≡ Menu

Tragedia instituțiilor publice

Puține lucruri vorbesc mai limpede despre starea societății decât o face condiția instituțiilor publice. Când războaiele de gherilă politică și coliziunile intereselor de  gașcă anexează destinul instituțiilor publice, devine evident că fibra statului de drept este de slabă calitate.

 

Abuzul cheamă abuz, manipularea cheamă manipulare, răzbunarea cheamă răzbunare și politizarea cheamă politizare.

Ochi pentru ochi? România este deja oarbă. Dinte pentru dinte? România este deja știrbă. Și mută, deși în România se vorbește în neștire. Sau tocmai din acest motiv.

Dialogul rațional nu poate să apară de la sine. Pe acest plan, nimic nu apare de la sine. Totul se construiește, se întreține și se apără.

Până când legile/hotărârile de guvern privind înființarea și funcționarea instituțiilor publice nu vor fi elaborate cu gândul la binele public și nu vor respectate, apărate în numele aceluiași bine public, va prevala, de fiecare dată, interesul personal, cel de partid, cel de gașcă și cel de haită. Restul este vânare de vânt; praf în ochi.

Iată un studiu de caz: Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Spectacolul degradant la care continuă să se preteze cei destituiți și “pachetele lor de suflători” se anunță unul de lungă durată. Este o manipulare care urmărește abaterea atenției de la chestiunile de fond.

Problema fundamentală a IICMER o constituie Hotărârile de Guvern nr. 1372 (din 18 noiembrie 2009, publicată în  Minitorul Oficial nr. 802 din 25 noiembrie 2009)  și respectiv nr. 134 (din 23 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 122, din 23 februarie 2010) privind înființarea, organizarea și funcționraea acestui institut.

Orice instituție serioasă pornește de la veriga de baza – Consiliul de Administrație/Board of Directors. De cele mai multe ori, acest consiliu fondează instituția, o înregistrează, numește conducerea executivă și deseori, poartă responsabilități majore  și nu doar de tipul fiduciary duties. Există o bibliografie extensivă pe această temă și o simplă căutare pe Internet poate pune la dispoziția celor interesați informații, analize și studii de caz.

Faptul că IICCMER se află “în coordonarea primului-ministru” nu poate exclude existența unui Consiliu de Administrație. Cabinetul prim-ministrului nu se poate substitui Consiliului de administrație, ci numește Consiliul de Administrație. În cazul unei instituții publice de felul IICCMER, componența CA trebuie să reflecte spectrul opțiunilor politice publice.

Un Consiliul de Administrație își alege Președintele potrivit unui regulament (bylaws). Evident, în funcție de format și natură (companie privată sau companie publică), responsabilitățile membrilor unui Consiliu de Administrație sunt diferite, dar se observă că strictețea respectării regulilor este mai mare, cel puțin peste ocean, în cazul instituțiilor publice: administrarea banului public obligă.

Apoi, fiecare instituție își poate alcătui structurile de care are nevoie. Un Consiliu științific, de pildă, care să ajute o instituție ce se ocupă de cercetare să-și stabilească prioritățile și să-și îndeplinească agenda de lucru, să-i deschidă ușile în comunitatea științifică.

Consiliul de Adminitrație, Echipa Executivă, un Consiliu Consultativ sau un  Consiliul Științific au funcții, prerogative și responsabilități diferite. Amestecarea acestora din urmă după modelulul tochiturii moldovenești nu este doar cauza unor indigestii instituționale. Este, sau ar trebui să fie considerate, inacceptabilă.

În cazul IICMMER,  apărut prin desființarea/comasarea a două institute care nu dădeau semne de obediență politică față de președintele Traian Băsescu și PD-L (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, condus de dl Marius Oprea și Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc, condus de dl Dinu Zamfirescu), marea potlogorie comisă a constat exact în substituirea Consiliului de Administrație cu un Consiliu Științific. În felul acesta, președintele Consiliului Științific (numit de premierul Boc la ordinul Administrației Prezidențiale) a devenit conducătorul de facto al instituției.

La ce a condus acest matrapazlâc, în afara satisfacerii unui imens apetit pentru putere, monopol și vizibilitate personală este de-acum prea bine cunoscut.

