≡ Menu

Un falsificator de cursă lungă – Petre M. Iancu

Falsul pare să se fi lipit de penița dlui Petre M. Iancu asemeni mărcii de scrisoare.

68

Afectat că i-am pomenit numele (aici) și am reamintit o ispravă de falsificator radiofonic pe care a comis-o în anul 1999, dl Petre M. Iancu recidivează (aici), ținând să ilustreze proverbul “Năravul din fire n-are lecuire.”

Nu e nevoie să-i fredonez romanța Păstrează copia și nu uita originalul. E de ajuns să pun câteva lucruri față în față, pentru a dovedi, o dată în plus, cât și cum minte dl Iancu; la ce recurge și cât tupeu fierbe în acest falsificator impenitent.

Petre M. Iancu, februarie 2014:

“Am încurcat-o. Cu siguranţă că, fără să ştiu, făcui eu ceva rău să ajung să afirme despre mine ditai Dorin Tudoran că aş fi manipulat. Că aş fi montat eu chipurile o ‘operaţie de intoxicare’ contra lui. Ba şi contra lui Nicolae Manolescu, despre care, ca şi despre fostul disident n-am mai scris, et pour cause, de 15 ani.”

Nicolae Manolescu, noiembrie 1999:

“Problema pentru care scriu acest editorial este alta și privește, cred, mult mai multă lume. Ne aflăm în fața unui clasic caz de intoxicare a opiniei publice prin presă. Autorul emisiunii de la Deutsche Welle, pe care am evitat să-l menționez pînă acum, dl Petre Iancu, nu se face vinovat de nepricepere gazetărească, ci de manipulare conștientă a informației.”

*

Petre M. Iancu, februarie 2014:

“Într-un comentariu marcat ca atare, ca fiind opinia mea, afirmasem atunci la microfonul DW, ca moderator, că tratarea amnezică a (unei) părţi a trecutului totalitar românesc, (în speţă a Holocaustului din România), de către intelectuali de prestigiu, precum Dorin Tudoran sau Nicolae Manolescu, “grevează serios acreditarea ca autentică şi solidă a democraţiei româneşti”. Mai afirmam (că-mi închipui) că toate acestea “pun o piedică majoră în calea integrării României în structurile euroatlantice”.

“De pidă enormitatea sfruntată, calomniatoare, manipulatoare, pe care, de această dată fără scuza unei inflamări-reflex, Tudoran mi-o aplică, iată, chiar şi la 15 ani distanţă, pe blogul său. Unde reafirmă fără jenă că aş fi, chipurile, ‘inventat un paragraf pe care să i-l fi atribuit lui Schlesak’; că aş fi ‘intoxicat’.”

Emil Hurezeanu, noiembrie 1999:

“Dl. Petre Iancu a introdus propria concluzie, legată de d-nii Dorin Tudoran și Nicolae Manolescu și atitudinea lor, care ar împiedica democratizarea României și integrarea euro-atlantică a țării, cu o indicație falsă: ‘NZZ observă în context – pe drept cuvânt.’ “

Nicolae Manolescu, noiembrie 1999:

“Din articolul d-lui Dieter Schlesak, cunoscutul poet român, stabilit în Germania, erau reproduse aceste cuvinte: “Tratarea amnezică a acestei părți a trecutului totalitar românesc chiar de către intelectuali de prestigiu, precum Dorin Tudoran sau Nicolae Manolescu, grevează serios acreditarea ca autentică și solidă a democrației românești, punînd ca atare o piedică majoră în calea integrării României în structurile europene și euroatlantice”. Știindu-l de ani buni pe dl Schlesak, mi-a venit greu să cred că ar putea să scrie negru pe alb o asemenea enormitate. Am verificat, împreună cu dl Dorin Tudoran, faptele, ca să zic așa, și am descoperit că pasajul cu pricina nu se află în textul din Neue Zürcher Zeitung și nu aparține, așadar, d-lui Schlesak. El a fost introdus în comentariul de la Deutsche Welle (9 noiembrie).”

“Formula prin care a introdus în discuție pasajul inexistent în Neue Zürcher Zeitung a fost: ‘N.Z.Z. observă în context – pe drept cuvînt’.”

“…formula d-lui Iancu marchează în mod categoric apartenența rîndurilor incriminate la articolul din ziar. În plus, primește deplinul acord al d-lui Iancu (“pe drept cuvînt”). Tipul acesta de inducere în eroare a ascultătorilor – grosolan și eficient – îl descalifică profesional pe dl Iancu.”

“S-a folosit de Deutsche Welle doar fiindcă acolo era amploaiat. Ne putea calomnia oriunde, cu aceeași ticăloasă nonșalanță.”

*

Petre M. Iancu, februarie 2014:

“La Bucureşti, comentariul meu a fost difuzat de Rador într-un mod trunchiat şi neavenit.”

Emil Hurezeanu, noiembrie 1999:

“Regretăm și lectura greșită, la care am obligat agenția Rador și ziarul Adevărul, prin neprecizarea cuvenită a fragmentelor citate și, respectiv, asumate ca opinii personale ale redactorului nostru.”

Nicolae Manolescu, 1999:

“Am luat cunoștință de ea din ziarul Adevărul, din 11 noiembrie. Indicînd drept sursă postul de radio Deutsche Welle, citat de Agentia RADOR, Adevărul se referea la două articole despre România din cotidianul elvetian Neue Zürcher Zeitung (6 noiembrie).”

Cristian Tudor Popescu, noiembrie 1999:

“…agenția RADOR n-a pus nimic în ghilimele, textul original al agenției curge cap-coadă, firesc, de vreme ce ‘header’-ul este Deutsche Welle (9 noiembrie, ora 11.20). Ziarul Adevărul a pus fragmentul respectiv în ghilimele, firesc, după ce, în prima frază a știrii se preciza: ‘Potrivit postului de radio Deutsche Welle citat de Rador, în cotidianul elvețian Neue Zürcher Zeitung…’; deci tot ce urma era citat din Deutsche Welle prin Rador.”

“Și nu este vorba de nicio ‘eroare’, este vorba de o minciună în clar, de o dezinformare premeditată, fapt dovedit fără drept de apel de formula cu care Petre Iancu și-a ‘acreditat’ falsul: ‘NZZ observă în context, pe drept cuvînt…’

2.RADOR

*

Petre M. Iancu, februarie 2014:

“Dimensiunea comoţiei pricinuite cu un deceniu şi jumătate în urmă de o bagatelă avea totuşi o explicaţie. În cauză era un evreu, în fine, lesne de culpabilizat.”

Nicolae Manolescu, noiembrie 1999:

“Dl Iancu ar putea aparține speței de mercenari ideologici care-și oferă serviciile contra cost. Faptul că este evreu nu mă convinge neapărat să-l așez printre fundamentaliștii religiei sale. N-am un respect mai mare pentru fanatici și extremiști decît pentru mercenari. Dl Iancu este un banal pion pe o tablă pe care alții joacă șah. N-am, în afară de o imensă silă, nici un sentiment față de dl Iancu.”

*

Petre M. Iancu, februarie 2014:

“Care nu mi-a fost uimirea să văd că se dezgroapă dintre morţi scheletul prăfuit al unui conflict în fond mărunt, iscat în anii ’90 de un insignifiant neajuns formal, comis în focul şi viteza unei emisiuni de radio!”

Dietrich Schlegel (Redactor şef al secţiilor în limbi străine, Deutsche Welle), noiemebrie 1999:

“Mult stimate domnule Tudoran,

Cu regret am luat cunoştinţă de atitudinea neprofesională a unuia dintre colaboratorii noştri din cadrul redacţiei române. După o discuţie cu şeful secţiei, dl. Emil Hurezeanu, şi cu redactorul în cauză, dl. Iancu, cît şi după lectura scrisorii dv. îndreptăţite, trebuie sa accept că „falsul citat” a provocat prejudicii – în primul rînd, dv. şi carierei dv. profesionale, apoi, în general, postului de radio Deutsche Welle. Atitudinea colaboratorului nostru contravine atât codului nostru profesional, cât şi valorilor pe care le promovează postul nostru de radio.”

Emil Hurezeanu, noiembrie 1999:

“Rezumând, parafrazând și comprimând două articole din ziarul elvețian, dl Petre Iancu a creat un context nou, fictiv, în care două importante personalități publice din România sunt acuzate în mod eronat. Cerem scuze publice, pe această cale, d-nilor Dorin Tudoran și Nicolae Manolescu./…/ Cerem, de asemenea, scuze autorilor articolelor din NZZ, domnilor Dieter Schlesak și Mircea Ionescu. Deși domnul Dieter Schlesak a discutat critic atitudini intelectuale ale unor personalități ale culturii române, între care Nicolae Manolescu și Dorin Tudoran, nicăieri în articolul respectiv n-a apărut acuzația care face obiectul incidentului de față.”

