≡ Menu

Un “mit anti-american”: Teo Peter

1200 de cablograme ale ambasadei Statelor Unite din Bucureşti adresate Washingtonului se numără printre documentele intrate pe mâna celor de la WikiLeaks. Câteva zeci de asemenea documente au fost livrtae pieţei media din România. Cum era de aşteptat, unii folosesc aceste documente drept pârghii contondente împotriva duşmanilor politici, alţii comentează conţinutul stenogramelor şi semnificaţia alcătuirii lor în chipuri dintre cele mai diferite.

Am mărturisit deja că mă număr printre cei care cred că documentele furate de un soldat american şi ajunse la Julian Assange nu aduc nimic neaşteptat. Culegerea de informaţii o practică toată lumea. Felul în care sunt prelucrate aceste informaţii şi calitatea produsului final depind de foarte mulţi factori.

Poate fi deconcertant să afli că un diplomat sau altul ia în serios nu doar lucrurile demne de aşa ceva, dar şi flecăreala unor ipochimeni – de la ziariastul corupt la politicianul fanfaron. Pe unii i-ar deprima chiar şi pagini ale unui Talleyrand, aşa că nu văd de unde marea supriză în faţa existenţei diplomatului de duzină.

Unul dintre subiectele cele mai interesante readuse în discuţie de publicarea buclucaşelor documente este cel despre anti-americanism. De la demersul teoretic la comentariul direct şi aplicat discuţia mi se pare binevenită. Cum o purtăm are, cred eu, o importanţă majoră.

Într-unul dintre demersurile teoretice (apărut iniţial în 2001 şi reluat astăzi) găsesc afirmaţii ce mă nedumeresc.

În primul rând, sintagma ”mitul anti-american”. Nu toate reacţiile anti-americane sunt ficţionale, inventate de cei care urăsc America. Multe asemenea reacţii sunt o realitate pregnantă, cu vârfuri de criză și puncte de oarecare acalmie, dar constituind o constantă a plasării pe o poziţie foarte critică faţă de ce reprezintă America.

O altă eroare este aruncarea tuturor argumrentelor în aceeași pălărie, căci riscăm să subsumăm unui tip de anti-americanism şi altele, generate de alte motive:

“Nu încape îndoială: mitul politic anti-american este inseparabil de structurile ideologice care au inpirat şi inspiră mişcările teroriste de sorginte fundamentalistă. Tema este importantă întrucît fără o inţelegere a motivaţiilor acestor grupări de fanatici nu vom putea riposta de o maniera comprehensivă şi sistematică la teribila lor sfidare.

Evident, nu poate exista o asemenea îndoială, dar sentimente foarte anti-americane au şi  mulţi oameni neatinşi de vreun fanatism și cotrobăiţi de impulsuri teroriste.

Altă afirmaţie vulnerabilă mi se pare următoarea:

”Pentru ei, există un singur adevăr, anume cel revelat în dogma căreia i se închină. Occidentul liberal şi cei care îi împărtăşesc valorile refuză tocmai acest monism exclusvist.  Ben Laden şi partizanii săi sînt astfel expresia patologică a unei direcţii politico-intelectuale impregnată de resentiment anti-modern şi dezgust în raport cu tot ce înseamnă cultura toleranţei şi a dialogului.”

Adevărat dar insuficient, căci anti-americanismul nu este practicat doar de indivizi şi comunităţi de felul celor menţionate de autor. Anti-americanismul este exprimat (deseori chiar exhibat) şi în ţări ale ”Occidentului liberal”.

Pasul următor:

Occidentul înseamnă supremaţia legii, încredere şi responsabilizare, ceea ce se cheamă accountability.”

Asta ar putea sau ar trebui să însemne Occidentul. Uneori, chiar asta înseamnă. Alteori – nu.  În plus, anti-americanismul multor occidentali liberali vine şi din prăpastia pe care o văd (din ce în ce mai des, spun unii dintre ei) între retorica valorilor americane şi lipsa flagrantă de respect faţă de asemenea valori depistabilă în chiar acţiunile retorilor. Ce să mai spun de motivele celor impregnați “de resentiment anti-modern”.

Iată şi finalul raţionamentului:

”La ora actuală, oricîte rezerve am avea faţă de unele sau altele din faţetele experimentului numit America, antimericanismul a devenit sinonim cu antiumanismul.”

Afirmând  asta în 2001 şi 2011, un asemenea autor poate sugera că, din 1976 — când perora “Un răspuns de principiu, menit să ne asigure înţelegerea limpede a semnificaţiei autentice a apariţiei în prezent a unor forţe anticapitaliste din ce în ce mai diverse, îl aflăm în definirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, de pe poziţiile marxismului creator, a actualei faze a crizei sistemului mondial capitalist (…). Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranziţii bruşte şi prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăşi acest statu-quo este revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de Partidul politic revoluţionar, va avea rolul principal”. ” — şi până azi, ce s-a schimbat în discursul său este doar opţiunea politică.

În esenţă, discursul pare a fi rămas tot de natură propagandistică. Şi tocmai un astfel de discurs este parte a problemei, nu a soluţiei. Să arunci în ”antiumanism” orice formă de anti-americanism mi se pare o enormitate. Atât ca demers teoretic, cât și în ordinea reacțiilor pe care le poate declanșa un asemenea demers.

 

Ilustrație & Copyright 2011 - Alex. DIMITROV

”Pe lângă locurile în care se manifestă visceral, anti-americanismul e o stare latentă răspândită prin redacţii şi se manifestă în momente cheie, ziariştii fiind în general seduşi de tentaţia populismului extrem (vezi intervenţia americană in Serbia, cazul Teo Peter, telegramele Wikileaks etc)”, scrie un cunoscut jurnalist.

Populismul la care se referă autorul nu este nici el un mit, este o realitate, asemeni anti-americanismului. Includerea cazului Teo Peter printre exemplele ce trebuie să susţină constatarea este o eroare.

Felul în care a fost administrat cazul Teo Peter constituie o ruşine. Şi pentru partea română şi pentru partea americană. Că telegramele ajunse pe mâna celor de la WikiLeaks oferă încă o şansă spiritului anti-american să se manifeste e de netăgăduit, dar să crezi că toţi cei scârbiți citind detaliile cazului Teo Peter sunt neapărat anti-americani, este o concluzie aberantă.

Faptele.

Un cetăţean român este omorât de un pușcaș marin american într-un accident de circulaţie. Intră în acţiune imunitatea diplomatică şi pușcașul marin nu este deferit justiţiei române. Este trimis acasă. Militar fiind, este judecat de o curte militară

Până în acest punct, cazul curge potrivit unor cutume diplomatice. Prost explicate de unii,  neluate în seamă de cei sufocaţi de furie, sau, ca să preiau eticheta în discuţie, orbiţi  de anti-americanism. Fie și Wikipedia poate ajuta la înțelegerea unor mecanisme – aici.

Procesul diplomatului (a cărui vinovăţie este beyond a reasonable doubt) este o cacealma. Apărarea reuşeşte să-l scoată basma curată, invocând argumente dintre cele mai aiuritoare: de fapt, nu ar exista nici o probă că Teo Peter se afla în taxiul făcut zob de mașina de teren condusă de pușcașul american. E de mirare că apărarea nu a pretins că, de fapt, Teo Peter nici nu a existat vreodată, el fiind un mit anti-american.

Pro-americani, dincolo de orice bun-simţ, unii se întreabă cu cinism de ce este deranjată familia lui Teo Peter de verdictul respectiv. Pe Teo tot nu-l mai învie nimeni şi oricum familia lui a primit o sumă cu “multe zerouri”, iar americanii au avut tot dreptul să-şi apere un diplomat. Iată, zic eu, o gândire sub zero.

În ziua de 21 ianuarie, 1997, diplomatul georgian Guergui Makharadze – conducând beat criţă – omoară o adolescentă în vârstă de 16 ani în centrul Washingtonului. Autorităţile americane cer ca diplomatul georgian să le fie predat spre a fi judecat.

Iniţial, Georgia refuză, invocând imunitatea diplomatică. Presiuniule americane continuă. Până la urmă, preşedintele georgian Eduard Șevardnadze decide ca diplomatul să fie predat şi judecat în Statele Unite. Makharadze este condamnat la 21 de ani de puşcărie. După 7 ani de detenţie într-un penitenciar federal american, este transferat într-o puşcărie din Georgie pentru a ispăşi restul pedepsei. Câteva amănunte aici.

Este, cumva, semn de anti-americanism să observi diferenţa între felul în care au fost tratate cazul diplomatului georgian şi cel al puşcaşului marin american Christopther Van Goethem?

Ce s-ar fi întâmplat dacă un diplomat român, aflat prin New Jersey, ar fi dat cu maşina peste Bruce Springsteen şi l-ar fi omorât?

Să ne mai mirăm că muşamalizarea cazului Christopher Van Goethem încurajează speculuaţii potrivit căror, de fapt, la volanul maşinii se afla odrasla ambasadorului american şi nu puşcaşul marin?

Să ne mai mirăm că un anume tip de anti-americanism este produs, întreținut și ajutat să prospere chiar și de cine ar fi interesat ca asemenea (re)sentimente să nu existe?

Mă întorc de unde am plecat – discuţia despre anti-americanism şi cauzele lui este foarte binevenită. De argumentele pe care le etalăm depinde unde duce o asemenea discuţie. Și genuflexiunile unora și ura viscerală sau blocajele ideologice sunt contraproductive. Procedând astfel, devenim parte a problemei, nu a soluției.

 

  • Foarte bun articol!

    Aprecierile mele asupra lui mea ar fi mers, fara nicio retinere, la superlativul de superioritate, daca ati fi pomenit aici si de penibila ( mai bine as zice scarbavnica?) prestatie duplicitara a presedintelui (si) in acest caz. Daca, pana la Dumnezeu, ne mananca sfintii, pana la americani, ne mananca tot ai nostri!

