≡ Menu

Un semn de la Vasile Gogea

coperta-tudoran-luxul-indiferentei

aici

  • Vasile Gogea

    SEMN (după Lazăr Şăineanu, Dicţionar universal al limbei române):
    n.1. ceea ce servă a face cunoscut, ce dă să se înţeleagă ceva: semn din cap, a-şi face semne, semn de ploaie; 2. ceeace servă a reprezenta ceva: semne algebrice; fig. vorbele sunt semnele cugetării; semn onorific (de serviciu), medalie creiată în 1872 şi dată ofiţerilor după 18 sau 25 de ani de serviciu fără plată; 3. urmă, pată: semne de vărsat; 4. ţintă de dat cu puşca: a trage la semn; 5. fiecare din cele douăsprezece figuri ale zodiacului; 6. fig. indiciu, prezaj: semn rău; pe semne, probabil [Lat. SIONUM].
    (A noua ediţiune. Revăzut şi adăugir la Ediţia Vi-a. Editura “Scrisul Românesc” S.A., Fost Samitca, f.a.)

    La alegere!

  • Dezideriu Dudas

    “ Tot ce e frumos și nobil e strivit de înclinația mulțimii spre lâncezeală. E mai confortabil” să te miști pe căi bătute, decât să înveți să gândești altfel
    decât predecesorii tăi, să combați prejudecăți și clișee convenționale. Acestei tendințe generale a mulțimii i se adaugă tendința care sălășluiește în fiecare individ, o mulțumire de sine dăunătoare, care oprește mersul înainte al omenirii, omul socotindu-se fericit „când râme în gunoi găsește”. Noul inspiră frică și, ca atare, pământenii se cramponează de „binele” învechit, evitând astfel „mai binele” viitorului. “
    ( O “Nota de subsol” a lui Lucian Blaga de la traducerea lui Faust de J.W. Goethe )

    PS As adauga ca in numele “mai binelui” s-a stricat pana si vechiul bun, iar noul pare medieval…..

  • Alex

    Da. Probabil ca exista lejeritati mult mai eficiente decat inamicitiile consacrate.Indiferente pozitive, nonsalante inchizitoriale, sau doar inchistate. Un dualism actual, pregatit pentru orice atentie.Mereu de altii.
    Sa folosesti postmodernismul contra propriului sau impuls adjude-cant (catar), asa mi s-ar parea acest lux, dupa o privire a cuprinsului.Sa intorci diferenta pe dos.

    Riscant.

  • Alex

    Pt. rasfoitori, desigur.

  • Dezideriu Dudas

    @ Alex
    @ Greg

    Asociez aici si raspunsul pentru dom’Greg ( cel promis in week-end ), in primul rand datorita “semn-ului” din interpretarea d-lui Vasile Gogea ( preluata din dictionarul Lazar Saineanu ) si ma refer in special la varianta : “semn onorific (de serviciu), medalie creiată în 1872 şi dată ofiţerilor după 18 sau 25 de ani de serviciu fără plată “ ( retin ca in perioada interbelica, exista o varianta mai instrumentala : “ mobilizarea imediata” ).

    Dupa revolutia din 1989, 18 ani inseamna anul 2007-2008 ( primul an al integrarii noastre in UE si primul an al crizei finaciare globale ) iar 25 de ani inseamna prezentul….O noua relationare trecut-prezent-viitor, cel putin pentru Romania, sper sa fie posibila odata cu acest an. Cred ca in aceste coordonate se poate evalua si afirmatia d-lui Dorin Tudoran ca s-ar putea ca in acest an sa faca ultima lui vizita in Romania.

    “Ofiterii” Paul Goma, Dorin Tudoran, Vasile Paraschiv, Doina Cornea, etc…., spre deosebire de ceea ce se stia la inceputul sec. 20 ( anul aparitiei dictionarului lui Lazar Saineanu ), nu doar ca au facut un serviciu fara plata Romaniei ci au si avut de platit mult pentru a-l putea face….Daca “razboiul rece” era castigat de Est, ofiterii nu s-ar mai fi scris cu ghilimele. In plus, de ex. ofiterul Plesita, a si fost platit, intocmai si la timp….Ba, si dupa 1990, la OTV, alaturi de un “academician” ( chiar daca de la “Catavencu”…) !

