≡ Menu

To Bi, or not to Bi: that is the Bibi. (Jurnal de vacanță)

137-e1305239809904

Democrația israeliană nu putea trimite comunității internaționale o veste mai proastă decât reînnoirea încrederii în Benjamin Natanyahu, un iubitor de pace cam cât a fost și Yasser Arafat.

Citesc: ”The people of Israel have voted in the kind of government most of them want. That this does not please the world is not Israel’s problem.”

Sunt sigur că mâine voi citi o replică pe măsura acestui fel de “a gândi” lumea: “Are Israelul probleme cu lumea arabă? E doar treaba Israelului nu și a lumii.”

“Bibi” știe foarte bine că singura cale pentru a da o șansă păcii este crearea unui stat palestinian. Dar pentru ”Bibi” probabil că pacea este ”irelevantă”, ca să folosesc un cuvânt de care este îndrăgostit.

Dacă mâine Israelul ar renunța la teritorii anexate în 1967, poimâine acestea ar fi ocupate de Statul Islamic, ne avertizează ”Bibi”. Și pentru asta lumea ar trebui să-l declare un vizionar?

De ce nu? Dacă Arafat a luat Nobelul pentru Pace, de ce nu l-ar lua și ”Bibi”? Ar fi în firescul jocului de-a pacea. Joc în care intră mulți, dar din care puțini ies cu fața curată.

Astăzi, “Bibi” crede că “problema” este crearea unui stat palestinian. Mâine, în lipsa acestuia din urmă, problema va deveni supraviețuirea statului Israel.

Asta e – în vreme ce unii cântă ”Give Peace a Chance”, alții preferă să fredoneze ”Give War a Bibi/Give War an Arafat”.

http://www.jpost.com/…/NY-Times-Daily-Beast-rail-against-Ne…

http://www.huffingtonpost.com/…/netanyahu-reveals-his-dup_b…dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Bibicul Bibliocrat

    Pentru fratele sau, mort in operatia de salvare a ostaticilor de la Entebbe/Uganda, am un infinit respect, pentru Bibi (si tupeul cu care l-a sfidat pe Presedintele Obama, de parca Eretzul ar fi marele protector al USA, si nu invers), nicicacum.

  • Dana (Mara)

    Si inca Likud-ul lui Bibi pare rezonabil dar aruncati o privire spre partenerii de coalitie si spre discursul si planurile lor: partidul nationalist religios inflacarat de tinarul lup politic Naftali Bennett care vorbeste despre anexarea Cisiordaniei si Israelul mare cu dezinvoltura excluzind categoric varianta a doua state si considerind refugiatii din sudul Libanului si Siria o calamitate care prin formarea statului palestinian ar ameninta insasi securitatea statului Israel prin numarul enorm de eventuale revendicari. Nimeni nu vrea sa isi asume refugiatii palestinieni care pina la ora actuala in tarile arabe limitrofe au statul de apatrizi si nu au drepturile si obligatiile corespunzatoare unor cetateni a unui stat. Nu mai vorbesc de discursul sinistru si neinspirat al lui Avigdor Lieberman care de prin partile Rusiei a venit procopsit de xenofobie crasa materializata local in islamofobie incurabila sau de cei de la partidul ultraortodox Shas care sint tenace si previzibili tot pe linia expusa ” modern si atractiv de Bennett”. Acestia sint partenerii de coalitie a Likud-ului, tendinta este spre extrema dreapta si politici neoliberale. Bibi nu s-a putut abtine chiar in ziua alegerilor(nu stiu daca nu a incalcat legea electorala) sa nu faca o declaratie in care ameninta ca exista pericolul ca arabii minoritari sa voteze masiv pentru Buji si astfel a rupt pentru el de la partidele Shas si celelalte partide nationaliste pina a avut procentul de 30. A fost o tactica care a functionat. Daca mergeau toti arabii (14 mandate) cu “coalitia sionista” a lui Buji probabil cistiga el,(culmea ironiei datorita numelui, dar care avea totusi un discurs mai rezonabil, este de centru stinga si sustine solutia a doua state).
    Cum bine observa un comentator la tv. Israeliana cu amaraciune probabil gindindu-se la evolutia democratiei, majoritatea covirsitoare sint votanti ai dreptei radicale, stinga nu mai are nici o sansa sa fie o voce “relevanta” . Ar fi putut completa cu ironie, daca nu va fi sustinuta de vreun “om al armatei” care sa ii ofere acea “credibilitate” care a devenit o regula, un ” civil” neavind nici o sansa.

  • abigail stanescu

    Dar Tzipi Livni ce mai face? Gura in Knesseth nu-i mai tace? Iarba din Cisiorania nu-i mai place? Mai are pe vino-ncoace?

