≡ Menu

“Trăiască Restaurația!” “Ei, servim cultura şi ţara!” “Cu tot respectul!”

Klaus Iohannis, Președintele României, 28 aprilie 2015:

“Din acest motiv, ceea ce se întâmplă în aceste zile la ICR, unde tocmai se schimbă pe șest conducerea, mă îngrijorează.”

 Radu Boroianu, Președintele ICR, 5 mai 2015:

boroianu

 Am să-l rog pe domnul Breban să accepte să asigure preşedinţia onorifică a acestui Consiliu Consultativ.”

Nicolae Breban, Președintele Consiliului Consultativ al ICR, 5 mai 2015:

646x404-2

Eu m-am dedicat romanului, (Augustin n.r.) Buzura la fel.”

Arhivele Securității:

08.02

“Notă T.O, transcriere a convorbirii titularului cu generalul Pleşiţă, din 18.02.1977, redactată şi semnată de lt.col. G.S. din cadrul Direcţiei 1. Baltag, ora 14.09 CHEMAT:

Necolaboratorul: Vă salut tov. general, a fost la mine (…), azi la prânz şi am avut o discuţie (…)

Tov. Pleşiţă: Spuneai că te duci ieri.

Necolaboratorul: Nu, mi s-a umflat piciorul (…)

Tov. Pleșiță: Deci a venit el la matale(…)

Necolaboratorul: A venit, eu i-am dat ieri un telefon şi el mi-a spus că nu pot să merg la el că se găsea un miliţian la poartă.

Tov. Pleșiță: Aiurea!… Nişte insinuări, domnule…

 (…)

 Tov. Pleșiță: Dar despre tâmpenia asta la care spuneai că te-au invitat şi pe dumneata să semnezi…

 Necolaboratorul: Da, mi-a povestit de câteva cazuri, a spus că au primit nişte oameni paşaport rapid şi că pleacă şi.. .

 Tov. Pleșiță: Şi că a realizat ceva!…Pentru ăia!…

 Necolaboratorul: Daa…mă rog! Aspectul ăsta m-a interesat mai puţin.

 Tov. Pleșiță: Deci, discuţia aţi axat-o pe treaba asta…

 Necolaboratorul: Da, pe problema lui şi pe rezolvarea problemei lui.

 Tov. Pleșiță: Dar ai încercat să-l temperezi.

 Necolaboratorul: Păi acum eu cred că dacă am avut discuţia asta şi dacă o să mergem săptămâna viitoare la tovarăşul secretar, eu cred că…

 (…)

 Tov. Pleșiță: Da, să vedem, că poate că (…) îl trage şi pe (…).

 Necolaboratorul: Da. Nu ştiu, nu v-am spus că tovarăşul secretar mi-a spus că şi cu problema (…) s-ar putea găsi o rezolvare.

 Tov. Pleșiță: Ei, probabil că s-a gândit la ceva. Mie nu mi-a spus. Probabil că au ei nişte proiecte, pe la “propagandă”, pe acolo. E o treabă bună, ai făcut o treabă bună!.

 Necolaboratorul: Ei, servim cultura şi ţara!

 (…)

Necolaboratorul: Pentru asta eu vă mulţumesc în special, tovarăşe general.

Tov. Pleșiță: N-aveţi de ce. Vă răspund şi eu ca dumneavoastră: servim ţara (amuzament). Caută-l neapărat pe tovarăşul Burtică, pentru că aţi făcut o treabă bună.

Necolaboratorul: Să sperăm că iese cu bine.

Tov. Pleșiță: Domnule, într-adevăr, e o chestie de surpriză dacă s-a angajat şi la un reportaj.

Necolaboratorul: Da, asta a fost şi surpriza mea.

Tov. Pleșiță: E perfect! E justificată surpriza. Eh, e un om nestatornic, îl bate vântul.”

 (…)

“Notă T.O, transcriere a convorbirii titularului cu generalul Pleşiţă din 22 februarie 1977

Necolaboratorul: Alo, vă salut tovarăşul general!

Pleșiță: Tot respectul. Ce vă face piciorul?

Necolaboratorul: Uitaţi, acum m-am întors de la partid. A durat mai bine de o oră jumătate întrevederea.

Pleșiță: Aha, e bine.

(…)

Pleșiță: Dacă ar fi fost vorba de arestaţi, în primul rând trebuia el arestat, că-i instigator.

Necolaboratorul: Da, da i s-a şi spus, că s-a plâns de anumite presiuni, i-a spus: “Nu, nu. Dacă era vorba să fii arestat, ai fi fost arestat”. I s-a spus că este spiritul conducerii de partid şi a tovarăşului Nicolae Ceauşescu să nu se ia măsuri administrative, că ideea de conducere, ştiţi?

 (…)

Necolaboratorul: Aţi auzit, ieri? N-aţi auzit. Eugen Ionescu, la “Europa Liberă”, a avut un interviu cu Monica Lovinescu, de 10 minute, să-l cereţi că este…

Pleșiță: Interesant…

Necolaboratorul: Interesant. În ce sens? Chiar şi (…) a spus că bătrânul s-a scrântit.

Pleșiță: S-a zăpăcit.

Necolaboratorul: Da. Şi-a permis să ia un ton, faţă de tovarăşul Ceauşescu, inadmisibil pentru… să discuţi aşa cu un şef de stat! Pleșiță: Da, e un tâmpit! Da, am să-l cer, mulţumesc.

Necolaboratorul: Da, şi chiar vă spun, acum, confidenţial, chiar(…), pe stradă, mergând la partid, mi-a spus: “dom-le, este inadmisibil cum a vorbit Ionescu”. Inadmisibil.

Pleșiță: Ei, ar trebui influenţat să ia atitudine.

Necolaboratorul: Ei, n-o să ia. N-o să ia, bineînţeles. Mai ales că pe el l-a făcut mare scriitor, ceea ce, iarăşi, e fals. (…) nu-i un mare scriitor, dar, mă rog, aşa se umflă lucrurile, ştiţi. Ei cer obiectivitate şi uită-te!

