≡ Menu

Un eveniment editorial și o invitație acceptată

noua-garlica (2)

Potrivit Evenimentului zilei, dl Mihail Neamțu mă invită (alături de alți “onaniști”, “postaci frustrați”, “ghelmezi”, “anteniști” și “fasciști progresiști”) la “o dezbatere televizată față către față: oricând, oriunde, pe orice temă de relevanță publică”. Mă așteaptă (ca și pe ceilalți distinși invitați) “cu niște idei, argumente ori soluții pentru România.”

Invitația mă onorează și o accept cu plăcere.

La începutul lunii august voi fi în România pentru zece zile. Dl Neamțu poate alege studioul de televiziune unde dorește să purtăm dialogul. Ca invitat al Domniei Sale, eu aleg tema. Îi propun să discutăm despre un substanțial volum apărut ieri în România, la Editura N-am cuvinte. Consider că volumul președintelui american, tradus în românește chiar de dl Neamțu, propune “o temă de relevanță publică”. Și nu doar pentru români.

Alte câteva teme, până mai ieri și ele de “relevanță publică”, precum traseismul politic, haimanalâcul doctrinar, pupinismul frenetic, circul agitat, de extracție jirinovskiană și altele au fost rezolvate de politicieni de vis ca domnul Mihail Neamțu.

O precizare cât o precondiție: idei și argumente pot aduce în studio. Soluții pentru România trebuie să aducă dl Neamțu. Și nu doar într-un studio de televiziune. Nu “onaniștii”, “postacii frustrați” și alții ejusdem farinae au obligația să propună soluții, ci politicienii. Este motivul pentru care intră în viața politică, se prezintă la alegeri, au platforme electorale, promit și apoi se țin de cuvânt. Cât pot ei să se țină.

Așadar, pe curând, domnule Neamțu.

Pentru conformitate: AICI

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • DG Ontelus

    Comentarea evenimentelor publice de orice fel, ca și a creațiilor culturale implică o deșertăciune mai mare decât aceea a evenimentelor și creațiilor care le-au determinat. Atât evenimentele, cât și creațiile exemplifică un hybris, o fatalitate, de cele mai multe ori; individual ori colectiv, faptele respective nu puteau să nu se întâmple, dovada supremă fiind aceea că s-au întâmplat ca atare. În schimb, comentariul, binevoitor sau malițios, sofisticat sau mediocru, rațional sau afectiv, dar și combinații ale acestor posibilități este cvasi-inutil, satisfăcând orgoliile celor care le concep și stârnind laude ori dezaprobări ale chibiților, avizați și caracude. Sigur, mass-media presupune intermedierea înțelegerii, a interpretării manipulatoare a faptelor, inclusiv prin selecția și ierarhia lor, însă omul, cetățeanul dotat cu discernământ și educație ajung să realizeze, la un moment dat, artificialitatea care se autoreproduce, entuziast ori rutinier.

  • Pingback: Dorin Tudoran – Răspuns invitației primite din partea Dlui Mihail Neamțu | @ntonesei's blog()

  • Edisqus

    “ghelmezi”? Radu, nu Petre, nu?

  • Doru Capraru

    Bravo, Dorine, sa te duci si sa ne arati si noua care nu putem “prinde” transmisia, discutia avuta. Cu mult drag si curiozitate!

  • DG Ontelus

    certitudine// am o inimă grea/ ar trebui să nu-mi pese că pe twitter/ un președinte se ceartă cu fiica unui fost președinte/ fiindcă și-a lăsat fiica să-l înlocuiască pentru scurt timp la summitul g20/ cele două fiice fiind de altfel prietene bune cel puțin pe twitter/ dar de ce-ți bați tu capul cu asta să fie la ei îți zici/ într-adevăr la noi în europa este cu mult mai bine/ cât despre ce se întâmplă în țara noastră nu am cuvinte/ să spun cât de mulțumit sunt așa că de unde până unde inimă grea/ este vară oamenii muncesc se distrează complotează/ este perfect ce aveai așteptări mai mari și platon avea și eminescu și le-a trecut/ lumea e chiar drăguță are părțile ei cum bine zicea gore pirgu despre montaigne/ mai sunt câteva ‘orgolii’ dar ‘fețele tăcerii’ le potopesc/ Dumnezeu să ne ierte pe toți

  • Chelsea și Ivanca nu sunt prietene bune doar pe Twitter — înainte de competiția electorală între Donald și Hillary, Chelsea și Ivanka erau foarte bune prietene în viața de zi cu zi,vare, mă, rog, nu seamănă cu viața de zi cu zi na muritorilor de rând.

