≡ Menu

Trent’anni fa – Siamo la coppia più bella del mondo/e ci dispiace per gli altri

siamo

La umbra pixului în floare.

Oficial, ne-am pierdut țara în ziua 24 iulie, 1985, când am părăsit România la bordul unui avion al companiei Austrian Airlines.

Am “petrecut” 13 zile la Pensione Dina, din Roma, vama multora dintre cei în căutare de un nou “loc de naștere“.

Am ajuns în țara de adopțiune, Statele Unite ale Americii, acum 30 de ani, în ziua de 5 august 1985, cu un zbor Alitalia.

alitalia 1985

Astăzi, am sărbătorit – discret și plăcut – trei decenii de „renaștere”.

Am lăsat în urmă mulți practicanți ai “rezistenței (doar) prin cultură”. Cultura de foioase, firește. Devenită, după decembrie 1989, cultura de foloase. Firește.

Ne bucurăm pentru toți cei care au trecut prin acești 30 de ani, așa cum au găsit de cuviință și, mai ales, cuviincios.

Noi?

Noi rămânem ce-am fost – “Siamo la coppia più bella del mondo/e ci dispiace per gli altri” – încă uimiți de ce poate să facă un pix.

 (aici )

și

 (aici).

Iată și varianta “politic corectă”, fiindcă, în trei decenii, Rockpolitik a făcut lumea de nerecunoscut. Și asta — ca și altădată – nu a ținut  de noi.

(aici)

 

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Valentin

    Mi te aduc aminte (pe amandoi, dar nu stiu cum se spune la plural). Si eu imi aduc aminte si ziua si ora (3:42 pm) si de numarul de zbor al cursei Sabena (541). Bine ati venit. Atunci si acum si numai bine inainte. Si nu e stiloul. E de unde vine cerneala.

  • Da, cerneala de sepie e mereu de vina!

  • Dezideriu Dudas

    Sa traiti ! Doamna mai mult, ca e sefa mai mare ! ( Dvs., mai modest, “doar” 100 de ani ! )

    “ Biroul de tari gasite “ , C.F.G. -- Caile Ferate* Globale
    ( * Eminescu**, cu al sau “ otel de lemn”, o fi fost vizionar si la “ai lor”, nu doar la “ai nostri” ? )

    P.S.1 Daca parem zgarciti, mai vorbim. Poate mai bagam ceva…
    ( Nu va demobilizati ! Cati nu si-ar dori o asemenea “situatie nefasta”…., ca suntem pe “Noul Cod”….)

    ** “ Mihai Eminescu a dat o replică în “Timpul” din 2 februarie anul 1879: “…a vorbi despre o religie a liberei-cugetări este ceea ce se numeşte în logică o contradictio in adjecto, este ca şi când ai zice “oţel de lemn””. – fragment din materialul “Despre poetul, prozatorul şi publicistul Mihai Eminescu în viziunea Bisericii -- Modele și idoli “, din (e)publicatia “Ortodoxia tinerilor”

  • Ontelus DG

    „Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea. Nu cumva îndărătul culiselor vieții e un
    regisor a cărui existență n-o putem explica? Nu cumva suntem asemenea acelor figuranți care, voind a reprezenta o armată mare, trec pe scenă, încunjură fondalul și reapar iarăși? Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate ce dispare într-o companie veche spre a reapărea în una nouă, armată mare pentru individul constituit în spectator, dar același număr mărginit pentru regizor. Nu sunt aceiași actori, deși piesele sunt altele? E drept că după fondal nu suntem în stare a vedea. — Și nu s-ar putea ca cineva, trăind, să aibă momente de-o luciditate retrospectivă care să ni se pară ca
    reminiscențele unui om ce de mult nu mai este? Nu ezităm de-a cita câteva
    pasaje dintr-o epistolă a lui Téophile Gautier care colorează oarecum ideea
    aceasta: «Nu totdeauna suntem din țara ce ne-a văzut născând și de aceea căutăm adevărata noastră patrie. Acei cari sunt făcuți în felul acesta se simt ca
    exilați în orașul lor, străini lângă căminul lor și munciți de-o nostalgie inversă… Ar fi ușor a însemna nu numai țara dar chiar și secolul în care ar fi trebuit să se petreacă existența lor cea adevărată… Îmi pare c-am trăit odată în Orient și, când în vremea carnavalului mă deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevăratele mele vesminte. Am fost întotdeauna surprins că nu pricep curent limba arabă. Trebuie s-o fi uitat.»” (Mihai Eminescu, ,,Sărmanul Dionis”)

  • Gheorghe Campeanu

    Treizeci de ani cu certitudine…. memorabili. Comizer solidar in ale nostalgiei.

    Pixul ‘dihotomic putea fi folosit a l’epoque “as a sword or as a shield”, de unde si dipsersia destinelor locuitorilor de pe planeta Diaspora. Grele vremuri pentru unii, invers pentru altii. Forgrafiile din acele vremuri sint …. de milioane. Mai am si eu cred pe undeva biletul de pe zborul Sabena pe ruta Bruxelles -- NYC. Am si permisul de refugiat in Franta, si…. la Carte Orange.

    Tot cu Moustaki comunic la acest capitol.

  • Bogdan Cojocaru

    Sa continuati dansul multi ani de-acum inainte! Cuvantul dvs, rostit sau scris, ramane puternic si greu de egalat pt ca e in acord cu fapta si cu gandul dvs. Si acel “Cizmare, nu mai sus de glezne” pt mine de neuitat, incredibil! La multi ani!

  • Avp Viorel Padina

    DT wrote: „Noi rămânem ce-am fost -- “Siamo la coppia più bella del mondo/e ci dispiace per gli altri” -- încă uimiți de ce poate să facă un pix.”

    Păi da, de-un paregzamplu, un pix cu asterix la observatorul securix, acum 30 de ani, ca și acum și aici fix, te poate băga-n rix cu evangheliștii, likeliștii și amicii care până mai ieri te curtau ca altădată CTP, Iaru sau Felix și pe care de-acuma, după ce curtenilor le-a trecut spaima de dosarele pe care tranziția a pus definitiv crucifix, îi doare-n pix de eroii anticomuniști, socotindu-i niște cuci triști, care de fapt au dat chix.

    Fiindcă veni vorba: a mai auzit cineva de Paul Goma ? :roll:

    Sănătoși să fim noi, patria necunoscătoare din născare. Nu, n-am vrut să zic altceva, păi cum drea.

  • neamtu tiganu

    Un elefant trecea peste o punte de bârne. Şoricelul care stătea pe urechea lui îi zice:
    -- Auzi ce tare tropăim!

  • neamtu tiganu

    tot poietii sunt mai tari, mie, ca ing. mi-a trebuit peste o saptamina sa ajung mult mai aproape, si fara nici o coppia, ci cu-n bambino, pa sest…

    Da n-am pix si nici sapca, ma doare-n pix!

  • aici toți suntem elefanți; sau toți suntem șoricei.

  • Cizmarul e azi regretat de mulți. Nostalgia, bat-o vina…

  • Am ales drept motto pentru o carte aceste rânduri din Khalil Gibran:

    “They have exiled me now from their society and I am pleased, because humanity does not exile except the one whose noble spirit rebels against despotism and oppression. He who does not prefer exile to slavery is not free by any measure of freedom, truth and duty.”

    Dar există și poziționări foarte diferite de aceasta — la fel de îndreptățite.

    Una peste alta, suntem ce sunt alegerile pe care le facem.

  • ….comizerare humanum est…

    aha -- “avec ma gueule de méteque”…

    daca te intorceai in Romania, in “deceniul portocaliu” la Carte Orange ti-ar fi deschis multe uși…

  • Bogdan Cojocaru

    Da, dar pt cativa Dvs sunteti viu intre toti, cel ce danseaza cu lupii. Asta e adevarul adevarat.

  • neamtu tiganu

    da unii tropaie mai tare!

  • Gheorghe Campeanu

    “avec ma gueule de méteque”… y compris.
    In cazul de istorie contrafactuala (al carui incontestabil guru este unul din stalpii opozitiei din RO, doar ca …transatlantic) al unei intoarceri in Romania, nu’s daca la Carte Orange mi-ar fi fost utila in sensul sugerat de tine. In spatele acelor usi se aflau (se afla) prea multi sociologi. Tu esti poet si scriitor cu diploma de litere, deci nu poti aprecia cu aceeasi ‘acribie’ impactul cromatic al prezentarii unui Carte Orange diversilor vatasei, paharnici sau stolnici post-moderni/revolutionari, cu patalama de sociologie. Asa ca tot pixul e rege, si la cei 30 de ai familei tale, comizer si plusez cu surplusul meu de timp in Diaspora, si indraznesc sa spun well done!

