≡ Menu

Teologie, teleologie şi obscurantism

Într-un articol intitulat BOR în sprijinul creării “omului nou”, publicat în ediţia din 25 iulie a.c. a Cotidianului, Adrian Majuru ne reaminteşte că în ciuda palmaresului nu tocmai strălucit al conducerii sale de după 1948, Biserica Ortodoxă Română continuă să fie indicată în mai toate sondajele de opinie drept instituţia în care românii au cea mai mare încredere – 90% — devansând până şi armata. (http://bit.ly/aXeKcb)

Că a făcut apel (prin IPS Justinian) la făurirea “omului nou”, că şi-a lăsat slujitorii încarceraţi sau să slujească drept informatori ai Securităţii, că a rămas impasibilă (pe vremea Preafericitului Teoctist) la dărâmarea propriilor biserici şi că, în decembrie 1989, Teoctist i-a trimis lui Nicolae Ceauşescu o telegramă de susţinere pentru gestul “creştinesc” de a fi început scăldarea Timişoarei în sânge par a nu clinti mai nimic din încrederea românului în BOR.

Gândindu-se la o sumedenie de asemenea “merite”, după 1989, proaspătul ministru al Culturii, Andrei Pleşu, îi recomanda Prefericitului Teoctist să se retragă la o mănăstire. Teoctist a făcut-o, dar s-a reîntors în fruntea BOR, fie din  lipsă de cadre de nădejde care să preia tronul patriarhal, fie din cauza patului etern în care intraseră candidaţii angajaţi în jocul de şah al preluării conducerii BOR.

Când, în 1997, senatorul PNŢCD Matei Boilă a depus o plăpândă propunere legislativă, amendată de un alt senator, Corneliu Turianu, prin care se cerea restituirea unora dintre bunurile răpite Bisericii Române Unite cu Roma în 1948 (când biserica greco-catolică a fost scoasă în afara legii), felul în care a reacţionat conducerea BOR numai ecumenic nu poate fi numit.

Teoctist speria lumea cu “urmări imprevizibile pentru pacea din Transilvania”, “conflicte, răzvrătiri şi rezultate imprevizibile”, “un suport legal prozelitismului catolic” etc. Un alt înalt prelat al BOR declara “Nu cred că Biserica ortodoxă-română va permite cuiva să bată din picior”. Interesant, cam astfel de perspective apocaliptice prevedea şi Viorel Hrebenciuc, pe atunci Secretar General al Guvernului, dacă PDSR-ul şi Ion Iliescu ar fi pierdut alegerile în 1996. Le-au pierdut, dar sfârşitul lumii nu s-a produs.

Să ne reamintim cererea “exorbitantă”, ”ilegitimă”, ”nerezonabilă” a Bisericii Unite cu Roma catalogată de un alt prelat al BOR drept “dictat”:

“În localităţile rurale în care există mai multe lăcaşuri de cult folosite de Biserica ortodoxă română, lăcaşuri care până în octombrie 1948 se aflau în proprietatea Bisericii Române Unite cu Roma — greco-catolică, cel puţin unul dintre aceste lăcaşuri va fi retrocedat Bisericii unite cu Roma –- greco-catolică, la cererea parohiei din respectiva localitate.”

Curat dictat!

M-am întrebat la timpul respectiv, ce acuzaţii ar fi adus conducerea BOR Bisericii Române Unite cu Roma, dacă aceasta din urmă ar fi cutezat să ceară restituirea tuturor bunurilor ce i s-au furat în 1948.

Scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma şi martiriul multora dintre ierarhii ei, în frunte cu Iuliu Hossu, au fost astfel comentate în 1997 de Gheorghe Anghelescu, Secretar de Stat în Departamentul pentru Culte:

“Hai să fim serioşi! Opţiunea ierarhilor greco-catolici de a alege rezistenţa anticomunistă intrând în puşcării a însemnat, de fapt, părăsirea turmei.”

Chiar aşa, hai să fim serioşi!

O asemenea afirmaţie nu era decât un lugubru prozelitism, unul în favoarea trădării, colaboraţionismului, înfrăţirii cu dictatura. Şi asta după căderea dictaturii, nu sub călcâiul ei de fier. Îmi displac asemenea comparaţii, le găsesc nepotrivite, totuşi, chiar pot fi aşezaţi Justinian Marina şi Teoctist Arăpaşu lângă Iuliu Hossu? Nu compar două biserici. Compar două categorii de lideri religioşi.