  • Doru Capraru

    Ha,ha pacat, mare pacat, tare as fi vrut sa-l vad……

  • DG Ontelus

    ‘pădure liniștitoare’// de ce mai scrieți cărți copii/ știți că pădurile sunt vii/ voi credeți în posteritate/ vă vor cita nepoții poate/ dar nu vedeți lumea cu toane/ cum butonează în smartfoane/ și selfiuri își arhivează/ dacă văd cărți mintea-și blurează/ căci societate-a progresat/ pe instagram s-a exilat/ iar despre morți numai de bine/ voi nu simțiți că n-ai cu cine/ s-a terminat cu celuloza/ azi celulita face poza/ și chiar mândria de artist/ e-n euro dolari nu-s trist/ am prins și vremurile-n care/ gustai din cărți nu din mâncare/ a fost odată frățioare/ azi e pe bază de valoare/ ce se măsoară în parai/ e realitatea pură hai/ nu mai strâmba al tău năsuc/ dă-mi like și share doar pe facebook

  • Dezideriu Dudas

    Patriarhul Daniel declarase recent că nu poate vorbi decât în “limba înălţească”….Trebuia să aibă şi politica înălţimile ei…., deşi în subterane înălţimea optimă tinde la zero…Iată, în sfârşit, o consonanţă în establishmentul elitar românesc ! Suntem pe drumul cel bun …Pe Dreapta, avioanele subterane, pe Stânga, cârtiţele aviatoare…., la mijloc, ogorul românesc afânat, la concurenţă cu betoanele şi pârloagele concurente….

  • Bogdan Cojocaru

    Ce rau imi pare ca nu ati avut in Romania in toti acesti ani o emisiune permanenta despre politica, viata, carti! Dar poate ca nu e prea tarziu! Cele bune!

  • Dezideriu Dudas

    Am reuşit ca aproape jumătate din drum să nu-l mai las pe dom’Vasile, “Singur cu Hegel”….M-a mirat mult faptul că “parcurgerea/contemplarea”, şi la dom’Vasile şi la Andrei Pleşu ( citat de dom’Vasile cu “Pitoresc şi melancolie”, Editura Univers, 1980 ), par a fi geneza matricii inginereşti “sinteză/simplificare/provocare” pe care am promovat-o la FORUMUL TEHNOCRAT în 1997, cu efect, după 20 de ani, că la Alexandru Dumas, uitat de dom’Ontelus în “O schiţa pentru istoria literaturii universale”.
    M-am oprit însă mai mult la “zavera” dintre Hegel şi Socrate. Dom’Vasile a făcut “auditul” ( Vâlcov e ocupat în perioada asta ) şi a ieşit aşa : “ De la / Voinţă absolută / de / Identitate absolută / cu / Ideea absolută / Hegel va face uz / de / Procedura speculativă / în care/ Dubitaţiunea suspensivă socratică / este convertită în / SUPRIMARE / păstrând însă o DIMENSIUNE IRONICĂ “. Dom’Vasile dorea probabil atunci să dea definiţia scurtă a totalitarismului. Azi însă, eu, găsesc în această definiţie cea mai puternică susţinere a viziunii mele cu adăugarea la categoriile autorităţii, deontică şi epistemica, a autorităţii de încredere ( asta, deja în etapa 1997, prin Andrei Pleşu ) şi delimitarea ultimei în trei componente : om-om, om-instituţii şi instituţii-insttuţii. “Ţările mari”, fiind însă mari iubitoare de ABSOLUT ( legătură cu “betoanele” şi “pârloagele” anterioare… ), n-a mai rămas la “ţările mici” decât IRONIA ( “ogorul afânat” continuu…). Voi folosi această structuare şi de aceea o punctez aici, la “gazeta de perete” a unei societăţi ce poate fi şi-n România….
    PS Sper să clarific cu dom’Vasile “dreptatea ‘ceea de pe lume”, să nu mă-aştepte uoaminii ‘ceia doi atâta -amar de vreme….Arnold Toynbee venise cu o explicaţie a unor evoluţii istorice bazate pe un fel de retorsiuni care schimbă raportul de forţe global şi va trebui , ori să-i dăm dreptate ( dar să-l ducem pe Monsieur Jourdain la şcoală şi pe Molière să-l facem şef de gara ), ori să lansăm şlagărul global, “Hegele, nici nu ştii, cât de mic începi să fii !”. Va rog să rămână asta între noi, să n-audă “prietenii mei, filozofii”….Mă refer la cei cu acces la “butoanele tinichigeriei”. Cu tinichigiu’ ies la o bere, da’ cu “ filozofu’ ” tre’ la vorbe….N-am atâta vreme…, şi nici ficat. Dacă scapă “un filozof”, tre’ să beu cu vreo 10-100 tinichigii….Tre’ lucrat la rădăcină….Inima Rea rezolvase doar o parte din problema. Scria că nu-i plac “alea mici”, eu, sunt absolut ! Am însă o presimţire….Cred că d-nul Andrei Pleşu a dat deja verdictul : Nici aşa, nici altminteri !