Iată etapele.

Hotărârea de Guvern Nr. 1372 din 18 noiembrie 2009  privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc  nu menționează existența unui Consiliul Științific.

Articolul 5 spune  clar cine conduce institutul: “Institutul este condus de un președinte, numit pe o perioadă de 5 ani prin decizie a primului-ministru”.

Articolul 6 indică: “Pe lângă institut se organizează un consiliu, organ consultativ de specialitate (subl. mea, DT), alcătuit din 15 personalități ale societății civile, cu rolul de a stabili obiectivele generale de activitate ale Institutului și de a aviza rapoartele acestora.”

Peste trei luni, la 23 februarie 2010 este publicată Hotărârea de Guvern nr. 134 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1372/2009. Aici apare “evoluția” de la “Consiliu” la “Consiliu Științific” și de la rol “consultativ” la, practic, rol de decizie.

IICCMER primește și un Consiliu director. Din cine este format și ce rol are acest consiliu?  Iată ce spune Articolul 5 (3): “În activitatea sa, preşedintele executiv este ajutat de un Comitet director format din directorul ştiinţific, directorii de departamente şi secretarul Consiliului ştiinţific.”

Cine numește și revocă membrii Comitetului director o spune paragraful următor: “Membrii Comitetului director sunt numiţi şi revocaţi prin ordin al preşedintelui executiv, la propunerea preşedintelui Consiliului ştiinţific (subl. mea, DT)

Așadar, de la un rol ”consultativ” se ajunge la un rolul de decizie, direct sau prin interpuși. Din acel moment, Președintele Consiliului științific a devenit singura voce executivă, conducătorul de facto al instituției. Așa-zisul Președinte Executiv a devenit o păpușă de paie, rol jucat cu talent și loialitate de fostul Președinte ”Executiv” al IICCMER.

În niciunul dintre articolele ce se referă la ”scopurile institutului”, cele două hotărâri de guvern nu menționează activități ca partizanat politic, implicarea conducerii institutului în campanii electorale, busculade propagandistice, atacarea actorilor politici aflați în opoziție și alte nobile activități ”științifice” de acest fel pe care fostul Președinte al Consiliului Științific le-a practicat cu un elan de stahanovist.

Ca și în cazul dlor Horia-Roman Patapievici și Mircea Mihăieș (ICR) și în cazul dlui Vladimir Tismăneanu (IICCMER) angajarea publică în lupte politice a atras asupra institutului antipatii dintre cele mai virulente. Puțină lume știa ce proiecte bune derula IICCMER. În schimb, mai toată lumea știa cu cine era și împotriva cui era dl Vladimir Tismăneanu.

Desen & Copyright 2012 - Alex DIMITROV

A fi ”intelectual public” este una, a implica în măceluri politice instituții publice este altceva – este o rușine, un conflict de interese.

Activitatea IICCMER este de natură să trezească oricând reacţii dintre cele mai pronunţate căci, din păcate, dorința de a vedea dezvăluite și pedepsite crimele comunismului nu este atât de populară poe cît pare. De aceea, munca institutului trebuia protejată de adversităţi inutile, ușor de ocolit. Evitarea unui transfer al antipatiilor câştigate în mod personal în contul  instituției pe care o conduci este o datorie fundamentală.

Hotărârile de Guven privind înființarea și funcționarea IICCMER reflectă interesele unui grup care la sfârșitul anului 2009, începutul lui 2010 era sigur că Președintele și Prim-ministrul vor aparține pentru lungă vreme aceluiași trib politic. Azi lucrurile stau altfel și pentru noua conducere a IICCMER parcursul se poate dovedi foarte hurducăit.

Cultura politică a României nu este pregătită pentru situații de coabitare politică. Dovezile sunt prea numeroase spre a fi enumerate. Singura cale de a preîntâmpina impasuri majore este renunțarea la control politic și acordarea unui statut cu adevărat independent de funcționare instituțiilor publice.

Nici funcționarul public nu are conștiința responsabilităților care îi revin. El ar trebuie să accepte restricții care-l feresc de conflicte de interese și  apără imaginea  instituției publice pe care o reprezintă. A fi funcționar public presupune o singură loialitate: cea pentru binele public.