  • Florin Iaru

    Chapeau, Dorin!
    O clipă, văzînd titlul articolului, m-am temut. Uf, a ieşit bine, pentru că ai judecat drept.
    Îţi mai dau cîteva explicaţii, care pun în balanţă şi indolenţa statului român. Autorităţile -- care, văz, au negociat, avansînd suma cu mai multe zerouri -- nu trebuia să negocieze nimic. Aşa e legea, aşa e tratatul semnat, OK, îl respectăm. Dar, cum un vinovat american nu e exonerat de vinovăţie în faţa unui tribunal american, statul român ar fi trabuit (repet: trebuit!) să sprijine partea română din acest proces: facilităţi de deplasare pentru martori, avocaţi, logistică etc. Era, în definitiv, apărarea demnităţii unei victime. Procesul a fost “pierdut” sau “cîştigat” pentru că martorii n-au putut depune în faţa instanţei. Aşa că…
    Din diferenţa de percepţie asupra valorii individuale româneşti sau americane se naşte antiamericanismul. E o chestie de timp ca indivizii să perceapă această diferenţă de apreciere ca pe un comportament “imperialist”, nu foarte diferit de cel al lui homo sovieticus… Urmarea se cunoaşte!

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    nu sunteti singurul care a observat aberanta argumentatie “pro americana”. Am observat-o si eu, am avut si un mesaj pe contributors la articolul dlui Agilica(cenzurat binenteles pt ca explicam ca nu gasesc atat de “luminoasa” analiza). Nu injuram si nu ma “dadeam in petec”, nu e stilul meu.

    Se continua “logica binara”. Anti americanism = filo rusism in orice conditie. Anti americanism = “inuman”, inacceptabil, taliban tot in orice conditie. Am impresia ca unii isi doresc inca o rentoarcere in era “razboiului rece”. Ar fi “atat de simplu” sa se pozitioneze atunci. Sa se “motiveze” invariabil fata de “raul absolut”.

    Acum referitor la Bruce Springsteen eu cred ca asa zisii “dreptaci” in general romani ar sustine ca si acesta era si este un “agent al stangii”, al comunismului, etc. Deci nu ar fi un asa mare “big deal”. Sunt intru totul de acord cu dvs vizavi de rusinea partii romane si a partii americane de a rezolva “cazul Teo Peter”. Totusi m-as fi asteptat ca in procesul american partea romana(institutiile statului) sa se constituie in “parte civila” sa urmareasca probele discutate, etc eventual sa “faca” un mic scandal diplomatic la aberatia apararii cf careia nu sunt probe ca Teo Peter ar fi fost in masina. Nu mai discut de semnele de circulatie si “circulatia haotica” aduse ca “probe de catre aparare cand ora la care s-a produs accidentul nu implica in nici un caz o circulatie “haotica”.

  • Indulgența în cazul Teo Peter, incapacitatea provincială de a percepe faptul că prietenii SUA sînt primii care se simt lezați de erorile americane, sînt dintre căile cele mai sigure de alimentare a folclorului vehiculat de anti-americani.

  • InimaRea

    Oamenii pot fi conformişti ori nonconformişti. Dintre cei dintîi, se recrutează sicofanţii, yesmanii, linguşitorii -- cei de succes pe lîngă autorităţi, ce mai! Ei n-au nevoie de convingeri proprii, cum n-au de conştiinţă -- un lux inutil dacă nu de-a dreptul periculos. Ei pot fi azi rusofili, mîine rusofobi, poimîine naţionalişti ori cosmopoliţi, după cum e linia oficială -- care-şi răsplăteşte gras susţinătorii, fără a-i căuta la convingeri.
    Ceilalţi sînt incomozi pentru toată lumea, inclusiv pentru ei înşişi. De aceea nici nu le merge prea bine, şi pe bună dreptate -- cine să te promoveze cînd îl critici public ori între patru ochi? Cînd nu sînt un fel de purtători de tichie cu clopoţei, ai augustului personaj -- caz în care nu-i ia nimeni în serios -- cei care spun adevăruri incomode (ori îşi spun, pur şi simplu, propria părere -- deprindere rea cît cuprinde!) sînt eliminaţi -- paşnic ori brutal, după vremi şi ocîrmuitori.
    Antiamerican -- antirus, antisemit, anti orice naţie -- devin numai conformiştii, cu voie de la Poliţie, desigur. Cum sînt şi printre ei fraieri, unii aşa rămîn pe viaţă -- de unde deviaţionismul, mania persecuţiei, autovictimizarea, alte păcate multe şi grele.
    Interesant caz este antiamericanismul generat de americanismul oficial (ca şi anticomunismul moşit de ultracomunism, sau antipatriotismul care “trebuie” opus naţionalismului). O proastă guvernare e aruncată ca apa din albia de spălat copilul, cu copil cu tot. Astfel, proamericanismul lui Băsescu este fertil mod de promovare a antiamericanismului. Pînă la urmă, americanii sînt vinovaţi dacă totul merge ca dracu’, doar ei îl ţin în braţe pe Băsescu -- cam aşa funcţionează opinia generală.
    În cazul strict Teo Peter, lucrurile sînt mai complicate. Astfel, avocaţii săi şi-au făcut datoria, exploatînd subţirimea materialului probator -- la care partea română a colaborat voios. Totuşi, despăgubirea acordată familiei victimei arată că America “s-a simţit” dacă tot n-a putut face dreptate. Ori totul a fost de la bun început un deal, la care a bătut palma şi familia victimei. Vorba unuia, toată lumea fericită şi cu lacrimi pe obraz.
    Nu duce la nimic să sucim problema, să ne-ntrebăm ce-ar fi fost dacă era invers. Căci americanii nu pot fi antiamericani, cum nu pot fi proromâni. Ei sînt ai Unchiului Sam, ceva atît de diferit de a fi popor ales, încît e chiar mai mult de-atît.

  • Emil

    Un articol echilibrat, poate singurul (a mai scris ceva Rogozanu, da’ el e de stânga, nu se pune -- glumesc ). Felicitări sincere.

  • mihai rogobete

    @Iaru: Acu’, poate c-o revoluţie antiimperialistă ne-ar scăpa de comunişti.

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Recunosc, am prostul obicei ca, in asemenea situatii, sa intorc manusa poe dos si sa spun “Dar daca….?” Nu recomand — darmite sa impun — si altora un asemenea exercitiu, dar pe mine ma ajut sa vad cum se vad lucrurile nu doar dintr-o pereche de pantofi, ci si din cealalta. Recunosc, uneori exercitiul este justificat, alteori -- mai putin sau deloc.

    “Subtirimea materialuluiu probator”… Aproape corect.
    Intrebarea ar fi: cum ar fi putut sa fie mai putin subtire materialul probator cand, de pilda, puscasul marin nu s-a supus testului de alcoolmie? Cum sa dovedesti cat era de baut? Si de aici mai departe: de un de venea, ce facuse in locul de unde venea, daca avea dreptul la ora respectiva sa se afle in vehicolul respectiv etc?

    Cu toata “subtirimea materialului”, sa ajungi sa afirmi ca nu exista nici o proba ca Teo Peter se afla in acel taxi mi se pare o monstruozitate. Stiu — poate mai bine ca dvs. — ca misiunea avocatilor este sa faca pe dracu-in-patru sa-si apere clientul, de-asta am o mare problema cu lumea “scrisa” si “interpretata” doar de avocati…

  • arts

    Dle Tudoran, aveti dreptate. Pina sa inteleaga si piticutii astia nebuni care alearga pe internet si prin blogosfere ca Ion Creanga copil prin lanurile de griu din satul natal, mai trebuie sa treaca ceva timp. Este ingrijorator insa usurinta cu care nu neaparat renuntam la romanism si europenism pentru alte idei care acum sunt demodate, mai ingijorator este cum uitam insa sa rationam cu creierul nostru si cadem prada atit de usor stereotipurilor, oricare ar fi ele.
    Respekt

  • Dorin Tudoran

    @arts

    Exact pentru asta pledez: a)folosirea creierului, b)bun-simt in loc de idei “parvenite”, c)luciditate in loc de ameteala propagandistic.

  • Dorin Tudoran

    @Zoe Petre
    Am citit declaratia dvs. despre cum devin “anti-americani” pana si prietenii americanilor doar pentru ca le semnaleaza acestora din urma ca este spre binele lor sa nu calce in anumite gropi. Raul cel mai mare il fac cei ce isi asuma, nesolicitati de nimeni, rolul de “curele de transmisie” intre prieteni si un cor de sustinatori loviti de orbire. Dar asta nu se va schimba vreodata…

  • Dorin Tudoran

    @Shadow
    Ideea ca a fi un prieten critic al Americii inseamna ca esti, de fapt, membru al “Partidei Ruysia” este o neghiobie…
    Cum a fost scos basma curata puscasul marin american este o rusine — pe orice parte ar fi intoarsa povestea.
    Fara rezultatele unui test care sa inlature suspiciunile de betie si consum de droguri e ridicol sa pretinzi ca era vorb a, la acea ora, de o circulatie haotica. Nu ca n-ar fi fost, dar nuy mai haotica decat “circulatia” din capul puscasului marin…

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru
    Imi este teama ca si in cazul in care martorii ar fi putut depune in fata instantei (costurile deplasarii lor in Statele Unite ca si a restului “logisticii” -- avocati etc.) ar fi trebuit acoperite chiar de partea americana, spre a se dovedi o buna-credinta si transparenta totale), verdictul ar fi fost acelasi. Dar macar procesul ar fi aratat mai aproape de un… proces.

  • Andrei

    Nu sunt deloc de acord cu articolul.

    1. Ce relevanta are faptul ca documentele WL nu spun nimic nou? E foare ok sa ai o dovada efectiva ca ce “se stia” e adevarat si confirmat. Informatiile la acel nivel sunt verificate si coroborate si din alte observatii, nu ajung parerile ziaristului X sau Y pentru a forma strategia diplomatica americana. Deci sunt infinit mai credibile decat ce “se stia” dinainte de pe forumurile presei.

    2. Cazul Peter. Puscasul marin NU AVEA imunitate diplomatica. Imunitatea diplomatica se aplica personalului diplomatic, nu personalului auxiliar. E inutila si gresita comparatia intre un diplomat si un puscas marin, nu au acelasi statut. Puscasul marin era protejat de protocolul incheiat intre Romania si USA cu privire la interdictia unei tari gazda de a judeca personalul militar sau atasatii militari americani pentru fapte penale (acelasi protocol valabil si in Irak). Imunitatea diplomatica inseamna ca respectivul nu raspunde in fata legii in eventualitatea incalcarii acesteia, un diplomat nu e judecat deloc ci doar retras (o practica obisnuita dar nu obligatorie). Puscasul marin ramane responsabil in fata legii dar e judecat conform legilor americane. Procesul insa nu a avut nimic corect, datorita faptul ca, conform cerintelor americane, multe dovezi prelevate de catre Politia Romana nu erau admisibile datorita procedurilor de colectare (si a altor chichite).