(…)

Necolaboratorul: Să vă spun ceva: acum venind acasă, mama aştepta şi zice:”Bine, bine cu(…), dar cu cartea ta cum rămâne?” şi zic: “uite, mi-a spus tovarăşul Burtică că s-a rezolvat cu cartea, că a dat dispoziţie să meargă la tipar” şi mama mi-a spus acum în bucătărie “să-i mulţumeşti şi tovarăşului Pleşiţă pentru asta”.

Pleșiță: Da, spune-i sărutări de mâini lui mama.”

Nicolae Breban, Președintele Consiliului Consultativ al ICR, 5 mai 2015:

“Noi ar trebui să nu mai lingem în fund pe şef.” 

Desen & Copyright @ Alex DIMITROV

Desen & Copyright @ Alex DIMITROV

“Pentru aniversarea zilei de naştere a unuia din bărbaţii istoriei de aur a României, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Preşedintele nostru, mulţi ani de sănătate şi putere pentru binele întregii naţiuni, împreună cu omagiul adânc respectuos, de o viaţă, al lui Nicolae Breban”;

“Preşedintelui Nicolae Ceauşescu, istoriei prezente şi viitoare pe care o poartă pe umerii săi uriaşi, umerii naţiunii, această carte ce există şi datorită Lui, Conducătorului înţelept şi tînăr. Cu recunoştinţa profundă a lui Nicolae Breban”;

“Tovarăşului Nicolae Ceauşescu, simbol şi garanţie a unei Românii comuniste, demne şi libere în Europa, rolului Său istoric şi sfînt, adîncul omagiu al autorului, care-i mulţumeşte fierbinte pentru apariţia acestei cărţi, Nicolae Breban”;

“Tovarăşei Elena Ceauşescu, neobositei Sale activităţi în slujba ştiinţei şi umanizării relaţiilor noastre socialiste, protectoare a Artelor, profundul omagiu al autorului, Nicolae Breban” 

Nicolae Breban, Președintele Consiliului Consultativ al ICR, 5 mai 2015:

“Eu am să mor curând.”

04.17

Nicolae, c’ești copil!? Tu ești “mai nemuritor” decât eternitatea!

(Fotografii & Copyright Florin Ghioca)

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Ghita Bizonu’

    Uf .. dvoastra oamenii de arta si cultura ar trebui sa va aduceti aminte ca nu va iubim decat pentru calitatile artistice nu pentru celelate. Nu de alta dar mediul domniilor voastre este un pic prea “competitiv”, ambitiile prea mari, caracterul un pic cam histrionic si temporamentele cam prea artistice … Asa ca noi aia “comunii” in gnl cand va inramam pozele o facem din consideratii eSTEtice si nu etice …
    Noi suntem dispusi sa va trecem cu vederea “micile scaderi omenesti” insa domniile voastre cele artistice prea va dati in petic si pana la urma o sa “mirositi” foarte urat..

    Asa si cu Breban … Nu ma surprinde ca “maestrul” nu colaboara da’ dadea cu gura la unu si la altu. Raman insa unele romane apreciate de unii . Ma rog nu si de mine ca daca as fi eu director de editura …. as concedia portarul daca “maestrul” ar intra in editura MEA. Dar asta doar ptr ca totusi am citit Animale Bolnave si Bunavestire… De gustibus .
    In rest ce sa zic? Stiti bancu ala cu cazanu de smoala in care erua bagati artistii? Nu avea diavol de paza …. ca deh artistii sunt f “competitivi”

  • nikuelektriku

    dom’ tudorane,

    putem noi sa’l intrebam pe domnul breban, parafrazind un anumit banc “de pe vremuri”, daca el s’a bandajat la piciorul umflat, de ce, in cele din urma, pansamentul i’a ajuns pe acea parte a corpului care indeobste este acreditata ca se ocupa cu procesul gindirii, iar dumnealui sa ne raspunza cu “mi’a alunecat”?

  • Mihai Rogobete

    Necolaboratorul era și neagent de influență. Așa-i când ne-calci pe cadavre.

  • domnului breban ii aluneca intotdeauna cate ceva. asa e dansu’ — ca derdelushiu’

  • Cand nu mai gasesti cadavre, calci pe oameni inca vii. In felul acesta rezerva de cadavre este mereu “la zi”.

  • Cele semnalate nu au nimic de-a face cu “competitivitatea” artistica.
    Nicolae Breban este — in opinia multora, printre care ma numar — un prozator semnificativ. Din pacate pentru noi toti, tot ce a publicat dupa 1990 — beletristica si publicistica — este ilizibil.

  • Radu Călin Cristea

    Fabulos! Asta e rău în România, că uităm al naibii de repede. Pleșită a învins toate regimurile și administrațiile, a mai prins 20 de ani de tranziție și a murit de bătrînețe, rumenior, la căsuța lui de la țară. Tot așa și Breban, tîrîie după el un trecut de colabo-, pardon, de necolabo cu Secu. Că după noua lege a CNSAS și dacă ai turnat tot cartierul tot nu ești turnător decît dacă, eventual, moare tot cartierul și atunci poți lua o pălmuță la funduleț. A ajuns și în academie, unde, desigur, să fi trecut pe la Secu a ajuns o virtute. La fel ca ochișorii albaștri din Sfîntul Sinod. De ce ne mai rîcîie Breban și cu ICR? Nu-i ajunge cît are? Are revista lui în care publică hectare de maculatură. Scoate cărămidă după cărămidă. A vrut și ICR și i s-a dat. Președinte onorific. Face ce face și iar servește patria. Un abject într-o țară de animale bolnave. Va lăsa în urmă cîteva pagini de proză mare în ”Bunavestire”. Atît.

  • Văd că socrul dlui George Cristian Maior n-a spus încă nimic. Doar bietul Grobei, cu tranzistorul ala de-i balangane la gat, s-a trezit “la inaintare” si nu realizeaza ca e intr-un ofsaid de vreo 40 de ani si 30 de metri. Rog arbitrul sa nu flueiere, ca se prabuseste atacantul de pe steasina, si e mai mare pacatul de Casa Reconcilierii Nationale.

