≡ Menu

Take a sad song and make it better…

Photo-blog-7-150x150[1]Îmi amintesc foarte exact unde  eram și ce făceam în ziua de 17 august 1977, când am aflat de moartea  unuia dintre idolii mei – Elvis Presley – survenită cu o zi înainte.

Eram pe plajă, întins pe burtă, și jucam șeptic cu doi foarte buni prieteni (Ana Blandiana și Romulus Rusan) și un amic (Titus Popovici).

Cearșaful pe care “băteam cărțile” adăpostea și radioul meu cu tranzistori, marca “Mamaia”, al cărui rol nu era atât să ascultăm ce se zice, cât să nu audă alții din jur ce zicem noi.

Îmi amintesc foarte exact unde eram și ce făceam când am aflat că John Lennon fusese împușcat mortal, în New York, în seara de 8 decembrie 1980.

Ascultam The Goldberg Variations, albumul de debut (1955) al lui Glenn Gould.

Săptămâna trecută, am urmărit mai tot ce au transmis canalele de televiziune americane legat de împlinirea unei jumătăți de secol de când alți idoli ai mei, The Beatles, au cucerit America.

M-am întrebat dacă versurile lui Leonard Cohen, “First we take Manhattan, then we take Berlin”, n-ar putea fi ”alterate”,  în – “First we take Manhattan, then we take the World.” Căci exact asta s-a întâmplat acum 50 de ani.

Am urmărit o seară senzațională în care Paul McCartney și Ringo Starr au stat lângă cea care a jucat un rol substanțial la destrămarea grupului – Yoko Ono. Am văzut vedete, pe care greu le poți strânge în aceeași sală în același timp, cântând din The Beatles.

Am ascultat povestea vieții fiecăruia dintre cei patru, ilustrată cu fotografii de epocă. I-am ascultat pe Paul și Ringo cântând și povestind.

Dar, mai ales, am fost fericit că Paul și Ringo au dedicat finalul serii prietenilor dispăruți, John and George, pentru care cei doi supraviețuitori au cântat Hey Jude.

Și cu ei a cântat toată sala – copii, adolescenți, prieteni, adulți, oameni de vârsta a treia, muzicieni, actori, cronicari muzicali, melomani etc. Cântecul are o poveste emoționantă despre prietenie, nefericire și empatie – aici.

M-a încercat o undă de tristețe, amintindu-mi că Elvis Presley, gelos pe gloria crescândă a băieților din Liverpool, i-a denunțat președintelui Richard Nixon pentru ”antiamericanism” și pentru că au făcut bani în America, după care s-au întors în Anglia. Luau și droguri – îi încondeia Presley.

Presley avea să moară și din cauza consumului de narcotice. Despre el, oamenii temutului  J. Edgar H Hoover (FBI) întocmiseră dosar după dosar și îl caracterizaseră drept un “definite danger to the security of the United States”

Ce nu a înțeles Elvis au fost exact primele două versuri din Hey Jude:

Hey Jude, don’t take it bad/Take a sad song and make it better.”

Take a sad song and make it better…

Ușor de zis, greu de făcut. Dar merită încercat.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

 

 

 

 

  • Yoko Ono

    Jos palaria! Text de nota 10 si cu bataie lunga. Da’ degeaba bati saua daca iapa e nesimtita.

    Doua din versiunile care imi plac foarte mult din motive diferite

    rel="nofollow">
    rel="nofollow">

  • @Yoko Ono

    Nicio bataie a obrazului, doar una muzicala…

    Stiu versiunile oferite de dvs. Stiu si multe altele. Dar, cea mai buna mi se pare cea cu Wilson Pickett si Duane Allman la ghitara; sau, mai exact spus, cea mai draga sufletului meu.

    Almman a fost listat #2 la “cei mai mari ghitaristi”.

    Eric Clapton declara ca nu a auzit vreodata o ghitara mai buna pe un LP decat Almman in acest Hey Jude.

