≡ Menu

Sunt “Mîndru” de “Zaharia”

Mi-a fost coleg de liceu şi a devenit unul din cei mai apropiaţi prieteni de familie. Îl găsesc în dosarul de Securitate sub numele de cod ”ZAHARIA”. O activitate de informator extrem de laborioasă – internă şi externă. Sub numele de cod ”MÎNDRU”, îl regăsesc şi pe unul din verii săi, şi el bun prieten de familie. Documentul pe care îl public astăzi, provenit de la SIE, confirmă nu doar cum eram urmărit pas cu pas la un an după ce părăsisem România, dar că misiunea din 1986 a fost şi cea dintâi încredinţată lui “MÎNDRU” în exterior. Cei doi sunt astăzi oameni bogaţi – unul dintre ei, chiar foarte bogat. Dacă nefericirea mea a putut să contribuie, fie şi nesemnificativ, la consolidarea bunăstării lor materiale pre şi post-decembriste, nu pot fi decât mulţumit. Ba, îi şi iert, ca să aibă parte şi de bunăstare sufletească. Căci una fără cealaltă, nu e mare brânză.

                                

SECŢIA A IV-A

Strict Secret

Ex. nr.1

NOTĂ

Privind pe DORIN TUDORAN

 

În legătură cu activitatea desfăşurată de DORIN TUDORAN, în ultima decadă a lunii iunie şi prima jumătate a lunii iulie a.c., cînd s-a deplasat în EUROPA, au fost obţinut următoarele date:

–          A participat la lucrările Congresului PEN CLUB-ului, la HAMBURG – R.F.GERMANIA (22-26 iunie), unde a avut o intervenţie intitulată: “DICTATURA INTERJECTIEI SAU 5 FIŞE PENTRU O NECESARĂ ISTORIE A OGLINZII CA ARTĂ”. Textul (se anexează) este confuz şi conţine unele speculaţii şi afirmaţii tendenţioase cu privire la fenomenul cultural românesc. Participarea lui DORIN TUDORAN la acest congres în R.F.GERMANIA nu a avut nici un ecou. Faţă de o sursă, care l-a contactat în R.F.GERMANIA, sus-numitul a afirmat că a avut discuţii în contradictoriu cu preşedintele PEN CLUB-ului în legătură cu tulburarea lucrărilor de către ”elemente huliganice” şi cu faptul că respectivul s-a exprimat faţă de el în termeni pozitivi la adresa României (DORIN TUDORAN a afirmat că i-ar fi spus preşedintelui să viziteze ţara noastră pentru a se lămuri la faţa locului)

–          Ulterior s-a deplasat la MÜNCHEN, unde a avut o audienţă la EUGENE PEEL, preşedintele postului de radio ”EUROPA LIBERĂ/LIBERTATEA”; nu a făcut referiri la cele discutate, dar a lăsat de înţeles că este satisfăcut de întrevedere. S-a întîlnit, de asemenea, cu GELU IONESCU şi NECULAI CONSTANTIN MUNTEANU (…).

–          La MÜNCHEN a fost găzduit de numita COVINO EMILIA, (…) relaţie a sa mai veche, inclusă pe lista persoanelor indezirabile. L-a contactat, totodată, pe CORNEL IONESCU, (…) cu care se cunoaşte din ţară (…).

–          De la MÜNCHEN s-a deplasat la PARIS, unde, potrivit relatărilor sale, şi-a prezentat cartea ”DE BUNĂ VOIE, AUTOBIOGRAFIA MEA” (se anexează o notă de prezentare), apoi a revenit în R.F.GERMANIA, de unde a plecat în MAREA BRITANIE.

–          La LONDRA, în ziua de 15.07. a.c., a vizitat B.B.C., unde i s-a oferit un post, pe care nu l-a acceptat pe loc întrucît, a afirmat el, are deja o altă ofertă de serviciu mai convenabilă la WASHINGTON, unde s-a şi mutat cu familia la începutul lunii iunie. A rămas stabilit să dea un răspuns definitiv la B.B.C. pînă la 22 iulie.

–          Referitor la situaţia sa personală a afirmat faţă de sursă că a dus-o foarte greu, dar speră ca în perioada următoare să nu mai aibă probleme de ordin material.

–          Nu este exclus ca peste 1-2 ani să vină la MÜNCHEN la “EUROPA LIBERĂ”.