  • nikuelektriku

    magistral, maestre rcc!

    dar, intre noi, rapidistii, pot sa va intreb si eu daca va simtzitzi la fel de agreabil, ca pe vremuri, cind va ginditzi la sportivul nostru prim ministru?

  • peter dan

    Stimate domnule Tudoran,
    Dupa cum fara indoiala stiti Czeslaw Milosz a descris mecanismul de adaptare “ketman”: folosit in societati totalitare: afirmarea sus si tare a opusului a ceea ce crezi. De exemplu daca urai comunismul, il ridicai in slavi pe Stalin et co. Fara indoiala, Necolaboratorul poate sa pretinda ca folosea ketman. Dupa cadearea comunismului a aparut un mecanism nou: ketman-ul in revers pe care l-am botezat “namtek”: afirmarea faptului ca cei care te-au vazut batand toba mare sau necolaborand nu au inteles ketman-ul tau. Folosirea ambelor mecanisme creaza o zona imensa de ambivalenta morala in care fiecare se reinventeaza si pretinde ce vrea. De acest fenomen se prevaleaza, printre ale jivine mai mari si mai mici, necolaboratorul. Et rataplan, et rataplan, les morts se vengent des vivants.

  • Gheorghe Campeanu

    18 februarie, 1977:

    Tov. Gen. Pleșiță -- Ei, probabil că s-a gândit la ceva. Mie nu mi-a spus. Probabil că au ei nişte proiecte, pe la “propagandă”, pe acolo. E o treabă bună, ai făcut o treabă bună!.

    Necolaboratorul/Falsul BALTAG -- Ei, servim cultura şi ţara!

    (Arc peste timp, 38 de ani, 2 luni, 17 zile) 5 mai, 2015:

    Radu Boroianu (caruia, spre deosebire de neinformatul gen. Plesita, i s-a spus) -“…eram pregatit, dar nu chiar astazi, sa-l rog pe domnul academician Breban…”, “…..sa-l rog pe domnul Breban sa accepte sa asigure presedintia onorifica a acestui Consiliu Consultativ”. Si precizeaza docil ca “…el este marcat de personalitatea integrala, nu numai de aspectele lui cateodata rebarbative si mai abrazive”

    Nicolae Breban (dupa atita amar de vreme, tot servind cultura si tara) -- este de acord ca ICR este un pretios obiect de export “dar si de structurare, de stabilizare (…) a acestei natiuni, care este amenintata de foarte multe lucruri, printre altele de dezmembrare”, si pentru a-si preciza filiatiunea “Eu m-am dedicat romanului, Buzura la fel…”. Cine ar fi deci mai capace sa vegheze vigilent si competent la pericolul invaziei armatelor comisarilor culturali ai lui George Soros si stavilirea inundatiei sore inafara tarii a literaturii “de cur si pizda”? Cum adica “pe sest” domnule Presedinte Iohannis? Este mai mult decit pe fata!

    Eu unul nu vad cum se poate privi altfel decit cu o adinca veneratie traiectoria picaresca a omului Breban pe parcursul vremii (semnul intrebarii ar fi superfluous)

  • Dezideriu Dudas

    “Asemeni riurilor care scapa, brusc, geografiei noastre interioare”, intrebarile aluvionare depuse in adancurile acestui proces isi gasesc o ciudata cale de iesire…Se pare ca intrebarile noastre au – subteran – iesire la mare”….

    Stimate Domnule Tudoran,
    Va multumim ca ne-ati ajutat sa intelegem “iesirea la mare”…As adauga ca e valabila la “tarile mici”. La “tarile mari” cred ca putem vorbi deja de iesire la galaxii, iar in loc de intrebari avem raspunsuri, tot aluvionare….

  • Dezideriu Dudas

    “ La Cluj “

    L-am “testat” recent pe d-nul RCC. Puteti sta linistiti. Rezista ( veste buna “ la rezistenti”….) ! Aproape ca a reusit fobia “la sportivi”.

    Va asigur ca “incercarea” ( “testul” ) a fost benigna -- adica alea -alea, democratie, libertate, implicare, participare… si restul “dictionarului tismanian”. Am inceput-o dealtfel cu dom’Vasile Gogea, unde nu cred ca are cineva ceva de comentat…, in sensul ca dom’Vasile e tot (de) “la Cluj”, desi ma tot gandesc ca vine din Brasovul ‘cela nemilos….Adica mi-e sa nu fie un fel de ketman/namket cum scrie dom’Peter2 mai sus. Asta dupa ce dom’Peter1 ne-a zapacit cu mensch/schmuck…. Inainte de ’90 cand toti isi serveau tara si cultura el, reactionar, era ironic. Dupa 1990, cand nu le-a mai servit nimeni si le-am dat gratis, dom’Vasile ne explica ca ironia lui nu se putea baza decat pe tragic….Din pacate, nu cred ca s-au schimbat prea multe pentru dom’Vasile…., decat ca am ajuns cu totii rapid la bascalie ( de la ironie ! ) la toata “ la cultura” si rapid la tragedie, la toata “ la tara”….

    Stimate Domnule Tudoran,
    Dvs. nu ati fost niciodata “ la Cluj” ? Nici n-ati trecut pe-acolo ? N-ati putut opri macar “un bob zabava” ? “Boabele de grau”, daca nu trec si pe la Cluj ( e drept, dupa 1990 ), “se” va demonstra ulterior ca nu sunt “agreabile” pentru “marea cultura a tarii” sau chiar pentru “tarrisoara”….

    Stimate Dom’Niku,
    D-nul RCC a fost infractor intr-o viata anterioara ? In viata asta, nu i-am vazut decat “marea greseala” ca a avut indrazneala sa aiba odata cateva cuvinte de bine ( din cate retin, se referea la starea lui de multumire si de speranta in viitor ca vede un tanar lider ce comunica direct, fara inflorituri, fara false pudori – ceva de genul…) pentru un nou lider politic care intarzie (inca) sa confirme. Sau nu si-a platit apa si gunoiul ( poate sta “la chirie” ?) ?

  • nea caisa

    “Caută-l neapărat pe tovarăşul Burtică, pentru că aţi făcut o treabă bună.” Asa se numea, conspirativ, casieria? Tovarasul Burtica?