  • Sociologii spre care privesti au devenit — intre timp si din neatentia timpurilor — si analisti politici, si politologi, si eseisti, si critici literari, si — asta-mi place foarte tare! — istorici; cum ar veni — colegi cu Iorga si Parvan.

  • Valentin

    Cum se zice, cu sociologia poti sa ajungi ce vrei, unde vrei, cat de sus vrei, cu conditia sa te lasi de ea.

  • Adi

    Conditiile si conditionarile cvasi-stiintifice ale fricii s-au schimbat enorm in timpul asta. Dar si oamenii. O generatie, poate doua, care sesizeaza oportunitatile, nu si frigul crescand al nefiintei proprii, in caz de eroare nedemna. Chestie de foloase necuvenite, acceptabile si chiar dezirabile social.
    Poate ati riscat sa fiti. Poate ati fost, si sunteti, complet, riscul fiind prezent, inevitabil, subsecvent. Si greu, poate imposibil, definibil, mai ales de catre cei care l-au generat cu atata efort. Onoare Dvs.
    Dar acest intermezzo generational tocmai a luat sfarsit. De-acum anonimii-mutanti vor parazita, substitui sau falsifica orice fel de calitati oficiale,sau meritate, ori autentice, fara a-l neglija nici chiar pe Marele Anonim. Si asa frica va deveni inutila, ca si multi ditre noi, fata de care cunoasterea a devenit cu adevarat atat de strict utila…
    Numai bine.

  • revistaretelelordesocializare

    D-le Tudoran, cind veniti din concediu uitati-va pe FB ca aveti la ce. Prietenul d-vs Teodor Baconschi minte de rupe afirmind ca Elena Udrea nu i-a fost niciodata sefa de partid: “Regret pentru chefurile dvs. neîmplinite, dar dna Udrea nu mi-a fost niciodată șefă. Când a devenit șefă la PMP, am demisionat.” Asa se aleg oamenii de baza pentru diplomatie pe criteriul care minte mai sfruntat e mai calificat. Tismaneanu si-a facut si dinsul perete pe FB caci numai pe FB nu isi povestise pina acum viata de erou anticomunist. Iar la d-vs observ ca va plac concediile la fel de mult ca lui Iohannis.

  • 1. Cu dl Baconschi nu am apucat încă să devin prieten. Suntem doar prieteni pe/de FB, o ipostază sensibil diferită de prietenia de tip
    “neelectronic”. Când pe FB ai, să spunem, 5,000 de prieteni, ar însemna să fii neprieten cu adevărul iluzionându-te că toți cei 5,000 îți sunt prieteni și dincolo de ipostaza electronică. Dacă afirmația citată de dvs. ca aparținându-i dlui Baconschi nu e o glumă (a dvs sau a Domniei Sale), nu-mi rămâne decât să iau la studiat istoria partidului de poșetă al dnei Udrea — PMP --, lucru care, zău, credeți-mă, nu-mi surâde, fiindcă existența acelui grupuscul este de un ridicol desăvârșit. Adresați-i întrebarea chiar dlui Baconschi.

    2. Dl Tismăneanu… Narconarcisimul potârnichilor portocalii nu mai este, de mult, nici măcar amuzant. Eu m-am cam oprit cu râsul pe la episodul cu Henric al V-lea, aka Traian Băsescu. Adevărat, resursele de umor involuntar ale hagiografului sunt considerabile, dar asta mi se pare demnă de a rămâne printre “perlele coroanei”.

    3. Cum eu, unul, nu am de dat socoteală nimănui când vreau să-mi iau vacanță și cât doresc să stau în vacanță, nu văd ce legătură ar exista între vacanțele mele și cele ale unui șef de stat.

  • Dezideriu Dudas

    S-a infiintat “Scularia Salvarii Nationale “. Ultimul pe lista : ing. Antonio Eram ( noi ceilalti, Vomfi…).

    Actul fondator : “ Tehnologia a devenit diferentiator cultural ” ( Antonie Eram, afirmatie la Seminarul public, “Inovarea si dezvoltarea economica locala”, Constanta 7 august 2015 )

    Legea nr. 1 ( dupa ce vom veni noi la putere…) : Ing. Anghel Saligny va fi numit Mihai Eminescu

    “La poeti “ : “ Ce ati facut in ultimii (2)5 (de) ani ? “

    “La ingineri ” : Se va infiinta “COMISIA PREZIDENTIALA PENTRU ANALIZA DICTATURII POETILOR” coordonata de ing. Dom’ Neamtu

    “ La salam cu soia “ : Mai aveti ? Mai “se” baga ? ( Antonio Eram este un ing. IT-ist, de cca. 35 de ani, un fel de Vasile Roaita roman in Silicon Valley – Si-a pus steagul Romaniei la firma sa de acolo, ”bunica” NETOPIEI, infiintata de el in Romania )

    “ La oamenii de bine “ : Nu mai rupeti florilii…, ca si ele este vii….

    “ La Orchestra inginerilor “ : Se va “infiinta” cantecul, “ NU UITA CA ESTI INGINER “. La tube/dube va canta inginerul rapsod Dene Au. Strofa n+1 : Noi suntem ingineri, Noi suntem ingineri…Si pe veci aici sculeri….

  • Dezideriu Dudas

    Merge “la ingineri”, FRICA INUTILA ? Ramasese cealalta INUTILITATE, “de la poeti”…, CUNOASTEREA…

  • Gheorghe Campeanu

    Sociologii spre care priveam nu erau neaparat doar cei in perpetua si alerta metamorfoza. Mai degraba este vorba despre sociologii care (contrar profilului ’empiric’) au impanzit coridoarele puetrii(lor) in ipostaze datatoare de regurgitari precum: dierctor la SIE, ministri, sef de cabinet al PM Nastase, comisari de cadre MAE (sanatoriu notabil pentru cei pliabili si volubili inainte de ’90), consuli si consule, consilieri de taina, si da, presedinti de comisii si comitete. Vezi, sper, de ca la Carte Orange, chiar si cu permis de 3 zone (presupunand pt. moment de dragul suetei contrafactuale ca m-as fi repliat in RO) nu ar fi constituit chezasie suficienta (d.p.d.v. cromatic sau adeziv) sa-mi paveze calea prin acele usi, in niciunul din deceniile democratiei originale. Cam ca metafora deja rasuflata cu osul de peste intepenit in gitlej.
    Deci, reiterez lozinca lansata ieri (mai sus): well done, va sade bine la amandoi (plus copila).

  • Dan Nutu

    “The time has come,” the Walrus said,
    “To talk of many things:
    Of shoes--and ships--and sealing-wax--
    Of cabbages--and kings--
    And why the sea is boiling hot--
    And whether pigs have wings.

  • Valentin

    We are in Wonderland, aren’t we?

  • Dane, tu esti?

  • Gheorghe Campeanu

    Lume mica! Pensione Dina, nu departe de Santa Maria Maggiore, popasul acelor surghiuniti/autosurghiuniti in pasajul prin Roma pe drum spre Lumea Noua. Cu doua luni inaintea familiei tale a poposit acolo si Olga. Sper ca a lasat camera curata pt. sosirea voastra 🙂

  • Dan Nutu

    io mi-s

  • Vasile Gogea

    Treizeci de ani din care am mai “furat”, unii, dintre cei rămaşi, cîte o clipă, ca o picătură de apă vie…
    Mulţumim, Dorin Tudoran!
    Pace şi bucurie ţie şi familiei tale!

  • Asta, da, bucurie! Da-mi un semn la dorin@dorintudoran.com
    La inceputul lui octombrie, voi veni in Romania si m-as bucura foarte mult sa ne vedem. Inteleg ca si AȘ lucreaza mult în București — nu l-am văzut (greu de crezut) din seara spectacolului său de diplomă — mamele noastre erau foarte apropiate.
    N-am uitat (printre altele) sticlele de Frascati din Schwabing.
    Imbratisari.

  • Există (după opinia mea, celentanist înfocat), și completarea melodiei cu pricina.
    Și anume `Storia d’amore`..

  • Că mă nimerii aici, eu neavînd relație epistolară directă cu dumneata.
    Cu subiectivitatea de rigoare, faci parte dintre cei trei autori pe care mi-i identificam zilele astea a nu practica manipularea față de cititor: În timp, Mihail Sebastian, Nicolae Manolescu și dumneata.

