem și trup, și suflet, ca oameni, nu doar trup, nu doar suflet. Sigur, nu am argumente raționale în acest sens, de aceea îi înțeleg și îi accept pe atei și pe agnostici. Dar, fără să pot explica de ce, în mod rațional, sunt convins că lucrurile nu se termină aici, în condiția trupească a noastră. Noi, oamenii nu suntem nici îngeri, adică fără trup, dar nici animale, fără suflet, fără conștiință. Din păcate, însă, de multe ori, noi, oamenii, suntem mai răi și decât îngerii, și decât animalele, tocmai din cauza libertății noastre, despre care aceleași științe ale minții, cogniției ne spun că, de fapt, nici nu există, liberul arbitru fiind un produs molecular al unor țesuturi cerebrale… Nu am puterea, din păcate, să mă rog pentru întărirea altora în credință, poate o voi avea vreodată, dar am răbdare și sper să am răbdare cât voi mai trăi cu toți oamenii, indiferent de crezul lor și, sper, indiferent de felul în care se poartă. Viața aceasta în trup ne-a fost dăruită, este grea, fiindcă presupune discernământ secundă după secundă, dar tocmai de aceea este și frumoasă… Cădem și ne ridicăm, cădem și ne ridicăm.

  • Vasile Gogea

    …vorba lui Gheorghe Crăciun: “trupul ştie” (totdeauna) “mai mult”!…

WP Admin