Cine se dă în vânt după alte tipuri de loialitate — cum ar fi loialitatea față de partide, față de găști ori față de grupri de interese obscure sau față de actori politici carismatici — nu va putea fi niciodată un bun candidat pentru o funcție publică. Munca publică înseamnă mai degrabă sacrificiu decât belfereală.

Statul funcționarului public trebuie  și el modificat, nuanțat și mai ales aplicat. Unul este efectul celor spuse, la un pahar de bere, de șoferul unei instituții publice, altul este efectul celor semnate, de câteva ori pe săptămână, în presă de conducătorul unei instituții publice. Ce să mai spun de blogurile personale în care funcționari publici, înalți demnitari de stat scriu tot ce le trece prin cap apărându-se cinic cu: “Îmi pare rău, dar pe blogul meu scriu ce vrea, ca orice persoană particulară.” Adevărul este că un înalt funcționar public sau un înalt deminitar de stat nu mai este o persoanăparticulară nici când doarme, nici când se duce la toaletă, nici în alte ipostaze.

Ordonanța de Urgență referitoare la ICR nu indică o perspectivă nouă  asupra destinului instituțiile publice și a raporturilor acestora cu factorii politici. Dimpotrivă, ar putea să anunțe afundarea într-un tribalism “politic” ruinător.

Se spune că atunci când arunci apa din copaie trebuie să fii atent să nu arunci și pruncul proaspăt spălat. În cazul de față, s-ar putea ca varianta aleasă să se dovedească cea mai proastă: va fi distrusă copaia pentru satisfacerea poftelor jegului moral de mai  toate culorile.

În lipsa săpunului, o mână spala pe alta și amândouă murdăresc obrazul.

 

  • neamtu tiganu

    Eu sunt, in principiu, un adept inflacarat al plagiatului. De ex. ma-ntreb de ce nu se plagieaza, copiaza modelele nemtesti de institute, de ex. ICR ar putea fi organizat la fel ca Goethe Institut, asta cu anticomunistii, e si in Ge in institut similar.
    Si-nca ceva, trec peste aspectu de stg./dr./bugetari, la ce folosesc aceste institute, sau altfel intrebat, nu ar fi poate muuult mai folositor un institut economic, asa cum au nemtii pe “cei cinci intelepti”, unu care sa studieze economia, care sa fie in stare sa dea ceva sfaturi guvernantilor pe teme economice?

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    domn’ neamtu, te-ai germanizat cu totu’!

  • Ontelus Dan Gabriel

    Desi perfect dezirabila, slujirea binelui public este o aporie, in contextul crizei identitatii romanesti in epoca moderna. Traim continuu sub spectrul cumplit, dar adevarat al ,,formelor fara fond”.

  • Daniel StPaul

    Fiindca tocmai am observat o apologie a plagiumului (literalmente: kidnapping) ca metoda a sincronizarii -eventual globale-, iata ca la institutii cit se poate de primministeriale se regasesc adepti, meritorii, pare-se- ai ei. Sint curios ce vom degusta ca hrana mediatica in ceasurile ce vor sa vina:

    http://www.nature.com/news/romanian-prime-minister-accused-of-plagiarism-1.10845

  • Dorin Tudoran

    @Daniel StPaul

    Din ce in ce mai “amuzant”…

  • neamtu tiganu

    teoria spune ca cu cit o lucrare, fie doctorat, fie diploma e mai stufoasa cu atit e de asteptat ca e o abureala care incearca, prin cantitate, sa suplineasca lipsa calitatii. Un doctorat de 430 de pagini e, cu mare probabilitate, o culegere de copy and paste, deci numa prin faptu ca e atit de mare tind sa cred ca musiu Ponta a cam bagat mina, adinc, in biblioteca.
    Pe aici sunt niste reguli, se recomanda ca o lucrare de diploma sa nu depaseasca ca. 100 de pagini, iar una de doctorat ca. 150.
    In definitiv teoriile geniale au fost scrise pe o hirtie A4.