Nicolae Manolescu, noiembrie 1999:

“Dl Iancu nu e un simplu falsificator (articolul d-lui Schlesak conține referiri pozitive la dl Tudoran și la mine, care nu pot fi considerate nici măcar “atitudini critice”, dupã aprecierea d-lui Hurezeanu), d-sa procedează după un calcul precis, care a dat deseori rezultate, urmînd un scenariu stabilit cu grijă.”

*

Petre M. Iancu, februarie 2014:

“Faptul că am regretat atunci, într-o scrisoare deschisă, maniera contextual stângace, (de natură a putea “provoca mistificări”) în care comentasem, n-au (Oops! dt) împiedicat persoanele criticate şi pe aliaţii lor să-mi ceară capul. C.T. Popescu, autor pe atunci al unor texte cu inflexiuni şovine şi rasiste a fost primul care m-a înfierat cu mânie proletară maximă într-un editorial din Adevărul. Şi el şi domnii Tudoran şi Manolescu au solicitat să fiu dat afară din slujbă. “

Dorin Tudoran, noiembrie 1999:

“Să îmi comunicați sub ce formă înțelege conducerea postului dvs. de radio să se delimiteze și să sancționeze acest act reprobabil.”

Dietrich Schlegel (Redactor şef al secţiilor în limbi străine, Deutsche Welle), noiemebrie 1999:

“Acest procedeu – şi aici vă dau dreptate absolută – contravine oricăror reguli jurnalistice. Din cauza asta, dl. Iancu a fost atenţionat.”/…/

Vă rog să primiţi scuzele mele pentru greşeala regretabilă. În speranţa că prejudiciul provocat de acest incident neplăcut a putut fi înlăturat, rămîn al dv.,

Cu deosebită stimă.

Petre M. Iancu, februarie 2014:

“Mi-au lichidat treptat naivitatea şi admiraţia pentru disident şi polemicile lui interminabile cu bloguri de centru-dreapta, după ştiinţa mea stimabile. Nu m-au lăsat reci nici multiplele lui atacuri la adresa unor publicişti, perfect competenţi şi respectabili, din care, surpriză, de-a lungul vremii s-au adunat şi mulţi, tot mai mulţi, ciudat de mulţi evrei.”

20

Dorin Tudoran, azi și aici:

Dl Petre M. Iancu nici nu se poate apăra, nici nu poate fi apărat pentru falsul comis cu premeditare. A încerca așa ceva ar echivala cu o tentativă de sinucidere. Câteodată, asemenea încercări chiar reușesc.

A considera un asemenea fals de proporții drept “un conflict în fond mărunt”, “o bagatelă” și “un insignifiant amănunt formal” spune totul despre relația foarte enigmatică în care se află acest falsificator cu deontologia meseriei de jurnalist.

Încercarea de a folosi cartea rasială într-o discuție despre un fals spune și ea multe. Dar nu despre cel acuzat, ci despre cel care acuză. Evident, problema dlui Iancu nu este evreitatea sa, ci mizeria morală care-l impinge să pună pe masă un argument cu care dorește să-și sperie adversarii.

Pe mine nu mă sperie. Mă scârbește. Un ticălos este un ticălos, indiferent de etnia căreia îi aparține.

Cum consideră “stimabil” un blog care practică, printre altele, și escrocheria, nu pot spune decât că dl Iancu era pe atât de jurnalist la Neue Zürcher Zeitung, în 1999, pe cât de colaboratoare și membră a echipei blogului respectiv este Oriana Fallaci, din  2011 încoace.

Recidiva dlui Iancu nu constituie pentru mine o surpriză.  Mă întreb, totuși, cum poate Deutsche Welle, după scuzele prezentate public tuturor celor lezați prin falsul comis de dl Iancu în 1999, să găzduiască astăzi pe portalul instituției textul acestui impostor, text care, în fapt, anulează prezentarea scuzelor de acum 15 ani?

În 1999, l-am contrazis pe dl Cristian Tudor Popescu atunci când a scris “…considerăm faptul că dl Petre Iancu nu a fost suspendat de pe post, și sancționat ca atare, probabil pentru că se dorește a mai fi folosit și altădată la ce se pricepe mai bine, o pată pe marca Deutsche Welle, post pe care ziarul Adevărul l-a privit până acum cu maxim respect și față de care nu va putea de-acum să fie decât circumspect.”

L-aș cotrazice și acum, dar mă simt obligat să fiu mai circumspect.

Totuși, prefer să cred că dl Petre M. Iancu este doar un escroc norocos, nu și unul subvenționat în chip (i)moral de o instituție germană cu statut public.

Vorba dlui Nicolae Manolescu – N-am, în afară de o imensă silă, nici un sentiment față de dl Iancu.


dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • Pingback: Un falsificator de cursă lungă – Petre M. Iancu « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Guardian

    Erati bun de avocat domnule Tudoran! Printre altele :-). Rabdare aveti, fanaticul detalilui sunteti, memorie de elefant detineti,reasoning si logical flow mai mult decit sufficient! Sper ca “dt-ul” de dupa “Ooops” sunt initialele numelui si nu “daca tine” 🙂

  • @ Guardian
    Am memorie de elefant, dar si in acest caz de escrocherie ca si in altele am avut inspiratia de a pastra documentele.
    Da, dt-ul sunt eu. Am fost tentat sa-l mai folosesc de cateva ori, fiindca la cum “scrie” dl Iancu iti trebuie o duzina de “Oops!-uri

  • @) Dorin Tudoran

    Senzatia mea este ca pe acest domn il maninca undeva, altfel e greu de explicat de ce o ia de la capat dupa ce a fost fortat sa-si ceara o data scuze… Si-a gasit si cu cine sa se puna! Asa ca are parte de scarpinat acum!

  • @) Guardian, DT

    Da, un excelent avocat sau procuror (avocat al statului)… La nevoie, m-as fi lasat pe mina ta!

  • @ la
    Nu cu mine se lupta. Se luptele cu adevarul si , ca bonus , cu Linda romana…

  • @la
    Ai face o mare euro are, caci , de-o viata , pledez doar cause … pier duet din start ….

  • @) DT

    Ca sa raspund cuplat la cele doua postari ale tale, dar fac asta pentru ca e chiar recomandabil -- nu, nu cred ca adevarul este o cauza pierduta, indiferent cit incearca unii sa-l maltrateze, altii sa-l bagatelizeze, iar cei care mai ramin sa te/ne socoteasca un fel de Don Quijoti taraciti in lumea asta „realista”, „pragmatica” si cum o mai fi ea…

  • Alexandru Petria

    dacă nu e cu misiune, omul poate sa fie suspectat de prostie cu aceasta recidiva.

  • Florin Iaru

    Dorin, oare niște scuze nu erau mai sănătoase: “Am fost un dobitoc, n-am să mai fac!”
    Dar îți spun eu (deși cred că o știi prea bine), nu e ură mai mare decît cea a criminalului împotriva victimei – cînd e prins!

  • Nicolae Prelipceanu

    Cât despre “bagatelă”, mi-a amintit un titlu, “Bagatelles pour un massacre”… În rest, nu cam aşa proceda şi revista “Săptămâna”? Parcă ai avut acolo, Dorine, un caz, reproducerea fotografică a unui text şi, alături, cea tipografică, unde se adăugase/ră un cuvânt sau mai multe, parcă, spre a se înţelege altceva, adică ce voia mizerabila publicaţie şi autorul articolului de-atunci. Procedeul e universal şi n-are nici o legătură cu aparteneţa etnică a persoanelor care-l practică. Aceasta “nu e în cestie”.

  • Ilarion Tiu

    Nu stiu ce sanctiuni a primit dl. Petre M. Iancu, insa activeaza si acum bine-merci in redactia DW in acelasi mod neprofesionist fata de buna credinta pe care l-ati descris in detaliu aici.

  • Ontelus DG

    În omni-relativizarea care pecetluiește modernitatea, suspectarea celuilalt este tehnică obișnuită, iar obiectivitatea este prejudecată științifică. Dincolo de caracterul inechivoc al faptelor, discreditarea cu/fără motiv a oamenilor, inclusiv a intelectualilor constituie un simptom al lumescului. Exasperat de hărmălaia postdecembristă, de înțeles, totuși, după o jumătate de secol de îngrădire a libertății de exprimare, apreciam odinioară ,,polemica, un aspect îngrijit al scandalului”. Astăzi, după ce am trăit câteva lucruri ,,interesante”, în deplină libertate, pot adăuga: un secret al echilibrului interior este să nu-ți dorești mai nimic, cu orice risc.

  • Luegenforscher der Zweite

    @ALL
    Iancul acesta nu pare sa fie ”craisor al muntilor”, nici stranepot de-al lui Nenea Iancu von Caragiale, ci, dupa cite se vede, un geambas al gogoaselor sfruntate.[Capitane de judet,// tine-l, taica, la cotetz,// pentru pui de miciunetz, //ca i-a revindut cu pretz!]