  • DG Ontelus

    la Centenarul Mărășești-Mărăști-Oituz// Eroului Necunoscut/ care-a făcut Marea Unire/ la Centenar i-aduc tribut/ lui mă înclin cu mulțumire/ sute de mii pe front pieriți/ ca să avem acum o țară/ de idealuri văduviți/ orbecăim și-aici și-afară/ căci mai cu seamă-n slobozie/ în loc să construim deplin/ am mai creat o Românie/ nu am știut uniți să fim/ guvernele după Unire/ mult prea adesea au greșit/ sunt oameni mulți ce-și ies din fire/ în ce blestem ne-am poticnit/ mă rog la Bunul Dumnezeu/ să ne trezim ca polonezii/ accept și credincios și-ateu/ numai să nu uităm vitejii/ ce pentru-acest pământ s-au stins/ cu gândul la copii nepoți/ însă aceștia n-au învins/ dând vina pe străini și hoți/ în realitate ne-am blegit/ nu am știut să gestionăm/ o libertate de granit/ abia de ne mai suportăm/ nu este nimeni de-acuzat/ vina difuz o împărțim/ să medităm c-avem un stat/ și chiar de-i palid să-l iubim/ mă doare sufletul când văd/ atâta ură violență/ să ne ferim de-un alt prăpăd/ ci noi cu noi s-avem clemență/ țăranilor ce s-au jertfit/ ca să vorbim limba română/ cum am putut le-am mulțumit/ lor le închin această strună/ iertați dacă v-am supărat/ sunt proful șchiop dan gabriel/ celor ce viața lor și-au dat/ plângând semnez trist menestrel

