≡ Menu

Umbra Elenei Eco la mănăstirea Umberto Coldea

copyright@protvstiri

copyright@protvstiri

Multe au fost lucrurile de care am bănuit-o pe Elena Udrea în deceniul ei de exhibiționism, dar la o familiaritate cu semiotica nu m-a dus gândul:

Văd că gestul meu din Parlament în care am dus mâna la nas a creat mare vâlvă și s-a transformat în subiect de analiză semiotică.”

Cea mai recentă “victimă” a Holocaustului (apud. Martin Niemöller, pastor luteran) ține să pună capăt speculațiilor “semiotice”:

“În realitate, e un semn pe care l-am facut unei persoane dragi mie, căreia am vrut să-i transmit că ‘totul e în regulă’.”

Că persoana îndrăgită o fi Mutu de la manutanță, Jack Chrisostomus de la Chelsea Zilei sau Sile Cămătaru, nici măcar Traian Băsescu nu cred că știe.

Și dacă nu știe el, nu știe nici Coldea. George Maior degeaba știe, fiindcă a fost pus pe în cură de uitare.

Răsfoiesc cele mai recente notițe ale mele din semioticieni celebri – de la Umberto Eco la Alina Bica.

Norocos cum sunt, dau peste o întrebare enervată a celei din urmă, când cu fotografiile de la Paris:

“Am apărut trăgând pe nas?”

Nu știu dacă sau ce au tras pe nas semioticienele Bica & Udrea. Nu știu dacă, în afară de a trage pe nas, mai trăgeau și în piept.

Bănuiesc însă că așa cum unora pielea le este mai aproape decât cămașa, altora mai dragă le va deveni omleta decât “Omerta”.

Foamea vine tăcând.

Uitați-vă la Monica Iacob Ridzi care, în prag de pușcărie, și-ar fi amintit că beneficiara unora dintre matrapazlâcurile ei a fost o eurodeputată:

“Avocat: E clar că beneficiile în acest caz nu le-au avut nici Ridzi, nici Varsta, ci un alt personaj care a avut mare succes la europarlamentare.

Judecător: Are şi un nume.

Avocat: I se spune EBA.”

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

 

 

