≡ Menu

Știu și eu ce să zic?

Photo-blog-7-150x150[1]“Țineți minte/cinci cuvinte:/e mai rău ca înainte.”

Știu și eu ce să zic?

…Seară, buluceală de prieteni în casa de pe Dr Lister – Moțu Pittiș, Cornel Ionescu, Doru Stănculescu, Gigi Stanca, Sorin Minghiat, Ancuța Călugărenu, Tufi, Evandro Rosetti; probabil și Dan Chebac).

“Ciocu” (a.k.a. Mircea Vintilă) ne prezintă câteva noutăți.

A doua zi, dau buzna peste Păunescu: ”Grasule, trebuie să asculți ceva. Trebuie cântate, că sunt foarte mișto.” ”Bine, băi, ăsta mic. Ce nu fac eu pentru tine? Auzi, da’ sunt așa, mișto cu vot de blam sau mișto cu excludere?” ”O să vezi.”

A văzut. Au început să fie cântate. Cu mare succes. Într-o zi au apărut problemele. Exprimate prin vocea unui tovarăș care ne atrăgea atenția, lui Păunescu și mie, ”că trebuie evitată pornografia și alte atitudini condamnabile. Altfel…”

Potrivit celor expuse de tovarășul de la Partid (deși Păunescu și eu am avut sentimentul că tovarășul era din altă parte), bombele care ar fi putut arunca în aer moralitatea de monolit a poporului ceaușit-român erau cel puțin două.

Prima:

”Dragă Miruna, îți spun printre șoapte/Îmi place cămașa ta de noapte/Dar mai ales vreau să-ți dau de știre/Să mi-o lași ca amintire/ Să mi-o lași ca amintire… (Miruna)

De când și de ce trebuie să se vorbească în cântece despre așa ceva? Alte lucruri nu sunt de cântat?” ne-a întrebat tovarășul. Erau și, slavă Domnului, erau cântate până la amețeală. Interesant este că melodia nu fusese cântată pe scenă — nu era terminată, avea doar vreo două strofe pe atunci — ci între noi, dar cineva era foarte vigilent și vroia să preîntâmpine săvârșirea unui act de “pornografie”.

A doua:

”Pe drum de care înspre Valea Lungă/Trece-un contabil șef și e mahmur/A făcut chef și l-au golit la pungă/Toți care-au dat la cârciumă-nconjur. //Dar doi din ei, Nicuță și Tăligă,/L-au urmărit să-i ceară și mai mult./I-au pus brișca la gât și-acuma-i strigă/Baaani să dăm carne la femei să frigă!/Daaa, bani să dăm carne la femei să frigă.//Sunt patru săptămâni, spune Tăligă,/De când n-am pus în gură niciun os./Nu pot nici la servici, nici la drăguță/Se zice că-s om bun, dar ce folos. //Contabile, să-ți mai zic încă una/Sătui de-am fi și tot nu te-am ierta./Noi vrem să fim bărbați, eu și Tăligă./Vrem să dăm carne la femei să frigă./Daaa, vrem să dăm carne la femei să frigă  (Balada Contabilului Șef)

Titlul inițial ar fi putut fi “Balada lui Nicuță și Tăligă” sau “Baladă pentru Nicuță și Tăligă”, dar De când îi lăudăm noi în cântece pe răufăcători? De ce să lansăm noi, tovarășe Păunescu și tovarășe Tudoran, dezinformări că nu se găsește carne? Ca să ne critice pe urmă Europa liberă?  Era tot un act mai degrabă “preventiv”, căci melodia nu apucase încă să fie foarte des cântată public.Notă: Valea Lungă  este numele unei stații de tramvai/autobuz, din cartierul Militari, București.

Balada Contabilului Șef

Colac peste pupăză, aflați în casa mamei mele de la țară, Ancuța (Anda Călugăreanu), Tufi (Dan Tufaru), Moțu (Florian Pittiș) și eu ne apucăm de cântat în chioșcul din grădină. Ancuța zice: “Bătrâne, ce  facem cu folclorul ăsta?”

De-acolo a ajuns pe “scena cultă”, populara dar “profund nociva, pornografica” “Săraca fată, săracă/Toată vara paște-o vacă./Primăvara când venea/Vaca – fată, fata – ba/Fir-ai a dracu de vacă/Eu cu lapte și tu stearpă./Da mai bine  să fii tu/Că ți-a plăcut iubitu.” Păcat că nu există înregistrat un imbatabil jam session al acestei piese de diverstisment la care au participat  Doru, Mircea, Ancuța, Tufi, Moțu, Cornel, incredibila Păunița Ionescu, Sorin, Evandro, Dan, Anca Vijan și “Catenele” ei.