  • DG Ontelus

    Smiley – ,,Să-mi fie vara” Muzica: Andrei Mihai, Andrei Maria (Smiley), Dorian Micu, Marius Pop Text: Andrei Maria (Smiley), Dorian Micu Regie: Iulian Moga ,,Toamna umbrela, iarna cu soba/ Și primăvara nu sunt în formă/ Nu cântă basu’, nu mișcă toba/ Cum o dau, cum o dau, ooo/ Nu vreau cu metrou’, nu mă sui în taxi/ Vreau vegetație, nu flori de plastic// Să stau pe plajă, nu doar în trafic,/ Cum o dau, cum o dau, ooo/ Și mi-e dor să ies pe afară,/ Îmi e dor de soare, îmi e dor de vară…ooo// Refren x2: Vreau să-mi fac viața în picioarele goale,/ Să fie iarbă în loc de trotuare/ Și să nu fie ziduri care să ne separe/ Să-mi fie vară toată viața mi-ar plăcea!// Și aș da multe să vad asta doar o zi/ Cu oameni liberi de-orice griji și datorii/ Cer albastru c-au plecat toți norii gri/ Să se-audă în tot orașul numai joacă de copii.// Și peste noapte, fără să-ți dai seama/ Piața Unirii e Copacabana/ Lumea din tramvai merge cu banana, cu banana/ Și mi-e dor să ies pe afară,/ Îmi e dor de soare, îmi e dor de vară…ooo// Refren x2: Vreau să-mi fac viața în picioarele goale,/ Să fie iarbă în loc de trotuare/ Și să nu fie ziduri care să ne separe/ Să-mi fie vară toată viața mi-ar plăcea!”

  • DG Ontelus

    Am mai spus acest lucru, dar este de maximă importanță pentru mine, încât simt nevoia să-l repet. Cele trei minute și jumătate care constituie secțiunea a patra și ultima, “Celestial Voices”, din piesa ce dă titlul celui de-al doilea album de studio Pink Floyd, “A Saucerful Of Secrets”, înregistrat în aprilie 1968, la Abbey Road Studios, în Londra reprezintă cea mai impresionantă creație muzicală pe care am ascultat-o și, ținând cont că muzica este regina artelor, iar arta este expresia cea mai convingătoare a creativității culturale omenești, consider aceste aproximativ două sute de secunde drept cea mai bună, frumoasă, adevărată și tragică ilustrare a umanității. Asum aceste cuvinte exaltate, cer scuze dacă nedumeresc, dar este punctul meu de vedere, formulat în urma câtorva mii de ore de muzică ascultată, de toate felurile, de la Classical și World la Rock și Electronic. Evident, muzica pentru orgă este definitiv asociată în istoria culturii de numele lui J.S. Bach, în mod incontestabil, dar ceea ce face Richard Wright în această piesă, acompaniat de ceilalți trei, Roger Waters, David Gilmour și Nick Mason constituie o traducere și o interpretare pentru sensibilitatea modernă a sunetului inconfundabil de orgă. Modernitate înseamnă aici inclusiv producerea, redarea, receptarea muzicii, adică sofisticarea adusă prin electricitate în fenomenologia sunetului. Ascultând Pink Floyd, “Celestial Voices”, înțelegi și simți probabil esențialul în privința lumii și a vieții.

  • DG Ontelus

    Referindu-se la piesa “A Saucerful Of Secrets”, prima compoziție Pink Floyd la care a contribuit și el oficial, după ce Syd Barrett a părăsit grupul, David Gilmour preciza într-un interviu din septembrie 1992, deci la aproape un sfert de veac de la creație: “I can’t say as I fully understood what was going on when it was being made, with Roger sitting around drawing little diagrams on bits of paper.” Se confirmă faptul că, în cazul unor realizări omenești excepționale, rațiunea nu poate explica, înțelege, exprima ceea ce se întâmplă cu adevărat, intervenind ceva sau cineva de dincolo, iraționalul, supraționalul, misterul, supranaturalul, necunoscutul etc. Aceasta vine în contradicție flagrantă cu perspectiva modernă asupra actului creator, care insistă asupra lucidității și efortului, în spatele cărora guvernează proverbialul orgoliu artistic. Tocmai acest cântec, în general, precum și secțiunea ultimă, ˮCelestial Voicesˮ, în particular, descrise în limbaj muzicologic drept creații rock experimentale, avangardiste, psihedelice probează că lucrurile esențiale, cu adevărat importante au o origine parțial cunoscută ori chiar necunoscută. Trivializând, ai spune că este vorba despre un mesaj ufologic, dacă n-ai ști, de fapt, mai presus de orice interpretare, că realitatea fizică, inclusiv succesiunea de sunete muzicale din acest cântec este o epifanie, o revelație a unei realități de dincolo, a metafizicului. Sensul, rostul unui lucru este dincolo de acesta, iar acest fapt tocmai omului, în legătură cu propria existență îi este greu să recunoască, să înțeleagă, să accepte, cel mai adesea. ˮCelestial Voicesˮ înseamnă, totuși, voci cerești, vibrații de dincolo.