  • InimaRea

    Una lume se bucură de necazul femeii. Dac-ar socoti că 1: fu stîlp al puterii 10 ani; și 2 nu-i decît o golancă (mie-mi place ”bagaboantă” dar mi-e să nu se interpreteze) i-ar mai trece bucuria fiindcă nu-i vreo fericire să vezi clar că țara asta e la mîna golanilor. Care-și dau la gioale, organizat -- de-acum, pe găști sanchi -- politice; care jupoaie 10 piei de pe orice român; și care nu se mai satură deși au cărat în bănci din lumea largă, bani pentru șapte vieți.
    Mie 3 mi se pare cel mai tare: că prin golani se-nțeleg și de-alde Băsescu, Udrea, Blaga, Videanu șîcîlî (din seria PSD, să n-avem vorbe) dar și de-alde Vosganian, Liiceanu, Tismăneanu, Pleșu, Patapievici. Adică, dacă e să scăpăm de golani, cine să vină-n loc? Ai zice că intelectualii subțiri, boierii minții, Elita. După ce-a fost 10 ani la remorca lui Băsescu -- Golan-Împărat -- ce-am mai putea aștepta de la elita noastră intelectuală, alta decît tot golănie?
    Simt eu că-i musai a defini ”golan”, să nu cază lumea pe gînduri. E din Rebreanu, nu din Ilici, definiția. Pentru Ilici, golani erau ăia care umpleau străzile și-i deranjau confortul, poreclindu-l cîrpă kaghbistă și promițîndu-i Moarte comunismului cu față umană. Dar pentru Rebreanu, erau golanii adevărați, crema mahalalelor, din stirpea lui Titi Aripă: Beau și pup (eufemism pentru acțiune mult mai viguros sexuală, care-i viza pe toți, de la o margine).
    Don Dorin puse o poză cu durerea de nație și popor. Care-mi aminti o glumă dragă clasei muncitoare: te lua unu’ mai puriu deoparte și te-ntreba: Bă, pe tine te doare-n cur de mine? Reflex răspundeai ”nu”. Da -- se minuna ăla -- nici în cur nu te doare de mine?
    Asta-i golănia: să te doară-n cur de țară dar nici în cur să nu te doară de oamenii ei. Să faci pe dracu-n patru s-ajungi la țuțuroi, de unde să dai în stînga și-n dreapta, să nu mai apuce și alții, să sugi tu pînă crăpi.
    Golănimea intelectuală se izmenește numind asta ”lupta pentru putere”. Vine cu fandacsii care de are mai docte despre teorii politice și economice, despre filozofii -- chiar. E o analiză atît de pertinentă a vieții de pe la noi, că-i de pus în ramă: cum ai beli ochii la un film porno, și-ai căuta romantismul curvelor de-acolo, nestăvilita lor dorință de a iubi și-a fi iubite curat, nobil, divin.
    Poate că una lume -- tot aia de chiuie ca la nuntă c-au pus-o-n cătușe pe Helene de la Motte-en-Cour (vorbă dragă lui Moș Piru, fie iertat!) -- vede că se face dreptate, că-n sfîrșit Legalitate, Justiție, alea-alea. Nu-i așa, deloc nu-i! E răfuiala-n lege, să se răcorească și pipota lu’ Năstase, Voiculescu, Hrebenciuc etîcî. Mai curînd, e un război civil, da’ rece -- nu-n clocot ca-n Ucraina. Care nu poate fi oprit curînd. Dar care va trebui oprit, pînă la urmă, c-altfel nu mai rămîne piatră pe piatră.
    Din păcate, se va opri la Băsescu, așa că ochii plînși tot n-or să vadă Dreptate pînă la capăt. Din fericire se va opri la el, altfel ar trebui și ăsta împușcat. Ca și Ilici. Păi, ce dracu facem, ne-am pus pe-mpușcat președinți? Ajungem la voba Trinebunului, cu mitraliere pe stadioane? N-avem cum, părerea mea…
    Oricum, numai președintele României să nu fii-n ziua de azi! Și nici în a de mîine, cînd s-o trage linie. Că, pe la noi, de la Mareșalul Antonescu încoace, Conducătorul n-are a-mbrăca decît cămașa morții ori pe-a infamiei.
    Nu credeam s-apuc ziua-n care să spun -- eu, republican convins -- că, dacă mai e vreo nădejde pentru țara asta, apoi doar în regalitate de-o mai fi, c-altă scăpare nu se vede.
    Deși-mi susură la ureche Nenea Iancu: Știi ce ne-ar trebui nouă, nene? O tiranie ca-n Rusia, asta ne-a trebui!
    Da’ nici asta nu se mai poate, vai steaua noastră!

  • Dezideriu Dudas

    DON’T SHOOT
    THE PIANO PLAYER

  • Da, nu cred ca vor ajunge la basescu. Nici macar la EBA, desi — asa cum am scris si la vremea “intamplarii” — folosirea de fonduri, infrastructura etc. a PD-L pentru campania “independentei” EBA a fost o ilegalitate. Nu singura…

  • Petru Jipa

    Dacă tot e dreptate până la capăt, să-i ia pe toți: Codruțe, generali înstelați și zegreni…
    Dar și Împăratul vaporean.

  • Nu vor ajunge. Dar știi, Dorin, tocmai foamea și setea de sînge vor face misiunea mai ușoară.