    Si cand spune Clapton asta despre un ghitarist…

    http://www.openculture.com/2013/08/eric-claptons-favorite-guitar-solo.html

  • a notarius

    in 1969, Chuncho, ii spuneam asa dupa personajul lui Gian Maria Volonte din “Un glonte pentru general”, a facut rost prin rudele sale din Ungaria de LP-ul Tizezer lepes -10000 de pasi- a lui Omega. Dupa scoala, eram anul I la liceu, mergeam la el, erau trei frati si stateau doar cu tatal care era mai tot timpul schimbul II, eu, Domi si Sinis si o sticla de Wyborowa si ascultam pana dupa 11 seara placa pe un pick-up verde Supraphon.
    A fost an an foarte lung, Joli, sora lui Chuncho era cea mai frumoasa fata din lume…

  • a notarius
  • Ontelus DG

    Frumos scris… Este ceea ce mi se întâmplă adesea. Ascult un cântec trist și-mi este mai bine. Doar trei exemple: Beethoven, Symphony 7 Part 2; Pink Floyd, A Saucerful Of Secrets Part 3 and 4; Steve Hackett, Shadow Of The Hierophant. Cât despre cei patru liverpool-ezi, sunt pe bună dreptate în orice istorie a umanității.

  • Adriana Gorga

    “Mai bine facut” inseamna pana la urma sa functionezi in baza unei legi a gradualitatii in tot ceea ce faci, sa nu te mai ascunzi in spatele eternei scuze a inceputului, sa fii capabil sa arati tuturor nu doar “produsul” final, ci si cum ai ajuns pana la el.
    E greu, dar trebuie incercat. Cum stiti, e ceea ce facem la http://www.contributors.ch

  • Gheorghe Campeanu

    Clapton, Allman -- absolut! Eu cred ca si Jimmy Page si Stevie Ray Vaughn intra in Pantheon-ul respectiv.

  • @) DT

    Cum nu stiu, dar mai degraba nu cred, ca tii un jurnal, cel putin nu unul zi de zi, constat ca ai o memorie fabuloasa… Sigur, unele lucruri, mai ales dintre cele cu puternica rezonanta afectiva, mi le amintesc si eu dupa decenii, dar nu chiar atit de sistematic precum mata, master. Textul e foarte frumos si, desi e contrapunctic fata de ultimele postari, l-am preluat cu mare bucurie pe pagina mea de FB! Multumesc si pentru linkurile muzicale…

  • @) Gh C

    As propune sa nu-l uitam nici pe Hendrix… Si, poate, nici pe unii bluesmani batrini care au facut vrajitorii fie si pe chitara acustica…

  • @Liviu Antonesei
    Duane Allman este listat #2 dupa Hendrix. Pentru R & B sunetul lui Allman nu are egal. Este ce spune si Clapton.

  • @Adriana Gorga

    Succes!

  • Leves

    @ Ad Gloriosissimum Belae Regis Notarium
    Am mers, catinel, dupa ”link” si m-am delectat cu cei ”O mie de pasi”, cu cei o mie de ”lepes”, ai formatiei Omega. Minune! Cuvintul ”lepes” m-a dus inapoi, asemeni prajiturii marcel-proustiene, pina in curtea cantinei clujene de la Doi Mai, unde, in 1979, consumam ultimele portii, delicioase pentru grupul nostru naturist + cosmopolitic, de ”kapuszta leves” …. gatit cum numai ardelenii stiau sa o faca pe vremea ceea. In anul urmator, din pacate, avea sa se inchida cantina, ramind in functiune, greu accesibil insa, doar restaurantul sindicalist din Vama Veche.

  • a notarius

    @leves
    Inseamna ca trebuie musai sa ne fi intersectat pe acolo, Clujul-Napoca studentesc fiind un orasel relativ mic. E drept, eu imi vindeam cartela si mancam in micile restaurante pentru studenti (varza, fasole, paste) foarte ieftine si avand un aer intr-adevar mult mai cosmopolit. Si astfel imi ramaneau bani si pentru o bere-doua…

  • a notarius

    @leves
    Scuze! Is dobitoc batran. E vorba de mare nu de Cluj. La mare mergeam rar…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Liviu Antonesei #9

    Alte ‘cerinte’ , alt fel de ‘groove’, alta clasa. Robert Johnson si epigonii sai din zona Chicago blues sint in alt Pantheon, la coltul strazii dinaintea celui cu in care legendeaza Clapton & Co

  • mstislav rostropatapievici

    dom tudorane,

    mai incerc sa bag putzintel picioru in use, daca nu mi’otz fi banat aipiu pina acu, ca s’anuntz cinstita adunare, parc’ar interesa’o f’un pic, cind mi’am petrecut eu beatlemania, mult dupa ce, pardon, cenusa lu lennon s’o fi ‘mprastiat in cele patru vinturi.