În momentul în care s-a pus în discuţie deconspirarea surselor, informatorilor şi rezidenţilor Securităţii, conducerea BOR a cerut ca ierarhii ortodocşi să fie exceptaţi şi discutaţi doar în sânul BOR.

Nimeni nu poate împiedica o biserică să-şi judece ierarhii după propriile ei legi, dar nici o biserică nu ar trebui să aibă aroganţa de a cere exceptarea slujitorilor ei de la legile la care se supune întreaga societate. Una este separarea puterilor în stat, alta este statutul de stat în stat.

Iniţiativa Băncii Naţionale a României de a lansa o serie numismatică dedicată patriarhilor BOR a stârnit reacţii ce trebuie să dea de gândit. Pe de o parte, este dificil să iniţiezi un asemenea proiect şi să-l excluzi din el pe primul patriarh al BOR, iar pe de altă parte este o dovadă de opacitate să uiţi că Miron Cristea, în calitate de prim-ministru (1938-1939), a fost responsabil de revizuirea legii cetăţeniei ce avea să priveze 225.000 de evrei (adică aproximativ 37% din populaţia evreiască din România acelor ani) de cetăţenie. Ce să mai spun de ideea nefericită a desemnării unui patriarh drept prim-ministru!

Evident că intenţia BNR nu a fost să celebreze antisemitismul lui Miron Cristea, ci să onoreze contribuţia sa la propăşirea BOR, dar un spor de atenţie faţă de răni ce se închid cu greu şi nedreptăţi majore este obligatoriu.

Ilustrație & Copyright © 2010 - DION

Nu mă îndoiesc de buna credinţă a guvernatorului Mugur Isărescu, dar sunt mirat de felul în care a administrat această situaţie. De la o gafă s-a ajuns la o situaţie foarte complicată. Poate că dihotomia Miron Cristea – patriarhul, Miron Cristea – premierul propusă de Mugur Isărescu ar fi putut opera în absenţa nefastului liant între patriarh şi premier: antisemitismul. Unul ale cărui manifestări rămân deprimante – fie că este vorba de premier, fie că este vorba de patriarh. Așa însă…

Când ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, Mark H. Gitenstein, nu uită ca în declaraţia prin care îşi exprimă dezamăgirea în legătură cu emiterea monezii în cauză să menţioneze şi “contribuţiile pozitive” ale lui Miron Cristea “la istoria României ca patriarh”, cred că reacţia conducerii BNR faţă de criticarea proiectului respectiv trebuia să fie mult mai atentă decât s-a dovedit.

Într-un articol semnat în Cotidianul, la 3 aprilie 2006, Octavian Paler mărturisea:

“Cineva mi-a arătat, zilele trecute, o copie a circularei pastorale date de episcopul  ortodox din Transilvania, la Oradea, la 1 septembrie 1916, după intrarea României  în război. În acea circulară, credincioşii erau chemaţi să lupte <<împotriva noului duşman (România) care râvneşte atât de păcătos la ştirbirea şi stricarea hotarelor noastre, venind că cucerească Ardealul>>. Şi cine semna acea incredibilă circulară  pastorală? A treia semnătură era a episcopului Caransebeşului, Miron Cristea, care  mai târziu, a devenit primul Patriarh în România întregită.”

Titlul articolului lui Octavian Paler era Întrebări la care nu voiam să ajung. De fapt, tocmai reticenţa noastră de a răspunde unor întrebări inconfortabile prelungeşte şi acutizează crize periculoase.

Se pare că în sânul şi anexele chipurile neînregimentate ale unui partid lovit de elanuri integriste, formaţiune care dimineaţa este de stânga, după amiaza – de dreapta, la prânz e la Cireşica şi seara la Doi (ba chiar trei) cocoşi a fost declanşat proiectul dezvoltării unei aripi creştin-democrate sau, de ce nu — dacă partidul nu mai poate fi oprit din căderea liberă în care l-au angajat erori de toate felurile — chiar proiectul lansării unui nou partid creştin-democrat.