  • a notarius

    Incidentul la care faceti revenire in urma textului Domnului Iancu de pe site-ul DW este sau poate fi important prin consecintele pe care, cel putin in parte, i le atribuiti.
    Altfel lucrurile mi se par clare si batute in cuie inca din 1999. Conducerea DW si-a asumat atunci vina redactorului, cerandu-si scuze in mod public.
    Revenind la prima afirmatie, punctul nevralgic apare in observatia Dumneavoastra din primul text in care sustineti ca ati ajuns, alaturi de Manolescu, Liiceanu, Monica Lovinescu, in Raportul Wiesel si datorita acestei manipulari datorate domnului Petre M. Iancu.
    Consider ca aceasta afirmatie nu poate fi sustinuta.
    Va rog sa ma intelegeti bine, nu discut aici Raportul, calitatea, valoarea acestui document si cu atat mai putin aprecierile privind pozitia Dumneavoastra cu privire la problema Holocaustului.
    Argumentez: nu sunteti pomenit acolo in context strict cu Manolescu, Liiceanu si Monica lovinescu. Contextul in care sunteti introdus se refera la “influentele exilului” si incepe cu alaturarea a trei nume: Paul Goma, Monica Lovinescu si Dorin Tudoran, in aceasta ordine. Introducerea Dumneavoastra in aceasta selecta societate este bazata pe articolele pe care le-ati publicat in Romania literara intre aprilie-august 1998, textul de la DW al Domnului Iancu nefiind printre sursele citate.
    Pe de alta parte in acel raport la minus -- pentru ca sunt si plusuri -- nu sunt pomeniti doar cei enumarati de Dumneavoastra -- Manolescu, Lovinescu, Liiceanu si Tudoran -, ci foarte multi altii in frunte cu cei doi presedinti de pana atunci ai Romaniei: Iliescu si Constantinescu (cu referire la observatia Dumneavoastra privind prezenta documentului pe site-ul presedentiei).
    Daca luam doar valoarea simbolica, aceste nume se disting evident dar pe langa ele sunt trecute in raport ca exemple de atitudine politic incorecta destule nume de literati, istorici si politicieni mai putin renumiti.
    Nu-i pomenesc aici, textul poate fi consultat in continuare pe site-ul institutului, observ doar ca printre ei il gasim si pe rabinul sef al evreimii din Romania intre 1964-1994, Moses Rosen.

  • Redactia Deutsche Welle in limba romana lucreaza si cu mercenari, ca Petre Iancu, si cu jurnalisti, ca Horatiu Pepine (corespondent de la Bucuresti). Nimic nou sub soare, asa lucreaza, cu precadere in ultimii ani, toate redactiile romanesti. Nu intamplator, cred, pentru corespondentele TV din Germania, Petre Iancu a fost alesul dnei Rodica Culcer, aceasta Rodica Becleanu a dlui Basescu. Pentru cine a uitat, la incepututl anilor ’90, Rodica Becleanu era jurnalista de la TVR care “facea totul” pentru “a demonstra” pe sticla ecranelor tv superioritatea dlui Iliescu in raport cu adversarii D-Sale (Coposu, Ratiu etc.) Cred ca o atentie deosebita ar merita si seful Redactiei Deutsche Welle in limba romana, dl Robert C. Schwartz, care multe enormitati a mai scris in ultimii ani, toate in asentimentul oranjeriei. (Pentru “oranjerie”, copy right Roxana Iordache.)

  • cernoziomu dunguriu

    roxana?

    pfffffuiiii!

  • @a notarius

    1. Nu am atribuit “exclusivitate” falsului comis de dl Iancu. Textul meu suna astfel: “dl Nicolae Manolescu și eu ne-am trezit pomeniți în raportul respectiv (și) grație unei celebre operații de intoxicare.” Exista acolo un “si”. Nu am dorit sa intru in toate amanuntele. Prin acel “si” doream sa sugerez ca fusese vorba de un “mecanism” mult mai complex. Dl. Iancu a produs falsul respectiv dupa ce altii se ocupasera de textele mele, ale dlui Manolescu, Liiceanu etc. Am ales falsul dlui Iancu, fiindca a reprezentat forma cea mai grotesca “a momentului”.
    Probabil ca ar fi fost si mai clar ce sugeram, daca as fi folosit pluralul: in loc de “gratie unei celebre operatiuni de intoxicare” sa fi folosit “gratie unor celebre operatiuni de intoxicare.” Un alt exemplu: intr-un text am folosit un citat, spunind ca este un citat. “In lume” s-a “transmis” ca vorbele respective imi apartineau. Nu credeti ca e vorba de intoxicare? Stiu foarte bine ce am scris intre aprilie-august 1998. Stiu ce mi s-a reprosat. Stiu ce am rapuns. Si mai stiu ca pana si dl Iancu imi mentiona intr-o scrisoare ca nici nu-i trecea prin cap sa ma acuze de nu stiu ce minuni. Cum tot a precizat ca a facut-o publica, voi publica si acea scrisoare, pentru a fi limpede (desi mi se pare ca si asa este limpede) cam despre cine vorbim…

    2. Nu am mai pierdut vremea sa recitesc acel raport. Asemenea rapoarte (si nu ma refer doar la RW) sunt scrise de oameni, nu de sfinti. Oameni cu pasiuni, chiar cu patimi, cu interese etc. Un alt caz de “obiectivitate” este cel in care victima “obiectivitatii” i-a cazut dl Mircea Mihaies. A fost acuzat de ceva, a raspuns, i s-a raspuns ca minte, a raspuns din nou, a dovedit ca nu el mintea. Practic cei care-l acuzasera aiurea pretindeau ca nu scrisesera ce scrisesera despre dl MM, fiindca stersesera ce afisasera si se credeau in siguranta. Numai ca dl MM fotografiase textul afisat si l-a dat avocatului. A urmat tacerea. Deci, este greu de purtat o discutie despre asemenea documente, rapoarte etc., daca nu discutam tocmai calitatea produselor respective.

    3. De unde am pornit? De la o trimitere la acel moment facuta de curand de dl Tismaneanu. Ce intrebam? Daca dl VT a fost de acord cu acuzatiile aduse Monicai Lovinescu, lui Nicolae Manolescu si mie, cum de ne-a invitat sa facem parte din Comisia Prezidentiala…? Sugeram ca, iata, fiindca astazi relatiile dintre oameni nu mai sunt cele care au fost candva, unii dintre oameni devin neoameni si strecoara asemenea soparle. Ori e laie, ori balaie. Ca respectivul RW este de o calitate greu de aparat e una. Ca a fost si ramane postat pe site-ul Presedintiei e alta. Ca Presedintia care gazduieste un raport mai mult decat controversabil invita nite oameni pomeniti acolo sa faca parte dintr-o Comisie prezidentiala mi se para… o contradictie in termeni. Cum scriam, nu ma tenteaza sportul national de a fi scuipat pe un obraz si pupat pe celalalt obraz.

    4. Rabinul Moses Rosen? Recititi ce am scris, nu tocmai de mult, despre doua episoade din viata mea in care apare MR. A fi “listat” in asemenea contexte in vecinatatea lui MR este mai mult decat neplacut pentru mine. Las altora dreptul (probabil ca au motive intemeiate) de a-l admira. Eu nu am gasit asemenea motive. Nu mi le-a oferit. Este, evident, o judecata subiectiva. Dar mi-o asum ca fiind astfel. Iata textul in care amintesc de MR: http://www.dorintudoran.com/duplicitatea-modus-vivendi-sau-modus-operandi/

    5. Spuneti: “Altfel lucrurile mi se par clare si batute in cuie inca din 1999. Conducerea DW si-a asumat atunci vina redactorului, cerandu-si scuze in mod public.” Dupa cum se vede, va inselati. Ca dl Iancu recidiveaza in minciuna e una. Ca site-ul DW ii publica textul de acum poate transmite mesajul ca “lucrurile nu sunt clare si batute in cuie”. Ma intereseaza mi putin responsabilitatea unui om iresponsabil ca dl Iancu si mai mult responsabilitatea unei institutii ca DW. Ma insel cumva? Vi se par acceptabile aemenea practici?

  • St.+James

    @ No Name/DP

    Robert Schwartz (alias Ciammy) este un fost profesor de muzica, care a acumulat o mare popularitate in randul elevilor din taberele de vacanta si prin iesiri la bere cu acestia, pe scurt datorita felului sau ceva mai libertin (mare lucru insa pe acea vreme !), si care avea sa-l propulseze rapid dupa ’89 in functia de director a liceului german. Ciammy a fost pentru noi “altfelul” decat comunismul in care am crescut.
    Cu toate acestea va rog sa nu va inchipuiti ca cineva de prin redactia DW este cu adevarat neamt proaspat asenelizat in realitatile romanesti. Tot “romanasi” de-ai nostri !

  • @St.+James
    Nu ma intereseaza popularitatea dlui Robert Schwartz printre elevii aflati in tabara, nu ma intereseaza nici ce si cata bere bea, ma intred doar daca stie pe ce lume este si ce face. Sa-mi mai pierd vremea si cu dl RS ar fi prea de tot. Ii urez “Bere buna si rece!”