    @ Alex – ideea cu “post-modernismul adjudecatar” este extrem de utila in acest context ( nu doar…) si explica oarecum de ce “statul de drept” ( controlat de statele mari in statele mici ) nu va putea vreodata devansa statele mari care, indirect, inca mai au probleme cu drepturile omului ( direct, statele mici, care nu mai pot sa se bazeze pe faptul ca statele mari le va prelua cetatenii care nu mai pot sa ramana in “tara mica” datorita lipsei mijloacelor de trai…). Din pacate sintagma “state bazate pe drepturile omului” nu mai este actuala si de fapt nici nu a fost manifesta in aceasta formula. Era doar un “ajutor” dat de statele mari si civilizate, statelor mici si “necivilizate”…. Post-modernismul inseamna de fapt INCREDERE…Ne lasati sa (ne-)o “adjudecam” si noi ? Intrebarea o pun “sefilor” nostri de la NATO si UE….Prietenilor nostri de fapt…, colegii nostri de aliante….
    Romania poate “intoarce diferenta pe jos”, cum scrieti. Am mai scris aici : Fiind cetateni europeni ( mai mult, chiar si NATO…) si avand drepturi, folosim formula din “Actorul si salbaticii “ : MONSIEUR SCRIE, MONSIEUR ZICEM ! Daca trebuie sa ne reconstruim societatea folosind formule de solidarizare occidentale, iata, o facem ! Asa scrieti, asa zicem ! Lasati-ne insa (si) pe noi sa o facem ! Ati reusit sa statuati INCREDEREA in societatile voastre excluzandu-va proprii cetateni ?

    @ greg – ref. la APOLITISM
    Venind pe alt traseu, am dat de formula : “ Diavolul plange cand vede frumusetea lumii”. Era ideea unui mare ganditor de religie islamica. “Descoperitorul” a “replicat” imediat : “ Dumnezeu plange cand vede uratenia lumii”. Am zis ca nu e buna replica, prea era tot in siajul diavolului. Mi-am zis ca e corecta de fapt formula : “ Dumnezeu se bucura cand vede Frumusetea lumii”. Mi-am zis apoi ca daca “Diavolul se ascunde in detalii”, probabil si ca “Dumnezeu este in detalii”, ceea ce m-a dus spre arhitectura BAUHAUS cu secantele sale : “ Arhitectura piele si os” si “Mai putin este mai mult”….Pentru a intra intr-o dinamica mai adecvata ( de ce totalitarismul constructiei vs. celui al distrugerii, relativizarii….? ), am dat si de situatia de pe timpul lui Cuza legata de “femeile usuratice” ( de ce se cedeaza Raului ? ) si “barbatii preacurvari” ( de ce nu se poate stapani in fata Raului…?).
    Am trasat doar directoarele….Concluzia este ca trebuie sa ne implicam in constructie iar cel mai bine este sa nu mai ne ascundem sub umbrela APOLITISMULUI. Si STANGA si DREAPTA au mijloace si scopuri extreme de utile societatii. Daca ne retragem in zona tuturor, a autoritatilor si legitimitatilor noastre de “votanti” , nestirbite, si “executam” si Stanga si Dreapta, e greu a depista pe cei care o fac din convingere, suparati de ineficienta politicului, fata de cei care o fac la ordin, la comanda celor care prefera ca politica sa ramana vesnic o anexa a lor.
    Ar trebui o demonstratie deductiva mai precisa ? Nu cred. Nu se mai oboseste nimeni sa mai convinga pe cineva in politica internationala. In cel mai bun caz, se mai formeaza cele doua aliante contradictorii, ireconciliabile, impotriva celei de a 3-a, a irationalului….De ce am face-o noi ? La noi, in politica nationala, oricum aliantele contradictorii sunt de opereta ( Stanga “vs” Dreapta ), iar noi, “irationalii” ( “ votantii” ), am putea fi convinsi sa participam daca am apela la INCREDEREA necesara societatii romanesti. Noi si nu politicienii am fi mai importanti. Opereta se va fi terminat atunci.
    Cu Andrei Plesu am apucat sa vorbesc despre necesitatea INCREDERII ( chiar in contextul autoritatii teoretizate de JM Bochensky – D-nul Plesu mi-a zis prin 1997 ca ar trebui sa-i lasam pe specialisti sa decida / Nu s-a gandit probabil ca sunt altii “mai specialisti” decat orice specialist…, desi, scriind “Despre ingeri”… ). Cu Gabriel Liiceanu n-am apucat sa discut despre ideea lui ca trebuie sa ne implicam in constructia Binelui, scrisa intr-un eseu din “Idei in dialog” ( cu d-nul Liiceanu nici macar n-am apucat sa vorbesc, desi am fost de vreo 4 ori in anticamera sa, o data, prin 1998, chiar am schimbat 2,3 vorbe…ii lasasem un material cu “Moartea caprioarei” – a Romaniei…, de fapt….), de unde o extensie a ideii cu dezavuarea APOLITISMULUI…