    3. Protocolul care a protejat puscasul marin nu e o “cutuma diplomatica”. A fost un acord incheiat de ambele parti. E un acord incorect si innaceptabil intre aliati, fie si doar prin prisma faptului ca nu e reciproc. Foarte multi oameni au protestat vizavi de semnarea lui, nu pe motive anti-americane din principiu ci pentru simplul fapt ca nu e echitabil din niciun punct de vedere. Era incorect in momentul semnarii, azi e de-a dreptul criminal.

    4. Cazul Peter nu e singurul caz in care protocolul ce protejeaza armata USA de raspundere legala in tara-gazda a fot utilizat. In jud Constanta au fost zeci de cazuri implicand soldati americani, din care doar unul a mai facut ceva valuri, cand trei puscasi au bagat in spital un tanar intr-un club.

    5. E normal ca in aceste conditii sa apara sentimente anti-americane si acuzatii de slugarnicie fata de USA. Dar cazul nu poate fi etichetat drept “mit antiamerican” si aruncat deoparte. Discutia serioasa se refera la un protocol jenant pentru o diplomatie care se erijeaza in “aliat”.

  • Dorin Tudoran

    @Andrei

    Multumesc pentru raspuns. Probabil ca “cutuma” este usor impropriu spus; e vorba de intelegeri. De aceea am si dat un link care duce la un articol (probabil nici el cel mai substantial, dar cel mai accesibil) ce discuta aspecte ale “imunitatii diplomatice”.

    Ca multi oameni au protestat impotriva acordului este, din pacate, irelevant, atat vreme cat cele doua state au semnat un acord. Relatiile dintre state nu sunt reglementate prin mesajele transmise de un protest ori altul. Sunt reglementate prin semnaturile celor ce repreyinta in acel moment statele respective.

    Nu eu am lansta sintagma “mit antiamerican”:. Cum mentionez in text, am preluat-o si discutat-o. Si asemeni dvs. am respins-o…

  • @) Dorin Tudoran

    Analiza, mai ales secventa “Teo Petere”mi se pare impecabila. Numai cu afirmatia ca documentele WikiLeaks nu ar aduce nimic nou mi se pare inexacta -- ceea ce aduce nou este o anume certitudine legata de fapte pe care, in oarecare masura le cunoastem. Si, ca sa spun asa, daca aceste documente, ma refer la intreg ansamblu, nu doar la “portia”romaneasca, nu ar fi fost importante, n-ar fi fost nici “scapate de sub controil” si nici, dupa aceea, publicate de site-ul dlui Assange. Eu asa cred.

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Antonesei

    Cand spun ca documentele WikiLeaks nu aduc nimic nou ma gandesc la faptul ca mecanismele pe care le dezvaluie nu sunt surprinzatoare. Orice om adult politic cam stie cum opereaza lumea diplomatica, ambasadele, consulatele etc.
    Da, documentele sunt importante prin faptul ca aduc confirmari ale unor presupuneri, temeri, banuieli.

  • @) Dorin Tudoran

    Ok, master, sintem in deplin acord.

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Tu intelegi ce se intampla cu unii oameni destepti si talentati? Eu nu.

    Dan Tapalaga: “Cazul Teo Peter nu merita dezbatut, decat ca exemplu clasic de manipulare extrema.”

  • @Dorin Tudoran Excelent articol mai ales ca pune in evidenta dublul standard in aprecierea unor evenimente relamente nedorite de nici una din parti. Totusi raman la parerea ca cel putin la nivel de politica intre state sa existe un minim standard in evaluarea incidentelor (legat de cererea guvernului american pentru acel diplomat si modul cum acelasi guvern american l-a tratat pe soldat . De aici cred ca se alimenteaza multi “anti-americani”. Dar in acelasi timp nu pot sa nu remarc reactia mai mult decat “moale” a guvernului si autoritatiilor romane in cazul puscasului american .

  • victor L

    Asta ma intreb si eu, dle Tudoran,
    cum de ramineti surprins cind oameni inteligenti, cum spuneti, au pareri diferite de ale dvoastra?
    (Tocmai de la articolul dlui Tapalaga am aterizat la dvoastra pe blog.)

    Cazul Teo Peter l-ati abordat cam pe sarite; a venit @Andrei si a mai remediat ceva. Care, in focu-i patriotic, e scandalizat “E un acord incorect si innaceptabil intre aliati, fie si doar prin prisma faptului ca nu e reciproc.”

    Noi nu avem trupe pe pamint american, asa ca nu poate fi vorba de reciprocitate.
    Trupele americane din Romania nu ne-au invadat, ci au venit in baza unui acord.
    Si e posibil, desi sa batem in lemn ca nu, ca singele american sa se verse pentru Romania si nu singe romanesc pentru SUA.

    Mai urmeaza sa ne amintim nostalgic: Stalin si poporul rus/libertate ne-au adus.
    Moarte americanilor.
    ( Nu, nu dvoastra ma adresam. Sint pe aproape 😉 )

  • Dorin Tudoran

    @victor L
    Va multumesc ca ati completat cele abordate de mine “cam pe sarite”. Deci, ce spuneati? Cumva ca, intr-adevar, “Cazul Teo Peter nu merita dezbatut decat ca exemplu clasic de manipulare extrema”? Cum doriti, domnule Victor, viata dumneavoastra, nu a mea. Dormim toti, asa cum ne asternem. Numai ca unii suntem gata sa suportam consecintele, altii — tipa ca le-a furat cineva salteaua; evident, salteau pe care nu si-au confectionat-o niciodata.
    “Nu poate fi vorba de reciprocitate”? De ce nu poate fi? Daca, din start, se pleaca de la aceasta premiza, sa nu fie nimeni surprins ca se pot intampla lucruri chair mmai dezgustatoare decat musamalizarea uciderii lui Teo Peter.

  • @ Dorin Tudoran

    “Cablurile” ne ofera acces la lumea oculta a profunzimilor geopolitice. Fara wikileaks, am mai fi noi in stare sa-i identificam pe pe unicii bine orientati politic ? Care, intimplator, sint si unicii pro-americani, unicii reformisti, unicii anticoruptie, unicii anticomunisti. Am mai putea sa spunem cine face parte din “partida americana”, cine din ” partida ruseasca”, “chinezeasca”, “egipteana”, “congoleza” etc. ?

    Dl. Tapalaga a fost proaspat aghezmuit ca “elita” si -- fiind la citeva luni dupa initiere -- are un explicabil rau de inaltime. Nu mai vede bine in jos. Ce e o viata de om, daca ea contrazice un “proiect politic” maret ? Aproape nimic.

    Eu, unul, sint in continuare surprins de cinismul extraordinar de care dau dovada unii. Ogarii ideologici ai curtii de Modrogan nu mai au pic de odihna. Sint intr-o vesnica vinatoare. Adulmeca tot. Simt orice pericol. Fericit proprietarul ! …

  • Emil

    @Andrei: “chichiţele alea” la care faceţi referire în comentariul dvs., cele care au permis verdictul dat de curtea marţială americană, sunt exact cele care fac diferenţa dintre un sistem juridic adevărat, cum e cel american şi cel românesc.

  • InimaRea

    Poate că privesc eu cam relaxat “Cazul Teo Peter”. Nu ştiu nici măcar dacă-i bine ori măcar “corect” să nu mă revolt sincer faţă de aberaţiile unui sistem pe care n-am cum îl influenţa, şi-n valorile căruia nu cred, cum n-am crezut nici în ale altuia. Am crescut cu literatură şi filme sovietice, îmbătrînesc cu filme americane -- cu literatura-i altă poveste, acum. În Ro, puzderie de televizii pompează filme şi seriale americane, mare parte dintre ele fiind despre “lege şi ordine”. Anul trecut, făcea mare efect Soţia perfectă, serial al cărui erou principal era raportul Justiţie/dreptate (adevăr) din America. Observ şi la americani valabilitatea unei expresii a lui DR Popescu -- din ciclul început cu F: Între lege şi aplicarea ei, se interpune omul. În America, “factorul uman” nu se interpune, e de-a dreptul decisiv, în procesele cu juraţi -- în tot cazul. De la “12 oameni furioşi” încoace, mi-am format convingerea că sistemul cu juraţi e o tîmpenie atît de americănească, încît nu va dispărea vreodată -- ţine de tradiţia Americii, ca filmele western. Adică, de o prejudecată istorică devenită tradiţie şi sortită a fi pusă la icoane, pînă la sfîrşitul Lumii Noi.
    Cel mai mult, îmi place expresia “Dincolo de orice dubiu rezonabil”. Sarcina apărării este de a crea dubii rezonabile, a acuzării fiind de a le demonta. Cînd ambele părţi sînt americane şi judecă în procesul unui american “căzut în abatere” pe teritoriul unui stat-satelit -- pardon, aliat strategic -- e nevoie de o uriaşă campanie de presă pentru “a se face dreptate”. Greşesc? Dacă da, atunci nu-nţeleg nimic despre funcţionarea Justiţiei în America. Dacă nu, atunci procesul porneşte de la cu totul alte considerente decît acelea juridice: prestigiul Americii în lume şi-n ochii propriilor săi cetăţeni; al “unui corp militar de elită”; de la raportul de forţe dintre cele două state, pe plan geostrategic; de la “anumite cerinţe” formulate la nivel înalt ori foarte înalt -- chiar, pentru ca procesul să ajungă la o soluţie “echitabilă”. În fine, de la datele problemei: cît de departe e dispusă partea adversă să meargă, spre a se putea calcula costul “înţelegerii”. Dacă partea vătămată lipseşte din rîndurile părţii adverse, Justiţia e pusă în jenanta situaţie de a se autodenunţa. Nu se vede de ce ar face-o cînd are toate justificările la-ndemînă pentru a merge pe “preţul corect”.
    Un lucru e sigur -- familia victimei din Ro a fost despăgubită (generos, pare-se). Nu ştiu dar bănuiesc că s-a-ncheiat şi cariera militară a puşcaşului marin învinuit în acel proces. Adică, America a făcut maximum din ceea ce putea face, pentru a slava şi onoarea armatei americane dislocate în lume, dar şi aparenţele faţă de propriii săi cetăţeni, condamnaţi să creadă cu-adevărat în valorile democraţiei şi libertăţii americane. În plus, America are deja o bogată cazuistică în sensibilul domeniu al “incidentelor” din ţările ocupate, din Japonia pînă-n Germania, după Al Doilea Război. De aici, şi precauţia de a prevedea ca militarii săi să fie judecaţi în America, după legea americană. Care nu-i aceeaşi în Kansas şi Texas, cum nici în instanţele militare.
    Acum, n-avem decît a ne întreba dacă Ro trebuia să accepte această prevedere. Cum ar spune mama -- săraca -- românaşii noştri i-ar fi pupat şi tălpile Americii, numai să vină -- dracu! -- odată! Ce să mai facă şi fiţe?
    Aşa că eu socotesc că, dacă e cineva vinovat de faptul că nu s-a făcut şi dreptate -- ci doar s-a aplicat legea americană -- în Cazul Teo Peter”, atunci numai partea română poate fi. Dacă nu ne convine să ne căciulim în faţa Americii -- căci asta ne e soarta, să ne căciulim la ăi mari şi puternici -- atunci n-avem decît să schimbăm direcţia. Numai să nu uităm că Moscova nu crede în lacrimi, iar China-i -- hăt! -- la capătul Pămîntului. Ar mai fi Franţa, şi Jermania -- la o adică. Păi, p’astea le-am mai încercat, vai mama noastră!
    Poate se-ntreabă cineva ce-aş fi făcut eu în locul lui Băsescu -- de-aş fi fost mai băţos, aşa! Aş fi făcut ce era de făcut -- poate şi cu un pic de stil dar nu bag mîna-n foc. De-aia nici nu mi-aş dori să fiu nu în locul lui, preşedintele românilor -- pur şi simplu. E cea mai nenorocită meserie din lume, părerea mea…