–          S-a interesat de mamă şi a transmis cumnatului său (…)

–          A înmînat sursei opt exemplare ale cărţii sale ”DE BUNĂ VOIE, AUTOBIOGRAFIA MEA”, destinate sursei, informatorului ”ZAHARIA” (rudă cu sursa), mamei, soacrei, lui SENCOVICI ALEXANDRU, MIHAI BOTEZ, NICOLAE MANOLESCU şi DANA DUMITRIU, toate cu dedicaţii autografe. I-a precizat sursei că dacă la intrarea în ţară se va încerca reţinerea cărţilor, să atragă, în numele lui, atenţia celor de la graniţă că va face ”scandal” în presă şi la “EUROPA LIBERĂ “. Sursa i-a răspuns că le va ascunde în maşină pentru a nu avea probleme şi conform indicaţiilor lui va preda cărţile mamei sale, care, la rîndul său, le va înmîna destinatartilor.

NOTĂ:

        Datele provin de la informatorul “MÎNDRU”, care a efectuat o deplasare în R.F.GERMANIA (prima sa misiune în exterior), avînd ca sarcină să-l contacteze pe DORIN TUDORAN. (Aspectele privind activitatea elementului la LONDRA provin de la informatorul “ZAHARIA”, obţinute de la o relaţie a sa ce a venit în ţară.

        În legătură cu cartea lui DORIN TUDORAN, propunem să se dea curs solicitării acestuia de a fi predate mamei sale. În sprijinul acestei propuneri avem în vedere următoarele considerente: riscul desconspirării sursei; posibilitatea ca în cazul în care informatorul ar motiva că i-au fost reţinute, el să treacă la unele acţiuni ostile publice (în această situaţie sursa ar trebui să suporte “consecinţe“ din partea autorităţilor, inclusiv interdicţia de a mai pleca în exterior); problemele tratate în carte sînt cunoscute de către destinatari; DORIN TUDORAN va încerca pe alte căi să trimită alte exemplare; prin efectuarea acestui “serviciu” va creşte încrederea lui DORIN TUDORAN în sursă şi se crează posibilităţi de realizare a unor noi acţiuni operative.

Pentru contracararea activităţii lui DORIN TUDORAN se va proceda la aprofundarea unor aspecte ale activităţii sale din ţară şi se vor prezenta propuneri de realizare a unei combinaţii de compromitere a sa, prin intermediul unor publicaţii legionare.

 

/ŞEFUL SERVICIULUI

 

Nr.0048040

Din 24.07.1986

***

Câteva comentarii:

1.  Pe nota reprodusă mai sus există următoarea rezoluţie olografă: ”De cînd sînteţi difuzori ai literaturii elementelor ostile? De urgenţă la mine!” Regret că ditamai generalul s-a enervat așa de tare văzându-și oștirea difuzând exemplare din carete “elementului”. Până și Dmitri Mendeleev a fost mai blând, măcar periodic, cu elementele.

2.  Nu am avut cu preşedintele de atunci al PEN Clubului, britanicul Francis King, nici o discuţie în contradictoriu. Mai mult, în seara în care am fost invitaţi la un dineu la reşedinţa lui Richard von Weizsäcker, King m-a introdus preşedintelui vest-german drept autorul uneia din cele mai bune intervenţii la congres. 

3.  Disputa mea a fost cu Günter Grass, care a condus prima zi a lucrărilor. Confruntat cu afirmaţiile foarte dure ale unui scriitor exilat, Grass a încercat să nu lase discuţiile să devină foarte anti-sovietic. Când mi-a venit rândul să vorbesc, i-am spus că, din nefericire, colegul nostru avea dreptate şi am dat câteva detalii despre ce se întâmpla în România.

E drept, Grass a fost usor surprins de replica mea – era unul dintre cei ce semnaseră, cu un an înainte, un document prin care i se cerea lui Nicolae Ceauşescu să înceteze a mă mai ţine ostatec.

Îl întâlnisem pe Günter Grass  încă din 1985, la New York, îi mulţimisem, dar devenise evident pentru mine că avea o anume reticenţă în a fi perceput ca un critic foarte vocal, lipsit de nuanţă a tot ce se întâmpla în blocul sovietic. Susan Sontag a aranjat o masă în trei, la Hamburg, şi  Günter Grass s-a arătat amuzat că  aş fi putut crede că e supărat pe mine.

4.  Nu am dat niciodată pe cărțile mele decât “dedicații autografe”. Nu mi-am confecționat nici până acum ștampile cu dedicații. E timpul? 