  • nea caisa

    Scuze pentru absenta, desi nimeni nu mi-a simtit-o.
    Codul semnalelor non-verbale este foarte precis: intelesul semnului facut de Elena Udrea este “none of your business” (nu e treaba ta, cum ar veni); insa depinde si ce a invatat Elena Udrea de la studiul acestor semnale. Pentru ca Elena Udrea a si zis ceva tulburator si anume “puteti pune catuse Elenei Udrea, dar nu puteti pune catuse adevarului”, ceea ce inseamna ca Elena Udrea nu este totuna cu adevarul, deci sunt sanse mari ca ea sa fie totuna cu minciuna. O intrebare interesanta este aceea asupra pozei Elenei Udrea, in totala contradictie cu situatia si perspectivele ei. O mina nu disperata, dar serioasa si preocupata, ar fi dat de inteles ca unii vor sa o prajeasca. Dar aceasta atitudine surazatoare sugereaza ca fiinta asta nu isi da seama ce se intampla, ceea ce, amintindu-mi cum a condus ea de cate ori a avut ocazia sa conduca o organizatie, mi se pare firesc. Pentru moment nu ma intereseaza daca Elena Udrea a fost faultata sa nu de cineva: consider ca Traian Basescu si ai sai mi-au mancat un deceniu de viata si am pretentia fie sa primesc acest deceniu inapoi, fie sa li se ia si lor un deceniu din viata, fie sa ii vad chinuindu-se ingrozitor. Bucurii ale omului marunt, dar uite ca vreau sa le am. In ceea ce priveste pe autorii faulturilor, nu imi fac griji pentru ei, vad ca ne aflam in acel mare mecanism in care fiecaruia ii vine randul sa fie prins si terminat. Ca sa revin la fraza de inceput si sa o completez, am luat o pauza si pentru ca nu am dorit sa stau in drumul fostilor basisti deveniti acum, vorba unuia autointitulat intelectual, antibasisti. Cu doua intrebari: vor restitui ei ceea ce au primit pentru atitudinea lor, bani, functii, avantaje,…? Vor da si ei timpul inapoi, pentru ca in locurile ocupate de ei politic sa vina oameni merituosi? Si cum vor restitui ei mancarea si bautura consumate din banii contribuabililor pe la intalniri protocolare si politice? Le vomita?

  • nea caisa

    Draga Petru, sloganul Dreptate pana la capat se referea la dreptate pana la capatul bannerului pe care era scris.

  • nea caisa

    Pentru ca nu vor sa ajunga. Oare de ce?

  • Dezideriu Dudas

    Nea’ caisa, nu te subestima bre’…Noi suntem foarte simtitori…N-am vrut sa te fierbem…Stiam ca vei reveni furtunos. Dar nu voiam sa-ti luam din forta, pen’ ca, ar fi fost, vorba lui InimaRea, un fel de circumcizie..Si ramaneam fara furtuna…ca cica in astfel de cazuri ne-am pierde forta…Bre, nu stiti vreun Institut care nu condamna inca Circumcizia, ca poate scap si eu ( va dati seama ca doar “stiintific” pot face ceva…)…Ca la furtuna mea, as avea nevoie de cel putin o Academie…Ciufulicii “ii aveam’ deja…Pe bretoni “i-am achizitionat” recent, asa ca “tac-pac”…, pot trece la treaba ‘ceea mare, da’ stiintifica…

  • Ionela din Palilula

    Va puneti intrebarea daca si asa-numitii ”ciocoi postmoderni” (preacinstitii PapaPievici, Plesu, Volodea, Liiceanu & Co) vor da din cosmingusa inapoi, in dum spre vorbitor, trecand prin ceea ce romanii numeau vomitoriu?

  • Care ar fi legatura dintre Elena Udrea si grupul infractional din care probabil face parte si dnii Patapievici, Plesu, Tismaneanu, Liiceanu etc.? Zau ne se face!

  • St.+James

    @ InimaRea
    Ca toti isi inteleg vasalitatea de mai ieri drept “loialitate fata de nobilele idealuri ale statului de drept”, nu cred ca mai surprinde pe nimeni de la Aligica incoace. Nici ca multi dintre ei, luand-o la momentul prielnic pe macazul Macovei -- un candidat evident lipsit de cea mai mica sansa -- spre a se desprinde de linia pe care au circulat mai fidel ca tramvaiu’ 41 zece ani de zile, isi mai inchipuie si o aura de donquijotism.
    Unul singur nu pare sa fi devenit prozelitul unei asemenea “credinte”. Plesu ! Multi nu vor dori sa treaca peste trecut, spunand ca sustinerea lui a cantarit cel mai greu, insa sa nu uitam, ca a fost si singurul care a riscat o portretizare intr-un moment foarte inoportun, Fara ca cineva sa-l fi aplaudat atunci !

  • nea caisa

    Draga Adiodraganelo, adevarul (caruia nu i se pot pune catuse) este ca intrebarea mi-a fost starnita de acel autointitulat intelectual, care zicea ceva gen “am devenit antibasist, pazea basitilor, ca vin!” si mi-am zis uite dom’le ce afacere, te dai pe langa unii, te pun aia director, bei, mananci, conduci, ai masina la scara, sofer, salariu mare si, dupa ce se duc aia, zici: am devenit anti-aia, dar fara o scuza ori un pardon pentru resursele bugetare, culinare si viticole irosite cu tine, ori, si mai si, o modalitate de recuperare a lor. Si ca sa nu zici, draga mea, ca ocolesc subiectul, zic: DA! Imi pun intrebarea, desi nu va fi raspuns.