  • Vlad

    Regret ca pozitia Dv. (“Articol impecabil” cum este denumit de cei carora le confirma si sustine optiunile politice) care militeaza in mod just (in opinia mea) pentru o abordare obiectiva si echilibrata atat a relatiilor diplomatice romano-americane, cat si a situatiei justitiei americane, este umbrita de ranchiuna, resentiment si antipatie fata de o amumita persoana. Includerea unor citate din anul 1976 este un procedeu care va apropie mai mult de “Romania Mare”, decat de “discutia binevenita” pe care o sugerati in final.
    Din pacate, clivajul intre “basescieni” si “antibasescieni” se manifesta si prin intermediul comentariilor satisfacute ale celor din urma.

  • Dorin Tudoran

    @Vlad

    1. Daca as fi dorit sa indrept atentia spre o persoana, as fi numit-o, as fi dat numele articolului si as fi indicat publicatia etc. unde a aparut tgextul respectiv. Ce m-a interesat este o mentalitate. Oamenii trec, mentalitatile raman si se consolideaza.
    2. M-ar fi interesat sa aflu de la dvs. daca citatele — cel de demult si cele de azi — indica, asa cum mi se pare mie, ca ce s-a schimbat este doar optiunea politica si ce a ramas este un anume ton propagandistic.
    3. M-ar mai fi interesat sa aflu de la dvs. daca demersul de a arunca tot ce nu ne seamana in “antiumanist” este cumva calea prin care se pot rezolva niste tensiuni.
    4. Nu am dat nici numele lui Traian Basescu, tot spre a evita focalizarea pe persoane. Ma interesa cum opereaza un mecanisdm, o structura, un aparat.

    Cele bune.

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea
    1. “Care esti, ba, ala natura umna?”

    2. Indiferent de ce credeti despre sistemul cu jurati, nu stiu daca intr-un tribunal militar verdictul este dat de jurati.

    3. Nu am nimic impotriva protectiei militarilor aflati in misiune in afara tarii — fie ca se afla in tari ocupate, fie ca se afla in tari aliate. Pentru mine militarul este una din cartile de vizita ale tarii in slujba careia se afla. Cetatean american fiind, platesc taxe. Ele intra in bugetul federal (si in cel local) din care este decis si bugetul pentru cheltuieli militare. Nu imi este indiferent cum este reprezentat banul meu. Sunt intristat cand apar dovezi de abuz etc. comise de militari americani. Si sunt mandru cand acte reprobabile comise de unii dintre ei sunt judecate si pedepsite (Irak, Afhanistan etc.). Prin cocolosirea unui act reprobabil savarsit de un militar american se transmite imaginea eronata “Astia-s americanii…!” Iata o cale sigura de a da apa la moara… anti-americanismului visceral. Nu, nu astia sunt americanii. Nu, nu astia sunt militarii americani.

    4. Mai exista aici o nuanta, care cuprinde si comentariul lui @victor L. Nu sunt sigur ca puscasul marin care l-a ucis pe Teo Peter facea parte din vreo unitate militara stationata, cum spun unii, in Dobrogea etc. Daca nu ma insel, era in serviciul de protectie al Ambasadei/Consulatului SUA din Bucuresti. Cand te afli amplasat pe scena unui “teatru de razboi” (oricum, nu e situatia militarilor americani din Dobrogea) cum ar fi Irakul, Afganistanul, sub tensiunea unor situatii deseori paroxistice poti savarsi acte de care nici macar tu nu te puteai banui a fi capabil inainte. In cazul puscasului marin ce a provocat moartea lui Teo Peter nu a fost vorba decat de un om venit de la o petrecere, sofand cum il taia capul, nerespectand nici legea romana, nici regulamentul foarte strict al conditiei sale. Daca nu ma insel, el nu ar fi avut dreptul sa se afle la acea ora la volanul acelei masini de teren.

    5. Accept si rolul apararii, accept, repet, si datoria de a apara militarii tai aflati pe teritoriu strain. Ce mi se pare inacceptabil este cinismul apararii care, printre multe alte “tehnicalitati”, a pretins ca, de fapt, nici nu se poate dovedi ca in taxiul zdrobit de puscasul marin america se afla Teo Peter. Cand un complet de judecata accepta un asemenea rationament, pentru mine, din acel punct inainte, nu mai este vorba despre nici un act de justitie. Cand ai dreptul sa nu te supui probelor de sange care pot indica daca erai baut ori nu, sub influenta consumului de droguri ori nu, nu ar trebui ca apararea sa aiba dreptul sa spuna “acuzatiile nu pot fi probate”. Probate cu ce? Istoria orelor de dinaintea accidentelor indica limpede unde si ce facuse inainte de accident puscasul marin.

    6. Nu am pomenit numele presedintelui roman. Sunt de acord ca “job”-ul sau nu este deloc unul usor. Numai ca oamenii ajunsi in aceste pozitii nu s-au trezit acolo fiindca le-a pus cineva pistolul la tampla si le-a spus “Candidezi, ajungi presedinte, altfel iti zburam creierii!” Au decis de unii singuri ca asta doresc, ca sunt potriviti pentru asemenea functii, ca sunt pregatiti sa faca fata tuturor situatiilor etc. Repet, am toata intelegerea pentru oameni ajuns in in asemenea functii, dar este un pariu pe care l-au facut cu ei insisi si nu pot arunca vina pe situatii fara iesire…

  • Exemplară judecată! Desigur logică, nu juridică.
    Se ilustrează mai mult decît convingător că la probleme false (aici greşit puse), se vor da totdeauna soluţii false (aici injuste).
    Merci, Dorin!

  • Radu Humor

    “Prin cocolosirea unui act reprobabil savarsit de un militar american se transmite imaginea eronata “Astia-s americanii…!” Iata o cale sigura de a da apa la moara… anti-americanismului visceral. Nu, nu astia sunt americanii. Nu, nu astia sunt militarii americani.”

    M-ati lamurit bustean !
    Inseamna ca ‘or fi aia care ucideau prin Vietnam si continua in Afganistan, Serbia, Irak, Libia si cate-or mai urma :roll:

  • Vlad

    @ Dorin Tudoran
    Ref. la 2): In opinia mea, presupunerea Dv. (ca s-a schimbat doar optiunea politica) s-ar sustine daca toate lucrarile persoanei (academice, publicistice sau de tip postare pe forum) ar fi avut constant, caracteristica incriminata de Dv.
    In general, mentalitatea reprobabila despre care scrieti este foarte raspandita in Romania prezenta. Dar alegand acest exemplu particular ati implicat propriile antipatii sau stari subiective. Mi s-ar fi parut mai elegant si mai “util cauzei” daca ati fi ales alt exemplu fata de care sa fiti mai neutru. Fata de aceasta situatie mi-am exprimat regretul.
    Ref. la 3): orice persoana, oricat de valoroasa mai poate da si chifle. Ar fi fost mai elegant, in opinia mea, sa-i transmiteti personal (de ex. prin email) ceva de genul “amice, gresesti, cool down a little”.
    Dupa cum cred ca puteti constata, am ajuns sa ne referim la altceva decat la problema de esenta a postarii si anume utilizarea cazului Teo Peter ca argument (propagandistic?) in disputa dintre anti-americani si pro-americani.
    Cu stima

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    Domnu’ Radu, incep sa cred ca ori sunteti bustean ori va place sa faceti pe busteanul…

    Ce nu este limpede? Chiar credeti ca militarii americani sunt reprezentati de cei care-si fac de cap, batjocoresc prizonieri etc.?
    Nu, nu sunt.

    Ucisul…
    In razboi se ucide. Una este sa ucizi intr-o lupta, pe front, si alta este sa ucizi, sa torturezi, sa batjocoresti un prizonier.

  • Dorin Tudoran

    @Vlad

    N-as zice ca gresiti cu totul. Va inteleg amaraciunea. Din pacate, unele persoane nu mai au urechi de auzit ori ochi de citit e-mail=uri. Etapa respectiva s-a sfarsit de mult.

    Daca nu sunt neutru fata de persoana (subiectivitatea), fata de subiectul discutiei cred ca sunt, sau incerc sa fiu. Inca o data, (uitand de persoane) este ori nu reala problema semnalata de mine?