    a fost la sfirsitul anilor op’zeci si dupa rebolutzion sandiliescista, dupa ce musicii aceleia, putzin blegoase, cum zicea titi duru din mine, care iti gadila urechile intr-un mod placut, i s’a asociat si partea vizuala, mai intii prin intermediul bulgarilor, “in secam”, care transmiteau in direct mai toate concertele bengoase, unu si in memoria lu lennon, plus citeva filme integrale si inragistrari ale unor concerte.

    pina atunci traisem cu chestii mult mai hard, ca’mi pierdusem virginitatea musicala pe acordurile chitarii lu clepton, perioada cream, dupa ce toata copilaria si adolescentza timpurie fusesm chinuit cu dona siminica si romica puceanu, difuzati, de pe placi, de vecinii mei de etnie conlocuitoare, ca sa vedetzi cum evolueaza si gustrile conlocuitorilor, nu numai ale noastre.

    si pentru ca tot povestitzi de amintirile d-voastra atit de exacte, da, si eu imi amintesc, printre putzinele lucruri pe care mi le amintesc exact, cum stateam fascinat, tot pe burta, dar pe un covor din iuta, si priveam la beculetzul unui “b4”, “modificat”, care se aprindea si se stigea in ritmurile muzicii cream, asta fiind primul element psihedelic din viatza mea, care avea sa ma marcheze definitiv, dupa cum se vede.

  • Leves

    @ Ad eundem Notarium
    La noi, pre Bahluiul impetuos, in Tirgusor Copou, mincam doi pe o singura cartela, cealalta vinzind-o si, apoi, bind-o la o carciumioara de pe Sararie, tinuta de un mandatar (cat i s-a ingaduit si lui, nu prea mult) ce se adaptase din mers pungilor studentine. La mare, abia dupa vreo cinci ani de la incheierea studiilor si… pina la implozia decembrista a bolseviciului, dar numai la Doi Mai + Vama Veche, unde se putea sta mult pe bani putintei, alaturi, pe plaja, de Nina Cassian, Virgil Mazilescu, Mariana Marin, Cristian Hadjiculea, Dan Laurentiu, Marius Robescu, Alexandru Paleologu, Magda Carneci, Laurentiu Ulici, Mihai Ursachi, Radu Mares, Ion Vartic, Liviu Antonesei, Marta Petreu, Liviu Cotrau, Virgil Mihaiu si atitea altii, brigisti unii dintre dinsii, ocazie, acum, de a ne reaminti bancul rasisto-anticomunist cu rrromul intrebat de ce are pielea inchisa la culoare si raspunzind, el, dupa imprejurari, fie ca ”l-a tinut burghezia in intuneric”, fie ca ”il trimite Partidul in fiecare an sa se bronzeze pe litoral”.

  • a notarius

    @leves
    Da, cunosc din auzite lucrurile.
    Nefiind un insider doar initiat gravitand insa in jurul cercurilor clujene.
    Pe de alta parte, fiind la un moment dat foarte interesat de logica, ma gandeam sa ma transfer la Iasi, catedra de acolo, de altfel cred singura in domeniu, era, pe vremea aceea, de nivel european,

  • Kind of Blue

    Elvissssssssssssssssss?
    Va scot din blogroll.

    Printre amatorii si muzicantii de jazz americani asta pare a fi un adevar indiscutabil: Elvis e omul care a distrus jazz-ul si, odata cu cu el, America. Nu stiu la ce se refera militienii de la FBI, dar sa omori jazz-ul e mai mult decit o crima.

    Cit despre FBI, pentru o mai buna informare despre MLK, voila de vedeti ce ziceau “oamenii temutului J. Edgar H Hoover”: FBI Assistant Director William C. Sullivan called King a despicable hypocrite, an immoral degenerate, and a worthless charlatan. “According to Sullivan, who in 30 years with the Bureau had seen everything there was to be seen of the seamy side of life, King was one of only seven people he had ever encountered who was such a total degenerate.”

    Yoko o fi contribuit la separare, da’ Linda era mai buna? Mai era si dusa cu legumele ei. Si stiti cum a sfirsit. Sa nu te atingi toata vieata ta de un rib eye, sa te indopi cu stevie, tofu si cu broccoli doar ca sa ai cosmaruri cu bacon si cu purcei la tava?! A propos, cica women are like bacon. They look good, smell good, taste good and slowly kill men.