  • InimaRea

    După volumul În absența stăpînilor, ”opera” lui Breban ține de altfel de literatură, una de specialitate în mediile psiho-cucu. El însuși este produsul unei neînțelegeri tragic-grotești: tragic -- dar minor -- cît privește megalomania de a se fi crezut mare scriitor; grotesc fiindcă a fost selecționat de Partid și pus în vitrină ca intelectual reprezentativ pentru noua generație intelectuală ”a noii Românii”. Alături de un Eugen Barbu -- de pildă -- de care-l deosebește ”absența stăpînului”: harul artistic.
    ”Vitrina” era de piatră -- vorba lui Liviu Antonesi: mai întîi, în relief -- intelectualul din CC/PCR, tînără speranță a academismului romînesc socialist; apoi, doar grafitti -- după eroicul său pas fals, prin care-a-nșelat marile speranțe politice puse-n el.
    Aveam un tovarăș de joacă pe care l-am reîntîlnit în facultate, unde venise-ntr-o vizită de seară, la un curs facultativ de limbă japoneză. Curs ținut de ”un diplomat” în vacanță forțată, cum aveam să cunosc, mai tîrziu, la școala DIE din Brănești -- unde aproape toți ”lectorii” erau exemplari autodidacți. (Pentru orice eventualitate: nu m-am calificat ca cursant de cursă lungă -- 2 ani, care scotea spioni; acolo, eram doar la un curs scurt, de 4 luni, pentru ”neinstruiți”.)
    Păstorel -- să-i spunem -- făcuse Băneasa, devenise spion (pe la Brănești ori doar Grădiștea, n-am habar) și-nvăța limba japoneză fiindcă era programat să ajungă în Japonia. Unde-a ajuns și-a trăit o dureroasă poveste de dragoste, cu o localnică. Evident, conducerea DIE nu putea accepta asta dar Păstorel a supralicitat, amenințînd că se-nsoară cu nipona lui. Mai însemnînd asta c-avea să rămînă-n Japonia, ”să trădeze”. Tovarășul Pacepa era disperat să-l aducă acasă, așa că a apelat la mama lui Păstorel, să-l convingă. Biata femeie a luat de bune promisiunile marilor granguri securiști -- poate să fi ținut cont și de soarta familiei sale, că și bărba-su era ofițer dar ”la Armată” -- și-a plecat înJaponia, după fiul rătăcit(or). Și-a reușit să-l convingă să vină ”să discute” cu tovarășii. După care discuție, a fost ejectat din ”Sistem” și-a ajuns ca Avram Iancu, să bîntuie munții, unde-a murit repede de melancolie. Cic-ar fi fost sinucidere împrejurarea c-a fost găsit într-o prăpastie dar maică-sa-și frîngea mîinile de disperare că ea-l omorîse, aducîndu-l în țară.
    Trista istorie a lui Păstorel s-a suprapus cu povestea lui Breban, alt fiu răcătit(or). În mintea mea s-a, cînd mi-a spus Ungheanu -- răs-pi-cat -- că, despre Breban, nu scrie oricine. Am aflat repede și de ce -- că-ntîrziase prin Germania vreo 2 ani peste cît îi era permis prin viza turistică. Și că se-ntorsese la insistențele mamei lui, care-l iubea cu-n dor nespus. Nărod, l-am întrebat pe Gigi Frîncu -- de la care-am aflat istoria -- cum de nu l-au sinucis și pe el, ca pe Păstorel. La care, asistentul meu preferat s-a uitat cam cu milă la mine: Te credeam băiat deștept.
    M-am deșteptat cam greu dar m-am, totuși: despre Păstorel, știam cîțiva, de la cineva căreia i se jeluise mama lui. Breban, însă, căpătase celebritate-n Vest, cu fronda-i eșuată (”act de curaj” îi spune-acum). Evident, Partidul n-avea nevoie de propagandă dușmănoasă, așa că l-a cumințit pe marele scriitor, și l-a dat în primire lui Pleșiță -- ca pe-un obiectiv de importanță deosebită pentru cauza socialismului și comunismului. A fi-n legătura directă a unuia din tartorii Securității era tot dovadă de prețuire, ca și păstrarea accesului la ”tovarășul secretar” -- Cornel Burtică, recunoscut pentru deschiderea-i pentru oameni de cultură și artă (și de Manolescu, printre alții).
    Abia atunci mi-a căzut fisa: ce era așa ironic în Mama lui Gorki, recitat ”Mama lui Gorki!” Puteți spune orice despre cum gîndeau și-acționau Partidul și Securitatea dar nu și să negați locul și rolul mamei în lupta pentru apărarea cauzei socialismului și comunismului.
    Pe baza aceste devoțiuni filiale, și-a publicat Breban cărămizile indigeste de care face atîta caz, azi (Îngerul de ghips, Drumul la zid, Reînvierea). Mamei sale i-l datorează pe nemuritorul Grobei, de care nu mai știe nici dracu’ -- așa-i de emblematic erou literar românesc și romanesc. Dar uite c-al dracu’ nemuritor i-a adus fotoliul academic, prin grobianismul său dizident. Și tot nu era destul, semn că nu ne-nvățăm minte vreodată: același îl califică pe Breban pentru onorifica misie de-a conduce Consiliul artistic al ICR -- organism consultativ, ce-i drept; numit de directorul ICR, iarăși drept. Da’ tot îți vine să te-ntrebi, ca Arghezi -- cînd a văzut el un titlu de primă pagină-n România literară: Mă, da’ voi de ce vă căcați chiar pe prima pagină?
    Cum de ce? Fiindcă ICR ajunse vitrina de piatră a culturii române.