Degringolada morală, contraperformanţele economice şi mai ales disperarea oamenilor pot deveni factori favorabili în bascularea multor opţiuni spre o ofertă creştin-democrată. Se mizează, probabil, pe un spijin substanţial din partea conducerii BOR. Numai că lipsa asumării istoriei, ocultarea episoadelor neonorabile din viaţa unor personalităţi ori instituţii naţionale şi reacţiile de respingere a oricărui demers critic, riscă să arunce asemenea proiecte într-un talibanism de care România trebuie ferită.

Obscurantismul profesat în numele înaltelor interese naţionale se poate dovedi un tsunami ce ar face nefericirile de astăzi ale României să pară floare la ureche.

În ceea ce o priveşte, pentru a merita încrederea pe care continuă să i-o arate românii iar acordarea unei asemenea poliţe în alb să nu devină cu totul iraţională, BOR s-ar cuveni să-şi strunească apetitul pentru mitologizarea unor merite deseori discutabile şi să-şi recalibreze eforturile de a-şi servi credincioşii.

Altfel, acel Cu Dumnezeu înainte! riscă să rămână un fel de Cu dracu’ înapoi! Sau, în cel mai bun caz, Tot cu el, pe loc, pe loc,/să răsară busuioc!

  • Gheorghe Campeanu

    Extrem de oportun comentariu. Am apreciat mai ales tonul echilibrat in contrast cu tema ‘fierbinte’ si reactiile stridente din Romania la observatiile critice venite din partea unor persoane dinafara tarii sau a ambasadorului Statelor Unite. Lansarea in directia obositelor acuzatii de conspiratie mondiala evreeasca sprijinita (ca intotdeauna) de guvernul american a devenit atit de jenanta incat macar din acest motiv, dl. Isarescu ar fi fost mai bine servit de o altfel de pirueta decit cea pentru care a optat. Pacat.

  • mihai rogobete

    “Un studiu Gallup realizat in 114 tari demonstreaza ca statele cele mai religioase sunt cele care au cel mai scazut PIB (produsul intern brut) pe cap de locuitor, scrie LiveScience….
    84% din romani declara ca religia joaca un rol important in viata lor.Acelasi procent l-au obtinut si Irak, Peru, Honduras si Nicaragua. In 10 tari, printre care Bangladesh, Nigeria, Indonezia si Sri Lanka, credinta este importanta pentru cel putin 98% din populatie.
    ……..Printre cel mai putin credinciosi se numara si danezii (19%), si suedezii (17%)……..Exceptie fac Statele Unite, unde, desi PIB-ul pe cap de locuitor este mare, 65% din cetateni se declara religiosi.
    Sociologii au gasit mai multe posibile explicatii pentru relatia dintre credinta in divinitate si veniturile populatiei. Una dintre teorii spune ca religia are un rol functional mai important in cele mai sarace tari pentru ca-i ajuta pe locuitori sa faca fata zilnic greutatilor si sa asigure un venit pentru familiile lor. Ipoteza este sustinuta si de o analiza anterioara facuta de Gallup, potrivit careia legatura dintre credinta si multumirea sufleteasca este mai puternica in statele sarace decat in cele mai dezvoltate.”

  • La ce ne putem aştepta, cînd colericul şi degrabă vărsătoriul de sînge nevinovat, Ştefan Muşat a fost canonizat?

  • Nicolae Prelipceanu

    Daca intr-adevar crestinii stiu ce a fost cu patriarhii de care pomenesti, atunci nu ne ramane decat sa apelam la “cunoasterea inutila”, care functioneaza atat de bine in cazul intelectualilor de stanga din Vest. Dar daca, poate, crestinii nici nu sunt interesati sa stie ce au facut cei doi patriarhi, sau, chiar stiind, ii aproba? Adica daca si ei, in locul patriarhilor, ar fi facut la fel? Si asta e o intrebare la care era mai bine sa nu trebuiasca sa ajungem, vorba lui Octavian Paler. In fond, ca sa-ti pastrezi neclintita convingerea, de ce sa nu dai la o parte informatiile care ar contrazice-o? Nu se intampla asta, zilnic si in proportie de masa, vorba ceea proasta, in tot felul de imprejurari, majore sau minore? Cat despre biserica stat in stat, pai ea si este din multe puncte de vedere. Cu toate ca un staret de manastire din Dobrogea batea temeinic, cu pumnii si picioarele, imbracat in blugi si tricou, mai acum cateva luni, filmat in direct. In ce priveste dezvaluirile de la CNSAS, si ele au trecut la “cunoasterea inutila”, pentru ca nici unui ierarh dovedit ca om al securitatii nu i s-a intamplat nimic, iar crestinii piosi, cat pot fi romanii, le pupa mana tuturor, fara discriminare. Aia cu care au semnat “scrieri alese” la securitate. Si-apoi, de cate ori observi ca un ierarh a facut cutare sau cutare fapta reprobabila si pentru un crestin de rand, darmite pentru un om al bisericii, vigilentii de serviciu sar ca arsi: dai in prea sfintia sa, dai in biserica, dai in religie! Ca, totusi, separarea puterilor nu incepe in stat, ci in cap. Adica ar trebui sa inceapa, dar n-o face.