  • @Ilarion Tiu
    Da, am vazut un text in care-l lua drept tinta pe dl William Totok. Cum o si de ce o facea…

  • @Nicolae Prelipceanu

    Da, imi amintesc. Numai deontologi -- de la “Saptamana” la Deutsche Welle…

  • a notarius

    @Dorin Tudoran
    Multumesc pentru raspunsul exhaustiv si punctual.
    Inainte de a recationa la cateva dintre “puncte” vreau sa va asigur inca o data de bunacredinta mea. Merg nitel mai departe, declarand, cu riscul sa ma banuiti de nustiuce viclenii meta sau/si intertextuale, ca motivul interventiei mele are la baza solidaritatea cu Dumneavoastra si nu este o agresiune, asa cum s-ar putea banui la o privire mai superficiala.
    Cred ca banuiesc despre ce vorbiti cand afirmati ca “episodul” Iancu este parte a unei imagini mai ample. Tocmai de aceea am insistat pe ideea ca Domnul Iancu nu poate fi o tinta reala pentru Dumneavoastra. Mi se parea prea mic si nesemnificativ, cel mult unul dintre agentii minori de infuenta cu care se opereaza in astfel de cazuri. Inteleg ca tantarii te pot inerva rau de tot dar cred ca e mai bine sa ne concentram pe vanatul cel mare.
    In cea ce priveste raportul, daca tot veni vorba, nu-mi fac iluzii, ma feresc sa emit judecati de valoare despre ceva care serveste restructurarii unui sistem de valori in favoarea altuia. Cu valorile e, superficial spus, cam complicat.
    Va marturisesc insa ca m-as fi indoit nitel de “fibra” Dumneavostra de disident daca dupa refuzul aberatiei comuniste ati fi cazut in plasa firava a corectitudinii politice. Iar prin acceptul sa paricipati la cea ce a devenit apoi mascarada condamnarii comunismului m-ati fi pus in mare incurcatura. Prin interventia mea vroiam de fapt sa ma conving ca n-a fost vorba doar de o simpla suparare personala datorata unui gest aproape banal comis de un individ fara importanta.
    Cred ca prin cele de mai sus v-am raspuns si la ultima intrebare.

  • a notarius

    @Dorin Tudoran
    Cand spun mascarada condamnarii comunismului nu ma refer la scandalul din parlament, ci la sublimul situatiei in care condamnatul si judecatorul se confunda.
    Cu bine!

  • @a notarius

    Si eu va multumesc pentru comentarii. “Mascarada” condamnarii comunismului este conturata de mai multe “creioane”. Pentru mine, “creionul” esential a fost si ramane (cum am spus inca de la enuntarea motivelor pentru care am refuzat onoranta invitatie de a face parte din Comisie) ca al doilea pas nu a urmat si ca stiam ca nu va urma niciodata “in contextul” cunoscut. Condamnarea teoretica, fara o Lege a lustratiei (o particica din marea parte practica), este un fapt… neinplinit. Cum am spus, pentru asta nu Comisia si presedintele ei poarta vina. Sau, daca exista o “vina” a unora aceea a fost naivitatea de a crede ca asa ceva va merge mai departe de paginile unui document. Interesant ramane, ca initial dl VT am avut aceeasi pozitie fata de necesitatea unei structuri prin care sa se condamne atrocitatile cdictaturii comuniste consideram ca exista tot ce trebuie, la indemana , pentru o condamnare de principiu. Cand presedintele Basescu a infiintat Comisia si l-a numit presedinte al ei pe dl VT, opinia acestuia din urma s-a schimbat: Comisia era binevenita. Opinia mea nu s-a schimbat. Asta nu vrea sa spuna ca eu am avut dreptate. Ete doar un fapt care nu poate fi “modificat”. Cele bune.

  • @cernoziomu dunguriu

    Nu despre Roxana Iordache era vorba. I-am “imprumutat” doar un termen care, la vremea lui, a fost plin de sens, avand, fata de locutiunile ce ar fi putut acoperi “fenomenul”, si avantajul conciziei. Asadar, oranjerie -- copyright R. Iordache, fiindca un alt termen la fel expresiv-cuprinzator nu-mi vine in minte. 🙂

  • papa nash rosh convulsivu

    expresiv de nu se poate, doamna, aproape la fel de expresiv ca, scuzatzi, kk-rau, da’, poate, lasam culorile’n pace, sau macar pe unele, pentru citeva zile, pina termina ianukovitch de macelarit la fostii lor portocalii, si, bag sama, nici cu patlagicanjerie n’am prea inchiat conturile definitiv, ba chiar dimpotriva

  • Nicodim Patraulea

    @ALL
    S-acum una pe linga subiect, dar nu prea departe de el. Treaba cu Klaus Johannis, propus ca primvicepremier de catre Crin Antonescu si liberalii sai. De aplaudat cu toate membrele. Ea ne aminteste de o sugestie patafizica a lui Alfred Jarry, formulata in VIRIDIS CANDELA mi se pare, care sugestie suna cam asa: E bine ca Franta ( sub A Treia Republica, parlamentara) sa-si aleaga ca presedinte un neamt, avantajul fiind ca, aflat in calatorii peste hotare, presedintele acesta s-ar putea exprima fluent, convingator, intr-o limba straina, ceea ce ar spori si mai mult prestigiul Hexagonului pe mapamond.

  • Dana(Mara)

    rel="nofollow">
    Tot respectul, sanatate si sa nu va faceti inima rea pentru “piriciosii de serviciu”. Desi sint din generatia decreteilor si datorita virstei mai “luam istoria la rasfoit” si noi dar in sens invers cind aflam de efecte spre cauze, cu “inocenta” virstei va spun ca citind zilele acestea RW (care este totusi o lectura necesara) am impresia ca acolo s-au platit niste polite mai vechi dinante de 89 in ceea ce va priveste pe dv. si doamna Monica Lovinescu. Putea foarte bine sa nu apareti “nominalizati” la acea hiper ramificatie(trivializare prin comparatie/beligna?maligna?) dar cred ca multa lume nu o avea la inima pe dna Lovinescu si s-a profitat de moment pentru a se mai discredita un mit. De fapt cam toate reperele morale au cam fost agatate de cite ceva negativ, disidenti, Monarhie, partide istorice etc., in timp ce s-a facut o poteca generoasa pentru o realitate fabricata, impostura “adevarata dreapta” in Romania este reprezentata de partidul surogat PDL si “providentialul” presedinte TB.
    Eu ma bucur ca mai exista oameni verticali si onesti ca dumneavoastra, am vazut ca a aparut pe you tube inregistrarea de la conferinta iiccmer de anul trecut cu dv. de la Teatru Odeon si am urmarit-o cu interes chiar daca sonorul nu este prea bun.
    Numai bine.

  • Ontelus DG

    Este ironie și aporie, deopotrivă, faptul că Eugen Lovinescu, pe urmele lui Titu Maiorescu, susține autonomia esteticului în evaluarea literară, în vreme ce Monica Lovinescu acreditează ,,est-etica”, într-o continuitate fie și implicită cu Dobrogeanu-Gherea. ,,Istoria critică a literaturii române”, sinteza domnului N. Manolescu, îndreptățește solomonic și subiectiv, totodată, atât pe E. Lovinescu, dar și pe Monica Lovinescu, în pofida maiorescianismului asumat explicit.

  • @papa nash rosh convulsivu
    Sincer, nu inteleg care-i etimologia acestui “KK-rau” si nici ce realitate pretinde ca acopera. Stiu ca “oranjeria” (sic!- v-am avertizat ca fenomenul a fost extrem de complex si greu de prins intr-un singur cuvant), la un semnal, a inceput se se refere cu acest sobrichet la dl Antonescu. N-am inteles insa de ce, adica de unde pana unde. Morometian spus, pe ce se bazeaza cei care-l numesc asa?
    In rest, “patlagicanjerie” nu suna chiar rau, desi-mi pare cam fortat. 🙂
    Insa, pana si sugerarea unei analogii intre portocaliii ucraineni si fostii nostri portocalii, -- cati dintre ei s-au lepadat pana azi de aceasta culoare si cati credeti ca se vorr mai lepada pana la europarlamentare?! -, mi se pare un act la fel de invalid ca falsa paralela Coposu -- Basescu, pe care cred ca nici dvs. n-ati putut s-o uitati.

  • Ultor

    @No name/ DP

    Nici eu nu stiu de unde vine porecla ( inventata acum?) de KK-rau; poate o fi expresia frustrarii legate de dragleseniile formulate la adresa idolului oranjgutan: “chiorul”, “chiorete”, “Basau”, Bassecu”, etc. O fi nevoia irepresibila de a macula un nume frumos ( Crin )si cu rezonanta in memoria afectiva romaneasca (Antonescu ). Si-apoi acest tip de invectiva e perfect asezonata stilisticii si umorii basesciene. De remarcat, totusi, si in acest caz, dubla masura a institutiilor statului; M.Badea a fost amendat de CNA pentru folosirea apelativului de “macac” la adresa lui Basescu, pe cand omologul sau de la B1, Radu Banciu , a folosit nestingherit apelativul de KK-rau. Dar faptul ca vorbim astazi despre astfel de “subiecte” , demonstreaza cat se poate de clar ‘succesul” reformarii statului si a societatii dupa 10 ani de regim Basescu. Civilitatea polemicilor si dezbaterea de idei a diparut pur si simplu din societate, totul reducandu-se la atacul la persoana, care nu poate duce decat in aceasta fundatura cu trimitere la “Da pe-a ma-tii”.