    Citesc un fel de raspuns si niste comentarii pe hot.news (revenind la persoane) care ma nedumeresc inca o data: nu ma intereseaza cine si la ce conferinta importanta pleaca peste cateva ore. “Afisatul” unui astfel de program, listarea de nume importante pe care urmeaza sa le intalnesti etc. nu sunt raspunsuri la niste intrebari punctuale, ci un fel ieftin de “a te da mare”. Multi dintre noi merg, slava Domnului, la tot felul de conferinte, dar asta nu constituie un check in alb ca tot ce spui si faci e OK.

    Folosirea tragediei lui Teo Peter — si de unii si de altii — in proasta ilustrare a unor subiecte nu ajuta la nimic.

    La ce se ajunge cu publicarea acestor documente (“sectia romana”) devine un talmes-balmes in care partile folosesc aiurea lucruri din care s-ar putea intelege ceva cu adevarat util…

    In sfarsit, pana si sintagma “Cazul Teo Peter” este improprie. Este vorba de “Cazul Cristopher Van Goethem”… Proasta folosire a “etichetelor” ajuta si ea, fara voia celor ce manuiesc astfel “etichetele” sa mute accentul de la fondul discutiei la te miri unde. Am citit, la timpul tragediei, un comentariu care m-a cutremurat. Un “hazliu” spunea cam asa “Acu’, si muzicantul ala, ce cauta noaptea prin taxiuri. Daca isi vedea de treaba lui, azi era viu…” vezi bine, mortul era de vine ca se afla intr-un taxi(metru)…

    Cele bune.

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    Absolut de acord cu ceea ce sintetizati in raspunsul # 28, dat lui Inima Rea.
    In alta ordine de idei, presupun ca nu intereseaza si de aceea ma abtin a comenta atitudinea antiamericana a multor italieni (compatriotii mei prin adoptie) care prefera sa uite ca daca n-au fost aruncati in abisul de disperare durat 45 de ani o datoreaza exclusiv americanilor si ai lor soldati care si-au pierdut viata pe aici.

    @ Radu Humor

    Dat fiind ca le stiti intotdeauna pe toate, ma puteti sfatui cum as putea continua sa frecventez acest blog, “sarind” peste comentariile d.voastra la modul de a nu citi nici macar un cuvant ?

  • InimaRea

    D-le Tudoran, poate mă luminaţi într-o nedumerire. Spuneţi aşa: Cetatean american fiind, platesc taxe. Ele intra in bugetul federal (si in cel local) din care este decis si bugetul pentru cheltuieli militare. Nu imi este indiferent cum este reprezentat banul meu.
    Dacă-nţeleg eu bine, dv refuzaţi “să decontaţi” (moral, adică) abuzuri, orori săvîrşite de persoane finanţate din bugetul public, la care sînteţi contribuabil. Singura cale fiind indignarea -- în nefericitele cazuri pe care le repudiaţi -- înţelegeţi să vi-o exprimaţi.
    Am întîlnit des expresia asta -- presupunînd dreptul de control al contribuabilului american (“occidental” generic) asupra felului cum este cheltuit banul public. Am înţeles că este parte inalienabilă a democraţiei veritabile (varianta contemporană, că nu se ştie ce ne rezervă viitorul. Să sperăm că o democraţie şi mai şi, dacă e posibil aşa ceva).
    Nedumerirea mea vine de acolo că deficitul bugetar al Americii a atins asemenea cote, încît nu poate fi exprimat decît aproximativ rău de tot -- ceva între n-şpe mii de billions -- n-şpe mii şi ceva. Ceea ce-nseamnă că America trăieşte vîrtos pe datorie, că banuţul dv -- şi-al celorlalţi contribuabili -- n-a mai apucat a fi folosit (bine-rău) ci s-a dus la fundul unui buget mai scufundat decît fundul Gropii Marianelor.
    Atunci, vin şi vă-ntreb: Dv -- orice contribuabil american -- nu aveţi un vertij atunci cînd realizaţi că, de fapt, nu aveţi cum controla actele Administraţiei, Trezoreriei -- mai ales? Că vă puteţi trezi -- într-o bună dimineaţă -- sărac lipit, ca ultimul homless, care măcar nu are ce-şi reproşa fiindcă el taxe n-are cum păti?
    Sper că înţelegeţi că nu mă gîndesc a vă ofensa. Ori a vă ironiza, măcar -- ar trebui să fim prieteni pentru a mi-o putea permite. În mintea mea, e o-ntrebare adresată unei minţi a cărei luciditate aş invida-o dac-aş putea eu nutri invidie pentru cei care-mi sînt superiori, nu importă în ce plan.
    Cauza imediată a-ntrebării este aceea că D-l Gîtenstein zicea, de curînd, cam aşa: Voi (românii, adică) aveţi zeci de miliarde de euro necheltuite, de la UE, dar vă-ndatoraţi zeci de miliarde la FMI şi BM.
    Urma o grimasă -- mai nedumerită decît a mea. Prefer s-o numesc aşa, nu să cred c-a fost dispreţuitoare.
    Am avut două reacţii aproape simultane: 1) Da’ voi sînteţi mai breji doar fiindcă şantajaţi lumea cu dolarul vostru, punînd-o să vă suporte serviciul datoriei externe? 2) Dar acordurile noastre cu FMI şi BM nu voi ni le-aţi băgat pe gît? N-a fost acesta preţul plătit de Băsescu pentru a se realege?
    Simt eu că greşesc pe undeva -- şi tare-aş vrea să fie aşa -- dar nu ştiu pe unde. Ce ziceţi, mă ajutaţi să mă dumiresc?

  • lucid

    Breaking news: avem un conatzional decapitat in nordul Afganistanului. Totul declansat de un dement “pastor” -- ce “turma” o fi pastorind” asta? -- care “a facut un gest simbolic”, cum spune echipa de zgomote activata instantaneu pe site-ul hotnews, arzand in public Coranul. Si sa se mai mire Volodya de ce apar noi atitudini “anti-americane” la romani, atata timp cat autoritatzile de peste balta nu au fost in stare sa-l puna sub supraveghere pe dezaxatul care anuntzase de cateva luni ce o sa faca, macar din simplul motiv ca trebuiau protejate vietzile soldatzilor americani. Pana la urma “pretzul” de sange al simbolicului gest l-au platit un roman, un norvegian, un suedez si vreo cinci nepalezi (asta se stie pana acum). Ia sa-l aud acum pe Volodya daca deschide gura.

  • Tudor

    Apropos de tragicul accident cu Teo Peter și anti-americănismul.

    În 2004 soția unui parlamentar român a omorât trei persoane într-un accident rutier, lăsând orfană o fată de 15 ani. A primit o pedeapsă de 2 ani cu suspendare, care mie mi s-a părut a fi o bătaie de joc. Dar încerc să-mi explic decizia în diverse moduri: fie legile românești sunt așa cum sunt, fie avocații apărării și-au făcut treaba exemplar, fie probele au fost neconcludente (?). În fine, stau și mă întreb: la aflarea veștii că autoarea accidentului, care totuși a ucis trei oameni, nu face o singură zi de închisoare, ce sentiment ar fi trebuit să mă cuprindă? Anti-românesc? Anti-parlamentar? Anti-lege? Anti-posesori-de-SUV-uri?

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    1. Cautati postul “O tragedie americana” si veti gasi raspunsuri la cateva din intrebarile dvs.
    2. America traieste, de mult, mult mai bine decat ar trebui sa-si permita, “pe veresie”, dar a dovedit ca poate iesi din gauri economice foarte adanci. Asta nu inseamna ca va reusi intotdeauna.
    3. Cred ca Romania are mult mai putine sanse sa iasa dintr-o gaura atat de adanca. De ce? Printre altele diferenta intre cel doua tari este ca inAmerica se produce, inca se produce, in timp ce in Romania nu se produce; ma rog, se produc vorbe.
    4. Evident, in America te potri trezi sarac lipit intr-o dimineata. Unii s-ay si trezit. Se vor trezi si altii.
    5. Nu cred ca ambasadorul american in Romania se uita de sus la situatia romaneasca. Cred ca vorbea cu o foarte mare ingrijorare.
    6. Cititi textele despre rezervele in miliaree de euro ala BNR si imposibiolitatea de a cheltui. Exista un raspuns si in aceasta situatie.
    7. Nu stiu ce pret si cui a platit Traian basescu spre a fi reales, dar in nici un ca nu l-a platit Washingtonului. De ales l-au ales cei care l-au votat.
    8. Nu-ti poate vbaga nimeni nimic pe gat, cu conditia sa construieste alternative la ce nu vrei sa ti se bage pe gat.
    9. ce ziceti, v-am ajutat sa va dumiriti sau o luam de la capat?

    Cele bune!

  • Dorin Tudoran

    @lucid
    1. Autoritatile de peste “balta” au facut ce le-a stat in putinta (din punct de vedere legal) de la presedinte la altii. Pastorul nu a tinut cont de nimic. Daca legal s-armai fi putut face altceva spre a-l impiedica de la neghiobul gest, nu stiu.
    2. Exista si reversul acestei medalii a urii si orbirii: un detinut, banuit de a fi terorist, se plange ca i s-a luat Coranul. I se restituie si cu man pe el spune celui ce i l-a restituit cama asa “Pana tu si toti ai tai, infidelii nu veti muri de mana noastra nu ne lasam”. Iti trebuie ceva tarie sa nu reactionezi in fata unei asemenea atitudini. Dar este singurul fel de a dovedi ca esti superior urii si orbirii.
    3. Sincer, nu cred ca cei ce s-au dedat la masacrul respectiv au facut-o doar din cauza gestului pastorului american imbecil. Dar, da, li s-a oferit un motiv (un pretext?) sa o faca.
    4. Cu tot asa, un anume fel de anti-americanism la romani nu avea nevoi de imbecilitatea pastorului si urmarile ei, dar i-a venit bine ce s-a intamplat.
    5.V. a raspuns la intrebari punctuale in stilul ce l-a consacrat: cu o poliloghie interminabila (in engleza si romana) si cu informatia ca pleaca peste cateva ore la o conferinta importanta unde … si a dat, ca de obicei, o lista de nume impresionanta, ca sa cadem cu topti pe spate si sa nu-i mai punem intrebari.

    Nu mai corectez ca fug la o… conferinta. Nu dau nume, becheri mari!