    P.S. INCREDEREA (post)post-modernista cred ca va revolutiona teoria autoritatii. Va fi oarecum afectata CERTITUDINEA DE STANGA ( care, “la rigoare”, exclude DREAPTA ) si CERTITUDINEA DE DREAPTA ( care, “la rigoare”, exclude STANGA ). “La rigoare”, prin INCREDEREA necesara acordata STANGII si DREPTEI, se va putea recupera pana la urma si INCREDEREA acordata APOLITISMULUI….

  • Alex (si p. Greg)

    Alex is, desi mi-e greu sa fiu doar doi intr-unul. Acest Greg o fi fiind ceva, daca nu este doar gregar. Dar inteleg ca atacati cu tarie, dar fara nicio substanta.Tipic, de altfel.
    Domnule Dudas, v-am mai spus ca suntem incompatibili. Pentru ca oricat de multiplu, ca personalitate (personalitati) autonoma, as fi eu, niciodata nu v-as putea depasi. Pentru ca dvs. doar reprezentati o multitudine de sub-personalitati, de fapt niste pseudo-calitati chipurile bine recenzate si judicios certificate psihologic. Simplu spus, cum zice un bun element securisto-comunist bine orientat, de decenii intregi, de CIE-SIE-desi penetzist, liberal si in general democrat pe veci- sunteti o voce de buna credinta a unor gatlejuri infundate de prea multele minciuni, dar si adevararuri discreditate si gargarisite tutror celor din famiglie.
    Nu ma intereseaza nici pseudopersonalitatea dvs, nici pseudopersonalitatile pe care tineti cu orice pret sa le reprezentati.
    Dar ma intereseaza ideea de INCREDERE.
    Simplu spus, sa dam seama de ideea de incredere.Proletcultista, realism socialist, sau securism in act.Ratat.
    E inutila. Esentiala este libertatea. Cine este liber, si constata asta la altii,chiar daca virtutile respectivului nu-i depasesc defectele, sau viciile, stie si ce inseamna increderea.Si cat valoreaza, enorm, paradoxal, chiar transcendental. Adica e locala, concreta, dar implica o viata, sau valori esentiale, abstract-universale. Aparent temporara, dar care poate dura o viata, sau poate disparea intr-o secunda. Fara alte atasamente decat cele liber-consimtite, nu si manipulate, obtinute prin santaj sau din neatentie bine organizata.
    Increderea nu este risc asumat. Este o reparatie mereu in act, a unei origini inevitabil tradate.
    Si tot asa.
    Increderea este ceea ce trebuie unei societati, da, si mai ales care sa depaseasca clano-tribalismul. Dar pentru asta trebuie mai mult decat o intentie buna, trebuie despartirea de Noica, si de discipolii lui cica democrati. Ca arhetip de frane, desigur. Adicatelea trebuie terminat cu primitivismul superioritatii unei filosofii fara obiect, afara de viata buna din Paraguay, sau a elitismului de la sine inteles, pentru niste indivizi -si pupilii lor, mult mai periculosi-nu lipsiti de calitati reale, dar perniciosi social.
    Adica trebuie iesit din primitivismul care nu mai simte transcendenta, ci doar o mimeaza, si aici elita culturala, si mai ales universitara, demult depasita,care se vrea mereu hegemonica, in orice, nu poate fi despartita de structurile tehnocratico-securiste cu adevarat indepasabile. Pentru ca ele se potenteaza reciproc, desi nu se inteleg deloc. Dar le place.
    Eu o sa am incredere in statul roman atunci cand o sa vad minim doi generali de servicii condamnati pentru ce fac ei zilnic.In societate atunci cand o sa vad condamnati minim doi profesori universitari pentru turnatoriile de- viata, sau actiunile speciale facute pe contul academismului. Sau unor studenti.
    Restul nu inseamna nicidecum autoritate, nici politica, ci cazuistica pentru orice uz.Bine ca avem un presedinte nou, sigur de cand a frecventat platforma de la Magurele. Bine ca nu este plin de el. Pacat totusi ca nu stim cine se oglindeste in el, ca sa nu zic altfel.Ca doar nu penibilii-sefi ai deserviciilor patriei.
    Deci va urez multa incredere. Stiind ca este inutila, d-le Dudas.