5.  Obișnuiți să conspire atât de des identitatea informatorilor, unii din ofițerii de Securitate credau că opusul era “desconspirarea”. Tot așa credeau și oamenii lor din presă — informatori sau rezidenți ai Securității — când scriau (și încă scriu) despre “deservirea populației”, populație care tot așteaptă servicii, nu deservicii…

6.  Da, Securitatea s-a ţinut de cuvânt: am fost atacat  abject, nu o singură dată, în publicaţii legionare. Dacă pe mine m-au compromis sau pe ei înşişi, este o temă de gândire pentru scribălăii cu pricina, nu pentru mine.

 

  • O noutate pentru acest serial: turnatoria era un business de familie (oare verisorii s-au obstructionat/turnat unul pe celalalt?). Vor citi, vor afla ca ii ierti, dar nu vor gasi linistea (bunastarea) sufleteasca…

    L-am vazut si eu pe Günter Grass la un Congres al PEN Clubului (Berlin 2006). De un antiamericanism absolut primitiv. Pana si scriitorii din Rusia si Kazahstan au constatat -- jenati -- ca Günter a exagerat.

  • Poate ar fi interesant -- de amorul discutiei -- sa ne dati amanunte suplimentare in legatura cu ciripitorii de Secu. Desi meseria mea de baza este una inginereasca, in anii trecuti, marcat de intamplarile prin care au trecut in anii ’50 bunica mea, am incercat ca intr-un scurt concediu, sa ma edific asupra circumstantelor care au condus la fenomenul pe care azi il denumim deportarile in Baragan.

    Cercetand o infima parte de arhiva (Arhivele Judetene nu de Secu!), am ramas uimit sa vad cantitatea de delatiune existenta intr-o localitate de 1000 de suflete. In timpul dictaturii, caracterele infecte se exprima plenar. Probabil ca acesta a fost si cazul celor doi informatori , oameni “de bine” pe stil nou.

    Personal ma intreb cum puteti trece cu atata seninatate peste aceasta intamplare! Sa inteleg ca ii banuiati deja ca faceau jocurile DIE/SIE?

  • CARAIMAN

    1. „Impresionant“ pentru mine, am traiat o experienta asemanatoare, sunt derapajele pe care sistemul le-a putut produce in interiorul cercului, prespus sigur, de prieteni intimi si chiar in interiorul familiei. Inteleg ca „Zaharia“ nu va era doar „prieten“ si coleg de liceu, dar si „ruda“. S-ar putea sa fie o generoasa tema de cercetare.
    2. Intilnierea cu „Mindru“, presupunea nu numai cunosterea de catre baieti a itinerariului dvs. european, dar si o coordonare strinsa pentru ca „intilnirea“ sa aiba loc. Cum v-a explicat „Mindru“ prezenta in Germania?
    3. Cine era genaralul cu rezolutia „de urgenta la mine“? El a avut cistig de cauza sau „tehnicianul“ care propunea difuzarea cartii pentru buna acoperire a lui „Mindru“. Pina la urma cartile au ajuns la destinatie?
    4. Prin „incadrarea“ foarte strinsa in tara, aveau informatii din cercul prietenilor intimi, si prin pregatirea minutioasa a „incadrarii“ de dupa plecare, am impresia ca baietii au fost realisti. Nu si-au facut iluzii ca odata plecat n-o sa le mai dati de furca. E aproape un omagiu dar si o proba ca pe tot timpul infruntarii cu dvs. in tara, in ciuda mijloacelor de care dispuneau, ei erau cei slabi.
    5. V-ati intilnit dupa revolutie cu „Mindru“ si cu Zaharia? Efuziunile au fost insotite de o scuza, de o recunostere prieteneasca, ceva acolo…
    6. Faptul ca va ingrijiti acum de bunastarea lor sufleteasca sper ca este o ironie. Sau sunteti ispitit sa le oferiti si celalt obraz?
    7. Cit despre manipularea legionarilor, citi mai erau, Dumnezeu cu mila…

  • Pingback: Vandábil « Aθdiacent()

  • victor L

    Sa ma bag in seama.
    Dl Tudoran e si el putin incifrat pentru curiozitatea noastra (ori doar a unora).
    -a primit numele in clar a celor doi buni amici sau il deduce dinsul din amintiri?
    -- daca nu l-a primit in clar (si nu cred sa-l fi primit, fiind dosar SIE) nu v-a putea face public numele celor doi riscind procese in Justitie. Cei doi nu vor ezita sa actioneze.
    -- (@CARAIMAN, atentie, cei doi intre ei erau rude, nu cu dl Tudoran.)
    -- nu cred ca “Mindru de Zaharia” sa-si faca probleme de constiinta.