  • Daca sunteti, ca si mine, un “celentantist infocat”, s-ar putea spune ca avem o relatie mai temeinica decat una… epistolara.

  • numai bine tie si alor tai, vasile draga.

  • Mihai Rogobete

    Ce-s 30 ani, dacă nu vin. Ori un șpriț cu sănătate !

  • sanatate si grabnica sculare din pat!

  • Mihai Rogobete

    „Cerul deasupra mea..”

  • Dana (Mara)

    Nu stiu altii cum sint dar pentru mine este o bucurie sa vad ca exista oameni frumosi la trup si la suflet, oameni verticali, onesti cu ei insisi si cu semenii. Sanatate si sa va bucurati de frumoasa familie. Un mic dar muzical pe versurile poetului libanez i in interpretarea unei minunatei soprane libaneze. Libanul, tara a exilului in ambele sensuri, refugiu pentru unii si din pacate din ce in ce mai neprimitoare in ultimii ani in special pentru crestini. Si totusi un cintec de iubire si pace in frumoasa limba araba Nasheed El Hob (نشيد الحب) Majda El Roumi.(you tube)
    Numai bine si sanatate.

  • Mensch

    Nu vin, sunt duşi…

  • Da, cred că mă aflu așa ceva.
    Și ne paște o situație de tipul acelor simpatizanți ai personajelor lui Jaroslav Hasek, ce-au discutat ore multe în trenul București -- Praga…

    Celentano (dincolo de ani pe care a ajuns să-i aibă în buletin) e rebel și tînăr la suflet.
    Orice asemănare cu persoane de față…

    PS
    Sînt onorat de aprecierea cu relația temeinică.
    Chit că, la firi mai năvalnice, așa ceva e bibelou curat…

  • Dacă e actorul pe care-l știu eu, i-aș transmite mult bine, cu deferența celui care-l are la loc de frunte, între preferații domeniului…

  • A fi navalnic nu e acelasi lucru cu a fi (mereu si neconditionat) impulsiv, deci si nedrept. Incerc sa respect si ce mi se opune, incerc sa castig respect pentru ce opun si, daca toate partile angajate in discutie, inteleg ca respectul e mai presus de optiunea personala, lucrurile n-au cum sa decurga decat in chip civilizat.

  • Lewis Carrol -- The Walrus And The Carpenter…
    Crezi, nu crezi, nu de putine ori mi-a fost foarte dor de tine. Pacat ca nu mai putem fi tineri si emotionant de prosti. Eu, unul, am devenit doar mai… prost.

  • Cam el este si nu e doar actorul la care, in tineretea mea aproape adolescentina, ma uitam ca la un James Dean “al nostru”, ci este si un om de mare caracter, motiv pentru care pot sa-l vad doar din 20 in 20 de ani, dar in sufletul meu este acelasi prieten ca la 20 de ani.

  • va multumesc!

  • …sau sa se lase ea de tine, vazandu-te atat de “istoric” si “bigger than life”.

  • Piesa cu pricina va fi fost precedată de „Qui non lavora…”, iar și mai înainte de „Ciao, ragazzi, ciao…”

  • Mai să scap din vedere -- pe filiera cu pricina -- „Due nemici inamorati”!

  • Grig

    Statele Unite ale Americii au aparut in urma unei neregularitati constituante. Romania, ca republica inavuabila, de asemenea. Fondatia SUA a fost Constitutia, care a considerat initial drepturile si libertatile subintelese, dar oricum aparate de judiciar. Fundatia Romaniei a fost Constitutia, care de asemenea a considerat drepturile si libertatile ca fiind subintelese.Si aparate pe veci de judiciari, sau asimilati.Pe veci, sau temporar, ca orice mercenari.
    Autoritatea uneia vine de la cetateni, a alteia de la popor. Statul uneia vine din consimtamant de fapt tacit, intergenerational, al secondei de asemenea. Indiscutabil. Chiar indestructibil. Asta daca legitimitatea vine din electoralism, si nu din infractiuni statal organizate.
    Natiunea primei este de cetateni, a celei de-a doua de oameni. Agenti ai binelui inteligent inept, dar perfect organizat.
    Deci suntem in fata unei echivalente. Politico-juridico-civile. Asta ne spun criteriile democratiei si statului de drept, perfect indeplinite,ne zic partenerii (lor, organelor), adica cele de la Copenhaga sau NATO.
    In conditiile astea, plus multe altele, toata cunoasterea statala, bine informata cu nimicuri academice remanente, ramane un mister. Al 52-lea mister, cashflow related.
    Ce bine ca teoria nu este niciodata ca practica…(si nici invers, as suspiciona, degeaba).
    Asta nu inseamna ca minimalizez diferentele, asemanarile, moralitatea si indreptatirile. Dar retrospectiva, netraita, ii poate bucura pe toti.

  • Grig

    Imi permit sa remarc anume ca Romania se pretinde republica. Dar evita, in enorm de multe cazuri, de la inscrisuri oficiale la afisaje oficiale, deci evita sa o afirme.Mai sunt cativa judecatori care se incapataineaza sa faca apel la Republica.
    Intalnim Romania, dar nu Republica. Deloc Intamplator. Regret imbecilitatea partenerililor si aliatilor, dar Romania este. Dar nu este o republica. Pentru bunul si simplul motiv ca deciziile esentiale, cele mai multe abuzive, se iau in stil vechi.
    Securist.
    Romania nu poate fi securista (macar daca ar fi ceva de capul lor, desi nici Sieyes nu ar gasi alt procent de privilegiati jegosi). Romania se incapataneaza sa fie.Cu toate astea,
    Romania a devenit Republica Securista.Deja Vu
    R.S.R.

  • Grig

    Imi cer iertare D-lui Tudoran, pentru inconvénances et inconvénients (era deja cazul).

  • Dezideriu Dudas

    Domnu’ Grig, noi ne-am prins de mult pe-aici ca statele occidentale miros a Fa si a Rexona iar al nost’ a Secu’….”S-a incercat” ceva cu esenta de trandafiri, initial dintr-unul, apoi din 3, dar tot nu iesea mirosul ‘cela….Asa ca “s-a demonstrat” ca problema e la trandafiri….

    Domnisoara Trandafir, verisoara lui domnu’ Pogany

    P.S. S-Audi ?

  • Grig

    Tovarasul Gramsci avea dreptate. E nevoie de multi cretini corupti care sa retransmita mesajele. Secret, chipurile, sau public, jurnalistic, asociativ, cretinii interesati sunt bine selectati.Intotdeauna. Fara deosebiri doctrinare.Si niciodata capabili sa-si justifice existenta. Publica.Nici sefii lor.
    Traiasca RSR!

  • Dezideriu Dudas

    Domnu’Grig, avem o mare problema aici. Daca acei cretini interesati selecteaza ei ? Ati citit “Homo Fraudens” de Mircea Malita ? Am retinut doua capitole de-acolo : “Post-modernismul” si ” O redesteptare americana”….Voi reveni, as scrie, interesat, dar mi-e sa nu se interpreteze….

  • Valentin

    Parca am citit undeva ce aproape pot sa fie admiratia rece si lucida de repulsia Instinctiva si de neoprit, provocate de aceeasi sursa. Poate ca repulsia e cam mult.

  • Cui i se adreseaza comentariul dumneavoastra? Cine l-a provocat?

  • Aici, va cam dau dreptate — “noua Romania”, “Romania profunda” a fost inca din decembrie 1989 un artifact datorat serviciilor. Asta este si astazi.

  • Intr-o singura privinta s-a inselat Don’ Adriano — Qui non lavora…

  • Grig

    Nimeni, sau nici o persoana anume nu l-a provocat. Nu comentez persoane, indivizi, daca nu sunt reprezentativi, intr-un fel sau altul. In sens malefic, de preferinta.
    Nu comentariul li se potriveste, ci intelegerea.
    Dar se pot observa tipare, de selectie, comportamentale, de pregatire, chiar de misiune. Publica.
    in mod evident nu vi se adresa Dvs. Inteleg ca a venit momentul sa puneti punct. E in regula, eu faceam referire la mass-media romaneasca, la unele inclinatii personificate, si nu a fost o tentativa lipsita de efect.Tulburarea este un semn de buna credinta, cred eu. Ultimul semn.
    Nu mai stiu cum vedeti dvs. peisajul deliberativ romanesc., daca ar exista.Eu asa il vad. Controlat, indeaproape. De niste oameni obisnuiti cu acest tip de control, nu si cu faptul elementar ca sensul nu poate fi creat pe cale administrativa, sau jurnalistica.
    Deci eu am provocat aceasta reactie.