De “Țara lui leru-i ler”, ce să mai zic? Cumi versurile erau ale lui Nichifor Crainic, nu o puteam cânta decât între noi, la un pahar de vorbă și deznădejde. Melodia era superbă și ne-am tot dat de cesul morții ce să facem. “Soluția” a găsit-o Păunescu – a scris un text pe care eu, unul, nu-l puteam asculta, căci mă scotea din minți. Ceva cu “Zis cel Marezis cel Sfânt/zis cel Bun, zis cel Viteaz,/ Omul tău de azi”. Mă bucur că azi, Mircea poate cânta ce nu putea cânta “pe atunci”.

Știu, nu e bine. E rău. Multe lucruri merg spre și mai rău. Și, da, n-ar fi rău, să fie bine. Dar exasperat de răul de azi, să tânjești după binele de-atunci e pură lobotomie. E o eroare pentru cel care a trăit și “pe atunci” să-i spună celui care nu a trăit “pe atunci”, că era mai bine “pe atunci”.

Știu, nu judeci o epocă doar după probele de cruzime ori doar de tâmpenie crasă ale Cenzurii. Dar nici nu  poți lăsa deoparte asemenea probe, când evaluezi o dictatură.

Știu, nu se face să compari mere cu portocale. Mă întreb, totuși, dacă până și cel mai deschis la minte editor nu ar fi făcut infarct, dacă un autor i-ar fi prezentat, “pe atunci”, un roman cu titlul “FUT” având o prefață intitulată ”Fut, deci exist”.

Sper să nu mă împuște prietenul Alexandru Petria. Îi urez să-și termine, cu brio, lucrarea. Apoi, mai spre primăvară, când începe să dea colțul ierbii, ne apucăm, gospodărește și cu forțe proaspete, de cartea de convorbiri.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Ontelus DG

    Dincolo de perspectiva sceptică asupra istoriei, potrivit căreia majoritatea oamenilor renunță la libertate, în schimbul siguranței relative a zilei de mâine, nostalgia pentru anii de dinainte de 1989 este, de fapt, nostalgia față de tinerețea ori maturitatea ireversibil trecute. Orice om care gândește va prefera democrația, așa imperfectă, oricărui tip de dictatură.

  • OvidiuB

    La prima melodie, cred ca versul “sa te-admir cu si fara costumul de baie” l-a zgaltait mult mai tare pe tovarasul acelor vremuri. Desfrau in toata legea.

  • nc

    V-ați gîndit că, de fapt, nu tînjiți după binele de atunci, ci doar după bine, pur și simplu? Faptul că l-ați simțit „atunci” e o chestie secundară… Problema e cum ar putea fi transportat și în prezent. Cum îi puteți face loc în prezent. Ce puteți schimba ca să-și facă loc și azi.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    “.. e mai rau ca inainte”, “era mai bine atunci” ? Mai incape indoiala!?

    -- atunci: eram tineri si cu viitorul luminos in fata, acum: nu mai sintem tineri si avem numai un trecut intunecat in spate

    -- atunci: nu aveam grija zilei de maine ci doar teama zilei de ieri, acum: ne este teama de toate zilele, si de maine si (mai ales) de ieri

    -- atunci: romanii erau un popor unit in jurul conducatorului iubit si al unui guvern…. etern, acum: poporul este scindat ieremediabil in doua tabere care nu pot cadea la invoiala nici privind conducatorul,nici guvernul (guvernele)

    -- atunci: oamenii traiau intr-o tara in care intoleranta facea parte din fericirea unui popor integru si protejat de un leader eroic care nu admitea “amesticul in trebili interne”, acum: tara a fost cotropita de flagelul imperialist al ‘corectitudinii politice’.

    -- atunci: anti-comunismul era un domeniu aproape inexistent in care activau doar o mina de oameni iresponsabili, acum: anti-comunsimul din post-comunsim a devenit un cimp de batalie intre foarte multi din cei care au fost responsabili inainte.

    Jaj!!!

  • Ar fi poate prea reductionist sa spui ca, in esenta, in plan personal, dupa ’89
    s-a inlocuit un precept comunist, “time is friendship”, cu un comandament suta la suta capitalist, “time is money”, dar cam asa stau lucrurile.