  • Al naibii “amuzament”: de la procurorul general al republicii la prim ministrul ei, totul pare o mare hahaila. Noroc, mare noroc pe noi ca ‘seful statului’ nu s-a indeletnicit si c-un doctorat, ca se sparie gandul si numai la cate “rouenuri” s-ar mai fi putut gasi si pe-acolo.

  • Dingo

    Oare o fi existat faimosul capitan Soare ? Sau a fost doar fabricat spre propulsarea lui HRP pe firmamentul public ?

    Revista Nature si Frankfurter Allgemeine Zeitung, brusc, investigheaza in draci teza de doftorat a lui Ponta. Bun cercul asta de relatii pus in miscare de “elita” romaneasca.

  • Dorin Tudoran

    @ No Name / DP

    Are si dansul un PhD -- in real estate.

  • Dorin Tudoran

    @Dingo

    Asta-i politica! Unii continua sa investigheze teoria dupa care presedintele Barack Obama nu ar avea dreptul sa fie… presedinte. Cum spuneam, pana la toamna se va dovadi ca nimeni nu poate fi membru al Parlamentul Romaniei fiindca toti candidatii vor fi declarati drept “clone”…

  • @Dorin Tudoran # 9

    Da, dar se pare ca e original suta la suta, cel putin in raport cu istoria celorlalti presedinti ai Romaniei! :-))

  • neamtu tiganu

    cum spuneam, intra artileria grea, chiar si nea Plesu de baga-n foc, sincer mie nea Plesu mi-e simpatic, vorbeste f. misto germana, i-am lasat un mesaj, nu cred ca o sa apar, nea Dorine, daca nu e cu suparare il bag la mata, daca nu-ti place poti sa-l belesti.
    “nea Plesu, incep prin a te peria, cred ca matale esti unu dintre putinii intelectuali pa bune.
    Acum la topic, stiu ca nu se va publica, da mai sunt citeva minute pina-ncepe meciu.
    Ponta si ai sai procedeaza f. corect. d.p.dv. politic, poporu asteapta ca intelectualii lu Basescu sa primeasca urgent o laba peste bot, deci Ponta e obligat de situatie sa satisfaca asteptarea poporului.
    De altfel e mult mai simplu sa-l pocnesti pe Patapievici, care pe undeva merita, decit sa te bagi in chestii complicate ca economia, salarii, impozite, sanatete. E un succes facil si imediat, poporu vrea singe de intelectual cu papion, deci va vedea singe albastru. Daca ai face un referendum ai vedea ca o majoritate vrea capu lu Motoc, pardon Patapievici.”

  • napocitaniu

    dom’ tudorane,

    tziu sa’i multzamesc p’aceasta cale d-lui pm ponta ca “s’a oferit” drept jerfa p’altaru’ mushamalizarii, cu insignifiantu’ domniei sale presupus plagiat, unuia din cele mai mari “shmekerii” postrebolutzionare (afacerea insolventza hydro).

  • Dorin Tudoran

    @napocitaniu

    Cum dl Ponta si eu nu ne cunoastem, nu cred ca taman asta (blogul acesta) ar fi calea cea mai potrivita pe care/prin care sa-i multumesti.

    Cat priveste vocatia de a se oferi drept jer(t)fa, romanul bate si neamtul si frantzuzul si boro-boro la un loc…

  • Daca_nu_nu

    Am rămaaas… buş-be-he-heee! No, musiu Ponta, ai rupt-o-n fericire şi tălică. Te pomeneşti că-n scurtă vreme-o deveni obligatoriu… Plagiatul, da…

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Se ajunge si la… latinishti! Da-o pe greaka veke!

  • napocitaniu

    iata ca neamtzu tzîganu a cazut prada mashinatziunii puse la cale, precum ca baetzii din noua gubernare nu s’ar ocupa d’economie, ocupindu’se predilect cu arida operatziune de belire a ‘telectualilor basisti!

    ba s’ocupa al dracu si d’economie!