  • Dezideriu Dudas

    Multumiri pentru “PASTOREL”. Incredibile lucruri !!! Ref. la auto-epitaful sau celebru, avea perfecta dreptate Brancusi ( nu ca n-ar avea daca n-as spune si eu…) : “Nu e greu sa faci un lucru, e greu sa te pui in situatia de a-l face”…

    Nea’Ungheanu v-a spus si ce datorii avea d-nul Tudoran la USR ? Eu cred ca e invers. Pentru clarificarea subiectului o sa va transmit un email comun d-lui Tudoran si dvs.. Dvs. stiu ca v-am trimis un singur email personal ( probabil v-am mai trimis invitatii la initiativele mele publice sau daca nu pana acum, o voi face in viitor…) si pentru ca nu ati raspuns, nu am continuat, iar cu d-nul Tudoran nu am mai comunicat privat de cand m-am angajat public in acest sens la (auto)gazeta de perete capitalista a sa…Bre’, “la capitalisti”…., nu gazeta e de vina, ci informatiile din ea ! Sa facem ciocu’ mic sa fie bine ? Si daca o sa fie si mai rau, ca si pana acum ? Iar o sa se strice de ras, “la comunisti”, baietii…, cand vor citi ‘istea….

  • InimaRea

    DD: Bre, mulțumesc de gîndu’ ăl bun dar eu am cam lăsat de izbeliște mail, de cînd mă dau pe FB. Mai bine, punem de-o pretinie pe FB și primesc in private orice mesaj, la care garantat răspund. Fie și dacă-i doar trimitere la mail.

  • Dezideriu Dudas

    Vad ca ” Pastorel” ‘ista facuse Baneasa care-l si “facu” pana la urma, chiar daca indirect. Pe celalalt ( asa-i cand citesti pe diagonala…)…(doar) “il facuse” Baneasa… dar, la epitaf, n-a mai avut ce face….De aceea probabil mitul lui Dracula e atat de puternic….

  • Jordan

    Distinse domnule Dorin Tudoran si acelor distinsi domni oameni de cultură(sic)care se-nfierbântă în acest subiect( numirea noului presedinte I.C.R.). ce bine ar fi daca v-ati consuma energia si inspiratia in scopuri de cultura,de conservarea ei si mai ales de susținerea valorilor culturale,adevarate romanesti.Intelectualitatea de astazi,ma refer la cea scriitoriceasca,este mai mult ocupata de politichie decat de a-si forta mintea in a scrie lucruri frunoase si interesante.Lupta asta pentru putere va distruge domnilor…Asa cum Romania este lipsita de sosele,de infrastructura economica normala,asa si arta de dupa 1990 a cazut intr-o mizerie lamentabila.Personal,nu pot sa constat ca ,plecat de 35 de ani din Romania,la ora actuala ,ceea ce se intampla dupa 1990.d.p.d.v. cultural este pur si simplu o catastrofa …..Unii din scriitori fecunzi din-ainte de 1990 s-au transformat subit in politicieni…,altii si-au facut un modus vivendi in a-l improsca cu rahat pe Mihail Sadoveanu ( ca de,este trendy sa faci asa ceva,dupa 1990-dar culmea este ca nimeni dintre savantii Romaniei nu l-a improscat cu rahat pe Acad.I.C.Parhon care a fost ditamai Presedintele M.A.N. cativa ani buni pana in 152!!).Se pare însă că în Romania actuala ,politica de interese,este mai presus de vocația sacra de scriitor,……Ehhh..

  • Dezideriu Dudas

    Asta nu stiam ( eu nu ma dau-pe-FB….Ma gandesc cum sa iau S-satisfacator ) : daca vorbesti cu “toata China”, poti vorbi si “la Confucius”…

    Va doresc o zi buna in continuare.

  • Pentru rolul “onorific” de la ICR il califica exact ce l-a calificat pentru Academie…

  • Nu-mi trimiteti. Mai am de scris o “certograma”, dupa care plec intr-o calatorie mai luunga. Sper ca ea sa ma vindece de boala imbecila numita “grija pentru treburile cetatii”.Cetatea e nemuritoare, orice i s-ar intampla: se scufunda, dar nu se preda.

  • Dupa “Absurdistan -- o tragedie cu iesire la mare” incerc sa va “ajut” in trei pasi: 1. “Basesc, deci exist! Politichie si intelighentie 2004 -- 2014”, 2. “Romania ca parere -‘patrie muma, putoare nemiloasa’ ” si 3. “Luxul indiferentei”.

  • Ca si in antumitatea lui Plesita, si in posteritatea lui continua sa “iasa niste proiecte la propaganda”. Plictisitor este ca sunt cam aceleasi proiecte — de la proiectanti si “implementatori”.

  • InimaRea

    Korrect! A avut bune referința de la dibaci referenți.

  • Din pacate — pentru el si pentru literatura romana — tot ce a publicat dupa 1990 NB este ilizibil. Ma rog — o pagina, ici, alta -- colo, da. Dar, “per total” ,nu se poate citi. Publicistica sa are un plus de … dezastru, caci te lasa sa vezi cat de prost scrie romaneste “academicianul”, ce este in capul tanjitorului la filozofie, modul rizibil in care incearca sa rescrie istoriile (personale si ale altora), megalomania devastatoare — aceasta din urma il rupe cu totul din realitate. Repet — pacat.

  • Au si mortii satisfactiile lor…

  • InimaRea

    Don Dorine, vă cred pe cuvînt. După Drumul la zid, era vomitiv pentru mine, așa că nu mi-am mai încercat norocul. Mai ales c-am citit o drăcie a lui Petru Popescu -- ce-mi rămăsese drag cu Dulce ca mierea…, și-o luase și-ăsta razna.

  • Petru Popescu?
    Un Breban in zi proasta -- ca scriitor.
    Cand l-am mai si citit ca a fugit din Romania fiindca Ceausescu hotarase sa si-l faca ginere cu forta mi-am zis ca Breban e un om ok!
    Amintirile lui PP despre el si Zoia Ceausescu constituie josul-josului…

  • Valentin Feyns

    Pe la inceputul anilor ’90 facea propaganda pentru colaborarea cu FSN-ul lui Iliescu (Petru Popescu, nu Breban).

  • InimaRea

    O altă mărturie despre Păstorel: Pana sa se ….sinucidă, Pastorel, cum ii spui tu, stătea cu ochii in gol, fara sa vorbească, tot lungul zilei…..iar ca singura ocupatie -- rupea hârtii in bucatele mici, mici, pana ce nu mai puteau fi rupte….si făcea grămezi mari, incredibil de mari si de multe din aceste ” confeti”…. Mereu m- am întrebat ce au putut sa- i facă, ce modalitati de anihilare a personalității au folosit, încât sa- i dizolve orice dorința, orice nevoie ….de orice……si sa- l transforme intr- un mecanism de mărunțit hârtii …pana cand arcul n- a mai putut fi întors….chiar daca , intr-adevăr s-a sinucis….bietul Jo….