  • Daca_nu_nu

    @) DT & Prietenii
    Eu nu știu cine e domnul acesta, PMI, dar vreau să vă spun niște povești (și repede, că, până se trezește ardeleanca din mine, țuști!, a și trecut postarea 🙂 🙂 🙂 ).

    Prima poveste:
    V-aduceți aminte de domnul acela, Cicero, de s-a produs citare din Catilinara lui la postarea anterioară… No, odată, fiind el în exil, Iuliu Cezar (altfel deștept de felul său, dar lipsit de suplețea de judecată a arpinatului) întorcându-se de nu știu unde, se abate pe la vila unde-și trăia oratorul surghiunul și-i zice: Vreau să te întorci la Roma! Ăla i-o fi aruncat -- cred eu -- o privire de genul: Mă leși? Ți-e rău?, că dictatorul insistă: Am nevoie de tine la Roma! Bine, zice Ciceron, vin, dar numai ca să vorbesc în Senat împotriva ta!
    Anii au trecut -- să se tot apropie de 2000 de la întâmplarea cu pricina -- , iar Mommsen găsește de cuviință să-l facă pe Ciceron cu ou și cu oțet: ba că nu fu de nicio treabă, ba că nu fu mai mult decât un lingău și-un intrigant, ba că a lucrat numai în interesul propriu, ba că, ba că…

    A doua poveste:
    Mă duc astă-vară la Neptun (atunci când am ținut cursul cela în biuroul Ceaușescului, de-am avut numai coșmaruri, v-am mai zis). Și, din București, urcă vizavi de mine un domn care se recomandă avocat și care m-a citit după accent că-s ardeleancă. No, ui ce domn cult, zic. Și din vorbă-n vorbă ajungem și la Blaj, că a fost pe aici, că a avut nu știu ce procese și hop, unde-ajungem?, la Iuliu Maniu… Nu știa nimic de legătura lui Maniu cu Blajul, nici de legătura lui Corneliu Coposu cu Blajul, în fine, dar știa ceva ce m-a lăsat fără grai: anume că Maniu a fost un veșnic nemulțumit, un ins care a lucrat numai în interesul propriu, un om de nimic, un terchea-berchea care n-a avut în viața lui o casă și care a purtat toată viața același pardesiu, că a auzit-o el pe una din surorile Coposu când a spus chestia asta la televizor. Domnule dragă, zic, și eu am auzit-o, dar femeia a spus cu totul altceva: a subliniat că Maniu n-a fost un tip hrăpăreț, ci o personalitate care a trăit modest și nu s-a omorât după înavuțire. Lasă-mă, doamnă, zice el, cum să n-aibă o casă în București? Păi, zic, atunci ar fi trebuit să aibă una și la Budapesta, că și acolo ne-a reprezentat. În fine, m-am lămurit de cum gândea respectivul domn avocat, când a început să mi-l ridice în slăvi pe musiu Voiculescu, „domnul profesor” care unii moare și-așa n-are, bla, bla, bla. Dar Maniu era om de nimic în ochii lui, că „știa” el asta de la televizor…

    A treia și ultima poveste:
    Acuma, scuzați dacă voi fi forțat un pic exemplul, dar am vrut să arăt numai că nihil novi. Una e să scrii / vorbești despre istorie, alta e să faci istorie. Cum se poate explica deturnarea amănuntului de către cei care ar trebui să-l respecte ad-litteram și să-l valorifice? M-am gândit că tot citind despre eroi, unii istorici /istoricanți și-ar fi dorit în sine să aibă parte de măcar o fărâmă din experiența eroică a celor despre care fac vorbire. Și cum aceasta nu se poate, apoi să nu-i mănânce pizma?

  • Goret Pirgou

    @Dana/Mara
    Istoria cu ”adevarata dreapta”, oranjie sau galbuie, parca-mi aminteste de ceva? De ce? Pai, de ”adevaratii Arnoteni” , cu care Gore Pirgu, in ,,Craii de Curtea Veche”, ii abureste pe Pantazi, Pasadia si tinarul amic al acestora, naratorul romanului mateiu-caragialean. Inca o data realitatea imita, ca in teoriile lui Oscar Wilde, fictiunea.

  • a notarius

    @No Name/DP

    Daca am retinut corect, este porecla familiei din satul natal. A inceput sa fie folosit la Lumea lui Banciu in urma informatiei primite de la un “jurnalist de teren” care a descoperit ca asa li se spune in sat: D’ai lui Cacarau. Morometian, indeed.

  • Gogu Man

    @ONTELUS
    Mesterul Manolescu procedeaza, ziceti D-Voastra, ”solomonic”, dind dreptate, in ”Istoria” sa (unde, in treacat fie spus, romancierul Paul Goma straluceste prin absenta sa elocventa), si eugen-lovinescienlor maiorescizanti, partizani ai autonomiei esteticului, si monicilor ierunco-gherieni, atit de est-eticieni in intreprinderile lor. Da, dar Regele Solomon cel Intelept transeaza in cazurile ce i se propn spre judecare, dind dreptate cui trebuie, precum in intimplarea cu doua mame ce revendica acelasi bebelus. Cred ca modelul Mesterului, in cazul invocat mai la deal, e Voda Caragea, care da dreptate la toata lumea: si pirisului, si piritului, si sfetnicului ce-i atrage atentia ca ”aiasta, Maria Ta, nu se poate”.

  • termikstockle kokolosh

    haidetzi, doamna, ca va place mereu sa fitzi deasupra, drep-turmare n’am sa comptinui polemika kordiala, nu d’alta, da’ nu vreu s’o am pe coshti’nitza pe madam timoshenko, ca condamnata politika, de drept comun, stie madam hossu-longines, cu memoria si memorialul ‘mneaei, despre ce vorbesc

  • @a notorius & termikstockle kokolosh

    Aha, multumesc pentru lamuriri. Intre-timp, m-am documentat, “rasfoind’ ‘net-ul:
    http://www.academiacatavencu.info/politic/exclusiv-iata-genealogia-clanului-cacarau.html 🙂
    Iar daca a porecla a fost lansata de Banciu, in “lumea lui” nefrecventabila, ce mai e de spus? Mare om, mare caracter. (Banciu, desigur. Intre el si Mircea Badea, cu telecomanda-n mana, risti sa mori “neinformat”, ca magarul lui Buridan, flamand).

  • decius must

    @NO NAME/DP
    Emisiunea lui Radu Banciu se autoprezinta drept ceea ce este, si anume pamflet de miezul noptii, indeobste politic, neadresindu-se copiilor, elevilor din clasele mici sau cardiacilor. Autorul ei, absolvent de Litere, perfect cunoscator de limba si literatura franceza, gastronomie, istoria sportului, agitatii din politicarie euro-atlantica si atitea altele. La vulgaritatea salariatilor varanici nu ai cum sa raspunzi numai cu citate din Wittgenstein sau din Paul Valery. Le graiesti uneori, varanicilor, si in singurul dialect pe care il practica si, mai ales, inteleg fara rest: mirlandeza ultramoderna. Cu riscul de a primi, din cand in cand, amenzi cocosante.

  • @decius must

    O fi pamflet de miezul noptii, dar chestiile alea depre Moldova, moldoveni si moldovence ar fi meritat, pe langa amenda, si un contrapamflet, adica, daca-mi permite-ti: o flegma intre ochi! Parerea mea…

  • a notarius

    Pe cand a devenit vedeta(Eurosport, Turul Frantei), Banciu n-avea fata doar voce.
    Dupa trecerea pe “sticla” s-a vazut ca nu-i arde obrazul de rusine.
    E atat de plin de sine incat stand singur in platou i se pare ca el este lumea. Emisiunea ar trebui sa se numeasca Banciul lui Lumea pentru a acoperi perfect lumea lui Banciu.
    Si cu toate acestea -- vedeti, lui Dumnezeu i-a mai cate una-alta la creatie -- Lumea lui Banciu mai are si scaderi: e misogina si gerontofoba.
    E si maghiarofoba dar e totusi bine ca in asta nu este misogina.
    Comparatia cu Badea in ciuda unor asemanari frapante este imposibila.
    Badea nu vorbeste franceza.
    Nevorbind franceza, nici umor n-are.
    Neavand umor, trebuie sa-l iei in serios.
    Daca il iei in serios in scurt timp incepi sa produci simptome.
    Vei descoperi apoi ca suferi de o maladie incurabila.

  • St.+James

    Banciu stie si Dorsala Veche. Speram eu gresit, ce-i drept, prin ’89 -- ’90 sa ajunga limba moarta, da’ nici nu banuiam asa inflorire. De vreo 10 ani incao’ o vorbesc unii cat n-au vorbit-o parintii lor in 25 de ani de Ceausescu.