  • Grig

    Da, datorat serviciilor si imaginarului retrograd comun. Serviciile, unele, au fost chiar avangardiste, vreo 2 ani, cred eu. Dupa care cotidianul, realismul, forta faptului de prea multe ori implinit a decis evolutia. Si atunci aceleasi servicii au reglat evolutia, asa cum vor sa o faca si de acum inainte. Si nimeni nu li se va opune, in afara de realitate. Acum se poate.

  • Grig

    Regret, dar ideile respective (nu le stiu, din fericire) nu vor putea niciodata fi altfel decat realizate, incarnate chiat in pupilul (oare cati sunt?) D-lui Malita. Nu ca as fi contra. Pe asta se bazeaza si ei.

  • Da, controlat.

  • O realitate creata de servicii nu se poate opune serviciilor. Daca o va face, va fi un fel de revolutie, un soi de schimbare a unei paradigme (unii iar spune chiar “ontologice”).

  • Dezideriu Dudas

    Malita, in “O redesteptare americana”, urmarindu-l admirativ pe Jeffrey Sachs, nu intelege ca post-modernismul care ataca adevarul mare, poate salva tarile carora le-a ramas doar adevarul mic….Poate-l ajutam noi sa inteleaga…Cand Romania a achiesat la CPI-Curtea Penala Internationala, alta trebuia sa fie evolutia subiectului in opinia publica romaneasca….

  • Grig

    In principiu, ba chiar si in privinta unor evolutii previzibile, calculabile rational, argumentul dvs. este greu de contrazis. As adauga, daca inteleg bine, da, in ciuda aparentelor, aceste conglomerate de clandestini-oficiali (care beneficiaza de avantajul legalitatii prezumate si nechestionabile public, ba chiar deloc chestionabile), deci aceste multimi bizar incluse unele in altele au tendinta sa fie excesiv de calculatoare, poate chiar rationalist-pragmatice din motive paranoiac-compulsive (complementul necesar al “patriotismului” pretins unic,calificat cognitiv, chiar elitist prin pozitia superioara atinsa in ierarhie).De unde si controlul inaparent multora, dar si constructivismul aparte, cumva saprofit. Si calculand cam tot ce poate, sa ramana imuni si in deplina impunitate.
    Dar se mai poate si ca acest excesiv rationalism pretins tehnic, strict operativ, sa se intoarca inevitabil chiar impotriva promotorilor sai, fara ca o schimbare de paradigma, sesizabila acum, sa intervina. (pe plan intern, psiho-social, sau ca impuls ori legitimitate externa, singurul lor argument “peremptoriu”). Nu doar ca ironie, ca viclenie a ratiunii, ci chiar ca diferential de putere si cnoastere reala dintre ei-ele.
    Nu veau sa merg pana acolo incat sa sustin ca democratia originala romaneasca este chiar expresia, mult prea mult informata factual si aproape deloc procesata cognitiv, expresia razboiului mocnit al deserviciilor. Asta pentru ca, de multe ori, asocierea lor culpabila este mai puternica, si mult mai destructiva decat pare. Si totusi inclin sa cred ca acest diferential de legitimare externa si capacitate de organizare adecvata poate provoca o schimbare mai mare in Romania decat orice aparenta alternanta politica. Dar mai mica decat o catastrofa care ne pindeste din interior, din directia a ccea ce putea si trebuia clarificat si chiar judecat penal si nu a fost.
    Ignoranta prea bine informata, dar puternica factual si iresponsabila se auto-distruge, si darama chiar si ignoranta fericita, nemaivoirbind de standardele constient stabilite, expres elitare. Cred eu.Asta poate fi soarta “democratiei liberale” surogat din Romania. Eprea legata de insertia deserviciilor in viata socio-economica a republicii lipsa, de dependenta (si pragmatica, si axiologica)fata de aliati care nu se cunosc bine nici pe ei, daramite pe “noi” (si ei sunt segmentati, evident),dar si de nevoia nesatisfacuta unei orientari ideologico-axiologice reale, sau macar autentice. Ca sa nu mai vorbim de tendinta retrograda, primitiva de recconectare a imaginarului social la elemente idealizate, in cel mai bun caz, scaldate intr-un pretins patriotism, sau nationalism de oportunisti sadea.. Dar ma opresc aici, oricum e prea mult.Cert e, cred eu,si nu maisper sa ma insel, ca anume consecintele neintentionate ale actiunii deserviciilor se vor revela, iarasi, dar mai grav,mult mai clar si mai definit decat pretinsele si afirmatele beneficii de salvgardare

  • Grig

    Inteleg ca dvs. ii cunoasteti bine ideile d-lui Malita. Nu e cazul meu, dar parca imi amintesc de niste variatiuni pe tema brain drain sau ceva. Atunci parca chestiunea era cumva pe dos, cam plansa si deplansa.Dar azi putem ignora orice, dupa ce ne dedicam stabilirii de consensuri care ar fi putut prea bine fi doar factice. Si au fost, de unde si rolul spectrelor niciodata marxiste in constituirea interfatei operationale cu UE, cu strainatatea in general.Si pe care trebuie sa o binecuvantam cum putem.
    E si normal sa fii anti-postmodern, in aceste conditii (nu doar ca nu ai participat deloc la constituirea sa).Culmea este ca s-ar putea ca doar aici sa aiba cu adevarat dreptate, si ma ghidez aici dupa conduita remarcabil de oscilanta intre postmodern si clasic modern a pupilului macroufinantist a academicianului, subinteleg dintotdeauna american. Dar poate gresesc, si nu vreau asta.

  • Dezideriu Dudas

    Intrand in liga celor care scriu “monsieur”, cred ca e normal sa spui si tu “monsieur”…, chiar daca nici “ei” nu mai sunt convinsi ( sau par, sau au inceput sa creada ca tocmai invers e “piua-antaia” pentru ei…)…S-ar putea ca acel “monsieur” sa fie singurul lucru care ne mai tine impreuna, pe pozitii de (cvasi)egalitate (macar de principiu )…Altfel, la toti ceilalti “monsieuri” care vor veni, vom fi pe locul 2…, desi de multe ori concuram singuri ( ca la Schengen )….

    Don’Jeffrey “a cam dat-o de gard” cu “primul monsieur” ( ce a dorit sa fie impus prin “SOC”…) si era cat pe ce sa ne introduca in logica unui “monsieur reinventat perpetuum”…, prin propunerea lui de a (re)veni in logica de evaluare a relatiilor interumane plecand de la dinamica regnului animal ( l-a speriat pana si pe nea’ Andrei, altfel, calm…)…Adica, de dinaintea comunei primitive…Vazand ca nu-l baga nimeni in seama, revine la “primul monsieur” ( piata libera, democratia…), revenire spectaculoasa ce nu-i scapa lui dom’Malita….

    Ce-i scapa lui dom’Malita este sensul “primului monsieur”…Nu e deajuns sa-i explice dom’Tudorel Postolache, cum “s-a crezut” dupa Snagov….Simplific mult si caricaturizez, pentru a se intelege mai bine…Nici dom’Tudorel nu putea fi ce era daca “scria monsieur” si nu “citea tovaras”…

    Pentru cei care nu vor sa inteleaga sau chiar inteleg gresit, eu cred ca d-nul acad. Mircea Malita este, prin aportul sau dedicat deschiderii si logicizarii sistemelor in forme de organizare suoerioare, mult mai util societatii decat personalitati cu cursa limitata, gen Funderburk ( limitat politic si diplomatic ) sau gen Jeffrey Sachs ( limitat ” financiar-mare” in timpul “misiunii Vestului de a salva Estul dupa anii 1989 …, “dezlegat” dupa 2008 si “adus din nou in curte”, apoi….)

    PS NU va ganditi ca dom’Tudorel iese rau aici. Destui descendenti ai sai “scriu tovarasi” si “ies monsieuri”, asa ca in clasamentul adevarului nu sta tocmai rau….Din pacate, al adevarului mic. La cel mare, mai degraba pare sa nu stea rau dom’Malita …

  • Grig

    Domnule, nu vreau sa jignesc pe nimeni, nici pe dvs nici pe altii. Dar nu pot sa nu imi exprim o opinie ferma.