  • Daca nu ma pacaleste memoria, a scris si scenariul unui documentar (pierdut in ceatza) Despre cum nu s-a intamplat nimic in Piata Universitatii…

  • Dezideriu Dudas

    Hai bre’ ca mata esti baiat distapt ! Ce, nu te-ai prins ? I-au luat bicicleta si a ramas cu boii, invers ca la temerea recenta a d-nului Tudoran.

    Mi-ati stricat bucuria bucuriilor asociate confeti-urilor….Nu ma puteam gandi inainte la o asemenea tragedie. Daca Pastorel Intaiul, prin auto-epitaful sau si-a transformat moartea intr-o sarbatoare romaneasca a spiritului, al Doilea, cel “botezat” de dvs. si de mine, prin auto-confetiurile sale a transformat sarbatorile in prilej de rememorare a tragicului. Cel putin pentru mine, mensch pentru schmuck-i si invers ( cf. Don’Peter I ) si namket pentru ketman-i si invers ( cf. Don’Peter II ).

    Din “Hrisovul mileniului 3, 3 si ceva”, cap. “Povestea vorbei”

  • InimaRea

    Nu povestii despre Păstorel doar pentru cazul în sine deși-i tragic. Dar și pentru a se mai vedea o dată -- din chiar întîmplări adevărate -- ce-nsemna să te pui cu Secu, la ce pericole te expuneai. Mai ales dăștepții care bat din buze despre falsă/pretinsă dizidență/revoltă să vază că Secu te făcea din om -- neom cît ai zice pește.

  • Dezideriu Dudas

    E drept, pana la reusita unui Vasile Paraschiv ( interna ) si apoi a lui Mihai Botez ( cu iesire externa ), solitari in demersurile lor ( la Mihai Botez, continua si postum procesul ….) “peste” putea fi un consemn tragic…Dupa insa, pestele a congelat, si-l aveam la fiecare masa….Acum parem congelati cu totii…

    Bre’, da’ mai e “banditi” care se mai da loviti ca sa se vaza maretia Secu’, cum ii zici mata’ ? Care ? Cea din privatizare, cea din post-privatizare ? Ca la vorbe, da, sunt mareti ! Par a fi prins si “iesirea” galactica ! E plin de avioane subterane ( preluata de la e-banditi ) si metrouri zburatoare….

    Comunicat Regimentu’ “Vulturu’ subteran”, Divizia “Sobolanu’ zburator”

    PS. ‘Ceia, nu au fost de capul lor in Romania. Aveau “o tara, o datorie, o misiune de-ndeplinit”…. A-i face raspunzatori pentru tot, pare a fi tot “o masa cu peste congelat”….Din 2012 incoace, pare ca mai multi au fugit de la “ospatul frozen”….Bine ca nu pot fi prinsi, atat timp cat n-are cine-i cauta…Pentru a functiona insa o societate capitalista, ar mai trebui sa fie totusi “prinsi” cateodata. Dar nu de dihanii mai mari ca ei, ci de realitate.

  • Gheorghe Campeanu

    Dar ce, chiar s-a intamplat ceva in Piata Universitatii? Nu erau doar zvonuri? Poate documentarul nu s-a mai facut din cauza ca iesise pe piata cel al lui Stere Gulea.
    Vorbind de romanele fostului secretar CC UTC, m-am “Prins” atunci ca metalul din care era facut “dulecele glont al patriei” era de provenienta Procustiana. Iar uritenia personajului (nu cel din roman) a fost confirmata si ras-re-confirmata de repetatele lui istorisiri, in diverse contexte si cu detalii “in miscare” (plus o carte, nu, ca se merita) a povestii cu Zoia.

  • neamtu tiganu

    ce mai zgomot, ce mai zbucium, poate cineva sa ma lamureasca ce-i cu acest ICR si ce vrea el?
    Cu mai mult timp in urma am incercat sa compar ICR cu Goethe Institut, crezind, in naivitatea mea, ca ar fi pe acelasi calapod. Tare mirat am fost sa aflu ca zgircitul de Goethe se autofinanteaza partial. Am incercat sa compar si Zielele si astea mi-au dat cu virgula cica Goethe si-ar dori promovarea limbii germane.

    Dragi boieri ai culturii, parca-mi vine sa zic si sa spun ca desfintarea acestui institut ar creea pace intre boierii mintii si ar mai economisi si ceva la budget.

    P.S Barca, Messi… wow..

  • domn’ neamtule, m-am gandit ieri la matale. nu din cauza icr (in chestiunea aceasta avem opinii diferite), ci din cauza meciului barcelona vs bayern munchen (aici avem interese diferite).

    bayern a jucat mult mai bine tactic. pep i-a pus pe jucatori pe teren exact acolo unde era locoul si treaba lor.

    cu suarez invartindu-se ca unc.. intr-o caldare, cu neymar care tot nu intelege ca nu joaca miutza, pe plaja etc., teama mi-a fost ca rezultatul cel mai bun pentru barcelona urma sa fie 0:0.

    numai ca, da, messi asta e -- vorba lui pep — de neoprit, daca e in zi buna. n-a fost in zi buna, dar i-a ajuns sa fie el insusi doar 15 minute.

    cei care o tin gaia-matzu “ronaldo e cel mai tare din parcare” nu inteleg ca da, ronaldo, e cel mai bun varf de atact, dar messi e cel mai bun jucator. pentru ronaldo trebuie sa traga toata echipa; messi trage pentru toata echipa.

    sincer sa fiu, cred ca daca dumnezeu ar juca fotbal ar juca precum messi. stie el beckenbauer ce stie.

    in sfarsit, eternul ridicol romanesc: cand l-a vazut prima oara jucand pe messi, adrian mutu a spus: “piticu’ asta? n-are nicio sansa sa ajunga fotbalist bun.”

    noroc ca a ajuns mutu — mutu de la manutantza.