  • Dorin Tudoran

    @Tudor

    1. Stiu foarte bine la ce va referiti
    2. Exact sentimentul care v-a cuprins. Si pe care nu mi-e greu sa-l ghicesc si sa-l respect.

  • Mitica

    Tov. Volodea fata cu reactiunea!
    Cam asa s-ar traduce latina de balta folosita de eruditul tuturor “regimurilor” si “ginditorul” tuturor “curentelor filosofice” in titlul din HotNews.
    Mesajul si tonul dinsului pe mine ma uluieste.
    El “maestrul” de la “Scoala 28” nu are indoieli el STIE, el isi pierde vremea cu noi si noi nu vrem sa intelegem. Ce alta eticheta va aplica el celor care ii refuza judecatile si sentintele? Nationalisti, hardlineri sau antisemiti?
    Volodea nu a putut si nu va putea vreodata sa participe la o dezbatere de idei,
    el poate participa doar…conferinte. El nu opereaza cu elemente de logica asupra faptelor, el cauta doar finalitatea paycheck-ului.
    “Maestrul merilandist” e lichid! Poate lua forma oricarui vas, borcan, cratita sau butoi. Poate sa dovedeasca orice, oricui e dispus sa-l asculte dar nu e obisnuit sa gindeasca.
    Ecce Homo!

  • Acest tip de atitudine s-a observat in Grecia in anii 90 cand forte si personalitati politice altminteri opuse cu experiente si identitati extrem de diferite de la Mikis Theodorakis si PC din Grecia la fosti sustinatori ai coloneilor si ortodoxisti fanatici au strans randurile in apararea lui Milosevici. Ar merita publicat un volum despre reactii similare in Romania. .Ma grabesc sa adaug ca ma refer la un mit politic deci la o constelatie eterogena de atitudini optiuni emotii sentimente mai mult sau mai putin sistematizate coagulate si rationalizate. Subliniez pentru ca uneori am impresia ca acest lucru nu este clar mitul politic nu este o legenda nu este o poveste de adormit copiii ori natiunile . Il putem numi fantasma compensatorie ori naratiune cu ambitii universal-explicative cele doua nu se exclud ba chiar adeseori se intrepatrund . In cazul de care ne ocupam este ceea ce Jean-Francois Revel a diagnosticat drept obsesia anti-americana prezenta deopotriva in randurile extremei drepte si ale extremei stangi . Mitul politic este o configuratie in care nostalgiile se incruciseaza cu gandirea deziderativa wishful thinking ceea ce conteaza este credibilitatea sa capacitatea de a inspira si de a galvaniza pasiuni si atasamente colective deci nu continutul intrisec de adevar. Un exemplu poate fi mitul Rezistentei franceze devenit substrat legitimator al Franei gaulliste dar si al auto-imaginii PC Francez. Mitul politic nu este fictiune ci efort explicativ si mobilizator cu ambitii descriptive si adeseori profetice v. Disting prin urmare intre mit si ideologie. Antisemitismul cu multele sale fatete si intruchipari este asadar un mit politic dar este si o ideologie tocmai de aceea a putut istoricul Leon Poliakoff sa scrie LHistoire de lantisemitisme . Exista o ideologie nazista si exista mitul arian.

  • @InimaRea

    Ma bag si eu in discutie, scuze daca importunez.
    Nici eu nu cred ca Basescu “s-a reales” la Washington, contra-cost, recte pentru acordurile cu FMI si BM. De altfel, chiar si wikileaks-urile ne arata, ca in afara cablogramelor transmise de d-l Taubman (diplomat amator, cu viziune maniheista, si om de afaceri cu interese specifice), Washingtonul nu a mai primit si nici nu a dat semnale in favoarea celei de a doua candidaturi a lui Traian Basescu la presedintie. Daca nu ma insala memoria, in timpul vizitei dinaintea alegerilor, Joe Biden s-a aratat foarte rezervat, in aitudini si declaratii, fata e T.B., parand chiar mai interesat de liderii Opozitie, cu care a si stat mai mult la taclale.
    Asa ca nu-mi ramane decat sa cred ca si eu ca Traiana Basescu a fost ales, -- covarsitor, dar nu decisiv -, de catre votantii romani, mai ales de catre cei din diaspaora, mai usor de manipulat (persoanele de fata se exclud prin definitie!) si, -- deloc de neglijat! -- prin falsificarea cu mult succes a vointei electoratului (rememorati cazul voturilor, pe repede inainte, de la Paris, dar si vanzoleala de autobuze de la sectiile de votare din tara). Demn de amintit ca, in interiorul granitelor Romaniei, totusi, T.B. a pierdut alegerile, avantajul care l-a dus a doua oara la Cotroceni venindu-i EXCLUSIV din voturile (cointeresate) ale moldovenilor de peste Prut si din voturile diasporei care a inghitit gogorita ca alternativa la Basescu nu poate fi decat intoarcerea la comunism!!! Este evident ca aceasta gogorita a fost clocita in laboratoarele de propaganda ale lui T.B. si raspandita mai ales in disapora, prin masinaria de propaganda a lui T.B., masinarie care a lucrat si la intern si care l-a intoxicat, de altfel, si pe Nicholas Taubman.
    In rest, ca orice mare jucator la cacealma, T.B. a reusit sa pacaleasca electoratul roman si prin unele ticuri si gaselnite lui lingvistice (de efect, admit!), sprijinit fiind si de erorile/ororile contracandidatului, care se vede treaba ca uitase batranul slagar al trupei “Mondial”, “De va veni la tine vantul…”
    Si spun “jucator la cacealma” cand ma refer la T.B. gandidu-ma, in primul rand, ca in timpul mandatelor sale coruptia, ori cel putin perceptia asupra gradului de coruptie a crescut semnificativ, iar “tepele din fata Palatului Victoria” s-au dovedit nimic altceva decat niste tipice asasinate in efigie (cazul Remes, cazul Teodor Atanasiu s.a.m.d.), tocmai bune sa sustina infantila teza potrivit careia singura alternativa la T.B. cu Udrea, Boc et compania e tot T.B. cu Udrea, Boc et compania. Si asta fiindca, nu-i asa? , cum se spunea si pe vremea lui Ion Ilescu, Opozitia nu are oameni, nu are solutii -- indiferent cate formule, solutii, idei si chiar programe de guvernare ar prezenta ea.

  • victor L

    Postarea lui @ Tudor
    merita o atentie , o atentie chiar avocateasca, dar nu de genul bustean.

    Si un curs scurt pentru mînia proletara.
    In general orice companie/societate/afacerist trece prin perioade cind e dator vindut bancilor; caci pentru asta sint bancile, nu doar pentru credit cu buletinul. Doar ca intr-un ciclu de 3/6 luni/ un an doi sau cinci mergindu-le afacerile se vor achita de datorii si vor putea avea si beneficii. Daca sint prea mici beneficiile vor relua ciclul tot indatorindu-se. Si e mai profitabil sa te imprumuti, decit sa-ti folosesti beneficiile. Probabil ca oamenii saraci si cinstiti sa nu fie datori nimanui, dar nu bag mina in foc.

    Atunci cind soliciti un imprumut nu ti se va da ca stiutul credit cu buletinul, ci iti vor veni pe cap cohorte de specialisti care sa te evalueze si sa constate daca merita sa riste cu tine.

    La fel ( am spus “pe scurt”) este si in cazul tarilor; nu a tuturor, ci a unora. Iar in cazul USA inca nu s-a ajuns la a juisa: gata, imperialistilor, pina aici v-a fost, va executam silit. Aproape toate marile tari au un grad de indatorare chiar cu mult mai mare decit Romania. Si Germania chiar, doar ca nemtii sint mai credibili. In afaceri, ca nu pun mina in foc pentru toate magariile nemtesti.

    NB,
    o paralela cu pastorul american este gestul lui Csibi Barna care, zice folclorul, nu isi vede barna din proprii ochi.
    Ungurasul cel viteaz nu a ars carti, ci a spinzurat un simbol. Vai, ce razmerita mai pornisera unii; noroc ca nu aveau si arme.

    Ca o gluma serioasa: pina mîine sint de gasit doar pe stadion la Timisoara; mare meci mare.

  • Radu Humor

    Domnule Dorin Tudoran
    Oricat ati incerca, n-o sa reusiti sa tratati acest subiect (antiamericanismul) cu obiectivitate !
    Asa ca nu ne cereti noua, ceea ce va este imposibil chiar dvs.
    Din pacate acordati cu prea mare usurinta circumstante atenuante crimelor prilejuite de niste razboaie, la fel de nedrepte ca si urmarile lor.
    Pentru ca de la o vreme incoace, nici macar nu se mai cauta motive obiective care sa justifice atacarea armata a unor state ( Romania, de exemplu ,este atacata cu totul altfel, dar cu urmari la fel de dezastruoase !), asasinatele nu mai au nevoie de justificare, ci doar de alegerea potrivita a momentului !

  • Radu Humor

    Doamna @Mariana
    Mi-e teama ca depasiti in adancime groapa ce va poarta numele, fara a depasi insa in gandire frustrarea prilejuita de aflarea unei opinii contrare celor cu care va simtiti atat de bine !
    Leacuri pentru astea, vorba unui cantec, nu-s !
    Exista in schimb o metoda foarte simpla de a scapa de spinoasa problema :
    Urmariti pe afisierul din dreapta cand apare (destul de rar, si mai ales nu totdeauna cand postez !) numele meu si evitati a va arunca privirea (si ce mai aveti la indemana 😉 ) asupra mea !

  • Iată, dragă Dorin cum istoria vine peste noi şi confirmă (brutal şi odios) cum un “sentiment” negativ mic într-o ţară mare, poate provoca “resentimente” uriaşe într-o ţară mică! (mă refer la ceea ce, cu o “pudoare” pe care nu o înţeleg, agenţiile de presă numesc “tragicul incident” din Afganistan!)