    Eu cred ca persoana si rolul social sunt diferite. Persoana poate fi remarcabila, rolul poate fi discret. Sau secret. Benefic, ori malefic. Inovativ, sau doar functional-utilitarmodest, dar necesar. Sau invers, oricum.Nu cineva nesemnificativ ca mine se poate pronunta in cazuri ca cel pe care il avansati, mai ales cand clar-obscurul statal este mentinut cu mare straduinta.
    Dar opinia mea personala poate fi influentata, in aceaste conditii de cunoastere limitata, de pozitia rara pe care cineva o poate ocupa in exercitiul functiunii unui stat. Mai ales de tip comunist, si aici tov. Lenin a trasat linia efectiv seculara: orice comunist este un bun cekist. (de unde si inutilitatea probelor formale, etc.)
    Negociatorii sunt rari, daca nu unici. Ei exprima perfect pozitia statala nedestinata publicitatii, nici macar in cadrul relativ restrans al initiatilor.
    Statul roman actual nefiind decat un degrade al celui comunist pe cale sa devina national, si asta se poate verifica foarte bine si in cazul celor care au negociat pentru Romania in momentele capitale post-89, ei bine pentru mine nu are nicio importanta. Rol pozitiv, poate, inceputuri prin noi insine, iarasi etc., indiferent cum ar fi fost, s-a terminat. Foarte rau. Cu aportul celor crescuti de acesti pioneri, chiar daca este clar ca limitele puterii romanesti nici macar acum nu pot fi recunoscute oficial, din diverse motive. Totul, pana la arhive, sau la probe utilizabile juridic. Iar cine se poate bucura de teorii, mai nou toate in legatura cu marile probleme ale Terrei, climatice, logico-matematice sau altfel global-umane, sa o faca. De preferinta in emigratie, as zice. Dar fiecare e judecator in propriul caz, oricum.
    Dar mai ramane ceva. Persoanele centrale in aceasta constituire statala au fost si sunt poate remarcabile, Dl Malita pare a fi cazul. Poate. Nici nu vreau sa aflu, pentru ca toate aceste persoane nu au riscat enorm, ca unii simpli cetateni care nu au acceptat aberatia monstruoasa, criminala a sistemului securisto-comunist, si care au protestat. Si unii si altii au fost denumiti disidenti.Cei mai multi post-factum. Si aici chiar nu mai am ce comenta, pentru ca aici cunoasterea din interior este cea care conteaza decisiv, decat faptul ca cei care au scapat nevatamati din portofoliul de oameni a asa-numitei (dupa “revolutie”) “intelligence” (saracii!) au avut un rol determinant in evolutia suprastructurii noi romanesti, in timp ce infrastructura pe care nu o mai recunosteau defel devenea bunul inamicilor de odinioara. La un pret secret, dar vizibil inca pe strazile si in cartierele romanesti. Nu la Arcul de Triumf, de paregzemplu, in Primaverii totul a ramas la fel.
    Deci pe mine nu ma mai intereseaza inovatiile teoretice epocale, nu si din partea celor care, in loc sa se retraga cinstit, au continuat sa vrea sa influenteze, nominal sau real mai degraba involutiile social-statale decat evolutiile. Pe care sa le critice, apoi, exact ca si unii parteneri straini statali, care, dupa ce au promovat si acoperit marea coruptie organizata imanent-statal, nu bacsisul traditional, au devenit critici atroce ai aceleiasi mari coruptii. Intolerabile, evident. Deci, salut democratizare, nici pseudo-elita democratiei tot mai recente, crescuta inexplicabil din bani negri si grade acordate a la Polichinelle, deci pare ca nici elita asta produs al unui scurt-circuit statal revelator nu o mai vede ca pe un scop in sine.
    Repet, nu vreau sa comentez o persoana anume. Si nici nu mai am de gand sa fac referire la mari contexte institutitonale, nici macar gen institute de cercetare ori universitati si schema lor de functionare, care ar necesita o atentie aparte, din perspectiva incompatibilitatii. Reale, nu mimate.
    Experienta mea personala cu statul mai degraba lumpen-interlop securist decat de drept imi este suficienta. Statul politic, “de drept”, va ramane un simplu atas al statului mostenit si remachiat. Era nevoie doar de o permutare de manechine, si un nou tip de mima.

  • AT

    As vrea azi sa imi cer iertare dvs., D-le Tudoran, nu atat pentru inconvenientele provocate ori impoliteturile presarate intr-un an intreg, cu sau fara voia mea (cele mai multe cu voia mea), cat pentru o anumita confuzie. Multe, daca nu toate, se datoreaza ori greselii mele repetate (si nu obisnuiesc sa gresesc), ori intuitiei mele neverificabile- si orientate gresit, nu voi sti niciodata de ce- ca exista multi urmaritori bizari ai blogului dvs.
    Poate sunteti inca vizat. Poate nu. In orice caz, exista multe amprente pe care nu as vrea sa le cataloghez.
    Imi pare rau ca nu am fost suficient de puternic sa inteleg ce era necesar.
    Eu va doresc numai bine, Dvs. si sotiei Dvs.!
    Un gand bun.

  • AT

    Si Dvs. ati stiut.

  • Dezideriu Dudas

    Nu vad sa ne contrazicem pe undeva. Cel putin dupa o evaluare rapida. Ce nu inteleg bine, este daca veniti sau daca plecati… Daca veniti, bine ati venit, daca plecati, drum bun si bucuros de cunostinta !

  • Grig

    Nici nu plec, nici nu vin. Fac parte din ceea ce numesc, autarhist si autentic, emigratia interna (pentru ca interioara). Ceea ce nu ma opreste sa planific imigratia externa (pare prea excentric, dar nu sunt vorbe goale).Oricum ar fi, Romania devine prea plicticoasa, iar eu nu ma pot incadra, mai ales intr-un viitor prea previzibil, nici insira (desi sunt si eu oportunist, caci timpul potrivit are valoarea sa, greu de evaluat).
    Dar asta nu inseamna ca nu ne contrazicem (scuze, dar mi-era greu sa spun ca n-am inteles nimic din meta- para-hipo-topoiii dvs.). Sau nu ne contrazicem, dar suntem incompatibili.
    Ceea ce nu inseamna ca ezit sa va doresc binele care vi se potriveste.

  • Dezideriu Dudas

    Daca dvs. credeti ca ceea ce ati citit de la mine de cca. 1 luna pe blogul d-lui Tudoran ma poate caracteriza si ma poate face compatibil sau incompatibil cu cineva, cred ca aveti o parere foarte buna despre potentialul uman….Poate prea buna…
    Tocmai ce am ajuns cu “meta-para-hipotopoii mei” la AGIR ( Asociatia Generala a Inginerilor din Romania ) Constanta, si va asigur ca “la ingineri” nu merge fara planificare, proiectare, tehnologizare, etc… Prin 1997, in Sala AGIR de pe Victoriei, organizasem FORUMUL TEHNOCRAT…. Atunci “toata Academia”…, se omora” dupa mine, mai ales ca era prin preajma si un miliardar pe-atunci….Acum, la local, sper sa nu mai am nevoie decat de aliante conjuncturale… In aceste coordonate am organizat seminarul public ” INOVAREA SI DEZVOLTAREA ECONOMICA LOCALA” in data de 7 aug. a.c.. Probabil raspunsul pentru “ei” ( AGIR Constanta ) va fi valabil si pentru dvs.

  • Daca nu ati fi atat de criptic, as incerca sa va raspund. dar cum nu inteleg la ce va referiti, prefer sa profit de vacanta…

  • revistaretelelordesocializare

    D-le Tudoran, am incercat sa improspatez memoria d-lui Baconschi dar mi-a refuzat postarea. In afara de asta cu Udrea am mai pus una cu numirea lui I.T.Morar Consul general la Marsilia dar mi-a refuzat-o si pe asta. Incerc la d-vs rel="nofollow">https://

  • Mensch

    Aici chiar vă dau dreptate, d-le Dudaş, e greu să apreciezi pe cineva doar având în vedere comentariile pe care le-a scris într-un loc anume şi într-o perioadă anume. Ca să-i ofer d-lui Grig şansa de a-şi forma o opinie mai bine fundată, iată două comentarii ma vechi de-ale d-vs:

    http://danvoiculescu.net/blog/2014/04/sediul-institutului-pentru-cercetari-alimentare-azi/?cp=1#comment-64586

    http://danvoiculescu.net/blog/2014/04/sediul-institutului-pentru-cercetari-alimentare-azi/?cp=1#comment-64588

  • Dezideriu Dudas

    Ar trebui sa va multumesc sau sa ma supar ? Imi vine sa scriu ca domnu’ Grig, “nu-mi vine” nici…, nici…: “Fac parte din ceea ce numesc, autarhist si autentic, emigratia interna” dar, spre deosebire de domnu’ Grig nu ma gandesc sa-mi planific emigratia externa…Nu l-a lasat el dom’Tudoran pe nea’ Tavi Paler sa duca gunoiul dupa ’90 in SUA, cred ca acum, pe mine nu m-ar lasa nici atat…Daca as face o filiala a Primariei Constanta la Washington, de la groapa ‘ceea de gunoi ? Chiar nu se face…Domnu’Mensch, eu sunt “cucoana serioasa” si, parol, mi-am citit ( si scris -- nu va aruncati, “la necredinciosi”….) toate comentariile din toate locurile si din toate timpurile….”Disqus” s-a cam prins si n-a vrut sa ma lase de capul meu… Multumesc, bre ! Mi-era greu sa ma intorc singur de pe drumuri….

