≡ Menu

Un cadou de la Vasile Gogea: Declarația de la Zurich

Dragă Dorin,

Nu mă pricep să formulez mulțumiri prea sofisticate. Dacă erai mai aproape, te îmbrățișam și aș fi simțit dacă e de ajuns. Vreau, însă, ceva mai mult: să “dăruiesc” și eu ceva. Pentru memoria unui om care binemerită: Constantin-Ticu Dumitrescu, cel care a încercat, la rîndul lui, fără succes în cele din urmă, să continue gîndul lui George Șerban.

Eram, într-un grup de vreo șaizeci de oameni, împreuna în Elveția, într-o vizită de “instruire” în cultura democrației, facilitată de o inițiativă privată a unui cetățean elvețian de origine română, la sfârșitul lunii aprilie 1990.

“Delegația”, compusă din membri ai CPUN, minștri, politicieni, jurnaliști, preoți și generali, condusă de Prim Viceprim-ministrul Guvernului provizoriu Roman, Cazimir Ionescu, a benefeciat de un program excepțional de vizite, întilniri, deplasări, colocvii, simpozioane, cursuri…

În tot acest timp, împreuna cu Ctin-Ticu Dumitrescu și Mirela Roznoveanu urmăream, din Elveția, ce se întîmpla la București, în P-ța Universității.

Astfel, în această atmosferă, pe șoselele impecabile ale Elveției dar și pe vaporașele cu care am “navigat” pe lacurile ei, urmăriți de o îngrijorare profundă față de evenimentele din țară, aceștia trei, sub impulsul lui “Nea’ Ticu”  am redactat ceea ce noi am numit “Declarația de la Zurich”, cu privire la situația din România.

“Declarația” a fost semnată “discret” (cu fereală, adică, față de unii “ochi” din “delegație”) de un anumit număr de persoane, diferite ca vîrstă, profesie, orientare politică și transmisă, cu sprijinul unor persoane din diaspora românească de la Zurich și Geneva, în media elvețiene. Întorși în țară, eu am publicat-o în suplimentul revistei brașovene ASTRA.

Iată, am găsit azi – poate că așa trebuia să se întîmple – exemplarul manuscris (olograf)  al Declarației.

Conținutul ei s-ar putea să pară naiv azi. Dar e dimensiunea “naivității” care l-a animat și pe George Șerban, și pe Ticu Dumitrescu și-l animă azi, încă, pe Doru Mărieș: nevoia absolută de atitudine în fața unei urgențe!

Iată, unii obsedați de “științificitate” nu cunosc nici gramatica limbii române, alții, mai puțin firoscoși, nu se sfiesc să trăiască după gramatica ființei morale, atunci cînd aceasta este în pericol!

Dar, să punem documentul “pe masă”.

Cu sentimente frățești,

Vasile.

DECLARAȚIA DE LA ZURICH

DECLARATIA DE LA ZURICH PG.2

DECLARATIA DE LA ZURICH PG.3

  • marianacodrut

    E dizolvant sentimentul neputintei de a mai schimba ceva aici, in conditiile in care 3,5 milioane de semnatari nu au putut clinti nici un fir din capul politrucilor, care sa-i determine sa accepte dialogul. Si e devastatoare diferenta inte noi si o tara ca Elvetia, in care democratia nu e o vorba in vint, devreme ce acolo 100.000 de semnaturi pot determina organizarea unui referendum…

  • Shadow

    @Dle Gogea,
    Dvs ati scris istorie domnule impreuna cu semnatarii. Declaratia in original pe care o prezentati este o proba istorica, ar trebui sa o prezentam si noi romanii cum prezinta americanii “declaratia de independenta”. Ar trebui sa ne mandrim cu ea.
    Eu personal va multumesc si le multumesc tuturor celor care au incercat sa “miste muntii”.

  • Dorin Tudoran

    @marianacodrut

    De ce sa te obosesti cu stransul de semnaturi, cand este mai ieftin si mai “eficient” sa alcatuiesti o gherila de “constitutionalisti” care-ti pune pe tava un proiect aproape aprobat?

    Ca sa nu mai spun ca a semna in totala necunostinta de cauza sau ca sa scapi cat mai repede de cei care-ti rapesc timpul cerindu-ti semnatura poti ajuta la aprobarea unor proiecte ce vor lucra impotriva intereselor tale…

    Cele 3,5 milioane de semnaturi de atunci… Greu sa le mai gasesti astazi pentru o cauza indreptatita…

  • Draga Vasile, imi amintesc de acele zile in care speram. Am ales exilul la mai putin de un an de la aceasta Declaratie, cind am inteles ca in Romania viitorilor 20 de ani nu se va putea face nimic. Ca democratia pe care o visam impreuna cu Ticu si cu tine nu va fi posibila pe timpul vietilor noastre. Ticu a murit si moartea lui a lasat un gol puternic. Ma bucur ca ai gasit acel document. El face parte din istoria anului 1990, din istoria vietilor noastre precum si a neputintei noastre de a construi o Romanie frumoasa, democratica, precum merita. Cred ca suntem vinovati ca nu am putut face acest lucru. Dar nu am avut nici un grup solidar, nici bani si nici putere reala. Iar o Revolutie, preluarea puterii, nu se poae face pasnic, cu catifele. Platim toti pentru asta.
    Cu drag si sentimente de aleasa prietenie,
    Mirela Roznoveanu
    New York
    11 martie 2010

  • Si daca Declaratia de la Timisoara nu a fost perceputa in sensul si spiritul ei,dar asa-zisul referendum din 2009 cica a fost inteles….
    Aceste doua “intamplari”spun mult despre spiritul civic al romanilor(nici macar nu ma exclud pe mine insami,care n-am inteles si nici semnat la vremea potrivita-imi pare rau!-Declaratia,dar nici referendum-ul din 2009 nu l-am cautionat).
    Adica,ce ni se intampla,meritam,cei mai multi.

  • @) Vasile Gogea

    Multumesc pentru aceasta restituire. Cred ca va trebui facut cindva un corpus cu puzderia de documente care, tiris-grapis, au marcat aceste tentative de coagulare a unei societati civile in Romania post-comunista.

  • Va salut domnule Gogea!
    Nu mai am datele dvs de contact, de aceea va rog sa-mi transmiteti un mesaj pe adresa de contact de la http://www.portalulrevoutiei.ro.
    Numai Bine!

  • radu

    …din pacate, la aceasta ora in patria noastra draga mai putem doar sa ne emotionam (un grup restrins, desigur…) citind aceasta declaratie si sa speram (cu naivitate, desigur…) ca viitoare generatii vor pricepe ca ea face parte din adevarata istorie a lui 1990…

WP Admin