  • pătrunjel

    Vai, săracul Pleșu, s-a descurajat pentru că nu l-a aplaudat nimeni… (Mai rău, a mai apărut pe net și dosarul nevesti-sii.)

    Pleșu, dacă nu avea ceva constructiv de spus legat de un subiect atît de serios cum e politica țării ăsteia, în care o mulțime de oameni trăiesc de pe o zi pe alta, abrutizați la modul sclav, putea pur și simplu să Tacă. De jenă, domne…

    Ori, efectul discursului lui în toți acești ani n-a fost decît unul descurajant pentru oricine visa la normalitate. Ba invita la jumătăți de măsură, ba că românul n-are vocația sacrificiului, ba o dădea în „Note, stări, zile” în Dilema cînd erau subiecte fierbinți… Pe urmă, în Adevărul, partizanatul ăla atît de transparent că ți se făcea scîrbă…
    Se gîndea el vreo clipă că bă, dau un exemplu de rahat cu atitudinea mea? Neee….
    Cică intelectual… Da… unul adaptat la un sistem infect… Poate sînt eu prea prost dacă văd aici o contradicție în termeni.

  • St.+James

    @ patrunjel
    Nefiind o persoana publica incerc sa fiu ceva mai intelegator cu cele care sunt si care in umila-mi parere par ca (mai) merita. Ce sa-ti raspund ? ca nu-i precum spui ? Asa este ! Da’ macar Plesu are unde sa se intoarca si traiectoria sa publicistica recenta indica ca a luat-o intr-acolo, spre deosebire de ceilalti care continua absurdul.
    Altfel, cu cat succes abordam fiecare dintre noi temele arzatoare ale societatii, cred ca nu poate fi nici macar intrebare. In ring castiga ala mai puternic, nu ala mai inimos sau cel moral. Mai mult decat ca o sa ajungem toti niste critici blazati ai evenimentelor nu intrevad.

  • Caracterizarea pe care i-o faceti lui Andrei Plesu mi se pare mai mult decat rautacioasa.

  • InimaRea

    După cum a ieșit din acel moment, aș zice că și-a potrivit jugul. Băsescu nici măcar n-a pocnit din bici, doar i-a mîngîiat codirișca.
    Macovei a făcut ceva inteligent, candidînd împotriva curentului -- le-a oferit celor dornici să se desprindă de Băsescu-Udrea, pretextul de a o putea face fără teama de represalii. Poate că unii nici n-aveau de ce se teme dar pesemne că asta inspira Băsescu -- frică viscerală. Acolo-n juru’lui, ”se bătea talpa”.
    Din altă zonă a puterii lui Băsescu -- neinteresantă pentru Udrea, care alte războaie are de purtat -- Macovei ar putea aduce informații din cele mai prețioase, ea însăși fiind prețioasă acolo, pentru Băsescu.

  • InimaRea

    Pleșului i-au căzut multe perini de sub fund. Însă rămîne candidatul ideal pentru funcția de președinte al unei republici parlamentare.

  • De ce?

  • Dezideriu Dudas

    I-au fost luate de audienta serialului “Suleyman magnificul” de pe “CANAL D” si dom’InimaRea ca sa ne salveze de rusinea dictaturii orientale prefera sa re-devenim monarhisti desi e republican convins. Deja a recunoscut acum cateva comentarii… Nu si de ce a si-a dat demisia de la republicani…Noroc cu perinile lui Plesu…Ca de la “ingerii” lui n-am ramas cu nimic. Poate doar cu ing(in)erii…Nu mai dau un exemplu de “injiner” ca tocmai am fost acuzat in presa locala ca sunt pitoresc…Pacat ca am inchis oferta cealalta, ca acolo nu se suparau…’Cela era bun la bataie..Pana si lor le era frica de el…La injineri si la ingeri insa, treaba-i mai delicata…

    Ma scuzati c-am intervenit dar inca sunt sub vraja INFRATIRII…

    INFRATIREA PITOREASCA

  • InimaRea

    Pentru că-i ca apa sfințită -- nu face nici bine, nici rău dar dă bine-n Europa.