  • Nicolae Prelipceanu

    Erata: Ultima fraza se va citi “Adica ar trebui sa inceapa, dar nu se intampla asa.” Scuzati, pardon, bonsoar…

  • lucian burjuiul

    Eu am mari indoieli asupra procentajului de 90%. Daca sondajul e facut in fata Patriarhiei sau pe la vreun priveghi posibil sa ajungem la cifrele astea… Sau intrebarea pusa o fi de genul: daca ar fi sa alegeti dintre BOR si Parlament in cine ati avea mai multa incredere… atunci posibil sa obtinem un procent bun!

    Pana la urma BOR ce inseamna? Preotii? Pai numai de bine de domniile lor… e plina presa de ispravi, iar cine vrea delicatese are cartile lui Damian Stanoiu. Raspunsul e nu. Poate calugarii!? Sa fie bisericile si picturile, crucile, troitele? Sau Dumnezeu? Daca BOR e Dumnezeu de ce mai e nevoie de preoti? Cred ca BOR e doar un concept abstract…

  • maria

    90 % dintre romani acorda cea mai mare incredere bisericii ? Sa inteleg ca, pe total, credinciosii ar fi cel putin 95 % din populatie ? Sa fim seriosi si, inainte de toate, sa vedem cam despre cine e vorba…
    Sunt credinciosi toti aceia de-si fac cruci pana la pamant prin tramvaie si autobuze de zici ca i-a apucat un tic colectiv tot la 250 de metri ? Mie mi se pare ca inainte de 90 bisericile erau cam golute (astia unde erau?) si spunand-o pe cea dreapta, intrarea intr-un lacas de credinta prezenta un potential “pericol” doar pentru putine categorii de persoane;
    Or fi dovada de credinta balciurile in care se transforma tot mai multe inmormantari cu gropi tapitate cu covoare persane si pomeni de mobilier complet de “sofragerie”? ;
    Ce legatura au cu credinta chiolhanurile (betii de pomina inclusiv) facute pe la restaurante cu ocazia parastaselor, de regula in prezenta unui popa ? ;
    Cat de credincioase sunt cuconeturile care, intre doua vrajitoare, dau o fuga pe la biserica nu de alta dar ca sa-l umileasca pe un ilustru necunoscut de popa cu ofrandele lor generoase ? ;
    Si mai ales, cum se pot numi credinciosi toti acei care, trecand printr-o piata, intorc cu dezgust capul la vederea unui biet batran care jinduieste dupa un mar de categoria doua, adica unul pe care ei l-ar arunca in prima pubela intalnita?
    “Credinciosilor” astora (multi mai multi decat se crede) le cerem noi sa-si dea cu parerea asupra mitropolitilor-turnatori, asupra preotilor care in propriile case injura de Dumnezei cand n-au castigat cat sperau ( la negru, evident), asupra separarii puterilor in stat si alte concepte care pot ingreuna digestia unui parastas…

  • Mari farsori, mari gogomani… Si mare pisicher ati mai ajuns coane Dorine. Cei mai multi dintre cei care comenteaza cu spor si se solodarizeaza revoltei d-voastra bine temperate habar nu au ca sunteti greco-catolic. Isi imagineaza saracii ca sunteti si d-voastra crestin-ortodox, ca orice bun roman, si ca va dedati la critica BOR (de altfel, partial intemeiata) din interior, ca enorias, avantajat de anvergura intelectuala si de abilitati vizionare. Impresia mea (daca-mi ingaduiti sa am o impresie) este ca sub aparenta corectitudine politica tratati problema destul de partizan si superficial. Ma rog, faceti si d-voastra cum se face: se pun in discutie niste premise, pe care majoritatea le considera valide, si apoi se trage concluzia necesara, care desi n-are legatura cu premisele, se impune prin impresie artistica, pe baza credibilitatii castigate aducand in discutie niste premise pe care majoritatea le considera valide.