  • InimaRea

    Problema stă cam așa: Pep e cam mare antrenor pentru Bayern, iar Enrique e cam mic pentru Barca. Adică, tot fotbaliștii contează la jocul ăsta, așa cum actorii -- pe scenă.
    Cel mai tare-mi place că finala CL va fi la Berlin, între două echipe spaniole. Asta poate-i pune nițel pe gînduri pe nemții care n-au decît o echipă de mare calibru -- una care adună tot ce-i bun din Bundesliga. Pe cînd, în Spania-s vreo 3 care contează-n Europa.
    L-am cunoscut pe Piști Kovaci, și l-am întrebat cum a reușit la Ajax. Mi-a zis că el era un fel de mecanic de-ntreținere acolo: îi fusese dată pe mînă o bijuterie, și tot ce-avea de făcut era să aibă grijă să nu se gripeze. Încolo, Cruyf știa și singur ce-avea de făcut în teren. În afara terenului era problema dar, de cînd a ieșit Nea Piști cu băieții la o bere, s-a rezolvat și asta.
    Cu Neymar, sînteți nedrept, don Dorine -- el este uluitor de disciplinat, din copilul răsfățat al Braziliei -- cum era. Dacă rămîne la Barca, peste doi ani -- și c-un antrenor cu doxă (gen Laurent Blanc) -- ajunge și el la nivelul de joc al lui Messi. Iar Suarez e letal cînd nici Messi, nici Neymar nu-s în apele lor (ca-n returul cu PSG.

  • otto

    Apai, neamtule, si eu cred la fel, ci nu de azi, ci nu de ieri, chiar de cand s- infiintat.

  • Paharnicul Constantin Ion

    Ipoteza nevestei mele: Petru Popescu, ghostwriter al Pacepii din ”Orizonturile rosii”. A recitit, sireaca, tot ”Supleantul” (imprumutat de la o colega de scoala), apoi citeva capitole din opul magn al Defectorului (in versiune franceza): scriitura, domnule, aluzii, pastise mai mult sau mai putin fine, ironii, tehnici narative, glume si inalte ironii. Nu se prea potriveau cu stilul unui absolvent de liceu la seral.. La restul cartilor, publicate dupa Lovilutia Decembrie,, ”negru literar”, platit de editor regeste, ii va fi fost regretatul Mircea Nedelciu, deja instalat in scaunul cu rotile. Mi-a spus-o personal, cu martori de vaza.:

  • Kot Godak

    Si maestrul Sad(oveanu) l-a improscat cu hahahat pe Constantin Brancusi in aNii Cinzeci, asa ca-si merita fecalizarea, si nu numai pentru romanul ”Mitrea Cocor”., ci si pentru condamnarile la moarte definitive pe care le-a semnat tot atunci. S-au publicat o groaza de lucruri extraordinare dupa 1990, dar fiind plecat nu ati avut cunostinta de ele. Ineditele unor Blaga si I.D.Sarbu, jurnalele unor Sebastian si Steinhardt, memoriile lui Pandrea, romanele lu Radu Mares, ”Orbitor” de Cartarescu. ”Pupa rusa” de Craciun ”Kakistokratia” lui Dorin Tudoran, , ”Nepotul lui Dracula” de Alexandru Musina, poeti optzecisti cu ghiotura, cartile unor Plesu si Liiceanu. Nu va ajunge o viata sa le cititi pe toate. Implicarea in politicare le-a fost benefica intelectilor, o pot fructifica in opere de fictiune, eseuri, tratate, memorii si jurnale (acasa ori la pirnaie, nu conteaza -).

  • vali valil

    Intrebare de baraj: D-le Tudoran, ati mai avea rabdarea de a reciti integral un roman de Breban? Daca nu, s-ar putea sa aiba dreptate InimaRea. E drept ca si vremile s-au schimbt, doar maniacii si mazochistii mia citind caramizile de odinioara -- poate chiar boltarii -- ale unor Buzura & Breban

  • nunu gonzalves

    Si totusi… a avut curajul, in plina dictatura ceausista, sa ii atribuie ALSO SPRACH ZARATHUSTRA lui Schopenhauer. Cei care nu l-ati avut, ciocu mic!

  • completatorul

    Completare. Va ramine si cu atribuirea cartii ALSO SPRACH ZARATHUSTRA lui… Schopenhauer. Marto mi-i r: detinutul politic Marcel Petrisor.

  • Ketman Ketmanovici Anarhov

    …ce spuneti despre ketman e incomplet: afirmarea zgomotoasa a adeziunii la doctrina e doar prima faza a stratagemei, urmeaza ambiguitatile, ironiile, glumele in doi peri, inversajul (folosit si de Noica pentru a contra teoria lui Lenin cu dezvoltarea de la simplu la complex, fara, desigur, a-l numi pe Ilici, doar refutindu-i cu argumente stiintifice ideologemul),, asta zicea Gobineau/citat de Milosz in GINDIREA CAPTIVA

  • Gros Bey

    Serveste cultura in continuare!

  • Gheorghe Campeanu

    Inmarmuritoarea ipoteza a doamnei Dvs. m-a lasat bouche bee !!! Daca nu vi se pare deplasat, i-as transmite adanci plecaciuni. Daca este adevarat, atunci “curat murdar” negrul literar si gloantele lui “ca mierea”.

    Multumesc, caci weekend-ul pare sa-mi fi fost astfle salvat de cicatricele oratoriei Brebaniene. Imaginea ‘supleantului’ trudind sa mimeze stilul eroic/barficios al ghinararului, insailind scene memorabile spre orizonturi purpurii (ca cea storcatoare de lacrimi din episodul in care Dephektorul in devenire cinta la vioara in fata picturii propriului genitor), ma transporta cathar(c)tic.

  • flipper

    Facea lobby pentru Romania Fesenie, in USA, contra cost. O suma frumsica, zice-se.

  • Mao-te-tund

    taoist pina in maduva oaselor, Grobei, ca rimeaza cu wu wei, wou wei (le non-agir, neactiunea).