  • Dana (Mara)

    Desi nu tocmai “civila” pentru ca a recunoscut pe cind candida la functia de premier ca a fost agent Mossad, totusi Tzipi Livni mi se pare mai rezonabila decit sa zicem cealalta Tzipi -- Tzipi Hotoveli de la Likud care parca este copie in discurs si obtuzitate a lui Bennett. Ei monologheaza si incearca sa isi impuna punctul de vedere, pe cind Livni pare dispusa la un dialog rational. Interesanta a fost si “interventia cu tara” a fostului sef al Mossadului din timpul campaniei electorale de la mitingul antiNetanyahu unde l-a criticat foarte dur. Sint aspecte care nu apar in presa din Romania, am observat ca numai ziarul Gindul mai pune timid cite o parabola intr-un editorial cind si cind, de care nu se prinde toata lumea. Deh, povestea cu teama de atinsul si cu o floare care nu este chiar fara sens, pentru ca pentru “disidenta” lor Tzipi Livni si Yair Lapid au fost ejectati din guvernul Netanyahu, oricit de agenti secreti, militarosi sau mai putin militarosi ar fi fost.

  • OvidiuB

    Israelul este unul din nu multele locuri in care politicienii inca mai au un simt al istoriei si al semnificatiei in istorie a mandatului pe care il indeplinesc. Iar Netanyahu sigur il are.

    Si tocmai de aceea nu imi dau seama daca Bibi pur si simplu e dispus sa compromita mersul istoriei (si drumul Israelului prin istorie), doar ca sa ramana el la putere cat mai mult sau daca, dimpotriva, chiar a ajuns sa creada ca, istoric vorbind, sansa Israelului este sa nu permita crearea unui stat palestinian si, in general, sa fii cat mai intransigent cu putinta la masa negocierilor.

  • Dana (Mara)

    Ovidiu, nu cred ca este aviditate pentru putere. Sint convingeri politice care se materializeaza. Este si legenda ca tatal premierului i-ar fi lasat cu limba de moarte sa nu permita aparitia statului palestinian. Netanyahu din motive diplomatice tace si face, dar este o interfata a celor ca Bennett si Hotovely care nu pronunta Cisiordania, ci Judea and Samaria. Cu perseverenta, cu tenacitate, cu rabdare, cu atitudine smerita si solicitaind admiratie pentru performantele economice planurile se materializeaza.
    Fara patima, obiectiv ca si cind ati urmari un documentar vedeti pe you tube clipul The Spring of Judea and Samaria si vom intelege ca este un proces ireversibil, o tenacitate si un lobby constant si eficient care nu poate fi comparat cu precaritatea economica si intelectuala a bastinasilor arabi crestini si musulmani din Cisiordania. Iar cine este mai inteligent, puternic economic si militar intotdeauna cistiga.

  • Dezideriu Dudas

    Cum la razesi/tarani ( postarea d-lui Dorin Tudoran despre Harry Tavitian din 17 martie )….,“impotriva imperialismului”, ne-a ajutat un “Schmuck din Tecuci City “ ( pare a fi tot ca ‘cela cu motoru’…), poate aici ne va ajuta un “Mensch din Tel Aviv City”…sau, ca sa fim mai precisi, cautand un echivalent pentru “Tecuci” si “motoare”, un “Mensch din Ierusalim District”…. ”Motoarele” insa aici nu mai sunt degeaba…, asa ca dom’Neamtu cred ca s-a inselat cand a crezut ca cineva din SUA, desi “motorizat”, ar putea clarifica problema, “la Israel”…

    In zbor deasupra cuiburilor de cuci ( asemanatoare si cu cele din Tecuci …, un fel de “The_cuci”…, fara traducere….) de la “Turnul Babel”, ‘cela al intransigentilor.

    P.S. Recent, cineva se amuza copios de formula “avion subteran”….M am gandit ca ar putea sa-i fie contrapusa foarte bine formula “ metrou zburator ”….La “viitoarea edtie”, proprie, ne-intransigenta, a “Turnului Babel”, sper sa tin cont de aceasta matrice definitorie. Pe langa cea a dihotomiei Mijloace – Scopuri….si cea definitorie pentru tensiunea din axele Vest-Est si Nord-Sud….