  • Gheorghe Campeanu

    @ D Tudoran

    Dezolant episodul cu verisorii. Nu este, din pacate, neobisnuita tehnica tandemurilor de slujitori ai constructiei socialismului folositi ca ‘ochii si urechile’ Securitatii. Si in cazul familiei noastre a existat un cuplu de amici , veri ‘convertiti’ care si-au suflecat manecile si s-au pus serios pe treaba.

    Daca nu este deplasata intrebarea, cine era Alexandru Sencovici caruia trebuia sa-i parvina un exemplar autograf al cartii Dvs.? Potrivire de nume sau memebru al familiei Sencovici din cartierul copilariei mele?

    Va urez un Memorial Day weekend placut si calm.

  • Dorin Tudoran

    @ vasgar #1
    Da, foarte anti-american…

  • Dorin Tudoran

    @ Garcia Muerte # 2

    Nu trec ușor peste ea. Timp de vreun an m-am tot gândit la ea. Povesteam într-un text mai vechi că, după 1989, un bun prieten mă avertoza vă voi afla probvabliniște chestii; “niște chestii nasoale” pe care trebuise să le facă. Dar mă asigura că nu era, totuși, mare lucru. Ce să zic — chestiile sunt cumplite, nu nasoale. Dar măcar mi-a “mărturisit” ceva, nu?
    Da, la un moment dat am bănuit ceva. Niște note cer conspirarea totală a lui “Zaharia”. O vreme, a și fost — se țineau unii, care nu știau că le este aliat, după el, curioși să înțeleagă ce tot face pe la mine…

  • Dorin Tudoran

    @ CARAIMAN # 3

    1. Doar prieteni, foarte buni prieteni, nu lu rude.

    2. Era cu niște treburi de serviciu (scăpat cu greu, foarte greu și în ultimul moment), aflase de ma mama că tocmai eram în Bavaria s.a.m.d. Ne-am intalnit la gara, caci el nu prea cunostea orasul.

    3. Iscălitura generalului e greu de descifrat. După ton pare Pleșiță. Putea fi și Stamatoiu. Rezoluțiile lui Vlad au, în general, alt ton. Poate mă înșel. Cărțile au fost înmînate mamei mele. Încrederea mea în M & Z nu s/a consolidat pe măsura speranței Securității. Detalii…

    4. Evident că este o ironie. Iar celălalt obraz, chiar dacă ar fi oferit, ce ar putea face cu el M & Z? Să mă invite iarăși la o bere, la o ieșire la munte sau la mare. Am mai ieșit…

    5. Curiozitate este că deși nu tocmai mulți, legionarii aveau printre ei și cîțiva scribălăi care mâzgăleau tot timpu, crezând că fac bine. I-am dat câteva asemenea pagini lui Aurelio Răuță. El care zâmbea tot timpul și avea o vorbă bună pentru oricine, s-a întunecat și mi-a spus cam așa “Asta e, Dorine dragă… Toți avem și imbecili de felul ăsta…”

  • Dorin Tudoran

    @ Gheorghe Câmpeanu # 5

    Da, AS este fratele lui Ghiuri și Andrei.
    Memorial Day este cam ploios pe aici și mai avem și multe treburi de rezolvat.
    Week end plăcut!

  • Dorin Tudoran

    @ victor L # 4

    1. Nu, n-am primit numele lor, dar nici nu e nevoie -- este prea clară situația!

    2. Nu de frica proceselor nu dau numele (M&Z n-ar face prostia asta, sunt mult prea deștepși pentru a comite o asemenea eroare…), nu o dau de silă și din dorința de a întuneca și amintirile (plăcute!) ale altora.

    3. Probabil că pentru ei problemele de conștiință a fost ca o boală de adolescență (acnee juvenilă) de care au scăpat de mult.

  • mihai rogobete

    @ Mihai Rogobete

    Nu am înțeles semnificația acelui lung șir de cifre și litere, așa că l-am cenzurat.
    Dacă-mi explicați despre ce este vorba, poate există un rost să-l postăm.
    Cele bune!

  • mihai rogobete

    O glumă “cifrată” : BAG SEAMA….
    (Vizual,A=4, T=7, E=3, I=1…)

  • @) Vagsar

    De buna seama ca spotul asta se practica si in familie! Felix a pierdut procesul cu CNSAS-ul si prin marturiile verisoarei motanului, turnata la greu de motan!

