≡ Menu

un cadou pentru antichitate. expeditor – marcela ciortea. destinatar – est mihi nomen joannes.

DORIN TUDORAN 

7 Poeme din Ithaca

*

Ithacæ Poemata VII

Bilinguis

Valachicæ & latinæ

Selectio & translatio

Marcelæ Ciortea

Photo-blog-71-150x1501

MĂ NUMESC IOAN

mă numesc ioan și sunt chiar așa

n-am nimic să vă spun

eu am văzut bicicliști spălându-se noaptea

în culori scoase din fântână

mă numesc după cum v-am spus ioan

și-am văzut delfinul vecinului meu

îmblânzind o lacrimă rostogolită peste casele noastre

și vă repet

mă numesc ioan

EST MIHI NOMEN JOANNES

est mihi nomen joannes atque etiam sic sum

nihil pro vobis dicere habeo

bicyclici vidi se nocte lavantes

haustis ex fonte coloribus

 

est mihi nomen sicut dici vobis joannes

et mei vicini delphinum vidi

cum super nostros domus lacrimam ruentem domabat

et vobis repeto

est mihi nomen joannes

 

CEREMONIILE UMBREI

Dar există și locul în care formele se devoră între ele; o plasmă dureroasă însemnând același miros, același gust, aceeași culoare, același delir – ca sângele în războaiele civile.

„EU!” „EU!” „EU!” – întâmplări crâncene, simultane, ale aceleiași ființe. Dincolo de ele, mișcându-și fără încetare hotarele – împărăția umbrei.

CAERIMONIAE UMBRAE

Sed etiam locus exstat ubi formæ inter se devorant; luctuosa plasma eadem mephitis denotans, idem palatum, eadem color, idem delirium – ut sanguine bellis civilis.

„EGO!” „EGO!” „EGO!” – asperæ fortunæ, eodem tempore, eiusdem animæ. Trans eas, fines assidue movens – imperium umbræ.

*

OAMENII  ACEIA

ajunsesem prea târziu – oamenii nu mai aveau aripi

cât era ziua de lungă

îi căram în spinare: îngeri schilodiți

seara îi îngropam la marginea mării

peste noapte înghețam de spaima

că iar se face dimineață

și se făcea

HOMINES  ILLI

tardissime descendi – homines rapti allarum

totum diem

humeris eos ferebam: angelos mutilatos

sub vesperum ad limina maris eos humabam

nocte pavore gelescebam

ne mane iterum fiat

atque fiebat

SEMNE

Deasupra – cetină verde,

În dreapta – ochiul de rouă,

La stânga – umbra în două

Tăiată – parcă te-aș pierde.

Deasupra – pasăre albă,

În față – roșu nisip,

În urmă – tainică salbă;

Port lacrimi de gheață pe chip.

SIGNA

Superne – viridis picea,

Dextera – roscidus ros,

Sinistra – bipártito umbra

Truncata – perderem vos.

Superne – alba volucris,

Sabulum punicans – pόrro,

Retro – tacitæ phaleræ;

Gelidas lacrimas fero.

*

SCRISOARE

Sfidează-mă! – apoi vom vedea cine ești.

Sfidează-mă! – apoi ne vom îngriji de celelalte.

Sfidează-mă! – lasă blândețea deoparte. Nici un temut cavaler nu și-a pierdut vremea gândindu-se la pintenii săi de argint ciuruind burta calului. Aleargă, dragule!

Sfidează-mă! – mai apoi toate cele. Privește-te: oglinda cerului de-abia te mai poate cuprinde.

Sfidează-mă!

CODICILLUS

Fastidi mei! – dein videbimus qui es.

Fastidi mei! – dein ceteris deserviemus.

Fastidi mei! – præteri blanditiam. Nunquam eques timendus commoratus est in animo agitans sua calcaria argenteola vetrem equi cribrantia. Advola, percare!

Fastidi mei! – dein omnia cetera. Adspice te: speculum cæli te vix capere potest.

 

Fastidi mei!

*

FURCULIȚA DE AUR

îmi îngrop morții

cu o furculiță de aur

fac ochii roată și văd

sfârșitul în 3D

cobor niște scări pe care

am uitat să le urc

dimineața aceasta

îmi pare fără de sfârșit –

nimic nu poate

s-o tulbure

nimic nu o clatină

nimic

 

FURCULA AUREA

mortuos tumulo mihi

furcula aurea

circumadspicio et video

triumdimensionum finem

gradus degredior quorum

egrediendum esse me oblitus sum

hoc matutinum

immensum mihi videtur

nihil eum miscere

potest

nihil eum coruscat

nihil

*

PRO DOMO

Se știe:

eu pot eșua

imaginea mea –

niciodată.

De aceea

toate aceste scrijelituri.

 

PRO DOMO

Omnibus constat:

ego inane evadere possum

mea imago –

non umquam.

Qua re

hæ omnes concisuræ.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • unscriitorcititor

    D-le Tudoran, gurile rele spun ca de miine veti renunta la acest blog. Daca este adevarat nu e bine sa va spun ce cred despre hotarirea dvs. Nu va scriu nici sa va spun “La multi ani!” Mai de mult v-am facut un foarte mare rau. M-am intrebat deseori de ce am facut-o si am gasit multe explicatii insa cea mai cuprinzatoare a fost ca nu am suportat sa stiu ca eu nu voi putea sa scriu niciodata o poezie uluitoare ca Pasarea cu zborul rece. Invidia m-a impins la lipsa de omenie. Repet v-am facut mult rau insa cand ascult poezia asta cantata de Mircea Vintila ma apuca plansul si asta imi face bine. Daca nu vreti sa publicati comentariul meu va inteleg insa mi-ati face un bine daca l-ati publica, mi-ati lua o piatra de pe inima si intr-o zi v-as spune si numele meu adevarat. Sa va fie bine d-le Tudoran! rel="nofollow">https://

  • Nu e nevoie sa-mi spuneti cine sunteti. Ca sa va ajut sa aruncati de pe suflet piatra care va apasa, vreau sa stiti ca, oricine ati fi si oriunde v-ati afla, va doresc tot binele din lume!

  • Harry Tavitian

    Dorin Tudoran… un bun creștin.
    Poemele sale… multă simțire.
    La mulți ani, Dorin!

  • neamtu tiganu

    nu sunt eu specialist in poieme da-mi place cum suna. Mai ales in latina, chiar daca nu pricep, mi-e dor de Marcela de ma topesc!

Next post:

Previous post:

WP Admin