  • costantin

    @notarius
    Da, la Iasi, in anii saptezeci-optzeci, logica era in floare; meritul ii revenea regretatului profesor Petre Botezatu, creator de scoala, nemembru in PCR, magistrul lui Petru Ioan(acesta, o vreme, responsabil cu ”Opinia studenteasca” si specialist in axiomatica), al lui Traian Stirbat, specialist in logica matematica, si al lui Tudorel Dima, epistemolog. Un domn, Petre Botezatu. A cerut pensionare la 58 de ani, ca sa lase loc de promovare pentru fostii sai studenti. Azi gasesti asa ceva mai greu, iar logicieni de nivel european si mai greu.

  • Alina Popescu

    Emotionanta intilnirea cu Hey Jude versiunea Wilson Pickett…
    V-am simtit foarte aproape, d-le Dorin Tudoran, va multumesc!

  • a notarius

    @constantin
    La istorie-filozofie toti erau membrii de partid. Organizatia de baza si corpul profesoral erau identice. N-aveai cu sa ajungi acolo altfel. Diferenta se facea intre idioti, activisti si profesori. Astia din urma erau putini, dar erau. La Cluj chiar destui. La istoria antica a filosofiei il aveam pe Musca, unul dintre ultimii discipoli al lui DD Rosca. Era perfect in rol la cursuri iar la sedintele organizatiei de baza se facea de ras la revista presei.
    Era o comedie, talibanii incercand sa previna treaba, cei mai tineri dimpotriva: il vroiau pe Musca la revista presei ca era distractie. Era aproape un act de disidenta, facea parte din nenumaratele gesturi prin care intelectualii ziceau ca protesteaza dar daca erau luati pe bune, faceau pe nevinovatul si ca au fost intelesi gresit, chestii dintr-astea

  • Dana (Mara)

    http://adevarul.ro/international/statele-unite/video-costa-devii-ambasador-americani-nominalizatii-obama-s-au-facut-ras-audierile-senat-1_52fe3fcec7b855ff5657e1fd/index.html
    Se intimpla si la case mai mari sa cintareasca cel mai mult in promovarea in aceste importante posturi “loialitatea” fata de seful statului si dibacia in a sponsoriza si aduna voturi in campania electorala, cu alte cuvinte acesti mediocrii utili la moda. Cred ca nu lipsesc diplomati de cariera si oameni competenti si inteligenti pregatiti la cele mai prestigioase universitati. Cu asa reprezentanti sa nu se mire ca pierd teren in fata diplomatiei ruse care au o scoala de traditie.
    Numai bine si scuze daca nu este chiar la subiect, dar este totusi o referire la importanta stradaniei de a face lucruri mai bune.

  • Ontelus DG

    Propun trei liste de muzicieni, pentru: 1.Classical (Bach, Rameau, Telemann, von Biber, Vivaldi, Purcell, Monteverdi, Haendel, Haydn, Mozart, Beethoven, Ceaikovski); 2.Rock (Presley, The Beatles, Hendrix, The Doors, Pink Floyd, F. Zappa, Led Zeppelin, Genesis, Yes, Van der Graaf Generator, Manfred Mann’s Earth Band, Jethro Tull); 3.Pop – including Disco, Electro, World (Moroder, Kraftwerk, Bregovic, ABBA, Boney M, Dylan, L. Cohen, Lepa Brena, R. Puceanu, A. Enescu, P. Cowley, Sting).

  • @Ontelus DG

    Fiindca intr-o lista apare si Romica Puceanu, ceea ce ma face sa inteleg ca sunteti un meloman adevarat (un om care ii place MUZICA, indiferent de gen) pe o asemenea lista nu l-as uita pe Dumitru Dona Siminica -- un geniu. L-am cunoscut, intr-o dupa-amiaza, intr-o casa din apropierea stadionului Giulesti. Cineva -- nu spui cine, om foarte fin si cu mare umor -- ii facuse si un fel de carte de vizita. Pe ea scria, daca nu ma insel, “Dumitru Dona Siminica, doctor in muzichie”… Aici, in America, am pus, sdeseori, cantece “zise” de el la “auzul” unor prieteni si cunostinte. Unii strambau din nas, semn ca “hai, se poate, tu om priceput la muzica, sa umbli cu fleacuri?…” Asta, pana intr-o zi, cand le-am trimis o cronica din The New York Times despre genialul DDS. Dupa o vreme, unii dintre pretentiosii mei prieteni si amici, m-au rugat sa le trag casete cu… Dumitru Dona Siminica.