  • Florin Iaru

    O să încerc să răspund la aberaţia lui Dan Tapalagă: «Cazul Teo Peter nu merita dezbatut, decat ca exemplu clasic de manipulare extrema.» Dan Tapalagă şi-a cucerit de curînd statutul de observator independent şi infailibil. Ziaristul e ţanţoş, dar, ca om, are, fireşte, nişte slăbiciuni. Îl simpatizează pe preşedinte şi îl cam enervează Opoziţia. Aici intervine “omul”, deci nimic de reproşat. Încercînd să fie obiectiv, ziaristul s-a împiedicat de fapte (că vorbele au fost spuse la momentul morţii lui Teo Peter). De aceea, “natura umană” (blestemat fie-i numele) a efectuat acea volută cunoscută sub numele minimalizare prescurtată. Cînd îţi bagatelizezi adversarul şi treci repede peste el, creezi senzaţia că ai argumente, dar e inutil să le foloseşti. Ce s-ar fi întîmplat în comentariul domniei sale dacă ar fi adăstat olecuţă? Notorietatea de ziarist drept şi celebritatea în creştere l-ar fi obligat să spună că viaţa (sau chiar moartea) fiecărui cetăţean are valoare şi că statul, prin reprezentanţii lui, trebuie să o apere. Eşti un democrat şi un apărător al valorilor umane? Ca ziarist, da. Dar se putea să nu-şi bage codiţa omul? Am apreciat intervenţia preşedintelui român, referitoare la o judecată corectă a vinovatului şi la încarcerarea lui pe teritoriul ţării-mumă. Am surîs amar la ironia cu împrumutatul Americii, dar m-am simţit mizerabil că acelaşi preşedinte nu a putut stoarce părţii americane promisiunea fermă a unui proces corect. Pentru un infractor, repet, pentru un tîrîie brîu! Şi, văzînd domnia sa ca e tratat ca o pată de pe licurici, nici nu şi-a încordat muşchiul să ajute acuzarea, cu absolut tot ce era necesar. Tot cu zîmbetul pe buze, tot cu un hohot de rîs!
    Nu trebuie să ne bazăm noi, ăştrilanţii, pe imaculata justiţie americană. Nu e pentru noi şi e explicabil. E pentru ceteţenii săi. Imensa putere statală dă cetăţeanului american (dar şi ei, Justiţiei) sentimentul unei superiorităţi umane calitative. Spun asta cu o mare mîhnire, să ştii!
    P.S.: Mai căutaţi în articolul dlui Tapalagă justificarea achiziţionării de coşciuge zburătoare second-hand F-16 (nu că MiG-urile ar fi mai breze!). Cică trebuie să ne plătim cu umilinţă fericirea de a fi aliaţi şi protejaţi, asta e explicaţia. Pentru cei care au apucat anii ’50, acest tip de justificare propagandistică poate prea aiuritor. Pentru cei cu mai puţină carte, însă, e un argument imbatabil. Citez (şi mă minunez): “Altfel spus, daca vrea un aliat puternic in SUA si un spate pragmatic tinut in fata presiunii rusesti (prezenta in toata Europa, nu doar pe la noi), Romania trebuie sa admita ca nimic nu e gratis pe lumea asta. Nu putem pretinde de la americani totul, dar sa nu intoarcem nimic.”
    Ce nu înţeleg e de ce să nu cumpărăm, dacă tot trebuie, avioane mai noi? De ce să cumpărăm gunoaie? Şi despre care presiune sovietică e vorba? În afară de aserţiunile lui Taubmann, nesusţinute nici măcar de o aluzie, ce dovadă are dl Tapalagă? A, păi nici nu mai trebuie demonstat, ştie toată lumea, nu?

  • Communism has never come to power in a country that was not disrupted by war or corruption, or both.
    Success is not final, failure is not fatal: it is the courage to continue that counts.

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru

    Nu ma pricep la aviaone de lupta suficient de bine spre a-mi da cu parerea despre calitatile unui model ori ale altuia. Daca nu ma insel. Liviu Antonesei stie pe cineva care s-ar putea pricepe la asa ceva.
    Asa ca, eu fac o socoteala simpla:
    1. Romania are nevoie de avioane de lupta.
    2. Romania nu are suficienti bani sa cumpere cele mai performante avioane de lupta.
    3. Cumpara niste F-16, chiar daca nu noi, de la un aliat.
    4. Se presupune ca aliatii isi vor binele unii altora, nu raul.
    5. Apoi: de cine ar trebui sa se teama Romania, cine ar putea sa o agreseze aerian?
    6. Multi “pro-americani” spun fara sovaiala “Rusia.”
    7. In acest caz ne-ar trebui doua lucruri: a) o analiza profesionist-facuta in legatura cu starea fortelor aeriene rusesti si b) o alta analiza, tot profesionist facuta, in legatura cu felul in care ar putea fi atacata Romania de catre rusi -- neaparat cu aeroplane sau si altfel.
    8. Nici macar toti acesti firavi pasi nu ne-ar da raspunsuri foarte exacte.
    9. Ma intorc la pro-americanismul neconditiona al luit Dan Tapalaga (recunosc, eu il simpatizez in ciuda unor coliziuni) si la citatul ales de tine: “Altfel spus, daca vrea un aliat puternic in SUA si un spate pragmatic tinut in fata presiunii rusesti (prezenta in toata Europa, nu doar pe la noi), Romania trebuie sa admita ca nimic nu e gratis pe lumea asta. Nu putem pretinde de la americani totul, dar sa nu intoarcem nimic.”
    Decupat si lasat in totala independenta, citatul suna foarte rezonabil. Intors in contextul in care zici ca l-ai gasit, cel al “cosciugelor zburatoare F-16”, suna ca dracu’!!!

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    Nu am pretins niciodata ca sunt total obicetiv. Nimeni nu este. ce incerc este sa-mi asum subiectivitatea si sa mi-o sustin cu argumente, nu cu lozinci sau sudalme.
    Nu am pretins niciodata ca toate razboaile purtate de cineva au fost, sunt sau vor fi drepte.
    Dar este o enormitate sa dai vina nedreptatii razboiului pe soldatul trimis la lupta. Felul in care au fost tratati, multa vreme, veteranii razboiului din Vietnam de catre o jumatate a Americii a fost mai bestial decat orice razboi nedrept. Daca toti acei militari americani ar fi refuzat sa plece in Vietnam, cealalat jumatate a Aemericii i-ar fi acuzat de tradare si ar fi cerut sa fie pedepsiti exemplar.
    A amestecat nedreptate unui razboi (care nu apartine militarului, ci celor ce il trimit acolo) cu vinovatia unui militar care comite atrocitati este un demers cel putin… nedrept.
    Pe acest blog, cel care-l administreaza nu incearca sa va convinga de nimic. Spune doar ce crede. Iar ceilalti spun ce cred ei. Indoctrinari si sesiuni de hipnoza puteti gasi in alte parti.
    Referitor la ce-i spuneti @Mariana “Urmariti pe afisierul din dreapta cand apare (destul de rar, si mai ales nu totdeauna can postez!)” iata ce am de spus:

    1. Frecventa cu care apare aici numele dvs. este determinata de frecventa cu care trimiteti comentarii.
    2. Ca unele nu apar se explica prin faptul ca nu incurajez teorii conspirationiste din care reiese — scuzati-mi sinceritatea! -- in mod aiurea ca o “semintie” ori alta conduce totul pe lumea asta si cine nu vede asta e orb, iar cine vede dar se face ca nu vede nu e om de incredere…

  • Radu Humor

    “Altfel spus, daca vrea un aliat puternic in SUA si un spate pragmatic tinut in fata presiunii rusesti (prezenta in toata Europa, nu doar pe la noi), Romania trebuie sa admita ca nimic nu e gratis pe lumea asta. Nu putem pretinde de la americani totul, dar sa nu intoarcem nimic.”

    Si mai altfel spus :
    Daca vrea un aliat puternic la Cotroceni si o sponsorizare pragmatica din partea partidei portocalii ( prezenta in toate domeniile, nu doar in presa), Tapalaga trebuie sa admita ca nimic nu e gratis pe lumea asta .
    Nu putem pretinde de la putere totul, dar sa nu intoarcem nimic !

    Asa ca el a ales sa intoarca spatele opozitiei si mai ales realitatilor ce ne inconjoara, stiind ca puterea preferea sa se inconjoare de yesmani, care sa-i intretina iluzia de atotputernicie si senzatia de indreptatire si justificare a tuturor masurilor aberante pe care le ia in necunostinta de cauza, sau din criminala rea vointa.
    Si cum din fericire nu sunt prea multi dispusi sa faca astfel de compromisuri, patrund usor in peisaj, pe post de mari vedete si astfel de ziaristi mediocri :roll:

  • Mara

    La cazul Teo Peter s-a vazut si slaba implicare a diasporei din America. Nu stiu daca in prima faza (penala) a procesului , familia lui T.P. a fost reprezentata de avocati americani competenti, deoarece prestatia a fost foarte slaba. Practic nu s-a putut demonstra conform dreptului american existenta infractiunii ,iar invinuitul a fost exonerat de raspundere penala in ciuda tuturor evidentelor. Din Romania s-a pornit vitejeste si cu autosuficienta caracteristica: este o cauza cistigata si au sfirsit prin a pierde lamentabil mai rau ca un stagiar. Eu vad aici incompetenta crasa. Martorii cheie nu s-au prezentat, iar cei prezenti (medicul legist) a fost contestat, nefiind titularul, cel care semnase certificatul medico-legal. Pe motivul ridicol ca venise in America deoarece cunostea limba engleza si titularul nu. Orice tribunal care se respecta uzeaza de translatori. Deci am avut si aici “istetisme” romanesti care ne costa. Acuzarea trebuia sa beneficieze inca de la inceput de asistenta juridica a unor avocati foarte buni din America. Dar cine putea sa-i plateasca pina se scarpinau cei de la Bucuresti “sa deblocheze” niste fonduri? Putea DIASPORA din America daca era organizata, unita si motivata. De ce alte comunitati “tac si fac”, sint pragmatici, inteligenti, abili, anticipeaza si au intotdeauna un plan de rezerva asupra unor situatii previzibile. Pe noi totdeauna ne surprinde cite ceva, ne paleste si pe urma raminem tristi si perplexi. Avem inteligenta, simt al umorului, dar pragmatismul si simtul practic ar trebui cultivate, nu ca un stil de viata pentru ca riscam sa devenim plictisitori. Dar asigura o baza solida de pe care vezi lucrurile mai relaxat si lucid.
    Asociatiile de romani din diaspora ar trebui sa aiba fonduri pentru cazuri gen Teo Peter si sa actioneze rapid si eficient consultind cei mai buni avocati in materie. Si societatea civila are aici un rol important, nu numai guvernele.
    Sanatate si toate cele bune.