  • Bogdan Cojocaru

    Sadicele experimente cuantice ale generalului Erwin Coldinger: motanul corupt și anticorupt în același timp. O privire aruncata în cutia cu minuni a surprins motanul mai mult mort și corupt, dar perplexitatile persista. Ma consolez cu poemul d-lui Șerban Foarta despre pisica lui schrodinger, ce da seama cel mai bine despre situație, părerea mea.

  • St.+James

    @ InimaRea
    Si daca si-ar dori asa ceva, ma indoiesc ca dispune de rabdarea necesara functiei.
    Proaspata mea simpatie fata de Plesu nu provine insa din zona politicului si nici nu se datoreaza articolelor nepartinice din ultima vreme ci unui gest de curaj. Care om intreg la minte s-ar fi opus atat de prompt previzibilei martirizari a celor de la C. Hebdo chiar in ziua petrecerii evenimentului ? Binenteles ca nici predictibilele reprosuri, precum ca ar da circumstante atenuante crimei, n-au intarziat, fiindu-i necesare alte doua articole spre a-si lamuri intentia (ca de la dezaprobarea asasinatului pana la martirizarea lor e drum lung). Nu vreau sa redeschid un subiect demult consumat si cred ca cel mai bun raspuns oricum l-a formulat deja dna. Musat in OC (desi nu sunt de parerea dansei ca satira ar include si ‘stoul badaranesc), ci doar sa intreb: cati au avut curajul ?

  • Ale Theia/Ratacirea Divina

    Au aceeasi conceptie despre adevar ca ”neincatusabil”. Si ea, Frumoasa din Udroia, si ei, telectualii din grupul ”fractional”, cred , prin urmare, ca nu se pot pune catuse Duduii Aletheia, doar, vorba lui Fernando Arrabal, ”florilor”.

  • Aleteu Tetrapiloctomistul

    Aletheio, sucaro, imi amintesti de un poem al lui Aurel Dumitrascu,, postumamente publicat de prietenii sai din Cheatra Neamtului Neiohannic, despre niste redactori de carte imbacsiti ai Editurii Junimea, in frunte cu prea putin regretatul -- dar ”acoperitul” -- Virgil Cutitaru, care au, puse de sefii lor, ”catuse la gene”. Intuitie de poet, ce mai!, fiindca abia doua decenii mai tirziu va gasi Dan Culcer la arhive documentul, semnat de Tov Constantin Ciurlau, care atesta ca, inaintea de a vedea manuscrisele redactorii, umblau prin ele simplii corectori si semnalau cui trebuie pasagiile problematice, apoi gradatii, in frunte cu Maiorul Negru, veneau la editura si le aratau cu destul redactorilor ”neacoperiti”, punindu-le astfel catuse cenzoriale la gene -- sau sprincene, nu conteste.

  • Dezideriu Dudas

    Doar Stephen Hawking ar intelege, Dar si el poate fi deconectat de la aparate. Sau se poate deconecta singur…

  • ciorogarla

    Perinele i-au cazut de sub, nu si penele din -- mi se pare, dar poate ca ma insel

  • Sharley Coolie Bally

    In Romania, uite, a scapat ieftin Plesu. In Franta, veneau procurorii si-i puneau catuse la sprincene. Valls nu glumeste cu cei ce au alta parere decit el. Il aresteaza chiar si pe Papa Francisc daca-i cade in laba.

  • InimaRea

    N-a fost singurul curajos. După cum, n-au fost curajoșii singurii care se gîndeau și la humorul sinucigaș. Atîta doar că, pînă la praznic, de mortuis nihil nisi bene. Ține de commun sense, cînd nu -- de evlavie.
    ”Charlie” era anti mainstream zis și corectitudine politică. E tipic franțuzește, după Scandaliser le bourgeois. Era Scandaliser l’idiot (fanatic, bigot, formalist, idot solemn).
    Era exagerat, da. Dar uite că nu-i exagerat ca Pleșu să combată exagerarea, poți să-nnebunești pe chestia asta! Păi, Limba păsărilor nu-i tot exagerare? Ori anghelofilia?
    Vestea proastă e că și excepționalitatea e o mască. Cînd totu-i theatre, bien sure!

  • Dezideriu Dudas

    Bre’, m-ai omorat ! Hai sa traiesti !