  • @decius must
    Va cred pe cuvant, multumesc. Am inteles ca a avut un serial despre sandalele dnei Pora mai inspirat decat “La ballade de la grosse Margot”.
    Din cate am inteles, parcurgand drumul invers, de la reactiile moldovencelor la afrontul care le-a generat, am vazut ca pamfletul cu pricina n-a fost compus tocmai din… macarons, oricate edenuri culinare o fi frecventat dl farncofon.

  • Leves

    @DT, Decius MUST
    Poate ca si pamfletul sau antimaghiar merita tras de urechi, nu numai acela despre moldoveni, pentru care a primit de la CNA o amenda usturatoare. Ar fi fost totusi de preferat, din punctul meu de vedere, un contrapamflet ”flegmatic” in locul amenzii, dar, vorba unui clasic in viata, let bygones be bygones…

  • Ontelus DG

    La bicentenarul poetului Gr. Alexandrescu, potrivit p.192 a ,,Istoriei…” manolesciene, iată două strofe din ,,Rugăciunea”:

    ,,Fă să doresc de obște al omenirii bine,
    Să mă cunosc pe însumi, și altul decât tine
    Sa nu am Dumnezeu.
    La oameni adevărul să-l spui fără sfială,
    De cel ce rău îmi face, de cela ce mă-nșeală
    Să nu îmi răzbun eu.

    Și fă ca totdeauna al meu suflet să vază
    Lumina așteptată, a nemuririi rază,
    Dincolo de mormânt,
    Acolo unde viața cea veșnică zâmbește
    Sărmanului acela ce-n viață pătimește,
    Gonit pe-acest pământ.”

  • Radu Calin Cristea

    Problema foarte serioasa pe care mi-o pun este aceea a relatiei institutionale a dlui Petre M. Iancu, la fel ca a dlui Robert C. Schwartz cu Deutsche Welle. Sau, cum scrii tu, daca DW isi asuma sau nu responsabilitatea unor compozitii satirice precum aceea semnata de dl Iancu. La fel ca tine, Dorin, am lucrat ani destui in institutii media occidentale. Mira-m-as ca DW, adica un respectabil post occidental de radio si inca unul public sa permita enuntatei redactii in limba romana comentarii pamfletare si cu un apasat partizanat politic. Stim prea bine in ce conditii limitative si caror editori bine plasati in organigrama postului li se ingaduia sa scrie editoriale unde sa expuna opinii subiective, fara a se abate totusi flagrant de la linia editoriala a postului. Am, asadar, serioase indoieli ca managementul editorial de la DW admite si incurajeaza comentarii patimase si angajate polemic precum acelea ale domnilor Iancu si Schwartz. E punctul meu de vedere construit pe deductii logice si pe experienta de aproape 15 ani la “Europa Libera”. In locul tau n-as ezita sa ma adresez conducerii DW pentru a afla, fie si ca o simpla curiozitate, daca dl. Iancu vorbeste in numele acestui post de radio sau nu. Stim ca sectia in limba romana a DW s-a desfiintat, inclusiv mai mult decit improvizatul birou de la Bucuresti. Unii din fostii (actualii?) angajati ar realiza niste emisiuni online. Despre aceste emisiuni cu Iancu si Schwartz la timona vorbim? Acest DW are tot soiul de parteneriate, intre care si unele, in analiza mea, mai mult decit ciudate cu diverse entitati media din Romania. Nu vreau sa dau glas unor suspiciuni pe care as avea nevoie de timp sa le verific inainte de le face publice. Nu e insa o chestiune care sa ma incite la astfel de investigatii. Cred insa ca tu ai avea deplina indreptatire de a solicita amintitele informatii de la conducerea DW. Cred ca ar merita sa faci un asemenea demers, fie si numai pentru beneficiile informarii publicului.

  • @RCC

    Nu mai cer nicio clarificare. Nu am nicio indoiala in legatura cu numele papusarului din spatele taraseniei. Sa apelezi la serviciile unui “jurnalist” ca PI spune multe despre papusar…

  • Dezideriu Dudas

    @ Pentru “papusari” si supravietuitorii “familiei”….

    Dupa “lupte seculare” care au durat cca. 10 ani pe blogurile sau pe comentariile deschise ale d-lui Dorin Tudoran din avanposturile opiniei publice romanesti, pe acest blog am dezvaluit faptul ca acelasi DT mi-a transmis recent ca in ritmul in care “ne prindem noi”, ne-ar mai trebui alte cateva secole pentru ca, noi romanii, sa “nu ramanem fraieri in istorie”….Redarea este esentiazata….

    Tot cam in aceasi perioada, avand o discutie telefonica cu d-nul Alexandru Mironov ( din cele 1-2 pe an ), i-am spus ca la intalnirile publice organizate de mine la Constanta in anul 2009 ( “Divanurile tomitane” ), a fost mult mai globalist decat Niels Schnecker si mult mai nationalist decat Ilie Serbanescu, alti participanti la intalniri ( 1.Reforma institutionala 2.Dialog Est-Vest 3. Refoma economica). I-am argumentat prin faptul ca cei doi au spus “poezia” ( cele 2 tipuri de “propagande”) dar el, care, liber fiind de “sarcini”, putea argumenta si relationa orice, a fost mult mai convingator, pe ambele directii….Nu-i condamn pe cei 2 ! Nu sunt nici FED, nici Academia Romana… Raspunsul lui Alexandru Mironov m-a stupefiat : Da d-nul Dudas, au fost acele evenimente, dar dupa aceea nu m-a mai chemat nimeni niciunde !!!

    Dragi “globalisti” si “nationalisti” romani, pregatiti-va de lupta ! Va voi chema ! D-nul Dorin Tudoran va fi la “tabela timpului”… De data asta nu va fi Tertium Non Datur, deoarece voi “chema” si “nealiniati”…Nu stiu unde sa-i incadrez pe Cristian Tudor Popescu si pe Emil Hurezeanu…, dar ma adaptez si-i voi incadra la categoria Tertium Datur ( mergand pe logica faptei si nu a faptasului, ca la noul cod penal ) . Poate se vor fi prins si ei cum e treaba cu “statul de drept” din Vest dupa eliberarea Iuliei Timoshenko…Pentru ca la “statul de drept” din Est, cu Adrian Nastase, sunt experti.

    Semnez : Fiul nenascut ( inca )

    PS: Daca d–nul Dorin Tudoran a acceptat sa fie pana si “fiul lor”…., iar pe Andrei Brezianu-SUA, sau Petre Iancu si Petre Schwartz – Germania, i-a privit doar ca pe “fii risipitori”, nu vad de ce noi, acum, dupa ce am scapat in 1989 de “ateismul stiintific”, nu am putea lua exemplul biblic al “pildei fiului risipitor”…si poate, sa-i si indepartam aura de neantelegere din final, atat timp cat si dintre fiii plecati cat si dintre cei ramasi, au fost si buni si rai ! Daca “tatal” si “fiii” se inteleg, “papusarii” devin simpli contabili sau administratori ( in termenii pildei, “argati”, in termenii democratiei, “ slujesc poporul”…)….Lucru care in capitalism nu inseamna putin…. Daca insa nu se inteleg, “papusarii”, de frica, fac “revolutii continue” pentru” Stanga”….sau “evolutii continue” pentru “Dreapta”….

  • Peter Manu

    Peter Iancu face propaganda in favoarea “dreptei” din Romania. Lucrul este evident nu numai in articolele preluate de revista 22, dar si in textul cel mai recent adus in discutie aici. Prejudecata ideologica a lui Petre Iancu il face sa se refere la In Linie Dreapta ca un forum de centru-drepta, desi este evident oricarui observator de buna credinta ca acolo arunca gunoaie reprezentanti ai dreptei radicale.

    Notez si amanuntul ca evreii nu se refera la textele biblice cu denumirea Sfanta Scriptura, cum face Petre Iancu, ci folosind abrevierea Tanakh, pentru cele trei componente majore (Torah, Nevi’im si Ketuvim).

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran # 45

    Sa intelegem ca reactia rapida a lui Petre M. Iancu ar fi o alta salva de gen “tag team”, un soi de counterpunch flasc prin interpus? A revenit printre noi spiritul lui Serghei Obraztsov in ipostaza “perfectului papusar” tragind de zor sforicele de’o parte si de alta a Atlanticului? De la predictibil la penibil.
    Ma grabesc sa merg la doctor sa-mi desprinda in mod preventiv limba de obraz, caci iscusitul marionetist are pana ascutita, si poate iar demasca la gramada la Razboiu’ pe cei cu tounge-in-cheek?