  • DG Ontelus

    Și câte speculații nu se pot face, pornind de la esoterismul rock-ului psihedelic și progresiv, al discografiei pinkfloydiene, al anului 1968, respectiv dimensiunea inițiatică a piesei de douăsprezece minute care dă titlul L.P.-ului “A Saucerful Of Secrets”… Experiența estetică modernă accentuează divertismentul, carpe diem, însă climax-ul propus în “Celestial Voices” reamintește profesioniștilor amneziei nu doar sacralitatea orgii, dar și aspectul docere, pe lângă acela delectare, pe care le presupune arta. Formația Pink Floyd își pierduse liderul formal și informal, Syd Barrett, istoria anului 1968 nu mai trebuie reiterată, date fiind manifestările și consecințele, experimentalismul acestei muzici radicalizează înnoirea pe care o aduce cu sine orice tip de modernitate. Radicalizarea este doar formală, fiindcă în conținut ce poate fi mai tradițional, mai conservator, mai boring și creepy-scary, pentru moderniști-progresiști decât reamintirea de tip catharctic a certitudinii finale. Pentru evoluționiștii respectivi, scuza unui derapaj artistic, chiar de succes underground, de nișă, așa cum este acela propus de muzica rock, în general și de Pink Floyd, în particular ține de fluiditatea trecerii de la normal la patologic sau de ingerarea de substanțe adictive. Nu poți nega rațional asemenea ipoteze, dar rămâne deschisă pentru profesioniștii relativismului fizicalist-imanentist chestiunea crepusculară a lui dincolo, pe care această muzică o înfățișează în haine artistice, adică etimologic, estetic-tehnologice. Tocmai fiindcă au devenit marginale, proscrise, metafizica și misterul continuă să exercite o fascinație pe care establishmentul o ignoră principial, dar pe care o capitalizează financiar și simbolic pentru propria viziune.

  • Audiența unei asemenea emisiuni ar fi fost descuranjantă pentru orice post de televiziune…

  • Dezideriu Dudas

    Marin Mincu, neterminând “Noul Tersit” ( cel din Iliada sau homelles-ul Veţeanu din Slatina ? ….), parcă lasă deschisă interpretarea “nivelurilor audienţelor” şi “curajurilor” televiziunilor în seama celor care îl vor infrunta pe “Tersit” precum Ulise odată….Asta, după ce ne-a lăsat de treabă pe cel puţin trei direcţii : experimentalism, textualism organic şi autenticitatea scriiturii ….Până la urmă, nu e nevoie să apari la televiziuni că să rămână ceva după tine….

  • Bogdan Cojocaru

    Vad situatia asta ca pe un semn al proastei noastre asezari ce tine oamenii validati si supervalidati departe. Si in cazul dvs audienta nu ar trebui sa fie un criteriu si nu cred ca ar fi mica. In fond si Iosif Sava vorbea de Bach, Wagner, Enescu si nu statea rau cu audienta. In bezna si harmalaia de aici vocea dvs ne lipseste f.mult.

  • temistocle popa

    dl neamtu e un extraordinar polemist. va va face ko in cel mult trei reprize de cate 1 minut. sa aveti la indemana un prosop sau un burete ca sa le aruncati in sus cand simtiti ca nu mai aveti aer. ca sa nu mai spun ca ati colaborat cu politia politica… ailalata, haha, si neamtu, haha, a fost informat si are un filmulet compro.

    carne de mitch va face ala micu.