  • Dorin Tudoran

    @Mara
    Multumesc pentru comentariu!

    Cine este parlamentarul/ cine sunt parlamentarii de la Bucuresti care reprezinta diaspora? Cine conduce o mica structura guvernamentala care, chipurile, se ocupa de problemele diasporei? Care este rolul Externelor in asemenea situatii? Etc.

    Cam pe aici ar trebui “scuturata” de praf conectia intre cei dinauntru si cei din afara, Altfel, si cu cele mai bune intentii, comunicarea in asemenea cazuri va functiona cum a “functionat” si pana acum…

  • Florin Iaru

    Dorin, am întrebat. F-16 este un avion remarcabil. Problema e că noi cumpărăm avioane care au 40 de ani de uz. Aici e problema. Oricît le-ai drege, au în spate şi pe aripi zeci de mii de kilometri şi grămezi de ore de zbor. Altceva nu ştiu, Doamne fereşte, atît ar mai trebui, să mă pricep la aeronave.

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru
    Inteleg…

  • mihai rogobete

    Oricine ştie, că, pentru a rupe o sărmă, nu trebuie să tragi de ea ca de o aţă, ci s-o îndoi şi desdoi căteva cicluri. Aşa-s calculate avioanele, fiindcă vibraţiile motoarelor “îndoaie şi desdoaie” materialele din care-s făcute: la numărul de cicluri după care se rupe prima componentă. Adică la numărul orelor în care pot vibra fără să obosească. Un avion poate arăta ganţă, pînă când, depăşindu-şi rezistenţa la oboseală totală, într-o singură clipă se poate nărui din senin într-un morman de pilitură şi praf.

  • lucid

    Uneori am impresia ca Iaru scrie aflandu-se intr-o stare extrem de departe de trezvie. Asta cu F-16-uri vechi de 40 de ani care ni s-ar vinde de catre imperialisti e tragi-comica prin confuzia dintre varsta avionului ca “marca” -- adica anii care au trecut de cand a iesit in lume prototipul -- si anii de “serviciu” ai aparatului concret care ar putea fi cumparat. Avioanele construite acum 40 si 30 de ani sunt demult retopite ca fier vechi, in cazul discutat era vorba de avioane sub 20 de ani vechime. BTW, stitzi catzi ani aveau C-130 “Hercules”-ii aia care si acum zboara de pe Otopeni in misiuni long-distance cand i-am cumparat? Sau ca prototipul a zburat prima oara pe 23 august 1954? Ce sa mai spun de Boeing 767( Jumbo-jet-ul) sau chiar de Boeing 737. Asa ca, Iaru, NE SUPRA CREPIDAM, altfel doar itzi confirmi papugismul.

  • InimaRea

    no name: D-le, nu diaspora l-a votat pe Băsescu ci ambasadele. Iar frauda e atît de gogonată încît numai cu voie de la padişah putea fi înghiţită. Dacă America era aşa neutră, ieşea o renumărare a voturilor, măcar.
    Iar faptul că alianţa strategică româno-americană e un lux costisitor -- poate chiar mai cositisitor decît “fraţia de arme româno-sovietică” -- aproape că nu mai trebuie demonstrat. De-aia se şi osteneşte Tapalagă alene, e de la sine înţeles că aşa-i la noi, “dai un ban da’ stai în faţă”. Perfect adevărat pentru Băsescu însuşi, care nici măcar nu dă de la el.
    lucid: Mă bucur că-ţi merge bine, ai alt look de cînd te ia lumea-n seamă şi nu te mai rîde pentru aerul zăbăuc, de globtrotter ubicuu. Dar ai grijă să-ţi respecţi regimul şi tratamentul, altfe leşti tentat să sari calul. Ca aici, în cazul lui Iaru, care nu s-a gîndit să-ţi spună ţie -- marele dar obscurul ciocloped românesc -- pe silabe, că vechimea aceea se referea la uzura morală.
    În cazul F-16, se repetă snova cu fregata aia -- pentru care Năastase trebuia să facă puşcărie dar care -- lucru’ dracu-n casa popii -- merge la război, domnule! Cîtă vreme pluteşte şi n-o atacă nimeni, e chiar navă de război.
    All: Cică doi şoricei şi-o şoricuţă s-au trezit închişi în frigider. Frig rău, le-ngheţau mutăţile. Şoricelul tînăr s-a dat pe lîngă şoricuţă, propunîndu-i s-o slaveze. Totuşi, înainte de “trebuia să fie drăguţă cu el”. Şoricuţa marşează. După care, pehlivanul îi spune că nu era nici o ieşire dar măcar murea fericit. Vine şi şoricelul mai bătrîn şi-o îmbie pe aia mică la evadare. O păcăleşte şi el, că doar nu era mai prost ca ăl tînăr.
    Deci, fregata, F-16 -- soluţii de ieşire din frigider. Oare chiar vine sfîrşitul lumii, domn’e? Şi, mă rog, zicem că vine -- dar musai prin glaciaţiune? Ei, dacă-i musai, trebuie umblat la povestioară -- doi şoricei jmekeri nu-s destui -- dar o singură fraieră e prea de ajuns.

  • Dorin Tudoran

    InimaRea
    Nu cred ca alianta romano-americana este un lux costisitor. Iar idee ca ar fi chiar mai costisitoare decat “fratia de arme romano-sovietica” as fi luat-o “in serios” dac era postat in ziua de… ! Aprilie.
    Ce motiv si ce drept avea “America” sa ceara renumararea voturilor depuse in urnele organizate de ambasadele Romaniei?!?

  • Chiar o gluma mi se pare si mie afirmatia ca fratia de arme cu americanii ar fi mai costisitoare decat aia cu sovieticii. Faptul ca SUA, spre deosebire de “fratii sovietici” nu s-au amestecat in numaratoarea voturilor culese de ambasadele Romaniei e tocmai unul dintre amanuntele care, vorba americanului, makes all the difference.

  • Sorry, am uitat sa mentionez ca postarea mea anterioara ii era adresata d-lui @InimaRea (ma rog, s-ar putea sa ma insel, mai greu cu dibuirea genului in cazul unor identitati eterice ).

    Si, daca tot am revenit, acum va rog cititi din doua una: ori amanuntul care “makes all the difference”, ori amanuntele care “make all the difference”.
    Multumesc.

  • Ei, acuma daca tot am apucat sa postez in cascada, as mai avea o mica modificare de facut: cred ca mai aproape de adevar ar fi fost sa spun “numaratoarea voturilor produse de ambasadele Romaniei”, in loc de “numaratoarea voturilor culese de ambasadele Romaniei”.

  • mariana

    @ No Name # 62

    La 20 mai 1990 ( “Duminica orbului” pe care as reboteza-o “Duminica fraierelor …”), am plecat, dis-de-dimineata, de la Napoli spre Roma impreuna cu alte patru naive. Ce entuziasm, ce fericire pe noi sa votam in sfarsit (!) cum ne taia capul. Aveam aceeasi idee si la Roma, inainte de a intra in Ambasada aia sumbra si oribila, am mai gasit un grup la fel de excitat si de aceeasi parere cu noi. In total, vreo 12 persoane.
    Intram, aceeasi atmosfera, aceleasi mutre… Votam si introducem “sperantele” noastre intr-o cutie de carton reciclata si lipita “alla buona”… Deh, nu erau bani, fusese “revolutie”, nu ?
    Aflam cu amaraciune rezultatul, asta este… La cateva zile, ma anunta una dintre votante ca alesul nostru obtinuse la Roma ceva mai mult de 12 voturi. Zau ?!???…

  • mihai rogobete

    Cu stilul de viaţă exportat, se amestecă bine americanii în opţiunile electoratului.

  • Florin Iaru

    Iată niște fotografii care îmi amintesc de inconștiența pastorului american:
    http://www.rollingstone.com/politics/photos/the-kill-team-photos-20110327
    Trezesc tot atîta oroare cît anti-americanism…

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru

    vai de mama ei de lume! de atat umanitate, ti face dor de fiare…

  • Acest tip de atitudine s-a observat in Grecia in anii 90 cand forte si personalitati politice altminteri opuse cu experiente si identitati extrem de diferite de la Mikis Theodorakis si PC din Grecia la fosti sustinatori ai coloneilor si ortodoxisti fanatici au strans randurile in apararea lui Milosevici. Ar merita publicat un volum despre reactii similare in Romania. .Ma grabesc sa adaug ca ma refer la un mit politic deci la o constelatie eterogena de atitudini optiuni emotii sentimente mai mult sau mai putin sistematizate coagulate si rationalizate. Subliniez pentru ca uneori am impresia ca acest lucru nu este clar mitul politic nu este o legenda nu este o poveste de adormit copiii ori natiunile . Il putem numi fantasma compensatorie ori naratiune cu ambitii universal-explicative cele doua nu se exclud ba chiar adeseori se intrepatrund . In cazul de care ne ocupam este ceea ce Jean-Francois Revel a diagnosticat drept obsesia anti-americana prezenta deopotriva in randurile extremei drepte si ale extremei stangi . Mitul politic este o configuratie in care nostalgiile se incruciseaza cu gandirea deziderativa wishful thinking ceea ce conteaza este credibilitatea sa capacitatea de a inspira si de a galvaniza pasiuni si atasamente colective deci nu continutul intrisec de adevar. Un exemplu poate fi mitul Rezistentei franceze devenit substrat legitimator al Franei gaulliste dar si al auto-imaginii PC Francez. Mitul politic nu este fictiune ci efort explicativ si mobilizator cu ambitii descriptive si adeseori profetice v. Disting prin urmare intre mit si ideologie. Antisemitismul cu multele sale fatete si intruchipari este asadar un mit politic dar este si o ideologie tocmai de aceea a putut istoricul Leon Poliakoff sa scrie LHistoire de lantisemitisme . Exista o ideologie nazista si exista mitul arian. Exista mitul politic eurasiatic in Rusia de azi cu a sa complicata genealogie..Ceea ce observa dl Aligica este existenta unui binom atitudinal a unei polarizari de forte politice si culturale. Este vorba sunt convins de optiunea intre societatea deschisa cu ale sale pariuri adeseori dificile chiar agonizante si cea inchisa doar aparent lipsita de riscuri etatista autoritarista si paternalista.

WP Admin