  • neamtu tiganu

    O cunostinta traituare in germania de multi ani, care a facut o cariera frumoasa s-a hotarit cindva ca mai bine ar fi daca ar fi neamt-neam si si-a schimbat numele in Müller. Aflindu-se cindva pa o strada aglomerata dintr-un mare oras german, aude pe cineva strigind Herr Müller, Herr Müller! Un pic iritat ii zice nefestii “la cine zbiara asta?, iar nefasta-sa “pe tine te striga idiotule, tu esti Müller”.
    O alta cunostinta si-a dorit sa faca cariera muzicala, chiar era talentat. Problema era ca ta-su era irachian si ma-sa romanca, deci in chema ceva cu Al Hasan, si-a schimbat numele in ceva cu rezonanta evreiasca, era convins ca asa va avea sanse mai mari, nasoala a fost ca si-a schimbat numa numele de famile in unu evreiesc da numele mic a ramas, combinatia era ceva de genu Itzic Mehmed.
    Mai ar fi unu traitor in Franta, avea nume cu …escu, acum e fara.
    Un altu, in Ge, si-a zis “neamtu tiganu”.
    Mare probleme de personalitate trebe sa aiba cineva care-si schimba numele, uneori ii compar cu aia care nu sunt multumiti de sexu lor si trec pe partea ailalta. Asa mi se pare ca e si nea Iancu, cred ca nici nu-i prea evreu, doar se preface.

  • Kodak Retinette

    @Peter Mann
    Expert in iudeosofie ( dupa cit par sa sugereze distinctiile sale intre Sfintele Scriituri si Tanacul lui Cristi Mungiu) mai ceva decit Moshe Idel, in polemologie mai virtos decit Clausewitz si Raymond Aron la un loc, in politologie mai tare decit Lord Acton, ii mai ramine lui Petrica Iancu ot Deutschewelle sa se alieze cu Neti Meir von Vadim, recent expulzat din pandaimosul noii patrii, si sa toarne impreuna impreuna baza fundamentului temeliei unui Partid al Dreptei Radicale de Stinga, o contrapondere politicara binevenita la tot ce misca-n tara asta: de la riul usedist pina la ramul pedelist, varanul pecerist, cacaraul penelist, pemepeul baseudrist, udemereul hunorkelemenist, noua republica nemteana si alianta civica ungureana. Sa rupa gura tirgului, ca poate…

  • Neti NETI

    @Dezideriu DUDAS
    Apropo de Hure: cu, pe sau sub Bombonel Nascase?

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran # 31/32 OPORTUNISM. GARGARĂ. ESCROCHERIE (VI) # 31/32

    Nu pot scapa de sacaitoarea imagine a invocarii lui Radu Tudoran (direct din cavoul familiei Bogza) caruia vizitatorul Ioan Groşescu ii imputa delictul de a-si crede propriilor ochi cind citise cele 18 volume de DUI, si constatind ca Mircea Iorgulescu a putut fi colaborator al Securitatii. Lasam la o parte ca parintele lui Anton Lupan (imortalizat de Jimmy Besoiu, el iansusi fiind ‘vizionat’ de CNSAS) plecase dintre noi de apropae 20 de ani cind dosarul cu pricina a fost ‘eliberat’.
    Ce ma mira este siguranta cu care opereaza dl. Ioan Groşescu in scurtul sau rechizitoriu, fara sa stie de fapt care a fost contextul legal in care ICCJ a incadrat verdictul. Nu pe fondul cazului, (vezi decizia Curtii de Apel), ci pur si simplu, pornind de la neconstitutionalitatea conceptelor si frazarii ( de fel neintentionate) a legii CNSAS (OUG 24/2008). Cu alte cuvinte, daca informatorul/sursa ( sa zilecem “Mirel” sau “Dorin”) raporteaza verbal sau telefonic despre obiectivul “Tudorache”, si informatiile sint transcrise de catre ofiterul/handler al sursei, atunci respectivul nu poate fi acuzat de colaborare si/sau acticitati de politie politica. Dar “polita politica” era domeniul strict de …… competenta al ….. politiei (Securitate si militie), care era ‘abilitata’ de informatiile obtinute de la sursele “poreclite”, care desigur, nu putea sa se implice ca actori a politiei politica, ci doar ca … asistenti. Te doare capul…..

  • Peter Manu

    Forumul de “centru-dreapta” al lui Petre Iancu, In Linie Dreapta, publica astazi un apel “Să fim alături de Ucraina, vine istoria peste noi! | Romanian Breaking News { […] Sursa: inliniedreapta.net via R.B.N. Press, postat mai intai pe un portal la care colaboreaza din greu Ion Coja si altii ca el. Apelul apartine Ancai Cernea, fondatoarea portalului In Linie Deapta.

  • Gigi Mofluz

    @Peter Manu
    Vedeti ca nu numai Anca Cerna ne indeamna sa fim alaturi de Ucraina (care din ele, ca sint mai multe?), ci si Ion Ilici Mineriadov, pensionarul neastimparat, sotul doamnei Nina, a trimis un indemn indirect, lui Viktor Ianukovici himself, condamnat insa la IICCMER, de a se inspira din mineriadele iliesciste ale anului 1990 pentru a lupta cu succes impotriva studentilor, legionarilor, teroristilor, fascistilor, trotzkistilor si altor destabilizatori ucraineni ( cu strabunici activi in bandele unor Simion Petliura si Nestor Mahno mai cu seama). Minerii din Donbas asteapta, impacienti, apelul sau aeropurtat, iar tinta o stiu deja: la belle Julie Timochenko, n’est-ce pas?

  • Dezideriu Dudas

    @ Neti NETI # 52

    1. Raspunsul bombonelian : DA !
    2. Raspunsul correct politic : Da, m-ati prins ! Si cat imi doream sa scap si de data asta….Totusi, poate ( macar ) asa sa punem si noi Romania pe harta ( “ Apropo de Hure”…)…Cunoasteti istoria sediului Ambasadei Romaniei din Paris ?

    Acum sa lasam gluma de-o parte si vorba ITB-istului promovat de Pro Tv, “ sa trecem la treaba”… ! Unde “se” lasa sireturile si cureaua ? Sarim peste faza cu “biblia” ? Si eu care-mi puneam atatea sperante ca acolo o sa impresionez venind cu biblia de-acasa…Ramane “sarutul” pe gura al lui nea’Gabriel ca ultima sperantza, nu aia TV ( ii multumesc lui Liviu Antonesei ca m-a pus in garda si mi-am cumparat draku’ periutza…). Se pune la “Hure” ?

  • Dana (Mara)

    @Goret Pirgou, multumiri domnule profesor pentru trimiterea la “Craii de curte veche” pentru ca am gasit-o in varianta audio si am savurat fiecare fraza mai ales ca este in lectura domnului Plesu. Numai bine si daca mi se ingaduie pun si linkul fermecat unde am gasit-o.
    http://carti-audio-online.blogspot.co.il/search/label/Craii%20de%20Curtea-Veche%20-%20Mateiu%20Caragiale

  • Gheorghe Campeanu

    @ Pouting Jiji

    Spre deosebire de boxerii romani care au ‘trecut’ la Dinamo in anii destoinicului fuhrer (ne amintim vizita lui Horst Stumpf la ora de five o’clock tea in casa Goma), un Ukraina cel putin unul dintre ei are rataciri de oponent. Sint convins ca ortacii din Donbas l-ar cauta si pe Herr Doktor Eisenfaust

  • Neti NETI

    @Dezideriu DUDAS
    Nu stiu istoria localului unde salasluieste ambasada Rrromanistanului in Parigi, dar o cam banuiesc -- prin analogie ce imi va fi povestit Omul din Belleville, in jurul anului 2000, despre un shakesperolog roman, actor frumos ca Adonis
    ( interpret neintrecut al lui Hamlet prin Anii Cinzeci), salvator al unei carti despre fenomenul Pitesti, fost detinut politic, barbat supercultivat, care, gheu fiind el de la mastera natura, izbutise sa-si cumpere, din micile sale economii de profesor la un institut belgian de teatru, chiar in capitala Hexagoneriei, o garsonerie intr-un imobil ce servise, once upon a time, amorului heterosexual tarifat. ” Ce ironie a destinului! ce ironie a destinului!…”, murmura, si pe buna dreptate, interlocutorul meu.

  • Peter Manu

    “Vedeti ca nu numai Anca Cerna ne indeamna sa fim alaturi de Ucraina (care din ele, ca sint mai multe?), ci si Ion Ilici Mineriadov, pensionarul neastimparat…”

    Dar numai indemnul Ancai Cernea e bine primit si raspandit de legionari.

  • Philologos

    @Dezideriu D
    Da, se poate spune ”la Hure”, dar parca mai bine ar suna, in nemteasca nietzscheana, zu Huren. In contexte, modificate, de genul: Wenn Sie zu Huren gehen, vergessen Sie ihren (MIt)glieder nicht!
    PS. In raposata DDR/RDG, unul din bancurile cele mai prizate, de tip catehetic (i.e. cu intrebare si raspuns), era urmatorul : ”Ce vedem cind se dezbraca tovarasul Walter Ulbricht la nudul gol? Pai, daca este dinsul privit din spate, sieht man das ware Gesicht der Sowietunion; daca-i privit din fata, sieht man seinen einzelnen Anhaenger” . Fiindca Anhaenger are dublu inteles: 1. atirnator, penis in sens etimologic, de la verbul latin pendere; 2. subiect, supus.