  • Daca_nu_nu

    @) Dorin Tudoran
    Liniştit. Citim mai mult decât scriem. La nevoie, trecem pe dacă… 🙂

  • Cristian

    Așa cum scria cineva pe blogul dumneavoastră săptămîna trecuta, cred că discuția despre ICR (și chiar și despre IICMER) ar trebui structurată pe două paliere: 1. activitatea ICR (cu alte cuvinte, dacă acest institut a performat sau nu, ce rezultate a avut etc.)
    2. politizarea ICR și dacă înclinațiile și opiniile politice ale lui HRP și Mircea Mihăieș erau sau nu nimerite în contextul în care rolul lor prim era acela de a promova cultura română (și nu de a susține sau nu un politician sau altul). Iar la acest punct cred că ar trbeui menționat că activitatea ICR nu a avut de-a face cu opiniile politice ale conducerii ICR. Ceea ce rămîne demn de avut în vedere pînă la urmă se referă doar la cît de potrivte erau opiniile politice ale domnilor invocați anterior. Poate era mai nimerit o echidistanță elegantă și nu atitudinea de partizan politic. În orice caz, ICR nu trebuie să intre nici în ruptul capului pe mîna USL pentru că toată activitatea de pînă acum va fi rapid anulată de o serie de măsuri populist socialiste, demne de A. Păunescu și alți epigoni. Mă întreb, ce autoritate moral și intelectuală mai are acum domnul Ponta pentru a sancționa prin măsuri abuzive ICR-ul? (Interesant este că și conducătorul de doctorat al lui Ponta a fost bănuit de plagiat prin instituția în care predă. Pe culoarele aceli facultăți prin 2003 se șușotea pe la colțuri că domnul Năstase și-a lăsat lucrarea de doctorat în grija unor studenți.)

  • Dorin Tudoran

    @Cristian

    1. Cred ca textele mele (cel de zi si cel de saptamana trecuta) sunt structurate exact cum sugerati: a)activitatea ICR si b)incompatibilitatea in care s-au plasat dnii HRP si MM amestecandu-se virulent par4tizan in lupte politice.

    2. ICR nu trebuie lasat pe mana niciunei forte politice.

    3. In princiu, raman la ideea ca o institutie publica (in cazul de fata ICR) nu trebuie sa fie subordonata unui singur om, oricine ar fi el, ci mai degraba unui organism. Nu initiativa de a trece ICR in subordinea Parlamentului este problema ci felul in care suna ORDONANTA DE URGENTA.

    4. In privinta acuzatiei de plagiat: nu ma pot exprima. Sa vedem cum decurg lucrurile si apoi putem vorbi in cunostinta de cauza.

    5. Intre suotitul pe la colturi si dovezi peremptorii este o distanta substantiala. Nu l-am laudata niciodata pe dl Nastase, nu-l cunosc, dar nu pare handicapat din punct de vedere intelectual, asa ca mi se pare o enormitate sa fi recurs la serviciile unor studenti pentru a-i scrie o teza de doctorat. Dar nu bag mana in foc decat pentru… mine. Si pentra cativa prieteni.

  • Dr. Oz

    Ce e un doctorat?

    In Romania oamenii isi fac rost, nu conteaza cum, de diplome (inclusiv de doctorat) ca sa ocupe pozitii publice, stabile, pe viata. Diploma e conditia necesara pentru asta. Si devine si suficienta daca ai pile.
    In alte parti ale lumii nu te intreaba nimeni de diplome, te intreaba ce stii sa faci. Diplome exista si in acele alte parti, dar sint simple simboluri-souvenir. La nivelul insignelor, pozelor de la nunta etc.

    Urmatoarele lamuriri (The illustrated guide to a Ph.D.) ar merita ceva publicitate printre romanii avizi de diplome si cam atit:

    Every fall, I explain to a fresh batch of Ph.D. students what a Ph.D. is.

    It’s hard to describe it in words.

    So, I use pictures.