    “MESAJ SUBLIMINAL”, daca nu de-a dreptul cripto-subliminal ( ‘istea “cripto”, stim din spatiile galactice tismaneaniene…, sunt cele mai periculoase…) pentru “vitejii natiei” : Nu “traduceti”, The_cuci cu “te cu(l)ci”…, unde sunteti primii pe ramura si foarte intransigenti…Mai degraba cu “ te-n c….”… , unde aveti intransigenta mai mica. La dulai, ca la catei…

  • OvidiuB

    Interesant, nu stiam despre legenda cu tatal premierului. Voi cauta documentarul despre care vorbiti. Nu subscriu insa intrutotul la ultima dvs idee -- cred ca mai conteaza si sa stii sa iti faci aliati. Or mi se pare ca la acest capitol Israelul sta tot mai prost in ultima vreme.

  • Dana (Mara)

    Dar sa nu fim pesimisti, pentru ca nu ar trebui sa ne bintuie umorul negru, daca nu ma insel sintem cam de un leat, in jur de 40 de ani. Totusi nu ma pot abtine sa nu spun ca nu ar fi excus sa aleaga totusi un aliat “relevant”, respectiv noul vecin ursul rus care tocmai puse laba pe Siria si care prin metodele familiare lui (ursului rus) tipic bolsevice a reusit intr-un timp record sa neutralizeze populatia sunnita, ajutata ce-i drept si de propriile slabiciuni sa devina foarte repede “nerelevanta”. Dar se stie ca strategiile Rusiei sint gindite cu zeci de ani in urma si “implementate” cind este fertil terenul. Au mutat terenul de experimente din Afganistan in inima Levantului, dar strategia este asemanatoare. Au dorit sa distruga populatia autohtona majoritar sunnita din Siria mizind pe focarul de terorism Statul Islamic care daca nu exista probabil ar fi fost inventat atit de bine le serveste interesele.

  • Una este sa fii intransigent, alta este sa fii nerealist. Daca si cata exista, singura sansa este cea oferita de “the two-satet solution”

  • Eu nu sunt pesimist, fiindcă în timp ce lumea își bate capul să sugereze o soluție, genialoizii Marean Vanghelie & Gigi Becali (aka Costin Andrieș & ÎLD) ne-au explicat că “(si Israel e stat Palestinian, se afla in fosta provincie romana, Palestina)”!?!

    Vedeți ce simplu e?

  • Coucouville/Tg.CuculuiArmenesc

    Avem, pare-se, de ales intre ZUM KUCKUCK GEHEN (stie dl.Neamtu ce insemneaza) si preumblatul cu MTV-ul prin Ti CACI CITY. De fapt, nu-i vorba de MTV, mai degraba de ceea ce parigoticii numesc UNE MOTO-CROTTE (un fel de scuter pe care incaleci atunci cand, in calitate de tehnician al suprefetei, esti misionat de primarie sa aduni de pe trotuare, si nu numai, fara sa te apleci, ”crotele” canine, excrementialele, numeroasele, cu aburi ontici agrementate, onctuoase si in stare sa-ti fetidizeze talpa incaltarii pntru o zi intreaga). Vorba pohetului: ”Un om din Ticaci City avea o motocrota./Dar nu i-a folosit nici la crosul tovarasesc de 1 Mai muncitoresc/Nici la recuperarea prejudiciului din vinduta flota/De care sint acuzati marinerul Base si tigaia de sub hota.”

  • Dana (Mara)

    Tot in aceasta cheie, inflexibila ne transmite si mesajul (foarte “realist’ si aplicat la realitatea care deja exista pe teren), al lui Dany Dayan din interviul de la emisiunea Head to Head -- Israeli settlers; Patriots or invaders? (Al Jazeera English) unde vedem ca tehnic nu este posibila si viabila solutia a doua state din cauza configuratiei amplasarilor coloniilor pe zonele cu impact religios. Or Autostrada Patriarhilor ar trebui aparata cam peste tot ceea ce nu se considera ca ar putea face autoritatea palestiniana. Plus ca si resursele de apa ar trebui impartite, plus ca daca palestinienii din Cisiordania ar deveni cetateni israelieni nu convine pentru ca ar inclina nefavorabil balanta demografica. Singura sansa pentru pace pe care o vede Dany Dayan este ca palestinienii sa fie impinsi la est de Jordan (in Jordania) unde sa fie statul Palestina iar Israelul sa controleze vestul Jordanului (Cisiordania, respectiv Iudeea si Samaria) si Ierusalimul. Deci sau tot sau nimic.
    Incerc sa pun link-ul de la emisiune dar dureaza pina primeste acceptul Disqus.

  • OvidiuB

    Nu ar fi exclus ceea ce spuneti dumneavoastra (mai ales pentru un stat care isi joaca supravietuirea…sau cel putin crede ca si-o joaca), dar nu as zice nici ca e probabil. Drumul de la al nu-stiu-catelea portavion al flotei americane (cum am auzit ca mai este supranumit Israelul in unele cercuri din US) la un aliat al Rusiei mi se pare totusi sinuos si presarat cu multe primejdii. In fond, sprijinul americanilor a fost probat in istorie, nu stiu daca loialitatea rusa va primi o sansa asemanatoare.