  • Pingback: Dorin Tudoran pe adresa Deutsche Welle si a colaboratorului sau, Petre M. Iancu: “Un ticălos este un ticălos, indiferent de etnia căreia îi aparține” | Ziaristi Online()

  • Pouting Bekkarly

    @Gheorghe Campeanu
    Tovarasul Nekulay Cheguevarausescu s-ar fi suparat foarte sa afle ca traduceti LE CONDUCATOR prin DER FUEHRER. Convenise MIT DEN GENOSSEN Ulbricht si Honecher sa fie denumiti cu totii, la gramada, spre a se evita suparatoarele confuzii intre gemenii heterozigoti, LEITER ( salariul fiind, tot atunci, ”remuneratie”, iar inflatia ”erodare a puterii de cumparare”). Ca de nu… il asmuteau ei pe Horst Stumpf (nu doar contra Gomii, ci si) impotriva oricarui Viktor Kltschko, PhD,teama lor de perspectiva intelectualizarii aparatului represiv, dar si a unora dintre boxeri, nefiind mica la data aceea.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Sulky Georgie #62

    Ce graiti Dvs. are un sambure de adevar, si poate nu este politic(os), nici istoric intelept (daca-mi sare la git Larry W. et sa bande?). Deci retragem Fuehrer, si ne repliem spre grosse Steuermann? Sau poate gasiti ca ar fi mai corect (etno-geografic) Khan?
    Oricum, ascutimea observatiei Dvs. despre unealta Horst Stumpf (urmasul in fapte si simtiri al stralucitului mardeias Florian Danalache, indelung edilul urbei mele) ma face sa realizez ca eroul foiletonului, Petre M. Iancu, este si domnia sa delegat sa pugileaze de zor in serviciul unei inalte cauze.

  • Geegel Steerbow

    @Gheorghe Campeanu
    Ce propun, in loc de FUEHRER, nu e QUISLING, GAU- sau BAUBAULEITER, ci, inspirat de recentele evenimente din Gagauzia vecina si prietena, BASHKAN/BASHTAN, titlu prestigios, nu-i bai, si mai explicit decit acela de HAN ( care are, vai, trimitere la caravanseraiul lui Manuc, LOCUS AMOENUS bucurestiot de neocolit, ori L’AUBERGE D’ANCOUTZA). Cit despre GROSSER STEUERMANN, stiu eu/ stoi eu? Sa nu ne acuze lumea de aluzii pornografice sau subminare a ordinei politicamente corecte, stiut/stoit fiind, dintr-o notita piciorelnica a lui Otto Rank, aflata in studiul sau despre DOPPELGAENGER si Don Juan, ca, la sceptrofori (in cazul cind nu sint fameni/castrati din start), dimensiunea atirnatorului intergambic e indeobste invers proportionala cu a sceptrului agitat cominatoriu si manual, simbol al puterii lor de ocarmuire indefinita. O zice si fumeia personala a Multiubitului din UN SOSIE EN CAVALE, romanul Oanei Orlea. Ceva rezumabil prin: ”Tu baises tout le monde dans ce pays, sauf moi!” Iar El, stiind bine cum sta treaba cu potenta sa doar simboilica si/sau supercompensatorie, ii raspunde: ”Et pour cause!”
    NB. Nu-l felicitase oare Salvador Dali, valeat 1974, pe Cheguevarausescul antementionat , intr-o telegrama reprodusa si de ”Scanteia”, pentru ”instituirea sceptrului republican”? Fie-mi asadar zeii Vechii Dacii si Radu Varia martori!

  • Ontelus DG

    Când biologicul și lumescul sunt învinse de spiritual: atunci când ești liber, împăcat cu toți și cu toate, când alungi ispitele fără să te tulburi, senin, cu zâmbet și înțelegere. Să ai milă de omenesc, să identifici lumescul, să fii cu pace, să nu agresezi, cu riscul asumat de a părea idiot. Astfel învingem ereditatea negativă acumulată istoric, astfel ne stăpânim instinctele, astfel ne bucurăm de viața dăruită. Este infinit mai greu să nu te afunzi în mocirla (a-, i-)moral(ă)-(a)spirituală, decât a ieși din sărăcia materială.

  • Dezideriu Dudas

    @ Neti NETI # 59

    Prof. Denis Buican imi spusese prin 2004 la Paris despre o poveste a unei contese de origine romana care a primit in dar respectivul castel de la unul din descendentii lui Napoleon. Abia acum am aflat ca juridic a trecut in proprietatea statului roman, abia dupa cca. 50 de ani pentru una din Elenele noastre, cu contributia majora a reprezentantului PNL de atunci….Sa vedem ce face acum PNL-ul…, cu descendenta “la zi” ca imagine publica a Elenei…

    P.S. E a doua stire pozitiva despre Ghe. Tatarescu ( cel cu PNL-ul de atunci…) care m-a impresionat. Prima tine de donatia sotiei sale, Arethia Tatarescu, alaturi de Liga Femeilor Gorjene care ne-a dat Ansamblul lui Brancusi de la Tg. Jiu. Tot ea l-a convins si pe Brancusi…Cu nea’Ghita ( Tatarescu), nu cred ca i-a fost greu, ca sa contribuie si Guvernul de atunci condus de sot…. Probabil Ghe.Tatarescu nu s-a luptat sa cumpere Palatul de la Contesa de Behagues ( nepoata primei “cumparatoare”, cum relateaza istoria ) doar ca sa-i faca pe plac lui Carol al II-lea…S-o fi gandit sa egaleze performanta sotiei ! Nu mai verific, dar sper ca asta sa fi fost cronologia : 1. Arethia Tatarescu, 1-0, cu Brancusi . 2. Ghe. Tatarescu, 1-1, cu Ambasada Romaniei la Paris, in Palatul Behagues.

  • Dezideriu Dudas

    @ Philologos # 61

    Cu noile tehnici de manipulare, fiecare poate vedea ce vrea….Si din fata, si din spate…Nu ca ar conta ce ar vedea “prostii”…

    Tarilor mici cand cred ca merg “ zu Huren”…., nu le e prea clar : se duc, vin …? Ospitalitatea noastra istorica, s-ar putea sa ne fi facut o “tara de cenzura”, cum scria odata d-nul Dorin Tudoran sintagma “ natiunea de cenzura”…Cine ar putea fi mai convingatori decat noi in a promova doua noi concepte globale care ar putea revolutiona “domeniul“ :
    Comisia de la Venetia cu Euro-maidan…
    Euro-maidan, cu Comisia de la Venetia….

  • Neti NETI

    @Dezideriu Dudas
    Denis Buican? Am si eu in biblioteca personala, gata cetita, cartea sa despre Stalin, Dracula & Co. Bogdaproste si pentru istoria cu rolul lui Tatarascu in achizitionarea cladirii respective in folosul lui Carolica si al Duduiei. Nu o stiam. Despre comparatia facuta de taranii gorjeni intre Coloana fara sfirsit si scula inaltului prim-ministru liberal am auzit si eu cite ceva: vorbe din batrini mai cu seama, neconsemnate insa de Hasdeu. Am vazut si un film documentar, de prin 1937, privind santierul brancusian din Tg.Jiu.
    PS. Daca am facut trimitere la stabilimentele bordeliere din Paris, reciclate de cele mai multe ori ca locuinte private sau sedii de ambasade, e pentru ca m-am gandit la originea expresiei ”essuyer les platres” ( dar nu neaparat la intelesul ei actual). Exista teama, in veacurile trecute, de cladirile noi, ”en pierre de taille”, in general umede, igrasioase, urit mirositoare la inceput, prielnice imbolnavirilor diverse. De unde obiciul de a le inchiria o vreme practicienelor amorului tarifat, ca sa le stearga ele bine si sa le usuce gratie activitatilor erotice de peste zi.

  • Philologos

    @D.DUDAS
    Circula gluma, in Anii 50-60-70, colportata de veteranii celui de-al Doilea Rezbel Mundial, ca se va fi comportat Romanica, mititica, precum o ”HURE cu doua fetze”, mergind cu nemtii spre Est, pina la Stalingrad, apoi cu muscalii spre Vest, pina spre Berlin. Sfasiata, curluntrista, si acum, intre Apus si Rasarit, intre Euro-Maidan si Venetia, cit Ucraina, cit Republica Moldova, cit Bashkanul Gagauziei, rusofon si rusofil mai toata ziua, dar cu puradeii trimisi la studii in UE. Sigur, putem vedea lucrurile si altfel: Rrromanistantul, entitate masculina, ingramadit intre DIE WESTLICHE si DIE OESTLICHE HURE, impingindu-l nevoia, libidoul sau interesele de la una la cealalta, dupa imprejurari, coane Fanica, dupa buget, dupa orice…

  • Pingback: Pinocchio și tromboanele Profesorului Giruetă | CERTOCRAŢIA()

  • Pingback: Pinocchio și tromboanele Profesorului Giruetă | România curată()

  • Pingback: Nu ne-am înțeles la principii — cerea prea mulți bani | CERTOCRAŢIA()

WP Admin