  • Alex

    Ah, am uitat o alta categorie. Mediatorii autorizati ai muritorilor cu D-zeu. E nevoie sa vedem ca ierarhii acestei medieri nu sunt avansati in virtutea serviciilor actuale, sau viitoare. Pentru tinerei, viitorul este cheia. Pentru restul, nici nu mai pare a conta.Pentru mine, da.
    Dar asta, sau asta nu se va intampla vreodata.Chestie de incredere in credinta.

  • Dezideriu Dudas

    Asa e ! Nu mai e cu “Haideti spre alta flacara” ( Panait Istrati, de Stanga…), ci cu “Haideti spre ultimele sanse de aer proaspat “ ( de “Dreapta”…) !

  • Dezideriu Dudas

    “Da. Probabil ca exista lejeritati mult mai eficiente decat inamicitiile
    consacrate.”

    Inamicitiile sunt “consacrate” intr-un spatiu mult prea rerefiat, inchis…Poate ca lejeritatile, in spatii mai deschise….

  • Alex

    ‘Nimeni nu poate fi judecator in propria sa cauza’ suna o teza romana a universalitatii, a civilizatiei. Pentru apartenenti, aproape apartinatori.
    Azi, dar si mai ieri, s-ar parea ca nu numai pe la ‘noi’ acest principiu a depasit sfera juridicului, transferandu-se cu de la sine putere in politica. Institutionalizata, dupa multe incercari si erori in procedeele elaborate si acceptabile social de jaf, intr-o forma de stat. Si impunand, paradoxal, obligatia de a fi propriul sau judecator, si nu in foro interno, parca amintind credinte timpurii.Ultima forma de auto-distrugere a ideologiei, care pare totusi vie, in fata rationalismului instrumental demn de un bun sociolog cu forma umana.In forma sa neevoluata, inca nedependenta de intelligence.
    Asa ca flacara celui care a fost corect cu el insusi, si apoi si cu tovarasii, deci flacara asta era practic olimpica. Nu mobilizatoare, antrenanta, ci deranjanta.Aici poate ca s-ar putea vorbi de un curent, nu continuu, poate prea alternativ, dar totusi curent.De mult mai de demult.
    Apoi, cum nu exista state mici si mari, ci natiuni mici si mari, si asta nu tine de numar ori demografie, ci de calitate manifesta intr-un stat, o forma de stat, s-ar zice ca drepturile si libertatile sunt un complement esential al puterii. Irationala prin excelenta, puterea se manifesta si se dezvolta bine in fata singurei rationalitati operationale, ravnite inevitabil, a unei alte irationalitati nascute din credinta. Drepturi si libertati.
    Dar relatiile internationale sufera cronic de imposibilitatea rational-practica a conclierii timpului. Traim atat de relativ cat ne poate permite o teorie adevarata, si tot asa nu mai traim.Atunci cand unii vor cu orice pret sa construiasca,folosind deloc economicos mitul tehnologiilor mereu tot mai moderne, sa construiasca deci eventual inca o lume, care sa impiedice si existentul sa fie. Asa cum este.
    Asta e varianta nuvelistica, un soi de sf cotidian.
    Varianta stiintifica o veti gasi, in medie (cea mare, rara), in cartile universitarilor, scriitorilor, politici(eni)lor, oamenilor inteligenti si indispensabili. Si inginerilor, evident, toti politehnisti.Intr-adevar reprezentativi. Chiar si cand nu-i citeste nimeni. Sau daca-i citeste, acel nimeni, nu-i crede. Si daca-i crede, stie de ce imperativul implicarii este o forma, ocazional securista, in general irationala, de mobilizare socio-politica.Pentru a acoperi neputintele tuturor celor cumva inutil puternici