  • Dorin Tudoran

    @ Dl. Goe# 8

    Iata, Goe, te-am lasat sa anunti lumii secretul lui Polichinelle si faptul ca dupa matalutza doar un crestin-ortodox e un “bun roman”, un greco-catolic e un rau roman.

    Frumoasa scoala de gandire te are in paza, Goe; ideea de Scoala Ardeleana (cam greco-catolici, nefericitii) cred ca te ingrozeste asa ca da fuga si adu fortele de ordine…

  • maria

    @ Dl. Goe # 8

    Mi-ati facut o mare favoare, framantarile mele existentialiste au luat sfarsit !
    Dat fiind ca nu sunt crestin-ortodoxa si nici greco-catolica (fara crestin in fata ca iei nu e…de ce ?…de aia! ) de-acum si de-a pururi, voi apartine “sectei” marilor farsori si gogomani. In fond, putea sa mi se intample mult mai rau, ca de exemplu sa ma fi nascut cu un creier ca al D.stra, nu ?

  • Florin Iaru

    “Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam’mare, mămiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti de 10 mai.”
    @Draga Dorin
    Ca sa nu ramîie şi acum pe dinafara discuţiei, Goe trebuie să aibă păreri sigure, să suspecteze pe toată lumea şi, fireşte, să aibă tăria opiniunilor sale. Ce s-ar face, oare, dacă zevzecul de autor l-ar convinge, l-ar trage pe sfoară, l-ar păcăli? Îţi dai seama cum s-ar prăbuşi lumea? Puff! Uite-aşa! Noroc cu vigilenţa. Mi-e milă de oamenii care-s mereu în gardă, cu un ochi belit asupra realităţii. Mare tristeţe trebuie să fie în singurătatea lor arţăgoasă. L-aş sfătui pe teribilul personaj (dl Goe e un personaj, nu?) să citească povestioara “I-a băgat în cofă!” de Şukşin.
    Bănuiesc că, dacă aş argumenta ceva despre lăcomia şi egoismul preacinstitului BOR, mi s-ar scoate pe nas, cu vîrf şi-ndesat, ateismul… Cunoaşterea inutilă şi preţioasele ridicule‘

  • Daca_nu_nu

    M. Eminescu:
    „Toate popoarele care posedă înaltă civilizaţiune astăzi, dacă nu sunt, au fost măcar mult timp catolice.”

    Iuliu Hossu:
    „Nu, nu este moartã Biserica Românã Unitã cu Roma, ea trãieste si, din mila Domnului si puterea Lui nebiruitã, va rãsãri mai frumoasã, mai puternicã si rodnicã de viatã”.

  • Dorin Tudoran

    # Nicolae Prelipceanu # 4

    “Separarea puterilor nu incepe, totusi, in stat, ci in cap”.
    Tare!

  • Dorin Tudoran

    Florin Iaru # 11

    “Cunoaşterea inutilă şi preţioasele ridicule‘ ”

    Ne trebuie si un video-clip, apoi punem cursul asta pe Internet pentru școlerii cu vocație…

  • Horia

    Biserica Ortodoxă Română nu este în stare să iniţieze o autocritică şi o autoanaliză, deoarece mulţi dintre teologi au colaborat activ cu securitatea şi au ridicat în slăvi regimul comunist, au participat la distrugerea bisericii greco-catolice şi în Occident au sprijinit spionajul comunist şi persecuţia românilor din Exil. Schimbarea de 180 de Grade după 1989 este demagogie!!

  • nicky

    Este evident ca “religiozitatea” neurotica a multor Romani este o carja ce acopera disfunctia intelectuala, morala si psiho-emotionala generata de lipsa de intelegere a lumii din jur si de incapacitatea de a functiona in modernitate. Orice analiza obiectiva arata ca BOR este o institutie disfunctionala care a devenit o forta retrograda, hipernationalista, ignoranta, incompetenta si obscurantista, rupta nu numai de realitatite si de cerintele unei Romanii care se doreste Europeana dar si de cerintele interne ale Ortodoxiei dupa cum ele sunt formulate de catre patriarhul ecumenic. Romanii care admira aceasta institutie sunt profund rupti de realitate.

Next post:

Previous post:

WP Admin