  • DG Ontelus

    dare de seamă și alegeri// părea adesea autist/ un melancolic un tip trist/ fusese alintat cumplit/ ca orișice copil dorit/ maturizare nu-și dorea/ cu moartea-n gând copilărea/ un ins ciudat orice ai spune/ între blestem și rugăciune/ cu șoldul frânt și-n piept tăciune/ la techirghiol el se trata/ lumea senin o contempla/ o mamă singură-l crescuse/ doar pentru el tot ce putuse/ în vremurile celelalte/ citise carte după carte/ la facultate când s-a dus/ se-nfățișa ca un intrus/ când în extaz și când abstrus/ la universitate a predat/ director și inspectorat/ din toate astea a-nvățat/ cu lumea este împăcat/ poate pe mulți a supărat/ se roagă pentru-a fi iertat/ știindu-se om cu păcat/ pe ici pe colo-a publicat/ a obținut și doctorat/ de orice fapt interesat/ în timp esențe-a selectat/ iar de vreo șase luni încoce/ a comentat în chip feroce/ pe acest blog în ritm atroce/ cu inefabilul lui croce/ croindu-și cam timid o voce/ neantului să o aloce/ trăiește deci ca un copil/ cu sufletul în alb exil

  • Abia aștept să văd filmulețul în care apar colaborând cu Poliția Politică Ailaltă. Unde a stat filmulețul ăsta devreme timp de atâtea decenii de nu a apărut el mai devreme?

    Pot să mă prezint și cu prosop, și cu burete, că e vară, căldură mare…?

    Dragă domnule Temistocle Popa vă rog să-i transmiteți toate cele bune colegului dumneavoastră Ion Cristinoiu.

  • DG Ontelus

    playlist 4// Roșu și Negru – Cadrane/ Doru Stănculescu – Hai hai haidi hai/ Rodion GA – Satul de rouă/ Tubeway Army – Listen To The Sirens/ Metallica – Nothing Else Matters/ Scorpions – When The Smoke Is Going Down/ Foreigner – Women/ Smokie – Neddles And Pins/ Sparks – This Town Is Ain’t Big Enough For Both Of Us/ Terry Jacks – Seasons In The Sun/ Neil Diamond – Forever In Blue Jeans/ Liviu Guță & Mr Juve – Iară beau/ Heart – Alone/ UB40 – Where Did I Go Wrong/ George Michael – Freedom/ Garbage – I Think I’m Paranoid/ Soundgarden – Black Hole Sun/ Vanessa Paradis – La Vague à l’âme/ Terence Trent D’Arby – Delicate/ Prince – Cream/ Cappuccino – Marrakesh/ Kix – Heartache/ Giorgio Moroder – From Here To Eternity/ Al Bano & Romina Power – Liberta/ Adriano Celentano – Azzuro/ Dragana Mirkovic – Placi Zemljo/ BZN – Blue Eyes/ Albinoni – Adagio In G Minor/ Mozart – Requiem In D Minor/ The Who – Won’t Get Fooled Again

  • DG Ontelus

    playlist 10// Moody Blues – Night In White Satin/ Thin Lizzy – The Friendly Ranger At Clontarf Castle/ The Ventures – Lonely Bull/ Fats Domino – I Love You/ Kinks – Sunny Afternoon/ The Merseys – Sorrow/ Billy Bond Y La Pesada – Tontos/ The Archies – Sugar/ Joe South – Birds Of A Feather/ Bill Johnson – Bad Times Ahead/ Hollies – Tell Me To My Face/ Buzz Cliford – Baby Sittin’ Boogie/ The Beach Boys – Your Summer Dream/ Dick Rivers – Baby John/ Roy Orbison – Oh Pretty Woman/ Wild Thing – Old Lady/ Jerry Vale – Have You Ever Been Lonely/ The Jones Boys – If I Ever Find The Time Happy Man/ The Cousins – Funny How Love Can Be/ Bill Black’s Combo – My Girl Josephine/ Brendon Bowyer – The Wonder Of You/ Freddie & The Dreamers – Thou Shalt Not Steal/ Bobby Rydell – Sway/ Small Faces – Itchycoo Park/ John Bromley – What A Woman Does/ Karina – Concierto Para Enamorados/ The Magnificent Men – Almost Persuaded/ Chuck Berry – No Particular Place To Go/ Herman’s Hermits – It’s Alright Now/ Creedence Clearwater Revival – Molina

WP Admin