    Read below for the illustrated guide to a Ph.D.

    http://matt.might.net/articles/phd-school-in-pictures/#resources

  • CARAIMAN

    S-ar parea ca pe Victor Ponta l-a lovitara un cal. Da’ rau de tot! Lucratura mare. Solida. Pentru curiosi, incep sa apara si probele. Si apar unde nici cu gindul nu gindesti:
    http://media.tvrinfo.ro/other/201206/oglinda-vp-2003-teza_94614100.pdf

  • Cristian

    Vă împărtășesc opinia confrom căreia CR nu ar trebui lăsat pe mîna vreunei puteri politice, dar indiferent că se află în subordinea președintelui sau a parlamentului tot va rămâne sub spectrul ingerinței politice. Nu am menționat nimic despre ordonanța de urgență, care în situația de față a constituit un mecanism prin care o grupare a încercat să se răzbune pe altă grupare, dar apelul la o ordonanță de urgență pt. a trece ICR sub controlul prlamentului mie îmi inspiră o comedie tristă. Sper că nu s-a înțeles că-l acuzam pe domnul Năstase de plagiat, doar că îmi aminteam unele lucruri pe care le auzisem acum cîțiva ani. Cît despre domnul Ponta nu prea cred că există vreo cale de mijloc cînd regulile privind citarea sunt clare. Atîta timp cît nu pune în ghilimele, cît nu citează cu notă de subsol, dar menționează cartea în bibliografie, aceasta se numește plagiat pt. că își însușește în mod necinstit ideile altui autor. Sunt unele reguli în jurul cărora nu trebuiesc făcute interpretări pt. a le înțelge și aplica corect. Scrierea academică nu a fost reglementată de vreun partid sau vreo grupare politică din România (precum constituția sau legile acestei țări care au un caracter de ambiguitate kafkiană), prin urmare, în astfel de cazuri nu se poate opera cu jumătăți de măsură. Vă înțeleg totuși dacă doriți să -i acordați prezumția de nevinovăție, numai că din ceea ce s-a prezentat în presa străină există cel puțin o încălcare clară a regulilor de scriere academică (cea menționată mai sus). Îmi este greu să caut explicații și scuze cînd observ o astfel de eroare.

  • Dorin Tudoran

    @Cristian

    Cand am spus ca nu ma pot exprima nu era o eschivare: pur si simplu nu am avut timp sa vad cele afisate pe un site ori altul. In ceea ce privesti ura fata de… plagiat am in spate o istorie de prin 1984, cand in Romania nu era voie sa vorbesti de asa ceva, mai ales cand plagiatul era facut de infocati admiratori ai lui Nicolae Ceausescu.

  • neamtu tiganu

    ahaaa, d-aia accentua Basescu pa doctor Ponta, asta a fost semnalu, deci treaba-i clara, Ponta trebe sa-si dea demisia, altu la rind!

    Cea mai veche republica e San Marino, e condusa de doi Capitani Reggenti, cred ca trebe sa fie barbati, care sunt alesi odata la sase luni, la o populatie de numa 30000, un barbat de conditie mijlocie are sanse ca odata-n viata sa fie mare sef. Mi s-ar parea si pt. Ro o solutie buna, unde mai pui ca-n sase luni n-are nici draq timp sa faca dosare.