    P.S. Multi inainte, dar eu abia ce am intrat in deceniul al patrulea al vietii.

  • Dana (Mara)

    Reiau comentariul care din cauza linku-lui a ramas blocat la moderare.

    Va intorc urarea de multi ani si daca tot sintem in vacanta va propun un dar virtual sper inspirat:

    o emisiune care m-a uns la suflet si m-a incarcat pozitiv: In memoriam Cella Delavrancea -- la sectiunea inregistrari “ora de veghe” din 19.03.2015 cu distinsul pianist Dan Grigore. (pe tv nasul)

  • InimaRea

    De fapt, e utopie înființarea statului Palestina. Diferența dintre Stînga și Dreapta din Israel este că prima o spune pe-a dreaptă -- nu se poate! -- în timp ce a doua o scaldă: nu că nu s-ar putea -- chiar -- dar…

    Nu fiindcă palestinienii n-ar merita și ei un stat al lor. Cum și kurzii ar merita, nu? Dacă se unesc în ceva statele războindu-se-n Orient, în ideea că nu e de conceput un stat al kurzilor. Așa și cu Palestina dar din alte motive. Poate că primul ca importanță e identitatea de sine a palestinienilor. Uitați-vă la Emirate -- ce mi-s quatarezii, kuweitienii, ori cei din EAU? Arabi și-atît. Ca și cei din jur -- Siria, Irak, Liban, Iordania. Doar Iranul e nearab, din lumea musulmană de acolo. De egipteni, aș spune doar că istoria lor s-a sfîrșit demult.

    Apoi, e dușmănia frățeasc-confesională dintre sunniți și șiiți. Religie tînără încă, Islamul e-n plin avînt misionar, cum era creștinismul în Evul Mediu. Schismele din sînul creștinismului s-au rezolvat în Lumea Nouă dar azi nu mai sînt teritorii necunoscute, iar statele ”păgîne” -- China India dar și cele mai mici, Vietnam, Koreea, Laos, Cambodgia -- și-au sigilat granițele confesionale.

    Ultimul argument este chiar fierberea din lumea arabă -- de la Primăvara Arabă, pînă la ISI. E cel puțin inadecvată deea de a-nființa un nou stat într-o lume-n care vechile state se prăbușesc. Și-apoi, se vede că, din cele două soluții -- una, pașnică, pe cale politică; cealaltă prin război de-o cruzime incredibilă -- duc tot la jocul cu sumă nulă: noi state nu sînt admisibile, cel puțin din pespectiva oficială -- a ONU, a tratatelor internaționale, a maximei ipocrizii -- pînă la urmă, fiindcă în Europa s-a putut chiar de curînd (Yugoslavia, Cehoslovacia) și-ncă se mai poate în teritoriul comun al Rusiei și Ucrainei. Parafrazîndu-l pe Mark Twaine, nici România nu se simte prea bine -- cum nici Spania, Marea Britanie.

    Lăsînd deoparte convenționalismul corectitudinii politice, vedem cum sfîrșitul Războiului Rece născu o undă seismică de mare adîncime; cum plăcile tectonice bătute-n cuie la ONU -- Consiliul de Securitate, cu membrii săi permanenți cu drept de veto -- se-ncalecă viforos; cum lumea s-a săturat de stabilitate, pace, și-și urmează destinul autodistrugător.

    Milă mi-e de palestinieni dar de-ai mei mi se rupe inima cînd văd că sîntem pe picior de război cu Rusia degeaba-degebuța -- vorba moldovenilor. Și tare mi-e că românașii mei n-or avea inima de leu a iudeilor, să stea-n picioare-n fața furtunii, pînă să ajungă să conteze și cuvîntu’ lor în lume.
    Și cum s-ajungă? Doar de ne uităm la ”diaspora” noastră și la a lor -- ori a altora (grecii, armenii, ungurii, polonezii) -- și vedem diferența: a noastră-njură orice guvernare ”de-acasă” -- dacă nu de la bun început, în chiar ”secunda doi”; pe cînd ale lor țin cu dinții de patria-mumă, oricine-ar fi la putere pe-acolo.
    Altminteri, sigur că-s și eu indignat de realegerea lui Bibi, doar și eu din satul universal, nu? Doar să nu mă-ntrebe vreun evreu din colonii ce m-a apucat, că zău n-aș ști ce să-i răspund.

WP Admin