    M-ai deconspirat pana la capat. Recunosc ca mi “s-a” spus ca tre’ sa par genial…Si cum sunt coleg cu injineru’ Jeoana, chiar am crezut…Bre’, daca eram coleg de profesie cu mata’… cre’ ca-i convingeam pe americani sa-l lase draku’ pe indisciuplinatu’ cela de Dracula si sa puna mana de la mana si sa gaseasca un “pui viu” de-al lui Bram Stoker sa-i mai astamparam pe cei ai lu’ domnu’Jack care-au inceput sa iasa ca dracii pe gaura cea…Nu va ganditi la prostii. Ma gandesc la gaura ceea a lui Stephen Hawking, de care ne-am amintit odata cu pisica Schrodinger…care, si el, ca si mata, nu se hotara cu viul si neviul in cutia-ceea fara funda roz. Norcoc cu dom’Serban ( Foarta -- aici pot sa mai scriu o data in viteza de Vanghelie ….cand o sa vada ca am curaj sa scriu de ditamai “Foarta”…)…

    Moriturii (dara fara umor) te salutant, disciuplinat, organizat!

    ULTIMA MASCA

  • pătrunjel

    Scuze… Pesemne din cauza virozei pe care o am, gînduri formulate foarte calm în cap apar jucăuș-înfierbîntate în scris. Ce-i drept, văd că și fără partea cu soția nu s-ar fi pierdut nimic din ce am vrut să spun. S-a lipit de la sine, ca eveniment care a urmat cronologic…

    Dacă încă vi se pare excesiv comentariul meu, pot să vă demonstrez cît de toxici au fost cei trei „corifei” pe vremea lui Băsescu, cum au reușit să facă oameni de bună credință care le acordau o anumită autoritate, să se îndoiască de propriul bun simț, care le spunea să ia de bun ce se vede, nu ce spun intelectualii luminoși care de fapt le stingeau lumina-n cap fără să clipească.

    E vorba de un exemplu care mi se pare foarte relevant, pentru că nu e vorba de un consumator obișnuit de presă & internet, ci de cineva din branșă, care te-ai aștepta să fie mult mai puțin vulnerabil la manipulare, trăind printre ziariști, avînd ocazia să-i ajungă pe la urechi diverse -- Simona Tache.

    Pe 4 februarie, seara, după una din emisiunile de dezvăluiri ale Elenei Udrea, a postat pe pagina ei de Facebook fix următorul comentariu:

    „Simona Tache: Nu-mi vine să cred că m-am întrebat dacă nu cumva sunt eu nebună, și greșită, și defectă, și dusă cu pluta, în fața câte unui text de 40.000 de semne în care intelectuali ca, de exemplu, Liiceanu ne explicau cum va rămâne Băsescu în istorie, ca salvator al statului de drept. Îmi ziceam “Dar dacă are, domne, dreptate, dacă chiar așa e?” Mda… Uite cum va rămâne, de fapt, în istorie și ce fântână arteziană cu căcat e statul de drept…”

    4 Februarie la 23:17 · Îmi place · 23

  • St.+James

    I.

    “Mai demult, un celebru biolog a fost intrebat ce poate spune despre Dumnezeu, pornind de la adinca sa experienta stiintifica. A raspuns ca in mod sigur acesta are o pasiune excesiva pentru gindaci. Intr-adevar, exista probabil peste un milion de specii de insecte, fata de doar 5ooo de specii de mamifere” (Mihnea Bostina -- O orhidee de Craciun / Voxpublica 2010)

    Citind cele de mai sus, buzele mele au facut instant spagatul spre urechi. Da, asta numesc eu ironie fina la adresa creationismului. Si cred ca nu supara pe nimeni.

    Din acelasi autor cu ocazia unui interviu realizat de HotNews in 2009:

    “… opunerea darwnismului creationismului nu vi se pare o falsa problema? ”
    Mihnea Bostina: Intr-adevar este o falsa problema!
    Exista un lung sir de nume de oameni de stiinta religiosi care nu traiesc nici o contradictie.
    De la Francis Collins – cel care condus proiectul de secventionare a genomului uman, pina la unii care au facut ‘saltul’ spre teologie, precum Ian Barbout sau John Polkinghorne.”

    … si dupa o parcurgere sumara a CV-ului autorului (din care nu lipsesc Institute precum Max Planck si Harvard” cred putem conchide ca afimatiile de mai sus apartin unui geniu.

    II.