  • Bogdan Cojocaru

    “Cred ca TRAGEDIA ECONOMICA A ROMANIEI ( sper ca mutatis-mutandis, voi reusi sa scriu folosind ca model cartea lui Ellen White, o carte cu titlul, TRAGEDIA TINUTURILOR INDEPARTATE …) tine de acea “stare de spirit” care i-a cuprins pe membrii Asociatiei de Consultanti infiintata de mine, atunci cand ati fost “demis” din pozitia de Presedinte de onoare al asociatiei, in locul dvs. fiind desemnat un vicepresedinte al C.N.V.M. – Comisia Nationala a Valorilor Mobliare, autoritate de stat care reglementeaza domeniul pietei de capital. ATUNCI CRED CA A FOST INFRANT CAPITALISMUL IN ROMANIA ! “- fragment din opul Documentele postume ale clubului Pickwick, scris de insasi fondatorul sau

  • Bogdan Cojocaru

    Si inca un fragment literar exceptional:

    “In Bucuresti, am avut urmatoarele actiuni :

    1.Intalnire cu d-nul Cristian Parvan, directorul executiv al AOAR.
    2. Transmiterea unei carti “Mihai Eminescu-Securitatea si siguranta nationala a Romaniei” de prof. Ghe. Ene, unuia din destinatarii mentionati in comentariul anterior de pe blogul dvs (Adrian Nastase – la FET). Va voi transmite exemplarul dvs. dupa ce voi intra in posesia a inca unui exemplar pentru a transmite cartea si d-lui Mihai Gadea.
    3. Contactarea pentru stabilirea unui sistem de colaborare cu firma organizatoare a cursurilor de retorica sustinute de d-nul Toader Palelogu ( “Daca-i bal bal sa fie “…nu putea ramane fara urmari…, cel putin nu si pentru mine…)
    4. Contactarea pentru stabilirea unui sistem de colaborare cu IICCMER, initial prin d-nul Dinu Zamfirescu, urmand a continua comunicarea, “dupa Paste”, cu d-nul Radu Preda…
    5. Discutie telefonica cu d-nul Alexandru Mironov, ref. la evenimentul public programat de mine in luna mai a.c. la Constanta
    6. Telefon dat d-lui Claudiu Iordache, directorul general al IRRD
    7. Intalnire “div-in-a” pe Magheru….
    8. Intalnire cu d-nul Niels Schnecker
    9. Cumpararea cartii “Tragedia veacurilor” de Ellen White si a doua carti de Ben Carson.”

    Lovitura de maestru dupa lovitura de maestru.

  • Bogdan Cojocaru

    Dnul Dudas nu are habar ca este personaj literar care se scrie pe sine. Dar nu pe axa Washington-Berlin-Bucuresti sau Londra-Washington-Bucuresti sau Moscova-Beijing-Bucuresti ci La Mancha -Londra lui Dickens-Constanta-Bucuresti(ar mai fi si Parisul lui Bouvard si Pecuchet). Cineva ar trebui sa adune aceste documente nepretuite ce introduc Romania pe o axa de aur curat.

  • Mensch

    “Dnul Dudas nu are habar ca este personaj literar care se scrie pe sine.”
    Se pare că are totuşi nişte bănuieli în această privinţă, deoarece afirmă, citez:
    “”Domnu’Mensch, eu sunt “cucoana serioasa” si, parol, mi-am citit ( si
    scris -- nu va aruncati, “la necredinciosi”….) toate comentariile din
    toate locurile si din toate timpurile….””

  • Bogdan Cojocaru

    Da, exceptional. Lovitura de maestru, cum spuneam. Daca mai traia Borges ma riscam sa-i semnalez aceasta intamplare extraordinara.

  • Dezideriu Dudas

    Nu mai reiau “toata China” anterioara si punctez doar ” Hong Kong-ul”…Dan Voiculescu cand era vorba de Burebista vorbea de Pista si invers…De unde, acel celebru pe acest blog, Burepista….Asta nu inseamna insa ca, in capitalism, intr-o institutie de consultanti ai unei piete economice, e normal sa inlocuiesti un om de afaceri cu un functionar al unei autoritati de administrare.

    Mult mai normal era ca atunci cand am fost la d-nul Gheorghe Dolgu, tot vicepresedinte CNVM, sa-i prezint Asociatia de Consultanti…., sa relationeze totusi cu un “prost” care-i aducea aminte de Nicholas Georgescu-Roegen, despre care el chiar scria in cartile sale…Nimeni insa nu era de capul lui…si nici nu cred ca este, ceea ce, acum, si mai ales dupa 2012, nu mai pare ceva foarte rau, atat timp cat se intuieste si o parte de bine…

    Acum, in mod “destept”, mi “se” aduce aminte ca am fost “prost”. Da bre’, am fost…. si “prost” sunt si acum, de’ tot va raspund…Mai sunteti ? Mai aveti ? Eu daca-i scriam lui domnu’Grig toate astea zicea ca-s “destept”….Nu ma lasati bre’, ca nu stiu ce m-as face fara voi ! Cum dreak’ sa rescriu toate prostiile astea generate de o realitate elucubranta ?

    RASPUNS care va fi supus adoptarii COMITETULUI NATIONAL PRIVAT AL PIETELOR

    PS Am cate-o “China” de raspuns la orice “Hong Kong” imposibil de decriptat din texte ca cele de mai sus..Daca-mi cereti raspunsuri punctuale la vreo chestiune concreta…, vi le dau cu precizie…Altfel, la mistouri, ne mai radem si noi…. Puteti sa incepeti cu obsesia mea cu Gadea -- Eminescu. In relatie cu Dan Voiculescu, primul a fost Niels Schnecker…
    Ati inceput sa intelegeti ceva ?
    Haideti sa facem un partenerait totusi.
    Eu il vizez in continuare pe Voiculescu pentru a intelege de ce doar oameni ca el au voie sa sustina ” o anumita parte a politicii” ( ce-mi place asta ! ). Dupa “dealurile Moldovei”, “s-a mai dat drumu’ ” la unu’, dar nici el nu poate fi mai dac decat un drak….
    Deci, va propun :
    1. Voi imi puneti o intrebare.
    2. Eu va raspund dar va pun si eu o intrebare.
    3. Voi imi raspundeti si puteti sa mai puneti o intrebare in continuare…
    Si tot asa…

    Daca gresesc cu dom’Bogdan sau domnu’Mensch, veniti aia adevaratii…Or sa inteleaga si ei ca tot timpul au fost doua parti ( 3 de fapt, chiar 6, daca aplicam recursiv determinatiile maladiilor nicasiene ), iar eu doar un ratacit care chiar a crezut initial….si care a inceput la un moment dat sa strige la ei, intai la unii, apoi la altii, apoi la toti….iar acum, iata, propun un plan. Nu va ganditi la care parte tre’ sa se implice. La nivelul asta e una singura. Cea a “centralistilor democratici”, cea care alimenteaza apoi, la celelalte nivele, toate partile…..La primul nivel, nici macar capitalistii ‘ceia sugatori de sange de popor nu conteaza, daca nu primesc “repartitie” si “alocare” de la “centralisti”….Ei stiu, ” la colonii”, ca fara “repartitii” si fara “alocatii”…, nu se lipesc nici macar cat o puteau face odata pe langa CSP -- COMITETUL DE STAT AL PLANIFICARII….

  • Bogdan Cojocaru

    De acord dle Dudas si va rog sa nu ma intelegeti gresit. A fost o eroare sa va critic in legatura cu chestiunea DV (si la fel am fost in eroare in cazul dlui Tudoran, acolo fiind totusi o cu totul alta poveste). Si va dau perfecta dreptate in privinta realitatii elucubrante. Accept propunerea dvs si va pun urmatoarea intrebare punctuala:
    1. De ce a vrut DV sa-l inlature pe TB?