  • a notarius

    @dorin tudoran
    m-ati facut praf cu acest “take a sad song…”
    De doua zile numa asta fredonez peste tot in casa -nu numai in baie! -- si avand in vedere engleza mea de balta si vocea mea de toaca -- ca sa nu mai punem la socoteala baraba alba de pitic de gradina -- va puteti imaginea efectul asupra anemonelor din jur…

  • @a notarius

    anemonele “e” sensibile rau de tot. cu o voce ca a lui wilson pickett si o ghitara ca a lui duane allman “reeducarea” florilor rebele da rezultatele “scontate”; dupa o vreme.

  • Ontelus DG

    @ Dorin Tudoran #25

    Aveți dreptate. Am oscilat între Siminică și Puceanu, dar am ales-o pe ultima, gândindu-mă la impactul mai mare pe care l-a avut, evident pe merit. Iar vocea lui Siminică este unică, pretându-se extraordinar la implacabilul-ireversibilul lamentației intens trăite și cântate, această muzică lăutărească de calitate fiind o expresie a suferinței omenești, pe care omul în exil o percepe, probabil, cu cel puțin un diez în plus. Iubitorul de muzică nu are niciun fel de prejudecăți, este interesat de ritm, armonie, melodie, interpretarea vocală și/sau instrumentală, calitatea sunetului. Vibrez în funcție de dispoziție la: monodia bizantină, ritmurile sud-americane, kletzmer, symphonic prog etc. (Re)ascultați, de exemplu, o piesă turcească des difuzată la Radio România prin 1981-82, care m-a obsedat, pur și simplu:
    rel="nofollow">

  • Dana(Mara)
  • Micu Olifantis

    @All
    Despre Cornel Chiriac si muzica prezentata de el pe undele scurte ale Europei Slobode, ninica, ninica? Ingratilor, ingratilor!…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran # 25

    Siminica era si va ramine un ZEU! À mon avis, acel gen de dar muzical nu are pereche. Am convertit un numar de amici spanioli si argentinieni, care au inteles exact pe ce plaiuri zburda omul cu dantura de vipla si proverbialul lui zimbet.

  • …Exceptzional Articol… cu adevarat impresionant… dar Cat de Greu e uneori “to make it better”!… @;)

  • dragi prieteni
    m-am bucurat să văd amintiţi, în text sau pe forum, pe atâţia şi atâţia mari muzicieni; vă rog să nu-i uitaţi nici pe: Janis Joplin, Led Zeppelin, Thin Lizzy (al căror ,,Whiskey in the jar,, îl îndrăgeam cu mult înainte de a-l relua Metallica; a propos de final: Metallica nu l-a făcut mai bun; poate, mai celebru) etc. Şi pentru că veni vorba, sper că apreciaţi, ca şi mine, rockul alternativ; iar aici am avea o listă la fel de lungă de muzicieni sau formaţii (mai noi, e adevărat, dar la care peste 20-30 de ani ne vom gândi aşa cum ne gândim acum la cei de acum 20-30 de ani…)

  • Ontelus DG

    Fiindcă am adăugat greșit un t, este klezmer, nu kletzmer, aveți un exemplu edificator al acestei muzici:
    rel="nofollow">

  • Dana(Mara)
  • Dana(Mara)
  • IonMarin(Ion)

    Va admir de cand va ascultam la Vocea Americii. Cred ca daca ati fi scris articolul putin mai relaxat s-ar fi vazut superba ironie a vietii: Elvis Presley considera un pericol pe Beatles, dar FBI la randul sau il considera periculos (iar, apropo, pe Beatles si mai periculosi). Edgar Hoover, care se imbraca in haine de dama, refuza sa il primeasca pe Elvis pentru ca purta haine fistichii. Elvis, care ii acuza pe Beatles de consum de droguri a murit din cauza lor, in timp ce Beatles, care le-au promovat, nu. Si scrieti asta dumneavoastra care ati fost urmarit de Securitate si acum scrieti asta si stiti cum e. Iar acum, dupa atatia ani, si unul si ceilalti par total inofensivi. si poate am fi vrut sa stim numele celui care i-a considerat pericole, ca sa il amendam.

WP Admin