  • Dezideriu Dudas

    Va transmit mai jos ce le-am transmis in seara asta colegilor din Asociatia Absolventilor de la fostul meu liceu. Din pacate, pentru mine…, iar aveti dreptate ! N-am putut sa evit faptul ca initiativa mea va fi interpretata ca “ ocazional securista ( nu ea, ci “imperativul implicarii…), in general irationala, de mobilizare socio-politica “. Si mai grav este ca se vor prinde ca am incercat sa “acopar neputintele celor cumva inutil puternici”. Varianta stiintifica neinginereasca e si mai tare. Un fost coleg, prof. universitar in vreo 4 tari, neinginer, a interpretat o propunere de-a mea de a implica in Asociatie un mare Grup de afaceri ce infiintase o Asociatie a lor de gestionare a acelui 2 %…. ca fiind, “pana la urma” , o idee buna si fezabila a mea, prin contributia “noastra” cu acel 2 %….Daca statele occidentale ar fi contribuit doar cu bani la privatizarea din Romania, la schimburi si evaluari echitabile, nici Rusia nu cred ca ar mai fi luat ceva semnificativ de pe la noi iar in total probabil ca ar fi reprezentat sub 20 % din intregul capital din economie ( asa, ramane sa speram in acea regula a lui Pareto 20/80…)….Acum, noi intelegem sa venim in “marea lupta” cu banii de cosnita, si numai cu ei, singurii necorupti, necomunisti, nesecuristi… ….Stiinta pura. “Prilej de vorbe si de ipoteze”, si mai si….

    “ MESAJ CATRE ABSOLVENTII….
    Ref. la ” in urma unor informatii pe care le furnizam…”, va transmit atasamentul. Sunt documente prezentate colegilor ( Lic. Bacovia 1980 si TCM Brasov 1986 ), care se afla si pe diverse site-ul ( am dat doua surse acolo ).
    Fac si o propunere de LOGO -- veti vedea, reiesita din atasament :
    ” FLACARA CREDINTEI NOASTRE = MESERIA BINE FACUTA “.
    Din pacate e cam lung si cam prea “mobilizator”…., dar vreau sa va incit imaginatia si poate vor veni propuneri mai bune.
    Pe aceasta directie mai complexa ( apropo de ideile din atasament …), voi reveni cu o propunere de proiect de lege ca la fiecare inceput de an scolar unul din fostii absolventi sa ia cuvantul la manifestarea de deschidere la fiecare liceu si facultate / universitate. Este sistemul american si cred ca e bine sa luam si lucruri utile de la ei pe langa celelalte…..Unde exista ALUMNI ( asociatie absolventi ), o poate face f. bine presedintele. Inainte insa de acea data, 15 septembrie licee / 1 octombrie facultati,
    ar trebui ca undeva in august, sa fie o Conferinta publica nationala a absolventilor pentru a se aduna ideile necesare pentru discursurile anului in curs….Probabil la Constanta, Neptun, Mamaia…., undeva pe litoral.
    M-am departat prea mult de “pasnica” mea postare anterioara, asa ca ma opresc aici. Mai adaug totusi ca pe langa”directia ABSOLVENTI” mai am in derulare o initiativa legata de “PROFESII”…Probabil de aceea propunerea mea de LOGO seamana cu ceva gen “scoala profesionala de ministri”…
    In rest, de acord cu mai toate interventiile, care, spre final, decanteaza problematicile….”

    PS Noi ne jucam pe-aici de-a stiinta (ne)injinereasca si don’Cozmin nu mai rabda si recunoaste ca Jeoana nu l-a informat c-a fost la rusi si nici la Vantu. Bre’, ce de trajedii ( mai multe ca Jii )….Bre’, “la injineri”, informati bre’ intocmai si la timp, ca uite ce incurcaturi faceti la neinjineri…. Dom’Neamtule, sari bre’ si mata….Cat de sus ? Hai, bre’ nu te mai rade de noi…..

  • Alex

    Ja.
    Intai, am gresit, si deci scuze: “ocazional securist” trebuie citit ca “ocazionalism securist”.O greseala cat indiferenta dintre individ si societate, intr-un ethos sobornicesc.Gand la gand nu-si scoate sensul.
    Doi, sunteti plin de resurse. Bine. Dati-le cuvantul, e foarte bine. Dar feriti-va de purtatorii ceilalti de cuvant, as zice eu.Sa nu confunde absolvirile.
    In fine, cum ‘la noi’ profesia nu este meserie, nici flacara nu arde, ci invita pe drept cuvant neavenitii, as zice, deloc ironic, ca sloganul ar trebui sa fie:”Meseriasi din toate tarile, lasati Romania in pacea ei”. Daca tot niste baeti au mutat Orientul mijlociu in Mitteleuropa, apai doar “noi” mai putem lupta pt pacea eterna.
    Deci perfectissim.

WP Admin