    Si, fiindca tot a amintit @InimaRea, intr-o postare trecuta, de “Fratii Karamazov”, mi a venit in minte poemul lui Ivan, cu Marele Inchizitor, cinicul expert in realpolitik. Marele Inchizitor intelege ca -- vai, din pacate -- pentru majoritatea omenirii taina, autoritatea si painea conteaza mai mult decat “jugul libertatii”, jug de care insul majoritar lesne s-ar lepada, daca ar scapa de povara discernamantului, liberului arbitru, razvratirii, confuzei, dezorientarii, dezbinarii, “antropofagiei”, dar, last but not least, de grija coplesitoare a zilei de maine. Nu lipsa autoritatii, ordinii si “tainei” a subminat comunismul, si nici macar razvratirile (mai mult sau putin individuale) ale disidentilor care-si doreau libertatea, si nici macar faptul ca pana la Dumnezeu (Dumitru Popescu ori altii ejusdeam farina) te mancau “sfintii ideologici” plasati in toate rectoratele, comitetele, si comisiile locale, regionale si nationale, ci LIPSA PAINII. A painii, in sens generic.

    Mi-am amintit, de asemenea, ca la inceputurile mileniului al -- III-lea, am conlucrat cu un venerabil teleast din Helsinki, pe un proiect initiat de Bodo Hombach. Finlandezul era fascinat pana peste cap de stilul de viata din fosta Iugoslavie, unde pentru bosniaci, sarbi, sloveni, croati, kosovari, balanta dintre orele de munca si cele de loisir inca se inclina, cu mare, mare bataie, spre cele din urma (si numai cine nu i-a cunoscut atunci, in plina euforie a noii lor ordini, nu stiu ce chefuri de chefuri insemna loisir-ul pentru ei !) Nordicul insa cadea adesea pe ganduri si, daca il intrebam ce-l preocupa in asemenea masura, imi raspundea ca se tot gandeste, si gandeste, si gandeste la o a treia cale : o combinatie de eficienta si confort de tip occidental cu un loisir frenetic si prelungit, de tip balcanic. “Asa ceva m-ar face cu adevarat fericit”- conchidea el.

    Evident, visa la o strutocamila.

  • Erata: si, last but not least, de grija coplesitoare…, (in loc de: dar, last but not least…)

  • Dezideriu Dudas

    @ Gheorghe Campeanu

    Nu stiu care-i mai tare : “anticomunismul romanesc” sau,…. “corectitudinea politica ca flagel”…Ma refer la rezultantele lor pentru Romania, ca de ex., pt. SUA, treaba a fost clarificata de pe la sfârșitul deceniului al patrulea până pe la mijlocul celui de-al șaselea al secolului trecut ( mccarthismul…). Daca e sa interpretam conpirationist, in stilul Stangii politice, anticomunismul romanesc ar fi doar un efect al corectitudinii politice, daca e sa interpretam “de” Dreapta…, “corectitudinea politica” este doar un efect al “anticomunismului”…Fiind vorba de Romania, mai trebuie sa folosim pe ici pe colo si ghilimele…Ca sa poti continua o batalie la nesfarsit, adversarii tai nu trebuie sa stie cu cine lupta ! Daca s-ar putea, nu ar trebui sa stie nici macar ca sunt in vreo lupta…Mult timp am crezut ca “Desteapta-te romane” este o confuzie…M-am inselat.

  • Gicu Nostal-Gicu

    @Jorge de la Llanura
    ”Con Franco se follaba major”: un inscris, inalt vespasian, decelat in umblatoarea Facultatii Seviliene de Litere la doar un an dupa pristavirea faimosului Caudillo.
    Cam la aceeasi data, daca nu cumva nitelus mai devreme, dadanubienii mai virstnici, loviti in moalele capului pineal de politica demografica a Scornicesteanului si obligati sa fabrice ”decretii” pe banda rulanta, cintau de necaz, la betie, ceva asemanator: ”Pe vremea lui Gigi Dej//Mergea scula val-vartej//Dar acum, cu Ceausescu,//Sculei I s-apus capastru!”