  • Dezideriu Dudas

    La “ei” niciodata nu a contat puterea reala, pe care nu o puteau exercita decat cu acordul celor cu putere reala.

    Dupa 2004 insa, DV chiar a crezut ca daca AN poate fi invins ( ceea ce a si fost la alegerile din 2004 ), poate sa treaca, “democratic”, in randul celor cu putere reala.

    L-a luat pe nepregatite propunerea lui Traian Basescu, dar placandu-i “luminile rampei” si crezand ca daca AN a pierdut, inseamna ca si asa trebuie sa fie…., s-a oferit lui TB ca “solutie imorala”…

    TB a facut si el apoi ce putea sa faca ( adica aproape nimic ca sa ramana ca si constructie, dar de o eficienta uluitoare la destructurari, ceea ce, partial, convenea ba unora, ba altora…..) si, pentru a nu pierde puterea, a atacat varful esalonului cel mai puternic al puternicilor fara putere reala, adica pe Adrian Nastase.

    Voiculescu, oricum “exclus de la cascaval” la nivelul la care dorea ( in capitalism, nu e o vina decisiva), nu a putut sa creada ca “sistemul TB” poate invinge un lider politic si administrativ de talia lui AN. De aceea, cu toata forta, a trecut de partea lui AN, sperand ca acesta si fostii lui aliati ii vor fi recunoscatori….

    DV n-a inteles ca TB nu avea putere reala in acest joc ci doar folosea forte conjuncturale care ii erau favorabile. Cel mai important este ca toate excesele lui, grup de interese, “legaturi periculoase”…, ii dadeau in fata celor cu putere reala ( la acest nivel, si fortele externe ), o aura de credibilitate pe care nu au avut-o nici Iliescu nici Constantinescu. Primul, de “culoarea” sistemului intern, al doilea, de cea a sistemului extern.

    De la prima la a doua detentie a lui AN, evolutia lui DV a fost foarte sinuoasa….Din motive personale, nu insist pe directia asta….

    De atunci, din ce in ce, DV nu a mai inteles nimic din faptul ca forta lui mediatica focalizata exclusiv impotriva lui TB nu a reusit sa-l doboare. Nici macar in cazul celor 7,4 milioane de voturi pentru demiterea lui TB.

    Nici sistemul intern nici cel extern nu-si iau insa lumina de la Gadea….

    Acum, totul a devenit un circ perfect. DV da lectii de morala din puscarie iar TB face in continuare strategii politice !

    Nu-mi cereti sa va dau un raspuns legat de dorintele d-lui Voiculescu. El era bucuros ca are WC-ul langa el, nu ca in copilarie, cand il avea in fundul curtii….Nu-mi cereti sa folosesc o asemenea matrice logica de transfer si sa va dau un raspuns in locul lui. Puneti-i va rog lui direct intrebarea, pe blog.

    Eu doar am vrut sa incerc sa va raspund la intrebarea de ce a crezut DV ca trebuie inlaturat TB.

    INTREBAREA MEA NR. 1 ( de tatonare -- adica, nu intra in subiect …/ daca e blasfemicida, probabil nu va mai exista si Intrebarea nr. 2, prima “la subiect”…)
    1. Popescu -- Piedone este chiar fiul lui “Popescu Dumnezeu” ?

  • Bogdan Cojocaru

    Avand in vedere greutatea si cultura lui, tot ce se poate.
    Intrebare:
    2. Ce legatura este intre dnii Alexandru Mironov, Toader Paleologu si Dorin Tudoran in afara de dvs?

  • Dezideriu Dudas

    Nu stiu.

    2. De ce credeti ca Stanga nu e buna in Romania iar Dreapta …., ce buna ar fi daca am reforma-o “noi”….?

  • Bogdan Cojocaru

    Nu cred asa ceva, numai sa fie o stanga mai spalata de elemente tarate moral si puse pe furat.
    Intrebare:
    3. Ce faceti cand nu infiintati Asociatii precum si in timpul cand va luati pauza de la dezvoltarea Romaniei?

  • Dezideriu Dudas

    Va mai raspuns odata, ref. la ce fac in “pauze” ( R 3 )…. Fiind intr-un scurt “conced” ( vorba lui dom’Niku de la Cluj -- foarte actuala la el pe blog, veti vedea…) cu familia, am finalizat comentariul de mai jos. Inca mai gasiti “izvoarele” lui pe CriticAtac ( pe Contributors, sper sa intervin/intervenim…. prin d-nul Eugen Caliman ) si pe blogul d-lui Vasile Gogea. Nu e insa normal ca dvs. sa ma intrebati doar despre mine ( data viitoare ma veti intreba ce mananc la micul dejun ? ) iar eu doar “de patrie si de popor”…. As accepta si-asa, daca-mi raspundeti. Nu sunt insa multumit de raspunsul despre “Popescu -- Dumnezeu”. Nu-l aveti, va rog sa-l cautati. Nu am nici-un motiv sa ma justific de ceva, dar as fi interesat sa aflu in ce tara traiesc ( imi scria odata asa ceva Sorin Antohi, intr-o serie de comunicare care-l avea la varf pe….Adrian Paunescu ).

    COMENTARIUL DIN “CONCED” :

    Inainte de Eminescu -- Putna : Epistemicidul tarilor mici este doar o tradare deontica ….

    Dupa Eminescu -- Putna : In globalism, epistemicidul, atat a tarilor mari cat si a tarilor mici, este o categorie logica recursiva. De la iteratia “n” la “n+1”, deonticidul tarilor mari se maximizeaza, in timp ce cel al tarilor mici devine insignifiant. Rezulta ca deonticidul nu poate exista decat asociat unui factor de putere global relevant. Asa ca deonticidul este un non-sens, adica nu trebuie luat in
    calcul faptul ca cel mare poate il va invinge pe cel mic. Ci trebuie luat ca si certitudine. In aceste conditii, epistemicidul tarilor mici devine un non-sens, adica, tarile mari nu ar mai trebui sa permita tradarea deontica a tarilor mici. Cum ? Prin integrarea epistemologiilor adica stergerea diferentelor d.p.d.v. al tarilor mari si al tarilor mici.

    In coordonatele de mai sus, “rezistenta prin cultura” a “exilatilor interni” inainte de 1989, e laudabila, dar dupa, continuata, e jenanta….atat timp cat a fost sprijinita de tarile mari, care s-au incurcat la continuarea dezvoltarii naturale a epistemologiei democratiei si economiei de piata, dand vin pe “catei” ( tarile mici ). Invers, la “exilatii externi”, curajul antedecembrist si ne-linistirea ulterioara atat timp cat vedeau tot timpul continuarea hingherelii, nu poate fi evaluat de noi, nealiniatii ( nu puteam in 1977, la 16 ani, sau in 1984, la 23, sa fiu vreun intelept de vreo 50 + ani…), decat ca o binecuvantare pentru noi….

    PS E drept, imparteala tari mari – tari mici ar fi desueta daca n-ar fi acele interfete de asezare, determinatii in ontologia nicasiana…Asa ca, nu va grabiti sa acuzati “tarile mari”, fara a-i aduce in ecutie si pe “ai nostri”. Si invers, nu va lasati imbatati de “fecioria tarilor mici”, ca sunt si-“ai nostri” pe-acolo….

  • Bogdan Cojocaru

    De fapt v-as intreba, daca ati dori sa raspundeti, si ce serviti la micul dejun, asta ar fixa niste repere mai ferme intr-un spatiu multidimensional cam ametitor . Sunt dezolat ca raspunsul meu nu v-a satisfacut, ma asteptam la asta. Mi-ar trebui ceva mai multa iscusinta a mintii sa pot face fata. Dar eu am urmat regula pusa de dvs: intrebare-raspuns-intrebare-raspuns. In legatura cu Popescu-Dumnezeu, dati-mi un indiciu ceva, poate voi reusi sa dau un raspuns satisfacator. Si ati uitat sa puneti intrebare!

  • General Store

    “încă uimiți de ce poate să facă un pix.”

    Eu cred ca Generalul MacArthur ar zice ca pix-ul nu v-ar fi folosit la nimic daca nu ati fi avut si ceva noroc pe linga. 😉

    (“Whoever said the pen is mightier than the sword obviously never encountered automatic weapons.” — General MacArthur.

    Cel care a zis ca pixul e mai puternic decit sabia, in mod sigur nu s-a confruntat niciodata cu arme automate.)