  • @Liviu Antonesei

    Da, Liviu, ai dreptate. Domnul profesor Felix a “driblat” eficient in familie. A pierdut motanul procesul cu CNSAS (parca-l vad pe Andon aburind la televiziuni), dar nu l-au descaltat de averi. Si a facut marturisiri false, ca n-a turnat motaneste…

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei # 13 & Vasgar # 14

    Mai mult, CNSAS a fost emasculat, în vreme ce toți cei considerați de acest Colegiu drept turnători și-au păstrat toate dregătoriile. Mințitul cu mâna pe Biblie a devenit sportul politico-național.

  • Orlando

    “Procurori ai Secției de Urmărire Penală și Criminalistică au dispus, la data de 14 august 2008, începerea urmăririi penale față de Mona Musca, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 din Codul Penal. Infracțiunea reținută constă în aceea că, în calitate de deputat în Parlamentul României, a completat, la data de 23.03.2006, declarația
    pe propria răspundere privind apartenență sau apartenență ca agent ori colaborator al poliției politice comuniste, în sensul că nu a fost agent sau colaborator al poliției politice”.
    Adică cum avea angajament,nume conspirativ,note scrise informative,participa la acțiuni ale securități,se întâlnea în case conspirative,i se făcea instructajul,era evaluata periodic prin rapoartele scrise de ofițeri de securitate,iar acum câteva zile aceasta informatoare a securități este curata ca lacrima????
    Din păcate aceasta instituție numita CNSAS dacă va merge în ritmul actual peste 5000 de ani va reuși sa deconspire circa 500000 mii de informatori??
    Au o complicitate tacita ar putea sa explice,sa ceara fonduri,personal uman sau instituțiilor abilitate sa modifice legea de funcționare, toți tac din gura așteaptă sa treacă timpu,iar rezultat de zece ani de funcționare este aproape zero.
    Materie prima au, cele circa 2 milioane de dosare sunt la ei deci au acces nimeni nu încearcă sa publice pe internet un Armaghedon cu câteva sute de mii de informatori chiar cu riscul de a fi cercetat sa fie anchetat pentru încălcarea legii.
    Tac din gura mutălăi ma refer la cei din colegiu CNSAS oare lor nu le este rușine ca în 10 ani sa nu facă mai nimic???????

  • radu

    Aici e de discutat treaba cu emascularea CNSAS.
    O fi ea emasculata dar pana una alta e singera care mai poate demasca pegra securistica.
    PS
    Am primit titlul de radulator al dvs. pentru o postare in care imi manifestam preferinta de a o avea pe blogroll (da asi avea un blog)pe doamna Zoe Petre in locul sa zicem a lui Vorel Padina sau Tismaneanu
    Acest titlu mi-a fost acordat de Dl. Goe caruia i-ati interzis o postare de raspuns , pentru mine de altfel.
    Eu cred ca postarea sa era caustica dar decenta si ar fi fost bine sa o lasati
    Sper ca nu va deranjeaza sugestia unui radulator!

  • radu

    Aia cu rezolutia generalului de securitate e tare de tot!
    Organele erau mai tampite decat le credeam noi!

  • Inima-Rea

    Dat fiind faptul că au ajuns la mama dv cărţile trimise prin Mîndru, probabil că reacţia generalului a fost faţă de faptul că agentul şi-a luat nasul la purtare, găsindu-se el să propună ceea ce numai generalul putea ordona. “Corect” ar fi fost: Faţă de cele raportate, rog dispuneţi!
    Adică, lăsa deschise ambele opţiuni -- deci “era destupat la minte” dar şi-nţelegea că întreaga cumpănire a deciziei nu era de nasul său.
    În plus, fiind “la prima sa misiune externă”, trebuia scuturat zdravăn -- “să nu se culce pe-o ureche”, chestie de pedagogie securistică. Nesiguranţa faţă de reacţia “şefului” ţinea de disciplina muncii.
    Adevărat că unii -- dintre cei mai disciplinaţi astfel -- nici nu mai veneau să dea ochii cu “şefu'”, o tăiau în Vest şi cîntau tot ce ştiau. Ceea ce făcea ca, “în Centrală” să se strîngă şurubul, ceea ce ducea la şi mai multe “trădări”, ceea ce alimenta neîncrederea şefilor în subordonaţi, a Partidului în Securitate -- era o dulceaţă viaţa lor! Dar şi turbau cînd umblau dezlegaţi, de băgau frica-n oase de bieţi români. Poate că ăsta şi era scopul -- dar exagerez, n-aveau ei atîta putere de calcul. Ori poate c-aveau?

WP Admin