    “În urmă cu exact 4 ani am publicat primul meu articol pe platforma Vox Publica, articol dedicat Zilei Darwin care este celebrată pe plan internațional din 1997. Între timp, am postat alte peste 140 de articole, foarte multe dintre ele (cca 50%) devenind cele mai citite și/sau cele mai comentate de pe această platformă.” (Remus Cernea -- VoxPublica / ieri, 12.02.2015)

    Dumneavoastra asa vi s-a parut ? ca ar fi fost vreodata cel mai de seama editorialist al VoxPublicii ? Se prea poate sa fi avut cele mai comentate articole, insa in subsolul lor, daca ne amintim bine, in afara de obisnuitele sudalme adresate lui, nu dadeai decat peste galceava dintre credinciosi si atei, mai totdeauna fara nicio legatura cu articolul in sine.

    Vi se pare ca are vreo jena morala in a-si adjudeca merite straine lui ? sau dispus sa lase totusi pe seama altora cu mult mai abilitati apologia darwinismului ?
    III. Alaturarea celor doi n-are alta menire decat aceea de reliefa diferenta dintre un ateu moderat (M.B.) si un … attention whore cu un ego supradimensionat si o propensiune nativa spre stari conflictuale !

    IV. Adjudecarea unei “superiotitati etice” aduce multe foloase. Primul “drept” autoconferit ar fi acela de a juca rolul modelator intr-un cuplu, grup, societate s.a.m.d. Master and slave (that’s the game !.) Si cui nu-i convine sa fie el stapanul ? 🙂 🙂 🙂 S-a practicat dintotdeauna, diferit fiind doar pretextul.

    Spre ex. nu ma surpinde defel strofocul neincetat al “ateilor” * autohtoni de a descoperi exemple de inapoiere in randul credinciosilor din nu’s ce colt uitat de tara. E doar un tertip spre a-si asigura o “superioritate” si rolul de indrumator in societate.

    * ghilimelele se datoreaza faptului ca doar procentul infim ai “ateilor de marca” se preteaza unui asemenea joc.

    De fapt, am o reala dificultate in a identifica scopul urmarit de ateii militanti. Care ar fi acela ? Anihilare sentimentului religios ?

    V. Scandaliser l’idiot cu ce scop ? Daca o astfel de terapie de soc ar indeplini, precum spuneti, un rol educativ, ar insemna ca publicul tinta al publicatiei revistei “Charlie Hebdo” sa fie format din islamisti. Ori nu-i prea vad abonandu-se !

    Dati-mi voie sa ma indoiesc si de faptul ca insultele indeplinesc un rol modelator.

    Si daca are intradevar un caracter provocator, atunci doar pentru a-si castiga din intreaga varietate existenta o felie de cititori. Cum ati remarcat si dumneavoastra, a devenit uzual ca non-conformismul (execptionalitatea) sa fie “jucat(a)”.

    Orice tabloid se poate pretinde anti-mainstream. n.b. candva cineva, fara sa-mi amintesc prea bine cine, afirma (citez aprox. din memorie) ca franchetea nu-i neaparat o garantie a adevarului ! 🙂 .) 🙂

    Nu mi-am dorit sa redeschid subiectul, dar nici n-am de gand sa ma las mai prejos. 🙂

  • InimaRea

    Remus Cernea nu servesc, nu mă interesează.
    Nu ateistă mi se pare ”linia Charlie” ci iconoclastă. Or, și iconoclaștii-s tot un fel de credincioși.
    Dacă e s-aleg între creaționism și darwinism, socotesc că a vota creaționismul e a alege calea ușoară. Omul s-o fi născut religios dar, de-atunci încoace, a mai aflat cîte ceva.
    Mă socotesc laic extremist fiindcă mi-am detectat o genă-lipsă: misticicsmul. La mine, nici ca superstiție nu funcționează. Nu mă mîndresc cu asta, nici n-o deplîng -- asta e! Iar asta mă obligă să respect orice credință. Însă nici nu mă-mpiedică să gust ironia pe seama bigotismului, fanatismului, fundamentalismului.
    Fiind moderat de felu-mi -- ”călduț” -- nu-mi cenzurez admirația (nu invidia) pentru superbia celor care nu se sinchisesc să-și menajeze semenii. Sigur, avem nevoie și de ei, ca și de conformiști.

WP Admin