    Dar, deduc io d’acilea (Tudoran + MacArthur), varianta TOTDEAUNA cistigatoare e sa ai si pix si arme automate care sa-l pazeasca, insoteasca, ajute -- la nevoie. Caci:

    1. “The ability to define words is the root of cultural power.”

    Abilitatea de a defini cuvintele e sursa puterii culturale. Cei care controleaza limbajul, controleaza naratiunea. Iar astea se fac cu pixul.

    2. Si daca nimic nu merge, ii bombardam pur si simplu.

    p.s. Nimic personal (sarcasmul merge spre terți), doar putina naratiune pe care am incercat sa o controlez. ;-).

    Sanatate si La Multi Ani!

  • Dana (Mara)

    Nu trageti in ”pianist”!

  • Bogdan Cojocaru

    Fereasca Sfantu! Numai cu o catime din forta inzestrarii sale dl Dudas ar dobora orice elefant intelectual intr-o confruntare directa, daramite un soarec ca mine!

  • Bogdan Cojocaru

    Totusi dl Dudas sa nu se umfle in pene din aceasta pricina, caci pe acest blog am vazut niste djinni, niste samani (despre care stim de la M.Eliade, nu-i asa, ca sunt precum niste nebuni care si-au invins folia, au supus-o si o controleaza) care se joaca tare dragalas cu cuvintele, si totodata plin de forta, un spectacol aproape sacru as zice care-l da de caruta si pe dl.Dudas himself.

  • Dan Nutu

    i have a business proposal, and it’s not a scam, we need to talk
    mi-a placut imens articolul tau (120002 oe 2012

  • will do

    cred ca stiu ceva despre intamplarea cu pricina dintr-o “proza scurta” a nasei mele de casatorie -- sanziana.

    see you

  • norocul — singurul dar esential — a fost ca am scapat cu viata.

    de bombardat, nu l-ar fi bombardat nimeni pe “prietenul nostru de aur” (cum il numeau americani pro-ceausti pe Nea Ceasca) pentru a ma ajuta pe mine.

    ajunsi aici, nu ne-a dat nimeni nimic — n-aveam ce vinde (ex. nu stiam istorii cu ana pauker aruncand cu scrumiera dupa vasile luca; nu stiam ca un frate a luiceuasescu avea sase degete la piciorul drept, caci nu fusesem la strand cu familia respectiva; nu stiam ca cati metri patrati era mai mare vila lui X decat apartamentul parintilor mei, fiindca noi nu locuisem in cartierul primavaratec etc.), si daca n-ai lucruri de-astea “serioase” de vanzare, trebuie a iei viata in piept.

    nu stiu spre cine merge sarcasmul dvs., dar, cel putin in anumite situatii, ar trebui sa-l folositi cu mai multa cumpatare.

  • Dezideriu Dudas

    Domnu’ Dan,

    Mircea Diaconu spunea ieri la Romania TV ca Octavian Cotescu v-a spus odata la Teatrul Bulandra, datorita faptului ca erati un re-bel(l) ( un fel de frumos, redivivus….? ), ceva de genul : “ Bai, ai grija ca te-am adus aici ca sa avem de unde te da afara….”

    Noi fiind un fel de “re-boi” ( un fel de “baieti de baieti” redivivus ? ), consecventi consacrati…, ne gandim ca tare bine ar fi sa avem mai multi oameni ca dvs. si d-nul Tudoran “pe-afara”, ca sa avem de unde-i aduce…., chiar daca deocamdata nu prea avem unde….Am “cotit-o” noi dupa 1989, dar nu indeajuns….Sau invers, prea “am cotit-o”….

    Astept un mesaj de la dvs. pe forumuldelaneptun@yahoo.com. Promit ca n-o “s-o cotesc” daca va fi ca vreodata sa gasim drumu’ drept….

    Cu stima,
    Dezideriu Dudas

    PS Am folosit o formula de adresare mai putin colocviala, gustata pe-aici….Tre’ sa “mai tai din ele “, vorba lui Bendeac ( un re-bel pe nou….), ca prea s-ar speria vitejii natiei, cam aceiasi pe care-i stiti….Oricum, acum se hodinesc, ca au castigat o mare batalie impotriva capitalului strain. Au dat afara “corul olandejilor” ( Corul Regal Venlona ….) din piata Timisoara. N-au putut in ‘89 dar acum i-au spulberat !

  • Dan Nutu

    multam de mesaj
    replica corecta, de la cotescu catre ciulei:
    p-asta trebuie sa-l angajam, c-altfel n-avem cum sa-l dam afara.
    sursa: vali seciu
    multam de ginduri
    dar ma si mira asta, venind de la diaconu

  • Dezideriu Dudas

    Chiar daca am ramas frumosi precum Zamfirescu, Diaconu, Mihaita, Malaimare…., acum “suntem cetateni europeni si avem drepturi” ( e o reclama tembela cu acest slogan …- dar la noi, la “re-boi”, e de bine, MONSIEUR SCRIE, MONSIEUR ZICEM …)…Dom’Mircea s-a prins ca tre’ sa avem si ceva indatoriri, probabil d-aia a ajuns si europarlamentar….Trebuia “dat afara” si cineva mai putin frumos, spre deosebire de frumosii Vadim si Gigi….
    L-am cunoscut pe Mircea cand avea “D-ale Bucurestilor”. Predase “Buletinul de Bucuresti”….Indatoriri si indatoriri…

  • Grig

    Regret (si dupa vacanta mea), as vrea, dar nu pot fi criptic. Este foarte simplu. Nu stiu (cand scrieti) daca aveti un scop, o intentie, un program etc., dar sunteti mai citit decat s-ar putea crede. Si unii cititori va citesc cu mai mare acribie decat altii, adica restul. Din motive necunoscute mie, dar mai solide decat orice motivatie obisnuita. Aproape materiale.Fundamentale.
    Bref, multi draci se dedulcesc la ceea ce li se pare ca este si al lor.Si nu pot eu sa-i contrazic.

  • Grig

    Dar nu ati stiut ce mutatie geopolitica colosala se facea in timpul vacantei dv. Niste oameni, inruditi cu mine (de foarte departe), au planificat si realizat, intr-un an, anticul proiect al omului sovietic. Doar pentru a-i ajuta pe cei care mai pertractau, din august, anul trecut. Sa decida.
    Si au reusit. (inclusiv privind pasivitatea imbecila a celor care, prin inaintasii si sefii lor care le sunt mai degraba rude, si care nici acum nu inteleg nimic).
    Acum, ideea este ca Romania e un stat intr-o clema.Mult mai fragil decat o pioneza, sau ac, sau bold. Ha!

  • Grig

    Un Matei Calinescu conteaza mai mult decat orice relatii “pragmatice’ intre oamenii, grupuri, state.In absolut, evident. Acum este o perioada de indecidabilitate, in plan empirico-pragxeologic.. Iarasi.

  • Ontelus DG

    Relectura este deopotrivă o realitate și un concept utile, inspirat teoretizate de către Matei Călinescu (”Rereading”). Vă propun o relectură a fragmentului eminescian postat drept comentariu, tot aici, acum șapte săptămâni: „Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea. Nu cumva îndărătul culiselor vieții e un regisor a cărui existență n-o putem explica? Nu cumva suntem asemenea acelor figuranți care, voind a reprezenta o armată mare, trec pe scenă, încunjură fondalul și reapar iarăși? Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate ce dispare într-o companie veche spre a reapărea în una nouă, armată mare pentru individul constituit în spectator, dar același număr mărginit pentru regizor. Nu sunt aceiași actori, deși piesele sunt altele? E drept că după fondal nu suntem în stare a vedea. — Și nu s-ar putea ca cineva, trăind, să aibă momente de-o luciditate retrospectivă care să ni se pară ca reminiscențele unui om ce de mult nu mai este? Nu ezităm de-a cita câteva pasaje dintr-o epistolă a lui Téophile Gautier care colorează oarecum idea aceasta: «Nu totdeauna suntem din țara ce ne-a văzut născând și de aceea căutăm adevărata noastră patrie. Acei cari sunt făcuți în felul acesta se simt ca exilați în orașul lor, străini lângă căminul lor și munciți de-o nostalgie inversă… Ar fi ușor a însemna nu numai țara dar chiar și secolul în care ar fi trebuit să se petreacă existența lor cea adevărată… Îmi pare c-am trăit odată în Orient și, când în vremea carnavalului mă deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevăratele mele vesminte. Am fost întotdeauna surprins că nu pricep curent limba arabă. Trebuie s-o fi uitat.»” (Mihai Eminescu, ,,Sărmanul Dionis”)

WP Admin