  • sin-timi-da-maltratez

    dom tudorane,

    rect tract ez!

    interventzia atribuita in mod samavolnic acelei persoane cu surplus adipos de sex incert, de la postul domniei dumneavoastra imediat urmator, am fost insarcinat sa comunic ca n’are absolut nici o legatura cu domnul daniel barbu!

    cu totul altele, si mai ales altzii, cu halate dalbe si ciocanel de testat reflexele humanoide, ar trebui sa aiva.

    noi, cetatzenii republicii cacapitaliste romunia, din alte motive va invidiem!

    nu pentru ca il aveatzi sef si prieten pe adrian paunescu.

    pentru ceilaltzi, DAAAAA!

    noi, din cu totu si cu totu altevmotive

  • Daca_nu_nu

    A, păi aici e cu cântec, dragilor! Mai ales la Miruna, care e posibil să vină din „miror, -ari, miratus sum”, care-„a mira”, „a admira” însemnează! Cum adică, domniile voastre admirați pe vremea împușcatului altă femeie decât pe distinsa academiciană și voiați nepedepsiți a scăpare?!!! Și cum adică să vă lase cămașa de noapte ca amintire? Voia să plece Miruna? Tulai! Cu granițele închise ea voia să plece?! Și, când ea dormea, „ieul liric” „stătea la pândă”? Ioooi…
    Și ce-s obiceiurile astea burgheze să te plimbi duminica -- auzi! duminica!_când clasa muncitoare muncește, că ce altceva să facă? -- prin Grădina Botanică??? Aoleo… Și ce vă trebuia un aparat de fotografiat vechi? Ce, alea noi, din industria socialistă în plin avânt, nu erau bune???
    Și troleibuzul optzecișinouăăăăăă???? Ce-i aici, domnilor, oracolul din Delphi???
    Bluză pepit? Când toate erau căcănii la culoare, ei îi trebuia bluză pepit?! Poșetă galbenă?! Fustă-nflorată?! O, ho, hooooo… Bani aruncați pe prostii, când țara se-nfometa să plătească datoriile?
    Au, au, au și vai, vai, vai, și eu v-aș fi arestat în locul lor, anarhiști ce sunteți!

  • @ sin-timi-da-maltratez

    hai, ca e limpede de ce ma invidiati: ca azi il am sef pe barack obama si priten pe george bush. noroc ca pe primul il vad rar, iar pe al doilea l-am vazut doar de vreo cinci-sase ori.

  • mircea ban’ciu & mircea badea trumpet duo

    tropaim-tropaim, dom’ tudorane!

    eu nici cu soacra’mea n’am mai reusit sa ma vad…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Koke el Nostálgico y Yo También

    Usted está seguro de que eso es cierto? El mejor follando fue durante El Gran Paco F. y Bahamonde?
    Sincretismele Dvs. sint incantatoare, en Sevilla o en el país del Führer rumano ….también. Greu cu capastrul….Si totusi, nostalgia dle. Gicu ma duce cu gandul la unul dintre poetii suprarealisti din anturajul lui Gellu Naum, care, necrezand numai in puterea viersurilor evocate de Dvs., in anii premergatori Hedjirei dumisale, contrabanda cantiatati indestulatoare de profilactice din cauciuc antiderapant, direct din marea uniune vecina si prietena.

  • Dezideriu Dudas

    @ Dorin Tudoran
    @ Alexandru Petria

    Unul din locotenentii lui Viorel Catarama ( am inteles ca el era maior sau capitan in 1989 ) isi cumparase Hotel in Neptun. Ne-am intalnit prin 2002-2003 acolo. Imi spunea ca intrase in conflict cu “baietii” si argumentul lui era : Ce-o sa-mi faceti, o sa-mi taiati p…? Nu doar ca nu i-au taiat-o ci, ulterior, a ajuns ministru ! Asa ca, d-le Petria, nu va lasati provocat de d-nul Tudoran, atat timp cat sigur ( doar suntem pe Certocratia…) nu o sa-l impuscati ! Directia e “tintita” bine de dvs. ! Plecand de la ea si de la “irationalul oriental” care pare a caracteriza spatiul public romanesc, poate reusim sa facem legatura intre “institutia eunucului” din Imperiul Otoman si “interdictia incestului” la Claude Levi-Strauss. Nu prea se potrivesc bine conceptele, dar mai tragem de ele… Ce, nu asa trebuie procedat si cu titlul dvs…? Inclusiv in partea lui existentialista…N-o sa ajungem toti ministrii, dar macar de-o gogoserie poate-o punem si noi…

  • nc

    @DT:

    Mi-am adus aminte că nu candidați la anul la președinție și m-am gîndit să învîrt puțin cuțitul în rană. 🙂
    rel="nofollow">

WP Admin