  • InimaRea

    Aduce binisor a superstitie ideea ca institutiile ar fi independente de oameni, c-ar functiona dupa legi proprii -- de natura semidivina. Mai curind, institutiile sint proba irefutabila a felului oamenilor care le-nfiinteaza, le pun in functiune si le conduc.
    De fapt, totul e chestiune de limbaj. Definim “politic/politizare”, “autonomie/subordonare”, “manageriat/organizare/reorganizare/dezorganizare” si-avem paradigma in care se misca oamenii fara de care institutia nu exista. Care nu-s providentiali, nici macar de neinlocuit dar care sint intotdeauna “sufletul” institutiilor, oricit de anonimi ori aparent indepartati de fenomen.
    Poate parea complicat, totusi. Atunci, e mai simplu sa vezi cum apar conducatorii de institutii: sint numiti, alesi, invingatori in vreun concurs de admitere? Aici, functioneaza criteriul “cine” -- ii numeste, alege ori organizeaza concursul.
    Cineva hotaraste, pina la urma sau de la bun inceput. “Pina la urma” presupune un fel de concurenta. “De la bun inceput” -- discretionarul (chiar daca bine intentionat, caz in care avem de aface cu “oameni providentiali”, “intuitii geniale” sau pur si simplu “noroc”).
    Tipul decident e produs al pamintului, cu tot ce poate-nsemna asta -- de la istorie, la civilizatie; de la politic, la socio-uman; de la general, la particular.
    Insusi “generalul” e norma fluida, proteica. Particularul, insa, e-ntotdeauna exact ca termometrul -- indica starea de sanatate a pamintului.
    Problema pare a fi, atunci, stabilirea diagnosticului -- daca starea de sanatate e nesatisfacatoare. Dar pentru cine ar fi asa? Daca “pamintul” se simte bine orice-ar arata “termometrul”, pas de-l convinge ca nu-i a buna, c-ar trebui tratat.
    In acest punct, avem cu-adevarat o problema. Ciclic, e numita mal du siecle. Aici functioneaza fluiditatea “generalului”, acelasi pentru tot Pamintul dar cu “temperaturi” diferite, distribuite pe arii cuprinzatoare de natii si popoare, indicatori ai apropierii de “general” -- care ne apare, astfel, ca arhetip. De unde, supestitia c-ar fi independent de actiunea voluntara, concreta, c-ar fi -- pasamite -- norma univesala si, deci, obligatorie.
    Locurile indepartate de norma se ghideaza -- indeobste -- dupa stele moarte. Eroare brutal indreptata prin brusca reorientare, in functie de o astronomie care nu mai conteneste a ne perplexiza -- tot schimbind “polul”, bunaoara. N-ai de ales -- ori iti procuri aparatura necesara, ori ramii la stravechea orientare dupa soare.
    Ok, ai aparatura dar pui maimute s-o minuiasca -- ce-ti iese?
    Dar mai intii, definim “maimuta”. Constatam -- poate cu stupoare, pe alocuri -- ca starea de maimuta e pur subiectiva cita vreme trecerea catre statutul uman e observabila abia-n ani-lumina.
    Dupa unii autori (printre care ma-nscriu cu toata modestia de care nu-s capabil) Pamintul e mai curind planeta maimutei decit a lui hommo sapiens. Ca-n actiunea lui civilizatoare, sapiens trebuie sa mizeze corect pe specificul maimutesc. Pentru a cistiga bunavointa (“votul”) maimutelor, sapiens trebuie sa mimeze (“maimutareasca”, la rigoare) insasi maimuta, cu nevoile sale. Asta se numeste, pe alocuri (dar cam peste tot) “populism”. Actiunea contrara, de respingere a comportamentului maimutesc ar fi, atunci, “elitism”.
    Ei, intre populism si elitism, ce-alege maimuta, ce “voteaza” ea?
    Dintr-odata, te-ncearca regretul ca maimutele au drept de vot. Dar, fiind votul universal “generalul” absolut obligatoriu, elitele recurg tot mai des -- si mai sofisticat, sa recunoastem -- la populism. Ceea ce ajunge a se chema “pragmatism”.
    Eu, unul, n-am nimic impotriva pragmatismului. Dar am contra ipocriziei cu care elitismul isi vaita soarta de a fi nevoit sa cinte-n struna maimutei pentru a-si putea duce la bun sfirsit misiunea civilizatoare.
    Ca aici: http://ziarero.antena3.ro/article/view/id/28765

  • Kopy Pasty

    @Institutia romana a plagiatului
    Dupa Ion Gheorghe-Taoistu, Beuranii Iliescieni, Ioan Mang-Bihorel, Victor Ponta-Premieru, va urma, e de presupus, Nepotul Matusii Tamara, a carui teza n-a fost inca puricata stiintific. Patapievici, prudent, nu s-a doftorisit. Se anunta o vara caniculara.

  • Ghostwriter

    @All
    Si la Victor Ponta, dar si la Adrian Nastase, necazul vine dinspre ”negrul literar”, dinspre GHOSTWRITER, dinspre cel platit sa oua lucrarea teziala. Au patit-o si altii: Eugen Barbu de exemplu, nu insa Ion Gheorghe, care
    l-a decalcat singur, nesilit de nimeni, pe Lao-Tze… dintr-o traducere romaneasca aparuta la Editura Gorjana. ”Negrul literar”, bine platit, insa necinstit:: le creat-a probleme de imagine + de cariera unor Corneliu Stefanache, Eugen Barbu, Beuran de la Ministerul sanatatii iliesciene,Victor Ponta si, foarte probabil, Nepotului Matusii Tamara. Exista si ”negri literari’ onesti”, meritindu-si banutii pentru teza cu migala elaborata. Dar asta e o alta tragedie.