  • Dezideriu Dudas

    Intr-adevar fulminanta informatie. Cand am fost acasa la Mircea Nedelciu ( in contextul Forumului Tehnocrat organizat de mine in anul 1997 alaturi de PUR ), Mircea mi-a spus ca socrul sau este fost membrui al C.S.P. (spre deosebire de InimaRea, eu, generos, traduc : Comitetul de Stat al Planificarii ). Il recunoscusem pe socrul sau in casa lui ( locuia cu sotia la parintii ei, undeva pe langa cinema Patria ) pentru ca participase la FORUMUL mentionat, organizat de mine la AGIR – Asociatia Inginerilor din Romania . Din pacate, nu m-am gandit sa invit la FORUM si orchestra AGIR ca as fi castigat batalia mai ceva ca la Marasesti, asa, am patit-o ca la batalia de la Tararori….

    Raman cu o imagine luminoasa despre Mircea. Era normal ce a facut el atunci. A incercat si Mihai Botez ceva asemanator, cand era si foarte periculos, incerc si eu acum ceva in acest sens ( acum nu-i periculos, desi distanta “de la “confetti la stuf” e ca cea de la Capitoliu la Stanca Tarpeiana )…Din pacate, pe ramura asta, suntem singuri. Aglomeratie e pe celelalte. De cand “s-a” bagat si “asipratorul galactic” insa, d-nul Tudoran pare din ce in ce mai nelinistit, atat timp cat nu poate fi convins sa intre pe gaura ‘ceea. Cu forta, nici atat ( la “banditi” efectu-i invers ). Acest lucru ma bucura deoarece doar asa s-ar mai putea inhaita cu Mihai….si numai asa am putea scapa si noi….

    P.S. LA TOT CARTIERU’ ( General, nu Colonel, nici macar Maior ) : Scriam eu ieri ca ‘ceia nu pot fi vinovati de toate, “bre’”…., da nici Maica Tereza nu sunt….Chiar “Maica Tereza” sa fie, “pe piata” ar fi (tot) doar playboy Doar “la stat” cica-ar fi si “cucoane serioase”…, dar de cand au fost prinse cu rata-n gura, doar in China ‘ceea cat China au scapat….Putin a violat drepturile omului in ceea ce-i priveste. I-a pus la treaba ! Dictator fara manera…. “Ai nostri” sunt toti “doctori” in morala, etica, neimplicare in lupta murdara a politicii care sa fie lasata…, stiti voi cui….Hai bre’ ca d-nul Tudoran are dreptate cand ne spune ca suntem fraieri.

  • Dana (Mara)

    Toate ca toate, dar daca este sa ne exprimam frust si simpatic in genul @neamtu tiganu invocind “nefasta”, femeia in opera lui Breban iese cam sifonata, sau “neinsemnata” daca ar fi sa invoc o alta lectura chinuita in genul Drumului la zid pe care m-am incumetat sa o duc pina la capat zilele acestea: “O moarte care nu dovedeste nimic” de Anton Holban. Eu vad o mare doza de misoginism sau frustrare in modul cum se raporteaza la femei, mai ales ca admira opera lui Dostoievski care totusi altfel vede femeia. Poate sint subiectiva, dar de exemplu la Mihail Sebastian “se vede” ca iubea femeia sau mai siropos spus eternul feminin. Or Breban pare ca se iubeste nemasurat pe sine insusi iar femeia este un accesoriu atunci cind nu este o povara de care se descotoroseste cu seninatate pentru a proteja scriitorul si opera, grijile supreme.
    Vacanta placuta!

  • Marius Mioc

    În atenția oamenilor muncii interesați de stabilirea calității de colaborator al securității a diferitelor persoane:
    Curtea Constituțională a hotărît că nu pot fi luate în seamă la stabilirea calității de colaborator al securității consemnările unor lucrători ai securității, dacă nu se coroborează cu alte dovezi.
    În cazul înregistrărilor telefonice care nu mai există sub formă primară ci doar sub forma consemnărilor lucrătorilor securității, dacă nu există ceva cu care să se coroboreze (să zicem, dacă Pleșiță nu confirmă autenticitatea discuțiilor, fiind chemat ca martor în instanță), ele nu sînt considerate valabile.

  • Dezideriu Dudas

    Stimate Domnule Marius Mioc,

    Acum cateva luni ati mai trecut pe-aici si v-am raspuns prea tarziu ( desi raspunsul exista pe blog ) ref. la o neantelegere aparuta in acel context. Va invitam atunci la initiativele mele deschise ( doua intalniri publice pe an, in locatii cunoscute de comunitati ). Va refac invitatia. Am remarcat cu acuitate pozitionarea dvs. legata de evenimentele din 1989. Cu si mai multa determinare am citit date despre parcursul dvs. profesional. Nu cred ca “vom invinge” daca intarim la infinit propriile cetati si nu vom contribui la “cetatea mare” a Romaniei…A nu se-ntelege “Romania Mare”, un obiectiv deja compromis…

    Va redau mai jos un citat, fara nici-o urma de “bascalie”…., primit acum 1-2 zile. Vestul a inteles mult mai bine spusele lui Caragiale, daca el o fi autorul si nu ne aflam in fata unui neo-caragialism, un fel de neo confucianism in sensul unui confucianism perpetuu in istorie…La Noica acest neo-caragialism s-a numit “Sentimentul romanesc al fiintei “…O sa va (mai?) trimit un email pe adresa mentionata pe blogul dvs.

    O zi buna,

    IL Caragiale : “ Ti-am spus de-atatea ori, nu te mai bate cu prostii ca te rapun…Ce crezi tu, pe urma cui am suferit in viata ? Pe urma desteptilor ? Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. In zadar lupti cu taeturi fine de floreta, el loveste greu cu lastarul in moalele capului. Si in zadar risipesti spirit si verva, el e tare ca piatra. Cum sa-ti spun, prostul are o conceptie telurica a vietii. Uite asa isi infunda ochii si urechile, isi infige capul in pamant ca strutul, ridica spatele si trec pe deasupra lui toate curentele…Nimic mai greu decat sa carmuiesti prostii….Eu au un instict de impotrivire organica. “

WP Admin