  • mihai rogobete

    Când am zis, la prima ratare a min-ului educaţiei, că şi Ponta trebuie să se dumitrească, de cine aţi râs?

  • Daca_nu_nu

    @) Mihai Rogobete # 28
    Hai, că n-am rîs… Eu m-am uitat o ţîră lung, recunosc, dar mi se părea prematur să ne dăm cu părerea (-n cap!), că a fost totul aşa de-nvâltorat…, plus ăla nu voia, ăla nu voia etc., ba Dumitreasca, ba Mangul, zici că era balamuc pe-acolo. Or lumea nu-i vrea neapărat pe pesedişti; oamenii au vrut să scape de ceilalţi, care, orice s-ar spune, s-au purtat execrabil. Poate s-or fi purtat şi bine ei între ei, nu zic, dar aici, la capătul lumii, unde mă aflu eu, de exemplu, „instituţiile” erau pe lumea lor, oamenii pe lumea lor. Nu ştiu acum ce-o fi, că nu mai am încredere nici în haina de pe mine… Dar bine nu-i.

  • Popo Nellou

    @Don Miguel de Rogobete y Drobeta
    De cine ne-am ris? Pai, de…Nepotul Matusii Tamara (Dobrin sau alta, nu conteste), uau! Nu el l-a proPULsat in universitarie si politichie pe doctorandul sau? Nu el l-a impins de la spate? Nu lui o sa i se sparga, prin reCUL, in cap?

  • 96′ . ma duc , ca tot romanu cu stare , sa-mi iau masnia straina din germania . normal . am bani fix cat trebe masnia + kebab + tigari + fanta / bere + vama + spaga la vama . ajung , negociez , iau harbu (cu succes) de la 4100 dm la 4050 dm , imi zic ca m-am pisat pe fraieru de jurgen care nu stie ce bijuterie a dat pe nimic din mana si plec la utrecht unde aveam ceva treaba (ete pula..). de unde plec spre romania da’ nu prea pot . se opri minunatia . asa ca sun la ajutor . vine un baiat , ia bijuteria pe camion si ma varsa in satu cutare , deja in germania (iar). la servis . dar , in germania , cand am ajuns io , era sambata . si nemtii se beseau / ragaiau la carciuma . asa ca am astepta luni . n-aveam buget de conserve de ton , oricum nu cred ca aveau aia la alimentara , futulemumancurdejegosi , asa ca am respirat aer nordic ,am mancat niste apa de la fantana arteziana cu eroi din ww2 a satului pana a venit jurgen mecanicu la servis , mi-a strans surubu si mi-a luat toti banii si vreo doi nasturi de la tricoul lacost secand hend fals = china pentru ca altceva nu mai aveam . dar am plecat , doamne , romania!!! , acasa ajung in granita si nu mai am bani de vama si spaga . io i-am zis la vames sa-l sune pe jurgen , ca are el toti banii mei , dar vamesu s-a pisat pe mine si pe povestea mea . asa ca il rog pe vamesu sa ma lase sa ma duc putin la arad sa iau niste bani de la un prieten . baiat bun ,suflet cald , omu ma lasa , ba mai mult , ma si baga in masnia unor traficanti bronzati care , intamplator , treceau prin vama spre arad . inchei ca-i lung pana la arad m-a tarat politia ca-n filmele cu negri , pe jos / asfalt /arestari ce pula mea are astia in masnia futuvamumancur de tigani bisnitari ! etc!!! , etc!!!! pistoale carpatzi / sepci date de pamant / pana la urma m-au lasat ca au vazut ca sunt cacat pe mine si nevinovat . am ajuns acasa si am dormit mult . dar muuuuult .

  • Pingback: O demisie sau despre tragedia instituțiilor publice | CERTOCRAŢIA()

  • Pingback: O demisie sau despre tragedia instituțiilor publice « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

WP Admin